În acest moment, în îndeplinirea îndatoririlor personale, majoritatea oamenilor sunt capabili să le facă, fără a comite fapte rele, dar sunt ei loiali? Sunt capabili să-și facă îndatoririle la un nivel acceptabil? Ei încă lasă foarte mult de dorit. Capacitatea de a-și face îndatoririle bine sau nu are legătură cu umanitatea. Așadar, cum pot ei să-și facă bine îndatoririle? Ce trebuie să aibă ei ca să le facă bine? Indiferent ce datorie îndeplinesc sau ce treabă fac, oamenii trebuie să fie meticuloși și onești și să-și îndeplinească responsabilitățile; doar atunci inimile lor se vor simți statornice și în pace. Ce înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitățile? Înseamnă să fii sârguincios, să-ți îndeplinești responsabilitățile cu toată inima și să faci toate lucrurile pe care se cuvine să le faci. De exemplu, să zicem că un conducător al bisericii ți-a atribuit o sarcină și ți-a comunicat principiile simple ale acesteia, dar nu ți-a dat prea multe detalii – cum ar trebui să acționezi ca să faci bine această datorie? (Să te bazezi pe conștiința noastră.) Cel puțin, trebuie să te bazezi pe conștiința ta. „Bazează-te pe conștiința ta” – cum poți implementa aceste cuvinte? Cum aplici aceste cuvinte? (Gândindu-te la interesele casei lui Dumnezeu și nefăcând nimic din ce ar aduce rușine asupra lui Dumnezeu.) Acesta este un aspect. În plus, atunci când faci ceva, trebuie să te gândești la acel lucru în mod repetat, evaluându-l conform adevărurilor-principii. Dacă inima ta nu este împăcată după ce ai terminat și simți că parcă ar mai fi o problemă cu el, și după ce este analizat, se descoperă într-adevăr o problemă, ce ar trebui să faci în acest moment? Trebuie să o repari repede și să rezolvi problema. Ce fel de atitudine este aceasta? (Este meticulozitate și atenție la detalii.) Aceasta este meticulozitate și atenție la detalii, adică o atitudine serioasă și riguroasă. Îndeplinirea datoriei trebuie să se bazeze pe o atitudine serioasă, responsabilă, zicând așa: „Această lucrare mi-a fost dată mie, deci trebuie să fac tot ce îmi stă în putere să o fac bine în limitele a ceea ce știu și sunt capabil să realizez. Nu pot comite nicio greșeală.” Nu poți să ai mentalitatea potrivit căreia „suficient de aproape este suficient de bun”. Dacă ai întotdeauna un mod de gândire superficial, îți poți face datoria bine? (Nu.) Ce dă naștere superficialității? Nu cumva firea ta coruptă, satanică? A fi superficial este o manifestare a unei firi corupte; apare atunci când oamenii sunt constrânși de firile lor corupte. Aceasta afectează în mod direct rezultatele pe care le obțin ei în îndeplinirea îndatoririlor, determinându-i chiar să facă o treabă de mântuială, și afectând lucrarea bisericii. Această consecință este foarte gravă. Dacă ești în mod constant superficial în îndeplinirea datoriei tale, ce fel de problemă este aceasta? Aceasta este o problemă care are legătură cu umanitatea ta. Doar oamenii fără conștiință sau umanitate sunt constant superficiali. Credeți că vă puteți baza pe acei oameni care sunt mereu superficiali? (Nu.) Sunt foarte nestatornici! Cineva care își face datoria în mod superficial este o persoană iresponsabilă, iar cineva care este iresponsabil în acțiunile sale nu este o persoană onestă, ci una în care nu poți avea încredere. Indiferent ce datorie îndeplinește, o persoană în care nu te poți încrede este superficială deoarece caracterul ei nu se ridică la un nivel acceptabil, nu