Cui este menit să i se dăruiască adevărul pe care îl exprimă Dumnezeu astfel încât acesta să devină însăși viața acelei persoane? Cui îi este adresată părtășia despre adevăr? (Celor care iubesc adevărul și îl pot accepta.) Cine sunt cei care pot realmente să iubească adevărul și să-l accepte în inimile lor? Dacă poți înțelege dincolo de această întrebare, vei ști ce fel de persoană este mântuită de Dumnezeu. Mai întâi, trebuie să înțelegem că adevărul pe care-l exprimă Dumnezeu le este menit celor care au umanitate, rațiune, iubire față de lucruri pozitive și care-și dau seama de conștiința lor. Alți oameni nu iubesc adevărul și, după ce îl aud, sunt indiferenți și rămân lipsiți de emoție, fără să-și reproșeze sau să simtă absolut nimic – sunt morți, deși trăiesc, și sunt sortiți să nu aibă nicio intrare în viață. Unii oameni vor întreba: „De ce-Și bate Dumnezeu atât de tare capul ca să spună atât de multe cuvinte, când cei mai mulți oameni nu iubesc adevărul, nu au o umanitate bună sau nu acceptă adevărul și nu reprezintă obiectul mântuirii, ci sunt, în schimb, doar prestatori de servicii?” Este acest lucru corect? (Nu. Deși majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să urmărească adevărul, o mică parte dintre ei sunt încă dispuși să o facă și au o oarecare umanitate, iar ei sunt aceia pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască.) Așa este. Cuvintele lui Dumnezeu sunt pentru urechile oamenilor, nu pentru fiare sau diavoli. În cadrul bisericii, indiferent dacă o treime sau o cincime dintre oameni pot să accepte adevărul, în orice caz, cei care vor rămâne la final reprezintă minoritatea. Prin urmare, cum putem să evaluăm cine este un adevărat credincios în Dumnezeu și cine poate să rămână? Putem să evaluăm dacă o persoană are conștiință, dacă își dă seama de conștiința sa ascultând cuvintele lui Dumnezeu, dacă poate să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu, dacă poate să înțeleagă adevărul ascultând predici și să-l pună în practică odată ce l-a înțeles și dacă poate să-și schimbe firile corupte. Pe baza acestor lucruri, putem discerne dacă sunt persoane care acceptă adevărul și dacă sunt oile lui Dumnezeu. Oile lui Dumnezeu sunt capabile să-I asculte glasul, răspund și devin conștiente după ce-I ascultă glasul și sunt dispuse să-L urmeze. Acești oameni sunt oile lui Dumnezeu. Ce dețin aceștia în umanitatea lor? (Acestor oameni le plac lucrurile pozitive, sunt dispuși să urmărească adevărul și au o oarecare conștiință.) De ce sunt ei dispuși să urmărească adevărul? Umanitatea lor include iubire față de adevăr, conștiință și rațiune. De asemenea, ei pot să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și să le aplice în propriile stări, apoi să le transforme într-o parte din viața lor de zi cu zi, în viețile lor, în țelul, principiul și baza comportamentului și conduitei lor. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu devin realitatea vieții lor, iar ei sunt capabili să le practice. Acești oameni sunt oile lui Dumnezeu. Există unii oameni care nu lasă o impresie proastă la exterior și sunt destul de candizi, dar nu sunt capabili să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică după ce le ascultă. Acești oameni nu sunt oile lui Dumnezeu. Există numeroși astfel de oameni printre muncitori, care nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu indiferent în ce fel le ascultă și sunt cu atât mai puțin capabili să le pună în practică. Pot să creadă ani de zile în Dumnezeu fără a dobândi viața. Prin urmare, oamenii ar trebui să înțeleagă exact cine poate fi mântuit de cuvintele lui Dumnezeu. Când vine vorba de oamenii pe care îi mântuiește Dumnezeu, nu contează cât sunt de mulți. Chiar dacă doar o singură persoană poate să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, El tot va îndeplini lucrarea care ar trebui făcută. După cum bine se știe, doar opt oameni au fost mântuiți atunci când a construit Noe arca. Din vremea Vechiului Testament până în prezent, puțini au fost mântuiți. În Epoca Legii, când Dumnezeu nu a făcut în mod formal lucrarea de mântuire și nici nu a aprovizionat omenirea cu adevărul, câți au fost acceptați de Dumnezeu? Au fost mulți? Au fost foarte puțini oameni care au obținut aprobarea Lui în acea perioadă. Cum rămâne cu lucrarea din zilele de pe urmă? Deși numărul de oameni care pot să accepte adevărul prin judecată, mustrare, încercări și rafinare reprezintă o minoritate, acesta tot este mai mare decât al celor câștigați de Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului. În prezent, sunt destul de puțini oameni care pot oferi mărturie pe baza experienței și sunt, într-adevăr, câțiva care și-au schimbat firile, prin urmare, cum ar putea inima lui Dumnezeu să nu fi obținut o oarecare mângâiere în urma acestui lucru?

