(Răspunsuri la întrebările fraților și surorilor)

(Încă sunt constrâns de afecțiunea pe care o port membrilor familiei mele în timp ce îmi fac datoria. Adeseori îmi este dor de ei și aceasta afectează realizarea datoriei mele. Starea mea s-a mai îmbunătățit în ultima vreme, dar încă sunt uneori îngrijorat că marele balaur roșu va aresta membri ai familiei mele pentru a mă amenința pe mine și mă tem că atunci nu voi mai putea să rămân ferm.) Acestea sunt temeri neîntemeiate. Când te gândești la astfel de lucruri, trebuie să cauți adevărul pentru a găsi rezolvarea. Trebuie să înțelegi că, indiferent de împrejurările cu care te confrunți, Dumnezeu a orchestrat și a rânduit totul. Trebuie să înveți să te supui lui Dumnezeu și să poți căuta adevărul și rămâne ferm atunci când te confrunți cu orice situație. Aceasta este o lecție pe care oamenii trebuie să o învețe. Ar trebui să meditezi deseori: cum experimentezi udarea și păstorirea din partea lui Dumnezeu în astfel de perioade de timp? Care e adevărata ta statură? Cum ar trebui să-ți îndeplinești datoria de ființă creată? Trebuie să deslușești aceste lucruri! Dacă te poți gândi la marele balaur roșu care te amenință, atunci de ce nu te gândești cum ai putea pătrunde în adevăr? De ce nu meditezi la adevăr? (Când îmi vin astfel de gânduri, mă rog lui Dumnezeu și îmi iau angajamentul că Îi voi rămâne credincios până la moarte, dacă într-o zi voi ajunge cu adevărat să mă confrunt cu astfel de împrejurări. Dar chiar mă tem că nu voi reuși, din cauza staturii mele mici.) Atunci, te rogi: „Dumnezeule, mă tem că nu voi putea reuși cu statura mea mică. Mă tem de moarte. Te rog, nu face asta. Poți să o faci atunci când voi avea statura necesară.” Este acesta un mod potrivit de a te ruga? (Nu.) Ar trebui să te rogi astfel: „Dumnezeule, am statura și credința mică acum, mă tem că voi avea de înfruntat ceva; de fapt, nu cred cu adevărat că toate chestiunile și toate lucrurile stau în mâinile Tale. Nu m-am încredințat mâinilor Tale; ce răzvrătire este aceasta! Sunt dornic să mă supun rânduielilor și orchestrărilor Tale. Orice ai face, inima mea este dispusă să fie martoră pentru Tine. Sunt dornic să rămân ferm în mărturia mea, fără a Te dezonora. Te rog, facă-se voia Ta.” Trebuie să-ți aduci aspirațiile și ceea ce vrei să spui înaintea lui Dumnezeu – așa vei da dovadă de adevărată credință. Dacă eziți și să te rogi în acest fel, cât de mică trebuie să fie credința ta! Ai nevoie să te rogi astfel, deseori. Chiar dacă te rogi astfel, Dumnezeu nu îți va răspunde neapărat. Dumnezeu nu împovărează oamenii cu mai mult decât pot îndura, însă dacă îți exprimi clar atitudinea și hotărârea, Dumnezeu va fi mulțumit. Când El va fi mulțumit, inima ta nu va mai fi tulburată și constrânsă de această situație. „Lucruri precum soțul, copiii, familia, bunurile – sunt toate în mâna lui Dumnezeu. Ele nu înseamnă nimic. Întregul univers e în mâinile lui Dumnezeu. Nu sunt și membrii familiei mele în mâinile Sale? Ce rost are să-mi fac griji pentru ei? Nu am niciun cuvânt de spus în privința asta, nu sunt capabil și nu-i pot proteja. Soarta lor și tot ce ține de ei este în mâinile lui Dumnezeu!” Trebuie să ai credința de-a veni înaintea lui Dumnezeu și de-a te ruga, hotărându-te