iubește adevărul și cu siguranță nu este onestă. Poate Dumnezeu încredința ceva unei persoane care nu este de încredere? Categoric nu. Pentru că Dumnezeu scrutează adâncul inimilor oamenilor, indiscutabil nu îi folosește pe cei înșelători ca aceștia să îndeplinească îndatoriri; Dumnezeu îi binecuvântează doar pe cei onești și lucrează doar asupra celor care sunt onești și iubesc adevărul. Ori de câte ori o persoană înșelătoare îndeplinește o datorie, este un aranjament făcut de om și o greșeală a omului. Oamenii cărora le place să fie superficiali nu au conștiință sau rațiune; umanitatea lor este săracă, nu sunt de încredere și nu te poți baza pe ei deloc. Va lucra Duhul Sfânt asupra acestor oameni? Categoric nu. Așadar, Dumnezeu nu îi va folosi și nici nu-i va desăvârși niciodată pe cei cărora le place să fie superficiali în îndatoririle lor. Toți cei cărora le place să fie superficiali sunt înșelători, plini de motive rele și lipsiți în totalitate de conștiință și rațiune. Ei acționează fără principii sau limite inferioare; acționează doar în baza propriilor preferințe și sunt capabili să facă tot felul de lucruri rele. Toate acțiunile lor se bazează pe starea lor de spirit: dacă au o stare de spirit bună și sunt mulțumiți, atunci se vor descurca puțin mai bine. Dacă au o stare de spirit proastă și sunt nemulțumiți, atunci vor fi superficiali. Dacă sunt furioși, atunci ar putea fi arbitrari și nesăbuiți și ar putea amâna chestii importante. Nu Îl au deloc pe Dumnezeu în inimile lor. Ei doar lasă zilele să treacă, stând degeaba și așteptând moartea. Așadar, indiferent cum sunt îndemnați cei care își îndeplinesc datoria în mod superficial, nu are niciun rost și este inutil să ai părtășie cu ei despre adevăr. Ei refuză să-și îndrepte purtarea în ciuda admonestărilor repetate, sunt lipsiți de inimă; pot fi doar îndepărtați – acesta este cel mai potrivit mod de acțiune. Oamenii lipsiți de inimă nu au limite inferioare când acționează; nimic nu îi poate înfrâna. Pot astfel de oameni să gestioneze lucrurile pe baza conștiinței? (Nu.) De ce nu? (Ei nu au standarde de conștiință și nici umanitate sau limite inferioare.) Așa este. Nu au standarde de conștiință în acțiunile lor; ei acționează în funcție de preferințele lor, făcând ce vor, pe baza stării lor de spirit. Rezultatele obținute în îndeplinirea datoriilor lor sunt bune sau rele, în funcție de starea lor de spirit. Dacă starea lor de spirit este bună, rezultatele sunt bune, dar dacă starea lor de spirit este proastă, rezultatele sunt proaste. Este posibil ca îndeplinirea unei datorii în acest mod să atingă un standard acceptabil? Ei își fac îndatoririle în funcție de starea lor de spirit și nu conform adevărurilor-principii; astfel, le este foarte dificil să pună adevărul în practică și să obțină aprobarea lui Dumnezeu. Cei care acționează pe baza preferințelor fizice nu pun deloc adevărul în practică.

Tot ceea ce fac oamenii se referă la căutarea adevărului și la punerea lui în practică; tot ceea ce se referă la adevăr are legătură cu calitatea umanității oamenilor și cu atitudinea cu care aceștia fac lucruri. În majoritatea timpului, când oamenii fac lucrurile neprincipial, este din cauză că nu înțeleg principiile din spatele acelor lucruri. Dar, de multe ori, oamenii nu numai că nu înțeleg principiile, dar nici nu-și doresc să le înțeleagă. Deși s-ar putea să știe câte ceva despre ele, tot nu doresc să se descurce mai bine. Acest