Să vorbim în continuare despre al patrulea tip de fire. În timpul adunărilor, unii oameni pot avea puțină părtășie despre propriile stări, dar când vine vorba de esența problemelor, de motivele și ideile personale, aceștia devin evazivi. Când oamenii îi dau în vileag pentru că au motive și țeluri, ei par să încuviințeze și să recunoască. Dar când oamenii încearcă să expună sau să disece un lucru mai în profunzime, ei nu suportă asta, se ridică și pleacă. De ce pleacă pe furiș, în momentul crucial? (Ei nu acceptă adevărul și nu sunt dispuși să-și înfrunte propriile probleme.) Aceasta este o problemă a firii. Când nu sunt dispuși să accepte adevărul pentru a rezolva problemele lor lăuntrice, nu înseamnă asta că sunt scârbiți de adevăr? Ce fel de predici sunt cel mai puțin dispuși să audă conducătorii și lucrătorii? (Predici despre cum să discernem antihriștii și conducătorii falși.) Corect. Ei se gândesc: „Toată această vorbărie despre identificarea antihriștilor și a conducătorilor falși și despre farisei – de ce tot insistați pe asta? Mă stresați.” Auzind că se va discuta despre identificarea conducătorilor și a lucrătorilor falși, găsesc orice scuză să plece. Ce înseamnă aici „să plece”? Se referă la furișare, la ascundere. De ce încearcă să se ascundă? Când alți oameni vorbesc despre fapte, ar trebui să asculți: îți face bine să asculți. Notează lucrurile care sunt aspre și care ți se par greu de acceptat; apoi, ar trebui să te gândești la ele des, să le asimilezi încet și să te schimbi încet. Așadar, de ce să te ascunzi? Astfel de oameni simt că aceste cuvinte de judecată sunt prea aspre și că nu sunt ușor de auzit, așa că ajung să dea curs împotrivirii și antipatiei. Își spun în sinea lor: „Nu sunt un antihrist sau un conducător fals – de ce tot vorbiți despre mine? De ce nu vorbiți despre alți oameni? Spuneți ceva despre identificarea oamenilor răi, nu vorbiți despre mine!” Devin evazivi și potrivnici. Ce fire este aceasta? Dacă nu sunt dispuși să accepte adevărul, argumentând și certându-se mereu pentru a se apăra, nu avem aici problema unei firi corupte? Aceasta este firea aversiunii față de adevăr. Conducătorii și lucrătorii au acest fel de stare, dar cum rămâne cu frații și surorile de rând? (Și ei o au.) Când se întâlnesc la început, toți sunt atât de iubitori și destul de fericiți să repete papagalicește cuvinte și doctrine. Toți par să iubească adevărul. Dar când vine vorba de probleme personale și dificultăți reale, mulți oameni amuțesc. De exemplu, unii sunt permanent constrânși de căsătorie. Nu mai sunt dispuși să facă o datorie sau să urmărească adevărul, iar căsătoria devine cel mai mare obstacol al lor și cea mai grea povară. La adunări, când toată lumea are părtășie despre această stare, ei se compară cu aceste cuvinte ale celorlalți exprimate prin părtășie și simt că se vorbește despre ei. Spun: „Nu mă deranjează că aveți părtășie despre adevăr, dar de ce aduceți vorba despre mine? Voi nu aveți nicio problemă? De ce vorbiți numai despre mine?” Ce fire este aceasta? Când vă adunați pentru a avea părtășie despre adevăr, trebuie să disecați probleme reale și să le permiteți tuturor să vorbească despre înțelegerea lor în legătură cu aceste probleme; numai atunci sunteți capabili să vă cunoașteți pe voi înșivă și să vă rezolvați problemele. De ce nu pot oamenii să accepte asta? Ce fire este atunci când oamenii nu sunt capabili să accepte să fie emondați și atunci când nu pot să accepte adevărul? Nu ar trebui să discerneți clar acest lucru? Toate acestea sunt manifestări ale aversiunii față de adevăr – aceasta este esența problemei. Când oamenii sunt scârbiți de adevăr, le este foarte greu să îl accepte – iar dacă nu pot să accepte adevărul, poate fi remediată problema firii lor corupte? (Nu.) Așadar, o astfel de persoană, cineva care este incapabil să accepte adevărul – este capabilă să dobândească adevărul? Poate să fie mântuită de Dumnezeu? Categoric nu. Cred sincer în Dumnezeu oamenii care nu acceptă adevărul? Indiscutabil nu. Cel mai important aspect al oamenilor care cred cu adevărat în Dumnezeu este că sunt capabili să accepte adevărul. Categoric, oamenii care nu pot să accepte adevărul nu cred sincer în Dumnezeu. Sunt astfel de oameni capabili să stea liniștiți în timpul unei predici? Sunt ei capabili să obțină ceva? Nu sunt. Este din cauza faptului că predicile expun diversele stări corupte ale oamenilor. Prin disecarea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii dobândesc cunoștințe și, apoi, continuând cu părtășia despre principiile practicii, li se dă o cale de practică și, în acest fel, se obține un efect. Când astfel de oameni aud că starea care este expusă se referă la ei – că aceasta se referă la propriile probleme – rușinea lor le provoacă o criză de furie și ar putea chiar să se ridice și să plece de la adunare. Chiar dacă nu pleacă, ar putea să înceapă să se simtă iritați și nedreptățiți în sinea lor, caz în care nu are niciun rost să participe la adunare sau să asculte predica. Scopul ascultării predicii nu este acela de a înțelege adevărul și a-și rezolva propriile probleme reale? Dacă vă este frică mereu că vă vor fi date în vileag propriile probleme, dacă sunteți în permanență temători că veți fi menționați, de ce să mai credeți în Dumnezeu? Dacă în credința voastră nu puteți să acceptați adevărul, atunci nu credeți cu adevărat în Dumnezeu. Dacă vă este tot timpul teamă că veți fi expuși, cum veți fi capabili să vă rezolvați problema corupției? Dacă nu vă puteți rezolva problema corupției, ce rost are să credeți în Dumnezeu? Scopul credinței în Dumnezeu este să acceptați mântuirea Lui, să vă eliberați de firea voastră coruptă și să trăiți asemănarea unei ființe umane adevărate, toate acestea fiind obținute prin acceptarea adevărului. Dacă nu puteți să acceptați deloc adevărul sau nici măcar să fiți emondați sau dați în vileag, atunci nu aveți cum să dobândiți mântuirea lui Dumnezeu. Așadar, spuneți-Mi: în fiecare biserică, câți oameni există care pot să accepte adevărul? Cei care nu pot să accepte adevărul sunt mulți sau puțini? (Mulți.) Este aceasta o situație care chiar există printre cei aleși din biserici, este o problemă reală? Toți cei care nu sunt capabili să accepte adevărul și să fie emondați sunt scârbiți de adevăr. Aversiunea față de adevăr este un tip de fire coruptă, iar dacă această fire nu poate fi schimbată, mai pot fi mântuiți? Categoric nu. Astăzi, multor oameni le este greu să accepte adevărul. Nu este deloc simplu. Pentru a rezolva asta, o persoană trebuie