Când vedeți că cei mai mulți oameni din biserică cred de mai mulți ani în Dumnezeu, dar tot nu urmăresc adevărul, nu s-au schimbat deloc și încă sunt asemeni non-credincioșilor, deveniți negativi? (Uneori mă simt puțin negativ, dar văd că, oricât de răzvrătită este o persoană sau cât de slab este calibrul acesteia, atât timp cât inima îi este dreaptă și este dispusă să se străduiască să urmărească adevărul, Dumnezeu va continua să lucreze asupra acesteia cu o răbdare nemărginită, desfăcând și fragmentând adevărul bucată cu bucată și având cu aceasta părtășie cât mai detaliată cu putință. Sunt profund emoționat când văd cât de mult plătește Dumnezeu pentru a face omenirea completă, fără a renunța niciodată până când reușește. Consider că, oricât de slab ar fi calibrul meu, trebuie să încerc să fac lucrurile mai bine, să fiu sârguincios în ceea ce urmăresc și să nu mă descurajez.) E știut faptul că oamenii au calibru slab sau sunt răzvrătiți, dar Dumnezeu n-a spus niciodată că, din acest motiv, nu vei fi mântuit. Dacă nu are de gând să te mântuiască, atunci de ce să-ți spună aceste cuvinte sau să plătească un astfel de preț? Făcând toate aceste lucruri, intenția lui Dumnezeu a fost deja spusă clar omenirii și adusă la cunoștință în mod explicit. Nu este secretă, ci cunoscută și, oricine are inimă și spirit poate să înțeleagă; numai acei nătărăi care nu au înțelegere spirituală pot fi negativi și doar cei care nu înțeleg adevărul se vor simți dezamăgiți și nefericiți, crezând despre ei că nu sunt capabili să fie mântuiți. Cel mai important lucru referitor la credința în Dumnezeu este că trebuie să crezi toate aceste cuvinte și adevăruri pe care El le rostește. Atât timp cât ești hotărât și poți să pui adevărul în practică, acestea pot deveni viața ta. Indiferent cât de matură este viața ta la final, atât timp cât practici în mod pozitiv și din inițiativă cuvintele lui Dumnezeu, fără a le încălca în mod intenționat pe ele sau adevărul, practici în măsura în care înțelegi și te străduiești pentru adevăr și-ți îndeplinești datoria cu toată inima și puterea, ai atins standardul. Cerințele lui Dumnezeu la adresa omului nu sunt ridicate. Adevărurile despre care are El părtășie sunt cuprinzătoare, iar cuvintele Sale sunt deosebit de detaliate și specifice. Oare de ce vorbește astfel? Pentru a aproviziona întreaga omenire, nu doar un grup mic sau câteva tipuri de oameni. În toate adevărurile furnizate întregii omeniri, există o limită cu privire la ce poți practica și realiza. De ce spun că există o limită? Întrucât calibrul, perspicacitatea și capacitatea de a înțelege ale tuturor sunt diferite, la fel ca mediile pe care Dumnezeu le rânduiește pentru ei și îndatoririle pe care le îndeplinesc, aceste „diferențe” determină fiecare persoană să fie capabilă să practice și să pătrundă doar o parte din cuvântul lui Dumnezeu, iar ceea ce poate ea să realizeze sau să pună în practică are o limită. De exemplu, se cuvine ca cineva care experimentează o încercare prin boală și realizează că acea încercare vine de la Dumnezeu, să gândească apoi că Dumnezeu ar trebui să-i facă pe toți să experimenteze o încercare manifestată prin boală? (Nu, nu se cuvine.) Acest lucru provine în totalitate din voia omului. Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare persoană, iar această încercare țintește un anumit grup de oameni. Dumnezeu lucrează asupra acestora pentru a-i face să experimenteze o încercare de trecere prin boală. Ce câștigă toți oamenii după ce Dumnezeu a făcut ca un grup de oameni să experimenteze o astfel de încercare? Faptul că, pe parcursul încercării, oamenii ar trebui să învețe cum să se supună lui Dumnezeu, să-și cunoască propria răzvrătire, să rectifice relația dintre ființele create și Creator, să corecteze relația dintre om și Dumnezeu, să fie capabili să-I înțeleagă inima lui Dumnezeu, să dobândească supunere față de El și, orice s-ar întâmpla, să nu-L înțeleagă greșit, ci doar să se supună. Acest aspect al adevărului reprezintă ceea ce ar trebui să dobândească toată lumea. Oare mai trebuie să experimentezi tu însuți această încercare, dacă obții acest aspect al adevărului din experiența altcuiva? Nu neapărat. Dumnezeu alege diferiți oameni – poate persoana potrivită sau pe cineva special – pentru a experimenta această încercare și parte a lucrării Sale. Asta este ceea ce i-a promis Dumnezeu omului și este ceea ce va face El. Unii oameni au experimentat durerea pierderii unei persoane iubite, iar din această pierdere au dobândit experiență și mărturie, supunere față de Dumnezeu, încredere și credință adevărată. Din lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra unui anumit grup de oameni, cu toții pot vedea mărturia faptului că tot ceea ce face Dumnezeu este drept și că oamenii ar trebui să aleagă supunerea, nu să-L analizeze, să-L cerceteze sau să-L convingă