standard nu este în inimile lor, cum nu e nici această cerință. Așadar, le este foarte greu să facă lucrurile bine, le este foarte greu să facă lucrurile într-un mod care să fie în conformitate cu adevărul și care să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cheia în ceea ce privește măsura în care oamenii își pot îndeplini sau nu îndatoririle în mod acceptabil depinde de ceea ce caută să obțină, dacă urmăresc sau nu adevărul și dacă iubesc sau nu lucrurile pozitive. Dacă oamenii nu iubesc lucrurile pozitive, nu este ușor ca ei să accepte adevărul, ceea ce este foarte supărător – chiar dacă îndeplinesc o datorie, ei doar muncesc. Indiferent dacă înțelegi sau nu adevărul și dacă ești sau nu capabil să înțelegi principiile, dacă îți îndeplinești datoria bazându-te pe conștiința ta, vei obține, cel puțin, rezultate medii. Doar acest lucru este acceptabil. Dacă ești apoi capabil să cauți adevărul și să faci lucruri conform adevărurilor-principii, atunci vei fi în stare să îndeplinești în întregime cerințele lui Dumnezeu și să fii conform intențiilor Sale. Care sunt cerințele lui Dumnezeu? (Ca oamenii să se străduiască din toată inima și din toate puterile să-și îndeplinească bine îndatoririle.) Cum ar trebui să înțelegem expresia „din toată inima și din toate puterile”? Dacă oamenii își dedică întreaga minte pentru a-și îndeplini îndatoririle, atunci ei fac asta din toată inima. Dacă își folosesc fiecare dram de putere pentru a-și îndeplini îndatoririle, atunci o fac din toate puterile. Este ușor să faci lucruri din toată inima și din toate puterile? Acest lucru nu se realizează ușor dacă nu ai conștiință și rațiune. Dacă o persoană nu are inimă, dacă îi lipsește intelectul și este incapabilă de contemplare și dacă nu știe cum să caute adevărul atunci când este în fața unei situații și nu are nicio cale sau niciun mijloc de a o face, este ea capabilă să-și ofere toată inima? Categoric nu. Atunci, dacă cineva are inimă, este capabil să și-o ofere întru totul? (Da.) Dacă o persoană are inimă, dar nu o folosește pentru a-și face datoria ci, în schimb, se gândește numai la căi ticăloase și necinstite și o folosește pentru a face lucruri necuvenite, atunci va fi ea capabilă să-și facă datoria din toată inima? (Nu.) Să zicem că ea experimentează emondarea și ajunge să-și cunoască firea coruptă și Îi promite lui Dumnezeu că este dornică să se pocăiască și că este hotărâtă să-și facă datoria bine, dar când întâmpină dificultăți sau ispite, inima i se strânge, își face datoria fără tragere de inimă sau în ea se ivește negativitatea și dă bir cu fugiții – în acest moment, este ea capabilă să-și ofere întreaga inimă? (Nu.) Tocmai ați spus că dacă cineva are inimă, atunci este capabil să și-o ofere întru totul. Mai este valabilă această afirmație? (Nu.) Indiferent ce faci, nu trebuie să te bazezi pe impulsurile sau închipuirile tale și cu atât mai puțin pe patima ta; nu ar trebui să acționezi pe baza sentimentelor tale și nici urmărind ideile omenești – mai degrabă este nevoie să cauți neîncetat adevărul și să-l practici. A te baza pe entuziasm și sentimente sau emoții și impulsuri temporare nu-ți poate garanta că îți vei face datoria bine. Este ca atunci când toți sunt foarte tineri și vor să își arate respectul filial pentru părinți după ce cresc mari. Când în final ajungi adult și vine vremea să-ți îndeplinești această aspirație, ce dificultăți te pot împiedica să o faci? Aceasta are legătură cu