să experimenteze o parte din judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu. Așadar, ce spuneți: ce fire este aceea când oamenii sunt incapabili să accepte să fie emondați, când nu fac o comparație între ei și cuvântul lui Dumnezeu sau stările expuse în timpul predicilor? (O fire de aversiune față de adevăr.) Aceasta este a patra fire coruptă: aversiunea față de adevăr. Cât de scârbiți de adevăr sunt? (Ei nu doresc să citească din cuvintele lui Dumnezeu sau să asculte predici și nu doresc să aibă părtășie despre adevăr.) Acestea sunt cele mai evidente manifestări. Când cineva spune, de exemplu: „Crezi cu adevărat în Dumnezeu. Ai lăsat deoparte familia și cariera ca să îndeplinești o datorie și ai suferit mult și ai plătit un preț considerabil în ultimii câțiva ani. Dumnezeu binecuvântează astfel de oameni. Cuvântul Lui spune că aceia care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu vor fi foarte binecuvântați”, tu spui „Amin” și accepți astfel de adevăruri. Totuși, când persoana continuă să spună: „Dar trebuie să te lupți în continuare pentru adevăr! Dacă oamenii au tot timpul motive pentru ceea ce spun și o iau razna mereu în funcție de propriile intenții, atunci, mai devreme sau mai târziu, Îl vor ofensa pe Dumnezeu și Îi vor atrage ura”, când ea spune astfel de lucruri, nu poți să le accepți. Auzind părtășia despre adevăr, nu numai că ești incapabil să îl accepți, ci te și înfurii și ripostezi în mintea ta: „Vă petreceți toată ziua având părtășie despre adevăr, dar nu v-am văzut pe niciunul mergând în Ceruri.” Ce fire este aceasta? (Aversiune față de adevăr.) Când se trece de la vorbe la practică, când oamenii devin serioși cu tine, se manifestă în tine cea mai mare repulsie, nerăbdare și împotrivire. Asta este aversiunea față de adevăr. Și cum se manifestă, în principal, tipul de fire prin care ești scârbit de adevăr? Prin refuzul de a accepta emondarea. A nu accepta să fii emondat este un gen de stare manifestat de acest tip de fire. În inimile lor, acești oameni sunt deosebit de potrivnici când sunt emondați. Ei se gândesc: „Nu vreau să aud asta! Nu vreau să aud asta!” sau „De ce nu emondezi alți oameni? De ce te iei de mine?” Ce înseamnă aversiunea față de adevăr? Aversiunea față de adevăr este atunci când o persoană este total dezinteresată de tot ce are legătură cu lucrurile pozitive, cu adevărul, cu ceea ce Dumnezeu cere sau cu intențiile Lui. Uneori, simte repulsie față de aceste lucruri, alteori este distantă față de ele, uneori este ireverențioasă și indiferentă și le tratează ca lipsite de importanță, fiind nesinceră și superficială cu ele sau neasumându-și nicio responsabilitate pentru ele. Principala manifestare a aversiunii față de adevăr nu înseamnă doar că oamenii simt repulsie când aud adevărul. Aceasta include și lipsa dorinței de a practica adevărul, retragerea când vine momentul să practice adevărul, de parcă adevărul nu are nicio legătură cu ei. Când unii oameni au părtășie în timpul adunărilor, par foarte animați, le place să repete cuvinte și doctrine și să facă declarații alese, pentru a-i induce în eroare pe ceilalți și a-i câștiga de partea lor. Par plini de energie și binedispuși în timp ce fac asta și continuă la nesfârșit. Între timp, alții își petrec toată ziua, din zori până seara, ocupați cu chestiuni care țin de credință, citind cuvintele lui Dumnezeu, rugându-se, ascultând imnuri, luând notițe, de parcă nu ar putea să stea despărțiți de Dumnezeu nici măcar o clipă. De dimineață până seara, sunt ocupați cu îndeplinirea datoriei lor. Oare acești oameni chiar iubesc adevărul? Nu au ei firea aversiunii față de adevăr? Când poate fi văzută adevărata lor stare? (Când vine timpul să practice adevărul, ei fug și nu sunt dispuși să accepte să fie emondați.) Oare nu sunt dispuși să accepte din cauză că nu înțeleg ceea ce aud sau din cauză că nu înțeleg adevărul? Răspunsul este niciuna dintre acestea. Sunt conduși de natura lor. Aceasta este o problemă a firii. În inimile lor, acești oameni știu foarte bine că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul, că acestea sunt pozitive și că practicarea adevărului poate aduce schimbări în firile oamenilor și îi poate face capabili să satisfacă intențiile lui Dumnezeu – dar ei nu le acceptă sau nu le pun în practică. Asta este aversiunea față de adevăr. La cine ați văzut firea aversiunii față de adevăr? (La neîncrezători.) Neîncrezătorii sunt scârbiți de adevăr, este un lucru foarte clar. Dumnezeu nu are cum să mântuiască astfel de oameni. Așadar, printre credincioșii în Dumnezeu, în ce chestiuni ați văzut oameni care erau scârbiți de adevăr? Atunci când ați avut părtășie despre adevăr cu ei, este posibil să nu se fi ridicat și să nu fi plecat, iar atunci când părtășia a abordat propriile dificultăți și probleme, este posibil să le fi înfruntat în mod corect – cu toate acestea, ei tot au firea aversiunii față de adevăr. Unde poate fi văzut acest lucru? (Ei aud predici deseori, dar nu pun adevărul în practică.) Fără îndoială, oamenii care nu pun adevărul în practică au firea aversiunii față de adevăr. Unii oameni sunt ocazional capabili de a pune în practică puțin adevăr, prin urmare, au ei firea aversiunii față de adevăr? O astfel de fire se regăsește deopotrivă și la cei care practică adevărul, doar că în grade diferite. Faptul că ești capabil să practici adevărul nu înseamnă că nu ai firea aversiunii față de adevăr. Practicarea adevărului nu înseamnă că firea vieții tale s-a schimbat imediat – nu este cazul. Trebuie să rezolvi problema firii tale corupte, este singura cale de a obține schimbare în firea vieții tale. Practicarea adevărului cu o singură ocazie nu înseamnă că nu mai ai o fire coruptă. Ești capabil să practici adevărul într-un domeniu, dar nu ești neapărat capabil să-l practici în altele. Contextele și motivele implicate sunt diferite, dar cel mai important este că există o fire coruptă, care este rădăcina problemei. Prin urmare, odată ce firea unei persoane s-a schimbat, toate dificultățile, pretextele și scuzele sale implicate în practicarea adevărului – toate aceste probleme sunt remediate și toate răzvrătirile, defectele și neajunsurile sale sunt înlăturate. Dacă firile oamenilor nu se schimbă, acestora le va fi tot timpul greu să practice adevărul și vor exista mereu pretexte și scuze. Dacă vrei să fii capabil să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu în toate lucrurile, trebuie să existe mai întâi o schimbare în firea ta. Doar atunci vei fi capabil să rezolvi problemele de la rădăcină.