prin argumente, punându-L să explice clar și temeinic acel lucru; ar trebui să se supună în mod necondiționat și fără să se plângă. În plus, oamenii ar trebui să învețe să înțeleagă sensul și valoarea întregii lucrări pe care o face Dumnezeu. Din aceste mijloace ale lucrării lui Dumnezeu și din toate aspectele cuvintelor Sale, ceea ce experimentează fiecare individ reprezintă doar o mică parte din cuvintele lui Dumnezeu. În această mică parte, în funcție de calibrul tău, mediul tău familial și datoria pe care o îndeplinești în prezent, ceea ce experimentezi din cuvintele lui Dumnezeu reprezintă a zece mia parte sau ai putea spune doar a zece mia parte. Dacă pătrunzi în această a zece mia parte și într-adevăr dobândești supunere necondiționată și absolută față de Dumnezeu, te plasezi în poziția unei ființe create, te supui suveranității și rânduielilor Creatorului și ajungi la rezultatul pe care Dumnezeu vrea să-l obțină în tine, atunci vei fi mântuit. Acest lucru este ușor de înțeles și așa stau lucrurile.

Este esențial să fiți loiali în îndeplinirea îndatoririlor voastre. Ce este loialitatea? Aceasta înseamnă să fiți serioși și responsabili, să vă îndepliniți întru totul responsabilitatea, fără a fi câtuși de puțin superficiali. Dacă sunteți superficiali, atunci, când ceva funcționează greșit este un semn al rușinii, iar acest lucru nu este sub nicio formă o chestiune banală. Mai mult, în ceea ce privește lucrarea atribuită vouă în casa lui Dumnezeu, cu toții ar trebui să aveți mai multă părtășie unii cu ceilalți, să căutați mai mult adevărurile-principii și să găsiți principiile corecte. Atunci când se descoperă probleme, ele ar trebui rezolvate rapid, iar cele care nu pot fi rezolvate, raportate cu promptitudine superiorilor. Străduiți-vă să vă asigurați că lucrarea casei lui Dumnezeu merge lin, fără obstacole, lacune sau întârzieri de niciun fel. Faceți-vă treaba bine, promovați răspândirea lucrării de evanghelizare și lăsați ca voia lui Dumnezeu să fie dusă la bun sfârșit pe pământ. În acest fel, datoria voastră va fi fost îndeplinită bine. De fapt, în sfera îndeplinirii datoriei de către o persoană, acestea sunt puținele aspecte ale adevărului pe care le poate ea practica, dobândi și atinge, iar intrarea în realitățile acestor adevăruri reprezintă atingerea standardului minim pe care-l cere Dumnezeu de la omenire. Credința unor oameni este slabă, unii sunt lași, alții au un calibru slab sau au o înțelegere denaturată sau o gândire nesăbuită; acestea, alături de alte lucruri negative și pasive în toate privințele, vor afecta capacitatea oamenilor de a pune adevărul în practică și de a-și face eficient datoria. Dumnezeu Își construiește cerințele la adresa oamenilor pe baza calibrului, caracterului și gradului lor de înțelegere a adevărului. Care este standardul pentru această cerință? Dumnezeu Se uită dacă o persoană este sinceră în credința ei în Dumnezeu și dacă poate să accepte adevărul; acestea sunt cele două condiții cruciale. Unii oameni sunt proști în mod natural, au o înțelegere denaturată a lucrurilor, le lipsește perspicacitatea, sunt lenți în a învăța ceva, nu par să înțeleagă orice ai spune și au nevoie să fie ținuți de mână când sunt învățați – aceștia sunt oameni cu un calibru foarte slab, iar acest lucru nu se va schimba niciodată. Alții pot avea o mulțime de cunoștințe sau sunt plini de înțelepciune profundă, părând foarte ascuțiți la minte în exterior, dar sunt predispuși să aibă o înțelegere denaturată asupra chestiunilor legate de adevăr. Chiar dacă înțeleg adevărul, tot nu îl pot accepta, iar acest lucru reprezintă defectul lor fatal. O astfel de persoană este influențată cu ușurință de cunoaștere și doctrine atunci când își îndeplinește datoria și i se pare dificil să acționeze conform adevărurilor-principii sau să-și schimbe perspectivele asupra lucrurilor. Prin urmare, ce ar trebui să facă, dacă într-adevăr vrea să urmărească adevărul? Cheia constă în a vedea dacă poate să accepte adevărul. Dacă poate, atunci problema este ușor de rezolvat, dar dacă refuză cu încăpățânare să accepte adevărul, atunci s-a sfârșit. Nu numai că va eșua în buna îndeplinire a datoriei sale, dar Mă tem că, totodată, nu există nicio cale pentru ca acea persoană să fie mântuită. Nivelul educațional al cuiva nu contează și nici câtă pregătire are – ceea ce este esențial este să fie capabil să accepte adevărul și să aibă iubire față de cuvintele lui Dumnezeu. El Se uită la cât de mult din adevăr poți să practici, după ce ai fost luminat să-l înțelegi în mediul pe care El l-a rânduit. Se uită la cât de mult te consumi pentru sarcinile pe care El le cere, câtă putere pui în acestea, cât efort depui. De exemplu, tu ești de un calibru mediu, nu foarte bine educat, capacitatea ta de înțelegere este mică și puțin denaturată. Acestea sunt fapte obiective. Cu toate acestea, când