problemele reale; pentru fiecare persoană realitatea este că dificultățile ei sunt mai mari decât idealurile personale. De exemplu, după ce ai absolvit facultatea și începi să faci bani, îți spui: „Acum că fac bani, trebuie mai întâi să cumpăr niște haine frumoase pentru mama și tata și să le procur ceva produse de îngrijire a sănătății, iar de acum încolo va trebui să le arăt respect filial. Le voi da banii mei de cheltuială, astfel încât să-și petreacă fiecare zi fericiți.” Dar după ce primești salariul și-ți faci calculele, după ce dai de-o parte banii pentru chirie, cheltuielile de trai și alte cheltuieli diverse, abia dacă-ți mai rămâne ceva și tu ai în continuare nevoie să-ți cumperi niște haine frumoase. După ce-ți cheltuiești toți banii, te simți stânjenit că ți-ai călcat promisiunea că vei câștiga bani pentru a-ți arăta respectul filial față de părinți atunci când vei ajunge adult. Îți zici în mintea ta: „Nu sunt filial față de părinți; luna viitoare trebuie să economisesc ceva bani.” Apoi vine luna următoare și banii pe care îi câștigi tot nu sunt suficienți, așa că îți spui: „Am suficient timp să fiu filial față de părinți.” Treptat, odată cu trecerea timpului, îți găsești un partener, îți întemeiezi o familie, ai copii, iar banii se tot împuținează. Din cauza situației și a circumstanțelor vieții tale, dorința ta de a arăta respect față de părinți devine din ce în ce mai greu de realizat deoarece trebuie și să-ți susții financiar familia și să-i asiguri traiul zilnic, să plătești pentru educația copiilor; pentru a supraviețui, trebuie, de asemenea, să socializezi cu tiranii locali și oficialitățile corupte, ceea ce te face nefericit. Deși vrei să-ți arăți respectul față de părinți, este inutil; diversele dificultăți ale vieții reale te copleșesc, iar dorința ta de a da dovadă de respect față de părinții tăi este încet-încet măcinată de realitate. Așadar, poate fi susținută intenția ta de a arăta respect filial? (Nu.) Deci, dorința ta din tinerețe de a fi respectuos față de părinți era reală sau falsă? (Era reală.) În acel moment, dorința ta era reală, dar totodată naivă, stupidă și nesăbuită; era nesigură. Care este sinele tău adevărat? Lucrurile care se revarsă din tine și cele pe care le manifești în viața ta reală sunt adevărata ta umanitate și adevărata ta atitudine cu care îi tratezi pe cei dragi. Tot amâni să-ți arăți respectul față de părinți până când, fără să vrei, pierzi percepția propriei conștiințe, a autoincriminării și simțul răspunderii și al obligațiilor. Îți spui atunci: „Toți sunt așa. Nu sunt mai prejos decât ceilalți și, în afară de asta, și eu am dificultăți reale!” Ce sunt toate pretextele, argumentele și scuzele tale? Sunt parte din firea ta coruptă. Indiferent cât de dificilă este realitatea pentru tine, câte motive și pretexte îți oferă ca să ocolești responsabilitățile pe care se cuvine să ți le asumi și indiferent cât de solide sunt argumentele și pretextele tale, la final, lucrurile pe care le manifești reprezintă sinele tău adevărat și complet. Așadar, cum poți împlini un ideal pozitiv? În viața reală, înainte de înțelegerea sau obținerea adevărului, ce lucruri manifestă oamenii? Sunt ele juste și pozitive? (Nu.) Dacă nu înțelegi adevărul, atunci indiferent cât de bune sunt acțiunile tale sau cât de corecte par a fi ideile tale, tot sunt firi corupte și nu sunt în conformitate cu adevărul. Deci, dacă nu urmărești sau nu înțelegi adevărul, îți va fi foarte