La ce se referă, în principal, firea aversiunii față de adevăr? Să discutăm mai întâi despre un tip de stare. Unii oameni sunt foarte interesați să asculte predici și, cu cât ascultă mai multe părtășii despre adevăr, cu atât mai luminate devin inimile lor, iar ei, cu atât mai exaltați. Au o atitudine de pozitivitate și de inițiativă. Dovedește acest lucru că nu au firea aversiunii față de adevăr? (Nu.) De exemplu, unii copii de șapte sau de opt ani sunt interesați când aud de credința în Dumnezeu, citesc mereu cuvântul Lui și participă la adunări împreună cu părinții lor, iar unii oameni spun: „Acest copil nu are firea aversiunii față de adevăr, este foarte isteț, s-a născut pentru a crede în Dumnezeu, a fost ales de Dumnezeu.” Este foarte posibil să fi fost ales de Dumnezeu, dar aceste cuvinte sunt doar pe jumătate adevărate. Asta pentru că încă este tânăr, iar direcția a ceea ce urmărește el și a țelurilor sale în viață nu a fost încă trasată. Când perspectivele copiilor asupra vieții și a societății încă nu au fost formate, se poate spune că sufletele lor tinere iubesc lucrurile pozitive, dar nu poți spune că nu au firea aversiunii față de adevăr. De ce spun asta? Sunt de o vârstă fragedă. Umanitatea lor este încă imatură, le lipsește orice experiență, orizonturile lor sunt limitate și nu înțeleg deloc ce este adevărul. Au doar gustul lucrurilor pozitive. Nu poți să spui că iubesc adevărul, cu atât mai puțin că au adevărul-realitate. Ba mai mult, copiii nu au experiență și, astfel, nimeni nu poate să vadă ce e ascuns în inimile lor, ce fel de natură-esență au. Doar pentru că sunt interesați de credința în Dumnezeu și de ascultarea predicilor, oamenii stabilesc că aceștia iubesc adevărul – ceea ce este o manifestare a ignoranței și a nesăbuinței, deoarece copiii nu au nicio cunoaștere despre ce este adevărul și, prin urmare, nimeni nu poate nici măcar să menționeze dacă le place adevărul sau sunt scârbiți de el. Aversiunea față de adevăr se referă în principal la dezinteres și antipatie față de adevăr și lucruri pozitive. Aversiunea față de adevăr este atunci când oamenii sunt capabili să înțeleagă adevărul și știu ce sunt lucrurile pozitive, totuși tratează adevărul și lucrurile pozitive cu o atitudine și o stare potrivnică, superficială, ostilă, echivocă și indiferentă. Aceasta este firea aversiunii față de adevăr. Există acest tip de fire în toată lumea? Unii oameni spun: „Deși știu că este adevărul cuvântul lui Dumnezeu, tot nu îmi place sau nu îl accept sau cel puțin nu pot să îl accept chiar acum.” Care este problema aici? Asta e aversiunea față de adevăr. Firea din ei nu le permite să accepte adevărul. Care sunt manifestările specifice ale faptului că nu acceptă adevărul? Unii spun: „Înțeleg toate adevărurile, dar pur și simplu nu pot să le pun în practică.” Asta dezvăluie că aceasta este o persoană scârbită de adevăr și, prin urmare, nu poate să pună în practică niciun adevăr. Unii oameni zic: „Faptul că am fost capabil să câștig atât de mulți bani este un lucru asupra căruia Dumnezeu are suveranitate. El m-a binecuvântat cu adevărat, a fost atât de bun cu mine, Dumnezeu mi-a dat atâtea bogății. Toată familia mea este bine îmbrăcată și hrănită și nu duce lipsă nici de haine, nici de mâncare.” Văzând că au fost binecuvântați de Dumnezeu, acești oameni Îi mulțumesc în inimile lor, știu că toate acestea au fost poruncite de Dumnezeu și că, dacă nu ar fi fost binecuvântați de El – dacă s-ar fi bazat pe propriile talente – cu siguranță nu ar fi câștigat toți acești bani. Asta este ceea ce cred ei cu adevărat în inima lor, ceea ce știu cu adevărat și chiar Îi aduc mulțumiri lui Dumnezeu. Însă vine o zi când afacerea lor dă chix, când ei trec prin vremuri grele și suferă de sărăcie. De ce se întâmplă asta? Pentru că sunt lacomi după confort și nu se gândesc deloc cum să-și îndeplinească datoria în mod adecvat și își petrec tot timpul alergând după bogății, devenind sclavi ai banilor, ceea ce le afectează îndeplinirea datoriei și, prin urmare, Dumnezeu le ia asta. În inima lor, ei știu că Dumnezeu i-a binecuvântat cu atât de multe și le-a dat atât de multe, totuși, ei nu au nicio dorință de-a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, nu doresc să iasă și să-și îndeplinească datoria și sunt în permanență timizi și speriați de arest și se tem să nu-și piardă toate bogățiile și plăcerile și, drept rezultat, Dumnezeu le ia aceste lucruri. Inimile lor sunt clare ca o oglindă, ei știu că Dumnezeu le-a luat aceste lucruri și că sunt disciplinați de El și, prin urmare, se roagă Lui și spun: „O, Dumnezeule! M-ai binecuvântat o dată, așa că poți să mă binecuvântezi și a doua oară. Existența Ta este eternă, la fel sunt și binecuvântările Tale pentru omenire. Îți aduc mulțumiri! Orice se întâmplă, binecuvântările Tale și promisiunea Ta nu se vor schimba. Dacă îmi vei lua, tot mă voi supune.” Însă expresia „a se supune” sună sec din gura lor. Aceasta spune că pot să asculte, dar după aceea, se gândesc la asta și ceva nu le convine: „Înainte, lucrurile erau atât de bune. De ce mi-a luat Dumnezeu totul? Dacă stăteam acasă și-mi făceam datoria nu ar fi fost același lucru cu a ieși să mi-o fac? Ce întârziam?” Își amintesc mereu de trecut. Au un fel de doleanță și insatisfacție față de Dumnezeu și se simt în permanență deprimați. Mai este Dumnezeu în inima lor? Ceea ce este în inima lor sunt banii, confortul material și acele vremuri bune. Dumnezeu nu are niciun loc în inima lor, El nu mai este Dumnezeul lor. Deși știu că este un adevăr faptul că „Dumnezeu a dat și Dumnezeu a luat”, le plac cuvintele „Dumnezeu a dat” și sunt scârbiți de cuvintele „Dumnezeu a