se întâmplă un lucru, iar Dumnezeu îți permite să vezi defectele acestuia, că există o problemă cu el și a cui este responsabilitatea, atunci această problemă va dezvălui dacă poți sau nu să susții principiile și ești practicant de adevăr. Dacă-ți îndeplinești cu loialitate datoria și ești sincer față de Dumnezeu, atunci ce ar trebui să faci cu privire la acel lucru? Ce ar trebui să faci pentru a fi în concordanță cu adevărul, pentru a face ceea ce cere Dumnezeu? În astfel de împrejurări, Dumnezeu nu Se uită la calibrul tău, la cât de educat ești sau la câți ani ai crezut în El; Se uită la punctul tău de vedere și la atitudinea ta față de acel lucru care s-a întâmplat, dacă ești sincer și dacă îți folosești în acel moment conștiința. Dacă ești sincer față de Dumnezeu, vei avea un simț al responsabilității și te vei gândi: „Acest lucru s-ar putea să nu fie responsabilitatea mea, dar implică lucrarea bisericii. Trebuie să cercetez și să aud mai multe despre asta.” Și, punând întrebări, s-ar putea să afli că supraveghetorul a fost leneș și iresponsabil, că nu a luat în serios chestiunea și a ținut-o în loc. Atunci, l-ai căuta pe supraveghetor și ai avea părtășie cu acesta, rectificând prompt problema. Nu ai avea nevoie să cauți răspuns de la Cel de mai sus; ai rezolva problema tu însuți. Ai un calibru mediu și puține carențe și defecte, dar aceste lucruri îți vor fi afectat practicarea adevărului? Îți vor fi afectat îndeplinirea datoriei sau loialitatea ta față de Dumnezeu? Nu, n-o vor face. Unii oameni spun că sunt nesăbuiți și au o înțelegere denaturată, unii spun că nu au înțelegere spirituală, iar alții spun că au calibru slab și le lipsește educația. Dacă e așa, poți, pur și simplu, să nu practici adevărul atunci când se întâmplă ceva? Dumnezeu nu Se uită la calibrul oamenilor sau la gradul lor de educație. Aceste lucruri nu prea au de-a face cu practicarea adevărului. Aceste lipsuri și deficiențe nu au un impact asupra felului în care practici adevărul, asupra loialității tale față de Dumnezeu sau asupra responsabilității pe care ți-o asumi pentru îndeplinirea datoriei tale. Dumnezeu Se uită dacă ești sau nu sincer – acesta este cel mai practic lucru și este ceva ce oamenii pot dobândi. Dumnezeu folosește cele mai practice mijloace pentru a evalua o persoană. Unii oameni spun: „Calibrul meu e slab, sunt ignorant, am prea multe cunoștințe, îmi influențează punerea în practică a adevărului.” Toate acestea sunt scuze și nu stau în picioare. Dar de ce? Întrucât nu aceasta este metoda prin care Dumnezeu evaluează oamenii. Acela reprezintă propriul tău standard, nu al lui Dumnezeu. Care este standardul lui Dumnezeu atunci când evaluează pe cineva? Dumnezeu Se uită dacă o persoană Îi este loială sau nu și dacă este sinceră. Dacă-I ești loial lui Dumnezeu, atunci nu contează dacă înțelegerea ta este puțin denaturată sau absurdă. Unii oameni spun: „Nu am înțelegere spirituală.” Ei bine, Îi ești loial lui Dumnezeu? Dacă da, atunci nu-ți afectează punerea în practică a adevărului. Este destul de clar? Dacă Îi ești loial lui Dumnezeu și îți îndeplinești datoria cu sinceritate, ai putea fi, totuși, negativ și slab atunci când ești emondat? Așadar, ce e de făcut dacă ești într-adevăr negativ și slab? (Ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu și să depindem de Dumnezeu, să încercăm să ne gândim la ce ne cere Dumnezeu, să reflectăm asupra lipsurilor noastre, ce greșeli am făcut; în domeniile în care am căzut, acolo ar trebui să ne ridicăm din nou.) Așa e corect. Negativismul și slăbiciunea nu sunt probleme mari. Dumnezeu nu le condamnă. Atât timp cât cineva poate să urce înapoi acolo de unde a căzut, să-și învețe lecția și să-și îndeplinească datoria în mod normal, asta este tot. Nimeni nu te va învinovăți din cauza aceasta, așa că nu fi negativ la nesfârșit. Dacă renunți la datoria ta și fugi de ea, te vei fi ruinat complet. Toți sunt negativi și slabi uneori – doar caută adevărul, iar negativismul și slăbiciunea sunt ușor de rezolvat. Starea unor oameni este complet schimbată doar prin citirea unui capitol din cuvintele lui Dumnezeu sau cântând câteva imnuri; își pot deschide inima în rugăciune către Dumnezeu și Îl pot lăuda. Problema lor nu a fost atunci rezolvată? A fi emondat este, de fapt, în întregime, un lucru bun. Chiar dacă cuvintele care te emondează sunt puțin aspre, puțin usturătoare, acest lucru se întâmplă pentru că ai acționat fără rațiune și ai încălcat principiile fără să-ți dai măcar seama – cum ai putea să nu fii emondat în astfel de circumstanțe? A fi emondat în acest fel înseamnă, de fapt, a fi ajutat, acest lucru reprezintă iubirea pentru tine. Ar trebui să înțelegi acest lucru și să nu te plângi. Prin urmare, dacă emondarea dă naștere la negativism și plângeri, acesta reprezintă un lucru nesăbuit și ignorant, comportamentul cuiva lipsit de rațiune.