dificil să-l practici și, atunci, ceea ce vei trăi vor fi doar dezvăluiri ale firii corupte. Oricât de bun crezi că ești, oricât de grozav, oricât de drept, lucrurile pe care le faci pe acest fundament nu au cum să fie conform adevărului. Înțelegi? (Înțeleg puțin.) Ce înțelegeți? (Toți oamenii vor să-și facă îndatoririle corespunzător, dar pentru că sunt controlați de firea lor coruptă, chiar dacă vor să și le facă potrivit conștiinței lor, nu pot realiza acest lucru. Prin urmare, trebuie să-și înlăture firile corupte pentru a putea să-și facă bine îndatoririle.) Să-mi spună și altcineva ce mai înțelege. (Lucrurile pe care le face o persoană atunci când nu înțelege adevărul, indiferent cum le percepe, nu reprezintă practicarea adevărului. Chiar dacă oamenii cred că aceste acțiuni sunt foarte bune, este imposibil ca ele să fie în conformitate cu intențiile Domnului și am văzut, așadar, că înțelegerea adevărului este foarte importantă.) Foarte bine zis! Se pare că toți ați făcut progrese în acest timp. Obținerea adevărului nu este o chestiune ușoară; oamenii trebuie să plătească multe prețuri pentru asta. Pe lângă răzvrătirea împotriva trupului, căutarea și practicarea adevărului, oamenii trebuie și să îndure multă durere și rafinare și trebuie să experimenteze persecuția și abuzul brutal din partea Satanei – chiar dacă nu mor, tot trebuie să sufere mult – abia atunci pot ei renunța la firea lor coruptă și pot obține adevărul. Am putea spune că obținerea adevărului este un proces de suportare a judecății și mustrării și, prin aceasta, al curățirii. Ai putea să recunoști că ai o fire coruptă și, de asemenea, să recunoști adevărul, dar când practici adevărul, oare firea ta coruptă nu va ieși la suprafață ca să te încurce și să te tulbure? (Ba da.) Ce lucruri se ivesc în inima oamenilor în acel moment? (Se ceartă și caută scuze. Dezvăluie egoism și se gândesc la propria mândrie și vanitate.) Asta este o problemă cu firea oamenilor. Unii nu spun și nu dezvăluie absolut nimic, dar când te uiți la firea lor, poți vedea clar că în inima lor este răzvrătire. Răzvrătirea este un fel de fire coruptă. Indiferent că se ceartă sau caută scuze, fac asta pentru a-și menține propriile interese, mândria, statutul și vanitatea, pentru a atinge un fel de scop sau obiectiv. Dacă o persoană are acest tip de fire răzvrătită, atunci acest lucru va da naștere la tot felul de stări corupte care sunt ostile și potrivnice lui Dumnezeu. Ce este răzvrătirea? În termeni simpli, este atunci când în inima cuiva există împotrivire, când se opune lui Dumnezeu, zicând: „De ce sunt cuvintele pe care le spui Tu diferite de ce gândesc eu? De ce nu îmi plac? Nu îmi plac, deci nu pot să le accept și nu sunt dornic să Te ascult când vorbești.” Inima acestui om se răscoală împotriva lui Dumnezeu și e neascultător până într-acolo încât se opune realității, tuturor faptelor lui Dumnezeu și tuturor cerințelor Lui. Aici se răzvrătesc oamenii și este cea mai mare dificultate pe care o au ei în acceptarea și practicarea adevărului. Fie că îți cauți scuze, argumente sau condiții obiective, oricum ar fi situația, aceasta este firea răzvrătită care există în tine și care îți aduce necazuri. Să zicem că ești capabil să înlături această fire răzvrătită, să schimbi acest gen de stare și, indiferent ce ți se întâmplă, îți spui: „Mi s-a întâmplat asta și eu nu înțeleg adevărul și nici nu știu cum să-l practic. Tot ce pot face este să mă rog lui