cu fermitate și punându-ți în minte să te supui rânduielilor Lui. Atunci, starea ta interioară se va schimba. Nu vei mai avea griji și nu te vei mai simți îngrijorat. Nu vei mai fi excesiv de precaut și copleșit de teamă în tot ceea ce faci. Când toți ceilalți se aruncă înainte, tu rămâi în spate, dorind mereu să scapi – nu asta face un laș? Când oamenii lui Dumnezeu își fac datoria în Împărăție, iar ființele create își fac datoria înaintea Creatorului, ar trebui să înainteze cu calm și cu o inimă cu frică de Dumnezeu. Nu ar trebui să bâjbâie, să dea înapoi sau să calce ca pe ouă. Dacă știi că această stare este greșită și-ți faci mereu griji în legătură cu ea, în loc să cauți adevărul pentru a o înlătura, atunci ești constrâns și înrobit de ea și nu vei putea să-ți îndeplinești datoria. Vrei din toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea să-ți faci datoria de ființă creată, dar poți realiza asta? Nu poți ajunge în punctul în care să te dăruiești din toată inima pentru că inima ta nu se dedică datoriei – în cel mai bun caz, ți-ai consacrat doar o zecime din inimă. Fără inima întreagă, cum poți să-ți dedici toată mintea și puterea? Inima ta nu este dedicată datoriei și tot ce dăruiești e doar puțină voință de a o face. Chiar poți să-ți îndeplinești datoria din toată inima și cu toată mintea? Nu ai hotărârea de a practica adevărul, prin urmare, e normal să fii constrâns de familie și de afecțiunea pe care i-o porți. Te va lega de mâini și de picioare; îți va controla gândirea și inima și nu vei mai reuși să respecți adevărul și cerințele lui Dumnezeu – vei avea voința, dar îți va lipsi puterea. Așa că trebuie să te rogi înaintea lui Dumnezeu, înțelegându-I intențiile pe de o parte, dar știind, de asemenea, unde trebuie să stai ca ființă creată; trebuie să iei hotărârea și atitudinea pe care ar trebui să le ai și să le aduci înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este atitudinea de care trebuie să dai dovadă. De ce alții nu au astfel de îngrijorări? Crezi că alți oameni nu au familie sau greutăți ca acestea? De fapt, fiecare are încurcături trupești sau de familie, însă unii oameni le pot rezolva rugându-se lui Dumnezeu și căutând adevărul. După o perioadă de căutări, ei văd dincolo de aceste sentimente trupești și și le scot din inimă; apoi, asemenea lucruri nu mai sunt pentru ei greutăți, iar ei nu mai pot fi controlați sau constrânși de ele. Ele nu îi mai afectează în realizarea îndatoririlor și, astfel, ei devin liberi. Există în Biblie un rând din cuvintele lui Dumnezeu care spune: „Oricine dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:33). Ce înseamnă această renunțare la toate bunurile? Ce se înțelege prin „toate”? Lucruri precum statutul, faima și câștigurile, familia, prietenii și avuțiile – toate sunt incluse în acest cuvânt. Așadar, ce lucruri ocupă un loc important în inima ta? Pentru unii sunt copiii, pentru alții părinții, pentru unii bogăția și pentru alții statutul, faima și câștigurile. Dacă prețuiești astfel de lucruri, atunci vei fi controlat de ele. Dacă nu le prețuiești și renunți cu totul la ele, atunci ele nu te pot controla. Depinde doar de atitudinea pe care o ai față de ele și de felul în care tratezi aceste lucruri.