Care este cel mai important lucru asupra căruia să te concentrezi atunci când crezi în Dumnezeu? Fie că o persoană are calibru ridicat sau slab, fie că are sau nu înțelegere spirituală și indiferent cu ce fel de emondare se confruntă – nimic din toate acestea nu contează. Care este cel mai important lucru în zilele noastre? Este modul în care intri în adevărurile-realități. Pentru a face asta, care este cel mai fundamental lucru pe care ar trebui să-l aibă cineva? Trebuie să aibă o inimă sinceră. Ce înseamnă a fi sincer? Înseamnă să nu fii alunecos atunci când se abat lucruri asupra ta, să nu ții seama de propriile interese, să nu complotezi sau să uneltești cu alții și să nu faci jocuri înșelătoare cu Dumnezeu. Dacă poți să-L înșeli pe Dumnezeu și să-ți lipsească sinceritatea față de El, atunci s-a terminat complet cu tine și Dumnezeu nu te va mântui, deci care este scopul înțelegerii adevărului? Se poate să ai înțelegere spirituală, să ai un calibru bun, să fii elocvent și capabil să înțelegi repede lucruri, să faci deducții și să înțelegi tot ceea ce spune Dumnezeu, dar dacă faci jocuri înșelătoare cu El atunci când ți se întâmplă lucruri, acest lucru reprezintă o fire satanică și este foarte periculos. Calibrul tău nu este de niciun folos, oricât de bun ar fi, iar Dumnezeu nu te va vrea. Dumnezeu va spune: „Vorbești bine, ai un calibru bun, ești ager la minte și ai înțelegere spirituală, dar există o singură problemă – nu iubești adevărul.” Aceia care nu iubesc adevărul sunt problematici, iar Dumnezeu nu-i vrea. Se va debarasa de o persoană fără inimă bună, la fel cum o mașină care arată bine întreținută la exterior, dar are un motor prost, va fi complet aruncată. Și oamenii sunt așa: Indiferent cât de bun pare a fi calibrul tău, cât de inteligent, elocvent sau capabil ești sau cât de bine te pricepi la gestionat probleme, toate acestea sunt inutile și nu reprezintă punctul-cheie. Așadar, care este punctul-cheie? Este vorba despre inima cuiva, dacă aceasta iubește sau nu adevărul. Nu este despre a asculta cum vorbește, ci despre a privi cum se comportă. Dumnezeu nu Se uită la ceea ce spui sau promiți înaintea Lui; Se uită dacă lucrurile pe care le faci au adevărul-realitate. De asemenea, lui Dumnezeu nu-I pasă cât de înalte, profunde sau mărețe sunt acțiunile tale și, chiar dacă faci un lucru mărunt, dacă Dumnezeu vede sinceritate în fiecare mișcare a ta, El va spune: „Această persoană crede cu sinceritate în Mine. Nu s-a lăudat niciodată. Se comportă conform postului pe care îl ocupă. Deși se poate să nu fi adus o mare contribuție casei lui Dumnezeu și este de calibru slab, este statornică și are sinceritate în tot ceea ce face.” Ce conține această „sinceritate”? Conține frica și supunerea față de Dumnezeu, precum și adevărata iubire și credință; conține tot ceea ce Dumnezeu vrea să vadă. Astfel de oameni pot părea neremarcabili pentru alții și ar putea fi persoane care fac mâncare sau curățenie, care îndeplinesc o datorie obișnuită. Astfel de oameni nu sunt remarcabili pentru ceilalți, nu au realizat nimic grozav și nu este nimic de apreciat, admirabil sau de invidiat la ei – sunt doar oameni obișnuiți. Și totuși, tot ceea ce cere Dumnezeu se găsește în ei și trăiește în ei și ei Îi dau totul lui Dumnezeu. Spune-Mi, ce mai vrea Dumnezeu? Este mulțumit de ei. Prin urmare, nu te descuraja și nu deveni negativ doar pentru că statura ta este prea mică și nu înțelegi adevărul sau pentru că-i vezi pe alții mergând pe calea spre a fi desăvârșiți după ce au înfruntat necazuri și au experimentat încercări și rafinare și nu te gândi că Dumnezeu nu te iubește sau nu este dispus să te desăvârșească. Care-i graba ta? Ceea ce-i dă Dumnezeu fiecărei persoane este diferit, iar atunci când te evaluezi, evaluează mai întâi ceea ce ți-a oferit Dumnezeu și care sunt condițiile tale, iar atunci poți să înțelegi că tot ceea ce face Dumnezeu este bun. Cineva ar putea spune: „Calibrul meu este slab. Mai este bun ceea ce-mi oferă Dumnezeu?” Da, este