luat”. În mod clar, acceptarea adevărului de către ei este selectivă. Când Dumnezeu îi binecuvântează, acceptă acest lucru ca fiind adevărul – dar imediat ce Dumnezeu le ia, nu-l mai pot accepta. Nu pot accepta o astfel de suveranitate din partea lui Dumnezeu și, în schimb, se împotrivesc și devin nemulțumiți. Când li se cere să-și îndeplinească datoria, ei spun: „O voi face dacă Dumnezeu îmi dă binecuvântări și haruri. Fără binecuvântările Lui și cu familia mea în această stare de sărăcie, cum să îmi îndeplinesc datoria? Nu vreau să o fac!” Ce fire este aceasta? Deși, în inimile lor, ei experimentează personal binecuvântările lui Dumnezeu și cât de multe le-a dat El, nu sunt dispuși să accepte când Dumnezeu le ia. De ce e așa? Pentru că nu pot să renunțe la bani și la viața lor confortabilă. Chiar dacă e posibil să nu fi făcut mare caz din asta, să nu fi întins mâna către Dumnezeu și să nu fi încercat să revină la valorile lor anterioare bazându-se pe propriile eforturi, ei au devenit deja demoralizați față de acțiunile lui Dumnezeu, sunt total incapabili să accepte și spun: „Este cu adevărat lipsit de considerație ca Dumnezeu să acționeze astfel. E de neînțeles. Cum pot să continui să cred în Dumnezeu? Nu mai doresc să recunosc că El este Dumnezeu. Dacă nu recunosc că El este Dumnezeu, El nu este Dumnezeu.” Este acesta un tip de fire? (Da.) Satana are acest tip de fire, Satana Îl neagă pe Dumnezeu în acest fel. Acest tip de fire este cea a aversiunii față de adevăr și a urii față de el. Când oamenii sunt scârbiți de adevăr în această măsură, unde îi duce acest lucru? Îi face să se opună lui Dumnezeu și îi face să I se opună cu încăpățânare până la capăt – ceea ce înseamnă că totul s-a sfârșit pentru ei.

Care anume este natura firii aversiunii față de adevăr? Oamenii care sunt scârbiți de adevăr nu iubesc lucrurile pozitive sau nimic din ce face Dumnezeu. Luați, de exemplu, lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu: nimeni nu vrea să accepte această lucrare. Puțini oameni sunt dispuși să asculte predici despre Dumnezeu expunându-i pe oameni, condamnându-i, mustrându-i, încercându-i, rafinându-i, certându-i și disciplinându-i, totuși se bucură să audă că Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, îi îndeamnă și se bucură să audă de promisiunile Lui pentru oameni – nimeni nu respinge aceste lucruri. E ca în timpul Epocii Harului, când Dumnezeu a făcut lucrarea de iertare, pardonare, binecuvântare și revărsare a harului asupra omului, când a vindecat bolnavii și a alungat demoni și le-a făcut promisiuni oamenilor – aceștia erau dispuși să accepte toate acestea, cu toții Îl lăudau pe Isus pentru marea lui iubire față de om. Dar acum că a sosit Epoca Împărăției și Dumnezeu face lucrarea de judecată și exprimă multe adevăruri, nimănui nu-i pasă. Indiferent cum expune Dumnezeu oamenii și cum îi judecă, ei nu acceptă asta și își spun: „Ar putea Dumnezeu să facă un astfel de lucru? Nu iubește Dumnezeu omul?” Dacă sunt emondați, certați sau disciplinați, ei au și mai multe noțiuni și își spun: „Cum poate fi asta iubirea lui Dumnezeu? Aceste cuvinte de judecată și condamnare nu sunt deloc iubitoare, nu le accept. Nu sunt atât de prost!” Aceasta este firea aversiunii față de adevăr. Auzind adevărul, unii oameni spun: „Care adevăr? Acestea sunt doar teorii. Par atât de nobile, atât de puternice, atât de sfinte – dar nu sunt decât cuvinte care sună bine.” Nu este aceasta firea aversiunii față de adevăr? Aceasta este firea aversiunii față de adevăr. Există acest tip de fire în voi? (Da.) Cărei stări tocmai am menționat că sunteți cel mai predispuși să cădeți pradă, pe care o vedeți cel mai adesea și pe care o apreciați cel mai mult? (Să nu vrem să întâmpinăm dificultăți când ne îndeplinim datoria, să nu dorim să fim judecați și mustrați de Dumnezeu, să vrem ca totul să meargă fără probleme.) Să refuzi suveranitatea lui Dumnezeu, să refuzi disciplinarea și certarea lui Dumnezeu, să știi clar că Dumnezeu face bine prin asta, totuși să te împotrivești în inima ta: acesta este un tip de manifestare. Ce altceva? (Să fim fericiți când am fost eficienți în îndeplinirea datoriei noastre și să fim negativi, slabi și incapabili să cooperăm activ când nu am fost.) Ce tip de manifestare este aceasta? (Intransigență.) Trebuie să vă fie clar acest lucru. Nu deveniți confuzi și nu faceți afirmații oarbe. Uneori, stările oamenilor sunt foarte complexe; nu sunt pur și simplu de un fel, ci de două sau trei feluri combinate între ele. Atunci, cum definești asta? Uneori, o fire se va dezvălui în două stări, alteori în trei, însă, deși aceste stări sunt diferite, până la urmă tot un fel de fire este. Trebuie să înțelegeți această fire a aversiunii față de adevăr și ar trebui să examinați care sunt manifestările ei. În acest fel, veți fi capabili să înțelegeți cu adevărat această fire a aversiunii față de adevăr. Ești scârbit de adevăr. Știi prea bine că un lucru este corect – nu trebuie să fie neapărat cuvintele lui Dumnezeu sau adevărurile-principii, iar uneori sunt lucruri pozitive, lucruri corecte, cuvinte corecte, sugestii corecte – cu toate acestea, tot spui: „Acesta nu este adevărul, acestea sunt doar cuvintele corecte. Nu vreau să ascult – eu nu ascult cuvintele oamenilor!” Ce fire este aceasta? Aici este aroganță, intransigență și aversiune față de adevăr – toate aceste tipuri de firi sunt prezente. Fiecare tip de fire poate să producă multe tipuri de stări. O stare poate să fie legată de mai multe firi diferite. Trebuie să îți fie clar de ce tipuri de firi sunt produse aceste stări. În acest fel, vei fi capabil să discerni diversele tipuri de firi corupte.