Trebuie să înțelegeți că, oricând și în orice etapă își îndeplinește Dumnezeu lucrarea, El are întotdeauna nevoie ca o parte dintre oameni să lucreze împreună cu El. Faptul că acești oameni cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu sau la răspândirea Evangheliei este predestinat de El. Așadar, are Dumnezeu o însărcinare predestinată pentru fiecare persoană? Fiecare are o misiune și o răspundere, fiecare are o însărcinare. Când Dumnezeu îți încredințează o însărcinare, aceasta devine răspunderea ta. Va trebui să îți asumi această răspundere, este datoria ta. Ce este datoria? Este misiunea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o. Ce este o misiune? (Însărcinarea dată de Dumnezeu este misiunea omului. Viața omului trebuie trăită pentru îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu. Această însărcinare este singurul lucru pe care să-l poarte în inimă și nu ar trebui să trăiască pentru nimic altceva.) Însărcinarea dată de Dumnezeu este misiunea omului; aceasta este înțelegerea corectă. Cei care cred în Dumnezeu au fost puși pe pământ ca să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu. Dacă tot ce urmărești în această viață este să urci pe scara socială, să aduni avuții, să duci un trai bun, să te bucuri de apropierea familiei și să te desfeți cu faimă, câștiguri și statut – dacă dobândești statut social, familia ta devine cunoscută și toți membrii săi sunt în siguranță – dar nu iei în seamă misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu; mai are vreo valoare viața pe care o duci acum? Cum Îi vei răspunde lui Dumnezeu după moarte? Nu vei fi capabil și asta este cea mai mare răzvrătire; este cel mai mare păcat! Care dintre voi își face acum datoria în casa lui Dumnezeu din întâmplare? Indiferent din ce mediu ați venit pentru a vă realiza datoria, nimic nu e întâmplător. Această datorie nu poate fi realizată doar prin găsirea câtorva credincioși la întâmplare; este ceva predestinat de Dumnezeu înaintea timpurilor. Ce înseamnă când ceva este predestinat? Ce înseamnă exact? Înseamnă că, în întregul Său plan de gestionare, Dumnezeu a plănuit acum mult timp de câte ori vei viețui pe pământ, din ce neam și din ce familie te vei naște în zilele de pe urmă, care va fi situația acestei familii, dacă vei fi femeie sau bărbat, care vor fi punctele tale forte, câtă școală vei avea, cât de bine te vei putea exprima, ce calibru vei avea și cum vei arăta. El a plănuit vârsta la care vei veni în casa lui Dumnezeu și vei începe să îți faci datoria și ce datorie vei realiza și când. Dumnezeu a predestinat fiecare pas al tău de la început. Încă înainte de a te fi născut și de a fi venit pe pământ în ultimele tale vieți, Dumnezeu rânduise deja ce datorie vei avea de realizat în această etapă finală a lucrării. Nu e deloc o glumă! Dacă acum poți asculta aici o predică e pentru că așa a hotărât dinainte Dumnezeu. Nu trebuie să tratezi aceste lucruri cu ușurință! În plus, înălțimea, înfățișarea, ochii pe care îi ai, silueta, starea sănătății tale, experiențele dobândite în viață și îndatoririle pe care ești în stare să ți le asumi la o anumită vârstă, cât și calibrul și abilitățile pe care le ai – acestea au fost prestabilite de Dumnezeu pentru tine cu mult timp înainte și, cu siguranță, nu sunt rânduite acum. Dumnezeu le-a prestabilit de multă vreme pentru tine, ceea ce înseamnă că El are intenția să te folosească. El te va fi pregătit încă înainte de a-ți fi încredințat această însărcinare și misiune. Prin urmare, este acceptabil să fugi de asta? Este acceptabil să nu o faci cu toată inima? Ambele sunt inacceptabile; ar însemna să-L dezamăgești pe Dumnezeu! Cei care își abandonează datoria comit cel mai grav tip de răzvrătire. Este o faptă mârșavă. Dumnezeu a muncit cu grijă și seriozitate, prestabilind din vremuri străvechi ca tu să ajungi astăzi și să ți se dea această misiune. Atunci, această misiune nu e răspunderea ta? Nu este ea ceea ce dă valoare acestei vieți pe care o trăiești? Dacă nu-ți îndeplinești misiunea