Dumnezeu și să mă bazez pe citirea cuvântului Său pentru a găsi o cale de practică sau pentru a căuta pe cineva care înțelege adevărul. Dacă învăț cum să practic într-un mod care este în conformitate cu adevărul, care îi place lui Dumnezeu și care Îl mulțumește, atunci voi practica în acel mod.” Este corect să ai o astfel de mentalitate; acesta este un om care iubește adevărul. Dacă urmărești adevărul în acest fel, încercând să te descurci mai bine în ciuda tuturor piedicilor, fără a deveni negativ sau descurajat, atunci vei fi capabil să renunți la firea ta coruptă și să dobândești mântuirea lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu l-a încercat pe Iov prima dată, a fost Iov cu adevărat capabil să cunoască intenția lui Dumnezeu pe baza înțelegerii sale din acel moment? (Nu.) Așadar, ce a manifestat Iov? S-a supus sau s-a revoltat, a opus rezistență și s-a plâns? (S-a supus.) Din interiorul lui către exterior, în ce stare se afla el? A dat vreodată dovadă de cea mai mică urmă de refuz sau împotrivire? Nu. Chiar dacă în scrierea biblică putem vedea doar o simplă descriere, Iov nu pare niciodată să dea niciun semn de răzvrătire. Din aceste cuvinte, poți să-ți dai seama că Iov a înțeles o mare parte din adevăr? (Nu.) În realitate, ce adevăr a înțeles Iov în acel moment? A vorbit Dumnezeu despre adevărul supunerii? A vorbit El despre cum oamenii nu ar trebui să se răzvrătească împotriva Lui? El nu a vorbit despre niciunul din lucrurile acestea. Care era starea lui Iov? Deși în acel moment el nu avea cuvântul de astăzi al lui Dumnezeu ca fundament, conduita lui și tot ce a făcut el le-au permis oamenilor să vadă gândurile și starea din inima lui. Nu e ceva ce oamenii pot să vadă și să simtă? (Ba da.) Unii spun: „Nu știm ce gândea el în inima lui.” Nu ai nevoie să știi asta; ar trebui să îi poți vedea acțiunile exterioare. Când a dat de încercări, a acționat ca o persoană complet lipsită de răzvrătire și pe deplin supusă lui Dumnezeu: sfâșiindu-și hainele și prosternându-se. Prosternarea lui venea din inimă și era în deplină conformitate cu toate gândurile sale și cu tot ce voia el să exprime în acel moment. Asta a reprezentat căutarea și atitudinea lui față de Dumnezeu. Așadar, care a fost atitudinea sa față de Dumnezeu? Care a fost reacția lui la lucrurile pe care i le făcuse Dumnezeu? Prima lui reacție a fost să accepte și să se supună, fără obiecție și fără disidență. Unii oameni, care nu au înțelegere spirituală, spun cu îndoială: „Cum poate exista pe lume o astfel de persoană? Nu este un sfânt? Precis este un fals.” Realitatea este că într-adevăr există oameni ca Iov, dar a existat doar un singur Iov și Mă tem că nu va mai fi niciodată un altul. Starea lui Iov a fost ceea ce non-credincioșii numesc „altruistă și fără de dorință”. Când încercările lui Dumnezeu s-au abătut asupra lui, el nu a zis nimic, ci și-a exprimat atitudinea față de Dumnezeu prin acțiunile sale. Prosternarea sa a dovedit că, atunci când încercările s-au abătut asupra lui, le-a acceptat cu adevărat și s-a supus cu sinceritate, fără a opune niciun fel de rezistență. Nici nu s-a dat în spectacol și nici nu s-a prefăcut; el nu a făcut ceea ce a făcut ca să-l vadă alții, ci a făcut-o să-l vadă Dumnezeu. Așadar, cum a ajuns Iov la acest tip de supunere? El nu a fost capabil să ajungă la acest tip de supunere trecând doar printr-o singură încercare și înțelegând supunerea. Toți membrii omenirii corupte care trăiesc