Dintre cele patru tipuri de firi corupte despre care tocmai am avut părtășie, oricare ajunge pentru a-i condamna pe oameni la moarte – exagerăm când spunem asta? (Nu.) Cum apar firile corupte ale oamenilor? Toate provin de la Satana. Oamenii devin impregnați de toate ereziile și aberațiile emise de Satana, de diavoli și de indivizi faimoși și eminenți și, astfel, iau naștere aceste diverse firi corupte. Sunt aceste firi pozitive sau negative? (Negative.) Pe ce bază spuneți că sunt negative? (A adevărului.) Pentru că aceste firi încalcă adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu și sunt în opoziție ostilă cu firea lui Dumnezeu și cu tot ce are El și ce este, drept urmare, dacă una dintre aceste firi corupte este găsită în oameni, aceștia devin persoane care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă fiecare dintre aceste patru firi se găsește într-o persoană, atunci este problematic, iar aceasta a devenit un dușman al lui Dumnezeu și este destinată unei morți sigure. Indiferent ce fire este, dacă o evaluezi folosind adevărul, vei vedea că esența manifestată de fiecare este în întregime îndreptată împotriva lui Dumnezeu, în împotrivire și dușmănie față de El. Prin urmare, dacă firile tale nu se schimbă, atunci nu vei fi compatibil cu Dumnezeu, vei urî adevărul și vei fi un dușman al lui Dumnezeu.

Să vorbim în continuare despre al cincilea tip de fire. Am să vă dau un exemplu, iar voi puteți să încercați să vă dați seama ce tip de fire este aceasta. Imaginați-vă că doi oameni vorbesc și că unul dintre ei este excesiv de direct în ceea ce spune, iar cealaltă persoană se simte jignită. În mintea ei, se gândește: „De ce îmi rănești atât de tare mândria? Crezi că îi las pe oameni să se ia de mine?” și, astfel, izvorăște ura în ea. În realitate, această problemă este ușor de rezolvat. Dacă o persoană a spus ceva ca să rănească o altă persoană, atât timp cât cel care vorbește îi cere scuze celui care ascultă, problema va trece. Dar dacă partea vătămată nu poate renunța la această problemă și crede că „niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune”, ce fire este aceasta? (Malițiozitate.) Exact – este malițiozitate, iar aceasta este o persoană cu o fire feroce. În biserică, unii oameni sunt emondați pentru că nu își fac datoria în mod adecvat. Lucrurile spuse când emondăm o persoană implică deseori ca acea persoană să fie reprimată și poate chiar și certată. Cu siguranță, asta o va supăra și va vrea să caute scuze și să răspundă obraznic. Ea spune lucruri precum: „Deși m-ai emondat spunând lucruri care sunt corecte, unele dintre ele au fost foarte jignitoare, m-ai umilit și mi-ai rănit sentimentele. Am crezut în Dumnezeu toți acești ani, lucrând din greu, deși nu am adus nicio contribuție – cum am putut să fiu tratat așa? Cum se face că nu emondezi pe nimeni altcineva? Nu pot să accept asta și nu mai tolerez situația!” Acesta este un tip de fire coruptă, nu-i așa? (Ba da.) Această fire coruptă se manifestă numai prin plângeri, neascultare și antagonism, dar încă mai are până la apogeu, nu a atins punctul maxim, deși dezvăluie deja câteva semne și a început deja să atingă punctul în care este pe cale să răbufnească. Care este atitudinea persoanei curând după aceea? Nu este supusă, se simte iritată și sfidătoare și începe să facă în ciudă. Începe să raționeze: „Conducătorii și lucrătorii nu sunt întotdeauna corecți când îi emondează pe oameni. Poate că voi, ceilalți, sunteți capabili să acceptați, dar eu nu pot. Puteți să acceptați asta pentru că sunteți stupizi și blegi. Eu nu accept! Haideți să discutăm și să vedem cine are dreptate sau se înșală.” Apoi, oamenii au părtășie cu ea, spunând: „Indiferent de ce e bine sau greșit, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să asculți. Este posibil ca îndeplinirea datoriei tale să fie fără nicio pată? Faci totul bine? Chiar dacă faci totul bine, să fii emondat tot îți este de ajutor! Am avut părtășie cu tine despre principii atât de multe ori, dar nu ai ascultat niciodată și doar ai ales să faci orbește după bunul plac, provocând perturbări în lucrarea bisericii și cauzând pierderi masive, așadar, cum poți să nu faci față emondării? Cuvintele s-ar putea să fie dure și s-ar putea să-ți fie greu să le auzi, dar este normal, nu-i așa? Așadar, de ce te cerți? Ar trebui să ți se permită să faci lucruri rele, fără ca altor oameni să li se permită să te emondeze?” Însă va fi capabilă să accepte să fie emondată după ce aude asta? Nu va fi. Pur și simplu va continua să găsească scuze și să se împotrivească. Ce fire dezvăluie ea? Una diabolică; este o fire feroce. Ce anume a vrut să spună? „Nu suport ca oamenii să mă irite. Nimeni n-ar trebui să încerce să se atingă de niciun fir de păr din capul meu. Dacă vă voi arăta că nu e bine să vă puneți cu mine, nu veți îndrăzni să mă emondați pe viitor. Nu voi fi câștigat atunci?” Ce spuneți de asta? Firea a fost expusă, nu? Aceasta este o fire feroce. Oamenii cu firi feroce pur și simplu sunt scârbiți de adevăr – îl urăsc! Când sunt supuși emondării, fie încearcă să fugă, fie ignoră acest lucru – în inimile lor sunt incredibil de ostili. Nu este doar un caz simplu în care ei vin cu scuze. Aceasta nu este deloc atitudinea lor. Ei sunt nesupuși și potrivnici, ba chiar răspund obraznic, ca niște harpii. În inimile lor, ei gândesc: „Înțeleg că încerci să mă umilești și să mă faci de rușine în mod intenționat și, deși nu îndrăznesc să te contrazic în față, voi găsi ocazia să ți-o plătesc cu vârf și îndesat! Crezi că poți pur și simplu să mă emondezi și să-mi dai ordine? Îi voi atrage pe toți de partea mea, te voi identifica și apoi te voi face să plătești cu