încredințată de Dumnezeu, pierzi valoarea și semnificația vieții; este ca și cum ai fi trăit în van. Dumnezeu ți-a rânduit condițiile, mediul și contextul potrivit. Ți-a conferit acest calibru și această abilitate, te-a pregătit să trăiești până la această vârstă și să dobândești toate calificările de care vei avea nevoie pentru a-ți realiza această datorie a ta. A rânduit toate acestea pentru tine, dar tu nu-ți împlinești cu sârguință datoria. Nu poți rezista ispitei și alegi să te fofilezi, încercând mereu să duci o viață bună și să urmărești lucruri lumești. Iei harul și abilitatea pe care ți le-a dat Dumnezeu și îl slujești cu ele pe Satana, trăind pentru Satana. Cum crezi că se simte Dumnezeu atunci? Când speranțele pe care Și le-a pus în tine sunt înșelate în acest fel, nu te-ar disprețui atunci? Nu te-ar detesta? Ar dezlănțui asupra ta o mare mânie. Și atunci putem considera această chestiune încheiată? Ar putea fi atât de simplu pe cât îți închipui? Crezi că, dacă nu-ți îndeplinești misiunea în această viață, totul se sfârșește când mori? Nu se termină cu asta; sufletul tău va fi atunci în pericol. Nu ți-ai făcut datoria, nu ai acceptat însărcinarea dată de Dumnezeu și te-ai ascuns din fața Lui. Lucrurile au ajuns înfricoșătoare. Încotro poți fugi? Poți scăpa din mâinile lui Dumnezeu? Cum delimitează El acest tip de persoană? (Aceștia sunt oameni care L-au trădat.) Cum îi definește Dumnezeu pe cei care L-au trădat? Cum îi delimitează Dumnezeu pe cei care au fugit din fața scaunului Său de judecată? Aceștia sunt oameni care vor suferi pierzania și vor fi distruși. Nu vei mai avea parte de altă viață sau de altă renaștere, iar Dumnezeu nu-ți mai poate acorda nicio altă însărcinare. Nu mai există nicio misiune pentru tine și nu mai ai șanse să primești mântuirea. Asta e o mare nenorocire! Dumnezeu va spune: „Această persoană s-a ascuns din fața ochilor Mei o dată, fugind dinaintea scaunului Meu de judecată și din fața Mea. Nu și-a dus la bun sfârșit misiunea sau nu și-a îndeplinit însărcinarea. Viața sa se sfârșește aici. S-a terminat, a ajuns la final.” Ce tragedie este aceasta! Ca să vă puteți face datoria astăzi în casa lui Dumnezeu, fie că este mare sau mică, fie că este de ordin fizic sau mental și fie că e vorba să vă ocupați de probleme externe sau de lucrări interne, nimeni nu își îndeplinește datoria din întâmplare. Cum ar putea fi ea alegerea ta? Totul este condus de Dumnezeu. Te-ai mișcat astfel, ai acest simț al misiunii și răspunderii și poți face această datorie numai pentru că Dumnezeu ți-a dat o însărcinare. Sunt atâția printre non-credincioși cu înfățișare frumoasă, cunoștințe sau talent, dar oare îi favorizează Dumnezeu? Nu, nu o face. Dumnezeu nu i-a ales pe ei și nu vă favorizează decât pe voi. Vă cere tuturor să jucați tot felul de roluri, să îndepliniți tot felul de îndatoriri și să vă asumați diferite feluri de responsabilități în lucrarea Sa de gestionare. Când planul de gestionare al lui Dumnezeu ajunge, în cele din urmă, la sfârșit și este realizat, ce glorie și ce privilegiu vor fi acestea! Așadar, când oamenii suferă câteva greutăți în timp ce își fac azi datoria; când trebuie să renunțe la unele lucruri, să se sacrifice și să plătească un anumit preț; când își pierd statutul, faima și câștigurile în lume; și când toate aceste lucruri se duc, pare că Dumnezeu le-a luat de la ei, dar au câștigat ceva mai de preț și mai valoros. Ce au dobândit oamenii de la Dumnezeu? Au dobândit adevărul și viața, făcându-și datoria. Numai după ce ți-ai îndeplinit datoria, ți-ai dus la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu, îți trăiești întreaga viață pentru misiunea și însărcinarea date de Dumnezeu, ai o mărturie frumoasă și duci o viață care are valoare – numai atunci ești o persoană adevărată! Și de ce spun că ești o persoană adevărată? Pentru că Dumnezeu te-a ales și te-a determinat să-ți faci datoria ca ființă creată, aflată sub gestionarea Lui. Aceasta este cea mai mare valoare și cea mai mare semnificație a vieții tale.