pe pământ au fost corupți de Satana; toți au firi răzvrătite. Oamenii sunt egoiști și toți se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este natura coruptă de Satana; toată omenirea coruptă are această natură. Dar a fost Iov în stare să se supună lui Dumnezeu într-o asemenea măsură peste noapte? Categoric nu. A trebuit să urmărească, ba mai mult, a trebuit să aibă un țel clar de urmărit și o cale corectă. În același timp, a trebuit, de asemenea, să aibă îndrumarea lui Dumnezeu, și ca Dumnezeu să aibă grijă de el și să-l protejeze. Iov a fost în stare să obțină harul, mila și binecuvântările lui Dumnezeu doar pentru că a urmărit să meargă pe calea cea dreaptă, pentru că a urmărit să se teamă de Dumnezeu și să respingă răul; apoi, a văzut mereu mâna și îndrumarea lui Dumnezeu și a primit permanent grija lui Dumnezeu. Doar atunci a fost el în stare să crească. De ce credeți că Dumnezeu nu l-a supus pe Iov la o astfel de încercare când avea douăzeci de ani? (Pentru că nu avea statură în acel moment.) Nu venise încă momentul. De ce nu a avut Iov o astfel de încercare colosală când avea patruzeci de ani? Tot pentru că nu venise încă momentul. De ce l-a încercat Dumnezeu de-abia când avea șaptezeci de ani? (Pentru că sosise momentul lui Dumnezeu.) Așa este, sosise vremea. Trebuie voi acum să așteptați până la șaptezeci de ani? (Nu.) De ce nu? (Acum, noi suntem în stare să ascultăm cuvintele lui Dumnezeu cu propriile noastre urechi. Dumnezeu ne expune foarte limpede intențiile și cerințele Lui.) Lucrarea acelei epoci și lucrarea acestei epoci sunt diferite. În acea epocă, Dumnezeu nu i-a vorbit omului, iar omul nu a înțeles adevărul; Dumnezeu a făcut doar o lucrare simplă, reprezentativă. Cei care credeau în Dumnezeu doar respectau cuvintele Lui transmise de către profeți, iar cei care se temeau de Dumnezeu primeau binecuvântările Sale. Cei care nu credeau cu adevărat în Dumnezeu erau confuzi; în cel mai bun caz, respectau sacrificiile și se rugau, iar asta nu era prea rău. În acel moment, nu credeau în Dumnezeu și prietenii lui Iov? Nu era credința lor cu mult mai slabă decât a lui Iov? Ei și Iov aparțineau aceleiași perioade, dar nu era Iov cu mult mai bun decât ei? (Ba da.) De ce era o diferență atât de mare? (Motivul are de-a face cu natura și căutarea oamenilor.) Așa este, trebuie să aibă de-a face cu căutarea oamenilor. Culegi ceea ce semeni. Dacă nu plantezi nimic, atunci când va sosi timpul, nu vei avea nicio recoltă. Acei câțiva oameni confuzi nu căutau nimic; erau la fel ca neîncrezătorii din biserică azi. Pur și simplu respectau reglementările și le plăcea să urmeze reglementările în toate. Nu înțelegeau adevărul și credeau că au întotdeauna dreptate, că înțeleg totul. Când încercările s-au abătut asupra lui Iov, ei i-au spus: „Ar trebui să mărturisești repede. Vezi, pedepsele lui Dumnezeu au sosit.” La final, care a fost atitudinea lui Dumnezeu față de ei? Dumnezeu a zis: „Ați apucat să trăiți în epoca asta măreață și nu puteți vedea clar acțiunile Mele sau atitudinea Mea față de oameni și nici modul în care acționez. Sunteți într-adevăr confuzi; Iov a văzut clar.” Așadar, Dumnezeu i-a apărut lui Iov, și nu lor; ei nu erau vrednici. Ei nu urmăreau să-L cunoască pe Dumnezeu și nici nu se temeau de El, nici nu se fereau de rău, așa că Dumnezeu nu le-a apărut lor.