aceeași monedă!” Asta gândesc ei în inimile lor; în sfârșit s-a dezvăluit firea lor feroce. Ca să-și atingă scopurile și să-și reverse ciuda, fac tot ce pot ca să vină cu scuze care le vor permite să se justifice și să-i atragă pe toți de partea lor. Numai atunci sunt ei fericiți și liniștiți. Este un lucru malițios, nu-i așa? Aceasta este o fire feroce. Când încă nu au fost emondați, astfel de oameni sunt ca niște mielușei. Când sunt supuși emondării sau când adevăratul lor sine este dat în vileag, se schimbă imediat din miei în lupi și cruzimea lor iese la iveală. Aceasta este o fire feroce, nu-i așa? (Ba da.) Atunci, de ce nu este vizibilă de cele mai multe ori? (Nu au fost provocați.) Așa este, nu au fost provocați, iar interesele nu le-au fost periclitate. E ca atunci când un lup nu te va mânca, fiindcă nu îi este foame – ai putea spune atunci că nu este lup? Dacă ai aștepta până când ar încerca să te mănânce ca să-l numești lup, ar fi prea târziu, nu-i așa? Chiar și când nu a încercat să te mănânce, ar trebui să fii vigilent tot timpul. Dacă lupul nu te mănâncă nu înseamnă că nu vrea să o facă, ci doar că încă nu a sosit momentul – iar când acesta sosește, natura lui de lup lovește. Emondarea dezvăluie fiecare tip de persoană. Unii oameni se gândesc în sinea lor: „De ce sunt singurul care este emondat? De ce se iau tot timpul de mine? Văd în mine o țintă ușoară? Nu sunt genul de persoană cu care poți să te pui!” Ce fire este aceasta? Cum ar putea fi ei singurii care sunt emondați? Nu așa stau lucrurile, de fapt. Care dintre voi nu a fost emondat? Cu toții ați fost. Uneori, conducătorii și lucrătorii sunt nestatornici și necugetați în lucrarea lor sau nu o duc la bun sfârșit conform rânduielilor de lucru – și cei mai mulți dintre ei sunt emondați. Acest lucru se face pentru a proteja lucrarea bisericii și a-i împiedica pe oameni să acționeze de capul lor. Nu e un lucru făcut pentru a viza pe cineva anume. Evident, ceea ce spun ei este o denaturare a faptelor, aceasta fiind și ea o manifestare a unei firi feroce.

În ce alte moduri se manifestă o fire feroce? În ce fel are legătură cu aversiunea față de adevăr? De fapt, când aversiunea față de adevăr se manifestă într-un mod grav, dând naștere la atributele potrivniciei și ale judecății, acest lucru dezvăluie o fire feroce. Aversiunea față de adevăr include mai multe stări, de la lipsa de interes față de adevăr la o aversiune față de el, care avansează spre judecarea și condamnarea lui Dumnezeu. Când aversiunea față de adevăr a atins un anumit punct, oamenii sunt pasibili să-L nege, să-L urască și să I se opună lui Dumnezeu. Aceste câteva stări sunt o fire feroce, nu-i așa? (Ba da.) Prin urmare, cei care sunt scârbiți de adevăr au o stare și mai gravă, iar în aceasta există un tip de fire: firea feroce. De exemplu, unii oameni recunosc că totul este condus de Dumnezeu, dar când Dumnezeu le ia, iar ei suferă pierderi în ceea ce privește interesele lor, ei nu se plâng și nu se opun la exterior, dar înlăuntrul lor sunt lipsiți de acceptare sau supunere. Atitudinea lor este aceea de a sta pasivi și a aștepta distrugerea – care, în mod clar, este starea aversiunii față de adevăr. Mai există o stare și mai gravă: ei nu stau pasivi, așteptând distrugerea, ci, în schimb, se împotrivesc rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu și se împotrivesc faptului că Dumnezeu le ia lucruri. Cum se împotrivesc? (Tulburând și perturbând lucrarea bisericii sau sabotând lucrurile, încercând să-și întemeieze propria împărăție.) Acesta este un mod de-a se împotrivi. După ce unii conducători de biserică sunt înlocuiți, ei perturbă tot timpul lucrurile și tulbură biserica, în timp ce trăiesc viața bisericească, se împotrivesc și nu ascultă nimic din ceea ce spune noul conducător ales și încearcă să-l submineze. Ce fire este aceasta? Aceasta este o fire feroce. Ceea ce gândesc ei cu adevărat este: „Dacă nu pot să fiu conducător, atunci nimeni altcineva nu poate să dețină această poziție, îi voi alunga pe toți! Dacă te voi forța să pleci, voi fi la conducere ca înainte!” Asta nu este doar aversiune față de adevăr, este ferocitate! A lupta pentru statut, a lupta pentru teritoriu, a lupta pentru interesele și reputația personală, a se răzbuna cu orice preț, a face totul, folosindu-și toate aptitudinile, făcând tot posibilul pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și salva reputația, mândria și statutul sau pentru a-și satisface dorința de răzbunare – toate acestea sunt manifestări ale ferocității. Unele dintre comportamentele unei firi feroce implică a spune multe lucruri care sunt tulburătoare și perturbatoare; altele implică a face multe lucruri rele cu scopul de a-și atinge propriile țeluri. Fie că e vorba de cuvintele sau de acțiunile lor, tot ce fac astfel de oameni este în contradicție cu adevărul și îl încalcă și totul este o dezvăluire a unei firi feroce. Unii oameni sunt incapabili să discearnă aceste lucruri. Dacă discursul sau comportamentul greșit nu este flagrant, ei nu văd despre ce este vorba cu adevărat. Însă pentru oamenii care înțeleg adevărul, tot ce spun sau fac oamenii răi este rău și nu ar putea conține nimic din ceea ce este bine sau în conformitate cu adevărul; se poate spune că aceste lucruri pe care le spun și fac acești oameni sunt sută la sută rele și categoric sunt dezvăluirile unei firi feroce. Care sunt motivațiile oamenilor răi înainte ca ei să dezvăluie această fire feroce? Ce fel de țeluri încearcă să atingă? Cum pot să facă asemenea lucruri? Puteți discerne asta? Am să vă dau un exemplu. Se întâmplă ceva la cineva acasă. Casa este pusă sub supraveghere de către marele balaur roșu și persoana respectivă nu se mai poate întoarce, ceea ce îi provoacă o mare durere. Unii frați și surori o găzduiesc și, văzând cât de agreabil este totul în casele gazdelor sale, se gândește în sinea ei: „Cum de nu i s-a întâmplat nimic casei tale? De ce i s-a întâmplat casei mele? Nu este corect. E inacceptabil, trebuie să găsesc o modalitate de a face să i se întâmple ceva casei tale, ca să nu poți merge acasă. Te voi face să guști din aceeași suferință îndurată de mine.” Indiferent dacă face sau nu ceva sau dacă asta devine sau nu realitatea sau dacă își atinge scopurile, ea tot are acest fel de intenție. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? (Ba da.) Dacă ea nu poate trăi o viață bună, nu-i va lăsa nici pe alții să o trăiască. Care este natura unei astfel de firi? (Malițiozitate.) O fire feroce – această persoană este nesuferită! Este, cum se spune, putredă până în măduva oaselor. Asta descrie tocmai cât de feroce este. Care este natura unei astfel de firi? Încercați să disecați care sunt motivațiile, intențiile și scopurile sale când această fire se dezvăluie în ea? Care este punctul de plecare atunci când dezvăluie această fire? Ce vrea ea să obțină? S-a întâmplat ceva la ea acasă și a fost bine îngrijită cât a stat la gazdele ei – așadar, de ce ar vrea să strice lucrurile? Este fericită doar atunci când le face probleme gazdelor sale, astfel încât să se întâmple ceva la ele acasă și nici ele să nu se mai poată întoarce? Pentru binele său, ar trebui să protejeze acest loc, să împiedice orice să i se întâmple și să nu le facă rău gazdelor sale, deoarece a le face lor rău echivalează cu a se răni pe ea însăși. Așadar, care anume este scopul său când vrea să facă asta? (Când lucrurile nu merg bine pentru ea, nu vrea să le meargă bine nici altora.) Aceasta se numește ferocitate. Ceea ce gândește ea este: „Casa mea a fost distrusă de marele balaur roșu și acum nu am o casă. Dar tu încă ai una frumoasă și călduroasă, la care te poți întoarce. Nu este corect. Nu suport să te văd capabil să te întorci acasă. Îți voi da o lecție. Voi face în așa fel încât să nu poți să te întorci acasă și să fii exact ca mine. Așa voi simți că totul este corect.” A face acest lucru nu este malițios și rău intenționat? De ce natură este? (Ferocitate.) Tot ce spun și fac oamenii răi urmărește un scop. Ce fel de lucruri fac de obicei? Care sunt cele mai obișnuite lucruri pe care le fac oamenii cu firi feroce? (Perturbă, tulbură lucrarea bisericii și o distrug.) (Când sunt față în față cu oamenii, încearcă să le intre în grații, dar în spatele lor, încearcă să îi submineze.) (Îi atacă pe oameni, sunt răzbunători și îi dojenesc cu ferocitate.) (Răspândesc zvonuri și defăimare.) (Îi bârfesc, judecă și condamnă pe alții.) Natura acestor acțiuni este de a tulbura și de a distruge lucrarea bisericii și toate sunt manifestări ale împotrivirii și ale atacului față de Dumnezeu, toate sunt dezvăluiri ale unei firi feroce. Cei care sunt capabili să facă aceste lucruri sunt fără îndoială oameni răi și toți cei care au anumite manifestări ale unei firi feroce pot fi definiți ca oameni răi. Care este esența unei persoane rele? Este aceea a diavolului, a Satanei. Nu este nicio exagerare. Sunteți capabili de aceste acțiuni? De care dintre aceste acțiuni sunteți capabili? (Să fim critici.) Așadar, îndrăzniți să atacați oameni sau să vă răzbunați pe ei? (Uneori, am acest fel de gânduri, dar nu îndrăznesc să le pun în practică.) Doar aveți aceste gânduri, dar nu îndrăzniți să le puneți în practică. Dacă cineva cu un statut inferior te rănește, ai îndrăzni să te răzbuni? (Uneori aș îndrăzni, sunt capabil să fac astfel de lucruri.) Dacă această persoană ar fi într-adevăr formidabilă – dacă ar fi foarte clară și te-ar răni – ai îndrăzni să te răzbuni? Poate că numai câtorva nu le-ar fi frică să facă asta. Oameni ca aceștia, oameni care se iau de cei slabi, dar se tem de cei puternici, au ei firi feroce? (Da.) Indiferent ce fel de comportament este și indiferent cine este ținta, dacă ești capabil să faci fapta rea de a te răzbuna pe alți frați și surori, acest lucru dovedește că există în tine o fire feroce. Această fire feroce nu pare foarte diferită din exterior, dar trebuie să fii capabil să o distingi și trebuie să fii capabil să distingi persoana spre care țintești. Dacă ești fioros cu Satana și capabil să îl subjugi și să îl umilești, este acest lucru considerat o fire feroce? Nu este. Asta înseamnă să aperi ceea ce este bine și să fii neînfricat în fața dușmanului tău. Asta înseamnă să ai simțul dreptății. În ce împrejurări s-ar putea considera asta o fire feroce? Dacă ai hărțui, călca în picioare și umili oameni buni sau frați și surori, atunci asta ar fi o fire feroce. Prin urmare, trebuie să ai conștiință și rațiune, să abordezi oamenii și lucrurile cu principii, să fii capabil să-i discerni pe oamenii răi și pe diavoli, să ai un simț al dreptății, trebuie să fii tolerant și răbdător cu aleșii lui Dumnezeu și cu frații și surorile și trebuie să practici în conformitate cu adevărul. Este un lucru absolut corect și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Oamenii cu firi feroce nu-i tratează pe ceilalți conform unor astfel de principii. Dacă cineva, indiferent cine este, face ceva care îi rănește, vor încerca să se răzbune – aceasta este ferocitate. Nu există niciun principiu în felul în care acționează oamenii răi. Ei nu caută adevărul. Fie că acționează din ciudă personală sau se leagă de cei slabi și se tem de cei puternici sau îndrăznesc să se răzbune pe oricine, toate acestea țin de o fire feroce și toate acestea constituie o fire coruptă. Nu există nicio îndoială în privința asta.