bun. Altcineva ar putea să spună: „Sunt destul de nătâng. Mai este bun ceea ce-mi oferă Dumnezeu?” Da, tot ce oferă este bun. De ce este totul bun? Dacă nu erai nătâng, atunci ai fi devenit arogant și ți-ai fi uitat locul, așa că acest lucru te protejează și este bun. Dacă ați avea cu toții abilități și priceperi mai bune decât aveți în prezent, cine ar fi capabil să rămână atât de cuminte și atât de dispus să își îndeplinească datoria în casa lui Dumnezeu? Nu cumva există câțiva oameni de acest fel, dar nu mulți? (Ba da.) Tot ceea ce face Dumnezeu este bun și drept, doar că oamenii nu înțeleg clar acest lucru. Oamenii vor mereu mai mult de la Dumnezeu, ca și cum cu cât îi dă mai mult cuiva, cu atât mai mult va fi acea persoană capabilă să pună adevărul în practică, dar, de fapt, nu așa stau lucrurile. Dumnezeu ți-a dat deja destul; ți-a dat totul și ți-a oferit viața Lui, deci ce altceva mai vrei? Aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu și toată lucrarea pe care o face El sunt abundente și suficiente pentru omenire. Nu există nimic ce pot să ceară oamenii de la Dumnezeu și ei n-ar trebui să se plângă de El și să spună: „Ce pot face cu acest calibru sau cu aceste daruri slabe pe care mi le-a dat Dumnezeu?” Sunt atât de multe lucruri pe care le poți face. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ce îți închipui tu – El vrea ca tu să pui adevărul în practică, să faci lucrurile conform principiilor și să îndeplinești îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinești. Tu nu faci ceea ce ești capabil să faci, ci faci orbește ceea ce n-ar trebui. Acest lucru se numește neglijarea lucrării tale. Nu cumva țintești un pic prea sus? (Ba da.) Ce vor oamenii să facă? Să capete prestigiu printre ceilalți, să facă astfel încât cuvintele și acțiunile lor să fie admirate și foarte apreciate și să fie renumiți la scară largă. Dumnezeu nu vrea ca tu să devii acel tip de persoană, așa că nu ți-a dat acel gen de lucruri. Dacă ai avea ocazia să devii acel tip de persoană, ai fi dispus să o refuzi? Ai putea să renunți așa ușor la ea? Consecințele acestui lucru sunt periculoase. Ai presupus cumva că acele lucruri sunt bune? De ce unii oameni devin antihriști? Oare nu cumva pentru că ei cred că au puțină pricepere și, astfel, devin extrem de aroganți? De ce sunt ei capabili să meargă pe calea aceea? Pur și simplu sunt acel gen de persoană; vor fi nevoiți să meargă pe acea cale mai devreme sau mai târziu, iar Dumnezeu n-are niciun plan de a le spune lor adevărul sau de a-i mântui. Prin urmare, ceea ce El îți oferă ție este cu certitudine diferit de ceea ce le dă altora. Dacă te compari mereu cu ceilalți și vrei mereu același lucru pe care-l au ei, este aceasta înțelegere pură? Tu nu înțelegi intenția lui Dumnezeu! Prin urmare, atunci când îți dai seama că ai un calibru slab, că îți lipsește înțelegerea spirituală și ai o înțelegere denaturată, că ești deseori slab sau te gândești că ai prea multe probleme sau lipsuri, trebuie mai întâi să te gândești bine de ce Dumnezeu nu ți-a dat un anumit dar. Aici se regăsește bunăvoința Sa. Mai uită-te o dată bine la calea pe care merg cei mai mulți dintre oamenii înzestrați și talentați și la ce atitudine are Dumnezeu față de ei. Care este singura propoziție pe care vei dori cel mai mult să o spui odată ce înțelegi această chestiune? (Slavă lui Dumnezeu pentru protecția Sa.) Așa este, ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu și să spui: „Dumnezeule, ești atât de bun cu mine, nu mi-ai dat daruri sau talente și m-ai făcut un netot, un idiot. Aceasta este binecuvântarea mea! Nu sunt negativ sau trist. Sinceritatea și loialitatea față de Tine reprezintă ceea ce-mi lipsește în acest moment. Nu cer să fiu ager la minte și elocvent, nu cer daruri și talent. Vreau doar să-Ți ofer sinceritatea mea. Darurile, talentele și cunoașterea, la fel ca statutul și faima printre oameni nu sunt lucruri bune, iar eu nu le vreau.” Nu arată acest lucru transformare? (Ba da, asta face.) Așadar, ai