Dumnezeu nu cere mult de la oameni. Când Dumnezeu îți dă o însărcinare și o răspundere, dacă spui că nu ai destulă credință și că acesta este efortul maxim pe care îl poți depune, că asta e tot ce poți oferi și că acestea sunt lucrurile pe care ți le poți asuma, atunci Dumnezeu nu te va forța. Nu e ca și cum El ți-ar cere să contribui sută la sută și tu să oferi numai nouăzeci și cinci, iar El să fie nemulțumit, să nu te lase în pace, să te miște și să te îndemne mereu ca să poți atinge acel nivel de sută la sută pe care îl cere. Dumnezeu nu va face asta. În schimb, te va face să te străduiești necontenit, pas cu pas, conform staturii, energiei tale și faptelor de care ești capabil. Dumnezeu este echitabil și rezonabil în lucrarea Sa. El nu forțează oamenii. El te lasă să te simți confortabil și în largul tău, Te lasă să simți că te poate înțelege și că e atent la tine în tot ceea ce face. Oamenii trebuie să fie conștienți de efortul lui Dumnezeu de a fi bine intenționat, cât și de mila, bunătatea iubitoare și îngăduința Lui față de umanitate. Ce ar trebui să facă oamenii atunci și cum ar trebui să coopereze? Felul în care ar trebui să coopereze este acesta: „Trebuie să mă străduiesc să satisfac intențiile lui Dumnezeu. El vrea de la mine sută la sută; nu îi voi da treizeci dacă sunt în stare să îi ofer șaizeci. Îi voi dedica toată puterea mea. Nu voi fi șiret, nu voi merge pe scurtături și nu mă voi gândi că mă pot baza pe noroc.” Va fi suficient. Dumnezeu privește în inima omului. El nu are cerințe egale față de toți oamenii; nu înseamnă că trebuie să-ți abandonezi copiii și familia sau să renunți la slujbă pentru că altcineva a făcut-o. Dumnezeu nu are o abordare universală. El îți cere în funcție de statura ta și de cât poți realiza. Așadar, nu e nevoie ca tu să îți faci griji sau să te simți presat. Doar roagă-te lui Dumnezeu în funcție de ceea ce ești în stare să realizezi. Oricare ar fi greutățile sau constrângerile, nu fugi de ele. Nu le lăsa să te afecteze. Aceasta este calea corectă. Dacă te lași afectat de ele, te vei tot gândi: „Nu am făcut prea bine. Dumnezeu e nemulțumit de mine, nu-i așa? Trebuie să am mare grijă. Nu pot să mă forțez prea mult, trebuie să mai și respir.” E greșit; este o înțelegere greșită față de Dumnezeu. Fiecare pas din acest tip de experiență îi face pe oameni să simtă tot mai mult că au o credință prea măruntă, până când ajung în punctul în care pot chiar să se îndoiască de Dumnezeu, pe baza propriilor noțiuni și închipuiri, exact cum spune sintagma „evaluarea nobilului după standardele ignobilului”. Ei cred în Dumnezeu, dar se tem să depindă de El, cred în suveranitatea lui Dumnezeu, dar se tem să Îi încredințeze totul. Oamenii spun adesea: „Dumnezeu deține suveranitatea peste toate lucrurile” și „toate lucrurile sunt în mâinile lui Dumnezeu”, dar când se confruntă cu o situație, se gândesc: „Chiar poate Dumnezeu să dețină suveranitatea asupra acestui lucru? Chiar ne putem baza pe El? Ar fi mai bine să mă bazez pe alți oameni și, dacă nu merge așa, voi găsi singur o soluție.” Apoi își dau seama cât de imaturi, ridicoli și mărunți de statură sunt. Se întorc din nou, dorind să depindă de Dumnezeu, dar constată că tot nu există o cale. În adâncul lor, însă, știu că Dumnezeu este credincios și că te poți baza pe El; doar că ei au o credință atât de mică și sunt mereu atât de sceptici. Cum rezolvi această problemă? Trebuie să te bazezi pe propria experiență și pe urmărirea și înțelegerea adevărului – numai atunci vei putea da naștere adevăratei credințe. Cu cât experimentezi și depinzi mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult vei simți că te poți baza pe El. Pe măsură ce vei experimenta mai multe lucruri, văzând cum Dumnezeu te ocrotește iar și iar, cum te ajută să depășești greutățile și să eviți pericolele, vei ajunge fără să-ți dai seama să ai credință autentică și să te bazezi pe Dumnezeu. Vei simți că Dumnezeu este de încredere și că te poți baza pe El. Trebuie mai întâi să ai această credință în inimă.