Acum toată lumea își dorește să devină persoane care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Așadar, ce înseamnă a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău? Se poate spune că implică să cauți să te supui lui Dumnezeu și să faci acest lucru pe deplin și absolut. Implică teama sinceră și frica de Dumnezeu, fără elemente de înșelăciune, împotrivire sau răzvrătire. Înseamnă să ai o inimă întru totul pură și să fii absolut loial și supus față de Dumnezeu. Această loialitate și supunere trebuie să fie absolute, nu relative; acest lucru nu depinde de timp, de loc sau de vârsta cuiva. Aceasta este calea de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău. Pe durata unei astfel de căutări, vei ajunge treptat să-L cunoști pe Dumnezeu și să experimentezi faptele Sale; vei simți grija și protecția Lui, vei simți adevărul existenței Sale și vei simți suveranitatea Lui. În cele din urmă, vei simți cu adevărat că Dumnezeu este în toate lucrurile și că este chiar lângă tine. Vei avea acest tip de înțelegere. Dacă nu urmezi calea temerii de Dumnezeu și a feritului de rău, atunci nu vei câștiga niciodată înțelegerea acestor lucruri. Oamenii spun: „Dumnezeu este suveran peste toate; El este omniprezent și omnipotent.” Tu accepți în totalitate acest lucru în inima ta, dar nu poți vedea sau experimenta aceste lucruri, așadar, cum poți ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu? Ce ai făcut în toți acești ani în care ai crezut în Dumnezeu? Ai fost adesea la întruniri, ai ascultat predici și ți-ai făcut întotdeauna datoria; ai alergat mai mult de câteva drumuri și ai cucerit câțiva oameni în răspândirea Evangheliei. Deci, de ce nu înțelegi că Dumnezeu este suveran peste toate? Nu înțelegi adevărul deloc! Chiar ești orb de-a binelea? Tu știi clar că asta este adevărata cale, dar nu urmărești adevărul. Deși participi la adunări, asculți predici și trăiești o viață bisericească, nu înțelegi adevărul și nu te-ai schimbat deloc. Ești atât de vrednic de milă! Aceasta este starea neîncrezătorilor, ca și cum nu ar aparține casei lui Dumnezeu; în ochii lui Dumnezeu, tu ești un angajat, un muncitor. Ai putea spune: „Îmi fac datoria. Dumnezeule, trebuie să mă recunoști!” Iar Dumnezeu ar spune atunci: „Nu sunt deloc în inima ta, iar tu nu accepți nimic din adevăr. Ești un răufăcător. Depărtează-te de Mine!” Acestea sunt cele mai tainice gânduri ale lui Dumnezeu. Tu nu iubești adevărul, nu înțelegi că Dumnezeu este adevărul, calea și viața și nu ai nicio cunoaștere bazată pe experiență. Nu poți aduce ca dovadă nicio experiență reală că Dumnezeul în care crezi tu este adevărul, calea și viața. Deci, poți obține aprobarea lui Dumnezeu? Nu poți depune mărturie pentru Dumnezeu. Tu încă trăiești conform unei firi satanice, făcând tot ce-ți trece prin cap; nu este nicio diferență clară între tine și un non-credincios. Cu greu te poți răzvrăti împotriva meschinăriei tale josnice și egoiste și ți se pare dificil să-ți înlături noțiunile și răzvrătirea. De fiecare dată când Dumnezeu rânduiește circumstanțele pentru tine, tu nu-ți înveți lecția și nu culegi niciun fel de roade după câțiva ani de experiență, așa că este imposibil ca firea ta coruptă să fie curățită. Indiferent dacă tu crezi în Dumnezeu de douăzeci de ani, de treizeci de ani sau chiar de mai mult timp, dacă răzvrătirea, împotrivirea și firea ta coruptă nu sunt înlăturate sau curățite deloc, atunci ești un diavol bătrân neatins care nu s-a schimbat deloc. Asta este suficient pentru a dovedi că ești un neîncrezător și vei fi cu ușurință eliminat.