mai putea să suferi și să plângi din cauză că-ți lipsesc atât de multe? Nu vei mai face asta și nu te vei simți nedreptățit. Altminteri, când te-ar emonda ceilalți, te-ai gândi: „Sunt nătărău, toată lumea mă disprețuiește, iar în casa lui Dumnezeu nu voi fi niciodată promovat sau ținut într-o funcție importantă.” Acest lucru implică: „Mie Dumnezeu mi-a dat atât de puțin, deci cum de le dă atât de mult altora?” Te-ai plânge mereu în inima ta și te-ai simți nedreptățit. De fapt, o mare binecuvântare s-a abătut asupra ta și tu nici măcar nu știi acest lucru. Dacă se mai întâmplă un astfel de lucru pe viitor, va fi diferit punctul tău de vedere? (Da, va fi.) Ce se va schimba în oameni atunci când punctul lor de vedere va fi diferit? (Nu vor mai ținti atât de sus și nu vor mai urmări lucruri atât de mărețe și vor fi capabili să-și îndeplinească bine datoria, cu o inimă recunoscătoare și cu picioarele pe pământ.) Pot să fie ferm cu picioarele pe pământ, să trăiască în mod autentic și realist și să urmărească diverse obiective. Spune-Mi, este mai bine ca Dumnezeu să te facă un nătărău și un idiot, care-și poate îndeplini cum se cuvine datoria, într-o manieră cu picioarele pe pământ astfel încât să poți fi mântuit sau să-ți dea un calibru bun, o educație la nivel înalt, o înfățișare frumoasă și elocvență, precum și abilități de lucru și puncte forte, astfel încât, oriunde ai merge, oamenii să te admire și să fii un uriaș printre pitici, iar apoi să pășești pe calea unui antihrist? Care dintre cele două variante ai alege-o? (Este mai bine să fii nătărăul și idiotul.) Poți să spui acest lucru acum, dar dacă cineva chiar te-ar numi nătărău și idiot, te-ar deranja. Trebuie să gândești astfel: „Deși calibrul meu este slab și sunt ignorant, sunt mai bun decât oamenii răi și antihriștii, deoarece încă mai am o șansă la mântuire.” Trebuie să înveți să te consolezi. (Îmi amintesc că mai erau câțiva care credeau în Dumnezeu cu mine. Cu toții aveau un calibru foarte bun și erau foarte ageri la minte, dar pentru că se luptau mereu pentru putere și câștig și tulburau lucrarea bisericii, au fost îndepărtați și excluși. Consider că am fost capabil să ajung unde sunt astăzi deoarece am un calibru slab, sunt nătâng și sunt capabil să mă comport cum trebuie – și acest lucru reprezintă tot marea protecție din partea lui Dumnezeu.) De ce te protejează Dumnezeu? Oare pentru că ești nătărău? Îi simpatizează El pe cei slabi? Nu, nu o face; nu este așa cum spun non-credincioșii, și anume, copilul care nu plânge, nu primește. Nu e cazul. Cum, mai exact, trebuie privit acest lucru? Care manieră de a privi acest lucru este în concordanță cu adevărul? (Întrucât oamenii cred cu un pic de sinceritate și iubire pentru adevăr în inimile lor și sunt dispuși să urmărească adevărul – Dumnezeu îi mântuiește pe oamenii care au inimi ca acestea și, astfel, rânduiește diferite medii pentru a-i proteja.) Așa este. Protecția lui Dumnezeu pentru tine este la schimb pentru sinceritatea ta față de El. Prin urmare, ce este mai de preț? Sinceritatea omului este cea mai prețioasă. Ai puțină iubire pentru lucrurile pozitive și sinceritate față de Dumnezeu și dai aceste lucruri la schimb pentru protecția și harul lui Dumnezeu – ai câștigat foarte mult. Cineva ar putea spune: „Calibrul meu este slab și, deși am câștigat foarte mult, tot nu înțeleg nimic.” Nu înțelegi multe? Capacitatea ta de a-ți îndeplini datoria și de a-L urma astăzi pe Dumnezeu are legătură cu înțelegerea ta cu privire la adevăr. Altcineva ar putea să spună: „Ce înțeleg eu? Nu pot să explic clar.” S-ar putea să nu poți să explici clar, dar ești capabil să continui să-ți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu și înțelegi multe lucruri. Oricât de profundă sau superficială este înțelegerea ta cu privire la aceste lucruri, cu siguranță ele au legătură cu adevărul și sunt apropiate de acesta, motiv pentru care ai fost susținut până acum și îți îndeplinești în continuare datoria. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Nu este un lucru rău să te gândești că ești nătărău sau idiot și, privind lucrurile acum, „nătărău” și „idiot” sunt porecle fără nicio semnificație disprețuitoare sau înjositoare. Când compari a fi numit nătărău sau idiot cu a fi numit antihrist, care e de preferat? (A fi numit nătărău sau idiot este mai bine.) Dacă, într-o zi, Dumnezeu spune: „Vino încoace, nătărăule. Vino încoace, idiotule”, s-ar putea să nu-ți placă, dar ai cântări bine lucrurile, gândindu-te: „M-a strigat nătărău și idiot, nu antihrist, așa că mă voi duce.” Și te-ai duce cu plăcere. Atunci cineva spune: „Cum de ești atât de bucuros să fii numit nătărău?” Iar tu spui: „M-a numit nătărău și nu a spus că sunt un antihrist sau că nu aș putea fi mântuit. De aceea sunt fericit.” A te numi nătărău nu înseamnă a te trata ca pe un străin, ci ca pe un membru al familiei, ca pe cineva cunoscut. Este ca atunci când oamenii își numesc copiii „mici monștri”; se poate să sune puțin aspru, dar este, de fapt, adevărul și este doar un alint. Dacă erai numit antihrist? Atunci ai da de necaz, întrucât schimbarea unui nume înseamnă că natura lui este diferită, iar finalul tău are să fie și el diferit. Ce ați alege? (Aș alege să fiu numit nătărău și idiot.) Nu este bine să fii mereu un nătărău și un idiot; și calibrul tău trebuie să se îmbunătățească puțin. Calibrul vostru s-a îmbunătățit de-a lungul anilor? (S-a îmbunătățit doar puțin, nu prea mult.) În ceea ce privește intrarea în viață, dacă realmente muncești din greu și continui să te străduiești, atunci cu siguranță vei deveni mai bun, dar este imposibil să vezi îmbunătățiri majore, toate în același timp. Este un proces de creștere lentă, dar, atât timp cât ai intrare, nu vei suferi un regres și, atâta vreme cât urmărești acest lucru, intrarea ta în viață va crește încet, puțin câte puțin.

Pentru Dumnezeu, nu este ușor să lucreze adevărul în oameni. Nu se întâmplă la fel de repede ca atunci când o sămânță încolțește după ce este plantată în pământ – este destul de diferit. Mântuirea omului de către Dumnezeu se face prin curățire temeinică și transformarea firii satanice a omului și prin permiterea acestuia să trăiască adevărul-realitate în cuvintele lui Dumnezeu, însă acestea nu sunt chestiuni simple. Chiar dacă asculți predici, citești cuvintele lui Dumnezeu, te rogi și experimentezi fiecare zi în parte, progresul tău va fi limitat, iar creșterea vieții tale va fi lentă. Sunt necesare multe procese pentru ca cineva să înțeleagă adevărul. Oamenii au nevoie de numeroase experiențe repetate și, totodată, e necesar să continue să se străduiască și să depună efort în încercarea de a înțelege adevărul – numai atunci îl pot înțelege. De asemenea, este necesară lucrarea Duhului Sfânt, altminteri, ceea ce câștigă oamenii va fi și mai limitat. Mulți oameni cred în Dumnezeu de douăzeci sau treizeci de ani, dar tot nu pot vorbi despre mărturia lor bazată pe experiență. Acest lucru se întâmplă din cauză că nu au urmărit niciodată adevărul sau nu au depus un efort concentrat în înțelegerea adevărului, rezultând faptul că nu au dobândit nimic după zeci de ani de credință în Dumnezeu. Oamenii trebuie să înțeleagă adevărul, să-l experimenteze și să-l priceapă și, în mod special, au nevoie ca Dumnezeu să rânduiască medii pentru ei. Combinația dintre aceste aspecte diferite îi face pe oameni să aibă un pic de înțelegere și pătrundere. Odată ce acest lucru este generat în interiorul tău, îți va oferi cunoștințe, sentimente și gânduri diferite, permițând conștiinței și gândurilor tale să progreseze și să se schimbe puțin, lucru care, la rândul său, îți va întări puțin credința în Dumnezeu și va transforma puțin atitudinea ta față de adevăr și calea propriei vieți. Toate acestea sunt schimbări mici, minuscule, dar ele vor produce o schimbare uriașă în perspectiva ta asupra vieții, în gândurile și opiniile tale și în atitudinea ta față de lucruri și față de Dumnezeu. Aceasta este puterea pe care o are cuvântul lui Dumnezeu – adevărul.