Fiecare persoană are un destin propriu, iar acesta este predestinat de Dumnezeu; nimeni nu poate controla destinul altcuiva. Trebuie să încetezi să îți faci griji pentru familia ta și să înveți să renunți și să abandonezi totul. Cum faci asta? O cale este să te rogi lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să meditezi la modul în care rudele tale care nu cred în Dumnezeu urmăresc lucruri lumești, bogăție și confort material. Acești oameni aparțin Satanei și sunt alt fel de persoane decât tine. Tu vei trăi o viață plină de suferință dacă nu-ți faci datoria și trăiești printre ei. Cum tu vezi lucrurile altfel decât ei, nu vă veți înțelege bine, iar tu, în schimb, te vei chinui. Nu vei avea decât durere și niciun pic de fericire. Oare afecțiunea îți poate aduce pace și bucurie? Dacă te îngrijești de trup, nu vei avea parte decât de suferință, deșertăciune și regrete pe viață. Este un lucru pe care trebuie să-l înțelegi bine. Astfel, dorul de familie este unilateral; înseamnă să fii sentimental în mod inutil! Tu mergi pe o altă cale decât familia ta. Perspectiva ta asupra vieții, viziunea ta asupra lumii, calea vieții tale și obiectivele a ceea ce urmărești sunt toate diferite. Nu ești acum cu familia ta, însă pentru că sunt rude de sânge, vei simți mereu că îți sunt apropiate și că formați o singură familie. Totuși, atunci când chiar locuiți împreună, după doar câteva zile în care ai de-a face cu ele, vei fi complet enervat. Ele sunt pline de minciună; ceea ce spun sunt numai vorbe dulci, falsitate și înșelăciune. Felul lor de a se purta și de a trata lumea se bazează numai pe filozofii și maxime de viață satanice. Gândurile și opiniile lor sunt toate greșite și absurde și este pur și simplu insuportabil să le auzi. Apoi îți vei spune: „Mă gândeam tot timpul la aceste rude și mă temeam necontenit că nu o duceau bine. Dar conviețuirea cu acești oameni acum este cu adevărat insuportabilă!” Vei simți repulsie față de ei. Încă nu ți-ai dat seama ce fel de oameni sunt, așa că vei continua să crezi că legăturile de familie sunt mai importante și mai reale decât orice altceva. Încă te simți constrâns de afecțiune. Încearcă să renunți cum poți la acele lucruri legate de afecțiune. Dacă nu poți, atunci pune datoria ta înainte de toate. Însărcinarea dată de Dumnezeu și misiunea ta sunt cele mai importante. Îndeplinirea datoriei tale mai întâi este mai presus de orice altceva și nu te preocupa acum de acele lucruri legate de rudele tale trupești. Când îți îndeplinești însărcinarea și datoria, adevărul îți devine tot mai limpede, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai normală, supunerea din inima ta față de Dumnezeu va crește tot mai mult și inima ta va deveni tot mai temătoare de Dumnezeu, în mod vădit, iar atunci starea din tine se va schimba. Odată ce ți se va schimba starea, opiniile și afecțiunile tale lumești se vor estompa, nu vei mai căuta aceste lucruri, iar inima ta va vrea numai să caute cum să-L iubească pe Dumnezeu, cum să-L mulțumească, cum să trăiască astfel încât să Îi facă plăcere și cum să trăiască cu adevărul. Odată ce inima ta va năzui la asta, lucrurile care țin de afecțiuni trupești se vor estompa treptat și nu vor mai putea să te înrobească sau să pună stăpânire pe tine.

Unii spun: „Nu sunt constrâns de afecțiunea față de familia mea atunci când îmi îndeplinesc îndatoririle, dar ori de câte ori am un moment liber, începe să-mi fie dor de ea.” Ei bine, care sunt consecințele dorului de familie? Dacă te poate face să devii negativ și să nu fii dispus să-ți realizezi îndatoririle, atunci trebuie să cauți adevărul pentru a găsi o soluție. După ce ai rezolvat problema, nu-ți va mai fi mereu dor de familia ta când vei avea din nou un moment liber și nu vor mai exista consecințe. Așadar, indiferent ce probleme apar, trebuie să cauți mereu adevărul pentru a le rezolva; acesta este cel mai important lucru. Nu dorul de familie este îngrijorător; esențialul este că trebuie să te gândești care vor fi consecințele dorului constant de casă și cum ar trebui rezolvată această problemă. Ar trebui să cugeți: „Cum am ajuns în această stare? De ce mi-e mereu dor de familia mea? Ce aspecte ale adevărului nu-mi sunt clare? În ce adevăruri ar trebui să pătrund?” Practică astfel și vei reuși repede să pătrunzi în adevăr. Trebuie întotdeauna să contempli în minte adevărul; cu cât o faci mai mult, cu atât vei înțelege mai limpede adevărul și vei avea mai multe căi de practică în minte. Aceasta va duce la adevărata înțelegere a adevărului, nu doar la o cunoaștere superficială a acestuia. În acest punct, vei dori să găsești oameni cu care să ai părtășie. Care este scopul părtășiei? Este acela de a găsi confirmare, de a înțelege mai clar adevărul, fără nicio abatere. În acest fel nu vei avea nicio dificultate, iar mintea ta va fi eliberată și degajată, nu va mai fi supusă niciunei constrângeri. Nu-ți va mai fi mereu dor de familia ta și vei fi capabil să te eliberezi de încurcăturile lumești. Starea ta va deveni tot mai normală. Toți trebuie să învățați să contemplați adevărul. Cum faceți asta? De exemplu, să spunem că azi ai făcut ceva ce crezi că nu e prea bine și pare să contravină principiilor tale, însă nu știi unde este problema. Atunci este momentul să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul, gândindu-te: „De care adevăr este legată această problemă? De care principii este legată?” Ar trebui să găsești pe cineva cu care să ai părtășie despre adevăr, să privești în urmă și să reflectezi. Când vei descoperi în sfârșit sursa problemei și o vei rezolva prin căutarea adevărului, credința ta în Dumnezeu va crește și vei simți că ai înaintat mai mult în direcția adevărului. Vei putea să vezi dincolo de unele lucruri și să înțelegi unele cuvinte spirituale; sau vei putea să înțelegi ce semnifică și ce înseamnă, de fapt, o doctrină sau un slogan repetat frecvent. Aceasta înseamnă să înțelegi o parte din adevăr și să știi cum să îl pui în practică. Apoi vei merge mai departe și vei avea părtășie cu alții despre acest slogan până când este înțeles clar, făcând din el o cale de practică. Nu este acesta un lucru bun? Este o altă cale de a merge înainte. Uneori vei observa pe cineva într-o anumită stare și s-ar putea să contempli: „De ce este această persoană într-o astfel de stare? Cum a ajuns în această stare? De ce eu nu am acest tip de stare? Ceea ce a spus reprezintă o anumită stare și o anumită mentalitate. Cum a apărut această mentalitate a sa? De unde a apărut problema? De care aspect al adevărului este ea legată? Nu ar trebui să caut și eu adevărul?” Prin părtășie și căutare, vei găsi problema și îți vei da seama că starea sa este ceva ce ai și tu. Ai comparat situația ei cu a ta, nu-i așa? Nu a meritat să faci acest efort? (Ba da.) După ce descoperi problema, vei găsi pe cineva cu care să ai părtășie. Când vei găsi în cele din urmă răspunsul și îți vei da seama care este problema, aceasta va fi rezolvată. Este ușor să rezolvi o problemă când poți să o descoperi. Dacă nu o poți descoperi, problema nu poate fi rezolvată niciodată. Uneori, când mintea ți s-a liniștit, poate fi cel mai bun moment pentru contemplarea adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu. Indiferent ce faci, nu rata această ocazie, cultivând legăturile emoționale, gândindu-te constant la reunificarea cu familia; este un lucru supărător. Dacă ești mereu preocupat de familie și profiți de orice ocazie care se ivește pentru a relua legătura emoțională cu ea, mintea ta va fi mereu plină de astfel de încurcături emoționale; nu vei reuși să te desprinzi de aceste atașamente și nu vei putea să renunți. Ar trebui să te rogi mai mult, să citești mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și să ai deseori părtășie cu frații și surorile. Când vei înțelege adevărul, cel puțin nu vei mai fi constrâns de familie, de trup sau de afecțiune. Va fi ușor să renunți la aceste lucruri; aceasta este calea de urmat. De fapt, experiențele multor oameni arată astfel. Rezolvarea problemelor emoționale necesită o perioadă de experiență; după ce înțelegi adevărul, problemele devin ușor de rezolvat.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.