Care este cea mai evidentă manifestare a unei persoane cu o fire feroce? Este atunci când întâlnește o persoană simplă de care îi este ușor să se ia și începe să se ia de aceasta și să o joace pe degete. Acesta este un fenomen comun. Când o persoană care este relativ bună la suflet vede o persoană care este simplă și fricoasă, va simți un sentiment de compasiune pentru ea și, chiar dacă nu o poate ajuta, nu o va hărțui. Când vezi că o persoană dintre frații și surorile tale este simplă, cum o tratezi? O hărțuiești sau o tachinezi? (Probabil că aș desconsidera-o.) A desconsidera oamenii este un mod de a-i vedea, de a-i percepe, un fel de mentalitate, dar modul în care acționezi și vorbești cu ei implică firea ta. Spuneți-Mi, cum vă purtați față de oamenii care sunt timizi și fricoși? (Îi comand și mă leg de ei.) (Când îi văd făcându-și greșit datoria, îi discriminez și îi exclud.) Aceste lucruri menționate de voi sunt manifestări ale unei firi feroce și au legătură cu firile oamenilor. Mai există multe alte astfel de lucruri, așa că nu e nevoie să intrăm în detalii despre ele. Ați întâlnit vreodată o astfel de persoană care i-a dorit moartea oricui a jignit-o și chiar s-a rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-i osândească, să-i radă de pe fața pământului? Deși niciun om nu are o asemenea putere, în inima ei se gândește ce bine ar fi dacă ar avea-o sau se roagă lui Dumnezeu și Îi cer să facă El asta. Aveți astfel de gânduri în inima voastră? (Când răspândim Evanghelia și întâlnim oameni răi care ne atacă și ne denunță la poliție, simt ură față de ei și am gânduri de genul „va veni ziua în care veți fi pedepsiți de Dumnezeu”.) Acesta este un caz destul de obiectiv. Ai fost atacat, ai suferit, ai simțit durere, integritatea personală și respectul de sine au fost total călcate în picioare – în astfel de circumstanțe, celor mai mulți oameni le-ar fi greu să treacă peste asta. (Unii oameni răspândesc zvonuri despre biserica noastră pe internet, aduc multe acuzații nefondate și sunt foarte furios când le citesc și există multă ură în inima mea.) Este asta ferocitate, sau este irascibilitate, sau este umanitate normală? (Este umanitate normală. A nu-i urî pe demoni și pe dușmanii lui Dumnezeu nu este umanitate normală.) Așa este. Acestea sunt dezvăluirea, manifestarea și răspunsul umanității normale. Dacă oamenii nu urăsc lucrurile negative sau nu iubesc lucrurile pozitive, dacă nu au standarde ale conștiinței, atunci ei nu sunt oameni. În aceste circumstanțe, ce fel de acțiuni poate întreprinde o persoană care să se transforme într-o fire feroce? Dacă această ură și aversiune se transformă într-un anumit tip de comportament, dacă îți pierzi toată rațiunea, iar acțiunile tale depășesc o anumită linie roșie pentru umanitate, dacă ești chiar predispus să-i ucizi și să încalci legea, atunci aceasta este ferocitate, înseamnă a acționa într-un mod irascibil. Când oamenii înțeleg adevărul și sunt capabil să-i discearnă pe oamenii răi și urăsc ticăloșia, aceasta este umanitate normală. Dar dacă oamenii procedează cu irascibilitate, ei acționează fără principii. Există vreo diferență între asta și a face rău? (Da.) Există o diferență. Dacă o persoană este extrem de haină, extrem de feroce, extrem de malefică, extrem de imorală și simți o mare antipatie față de ea, iar această antipatie ajunge în punctul în care Îi ceri lui Dumnezeu să o blesteme, atunci este în ordine. Dar este în ordine dacă Dumnezeu nu acționează după ce te-ai rugat de două sau de trei ori și rezolvi tu singur lucrurile? (Nu.) Poți să te rogi lui Dumnezeu și să-ți exprimi părerile și opiniile, apoi să cauți adevărurile-principii, caz în care vei fi capabil să procedezi corect. Dar nu ar trebui să-I ceri lui Dumnezeu sau să încerci să-L forțezi să te răzbune, cu atât mai puțin ar trebui să-i permiți irascibilității tale să te determine să faci lucruri stupide. Ar trebui să abordezi problema în mod rațional. Ar trebui să fii răbdător, să aștepți vremea lui Dumnezeu și să petreci mai mult timp rugându-te Lui. Privește cum Dumnezeu acționează cu înțelepciune față de Satana și de diavoli și, în acest fel, poți să fii răbdător. A fi rațional înseamnă a-I încredința lui Dumnezeu toate acestea și a-L lăsa pe El să acționeze. Asta este ceea ce ar trebui să facă o ființă creată. Nu acționa din irascibilitate. Să acționezi din irascibilitate nu este admisibil pentru Dumnezeu, este condamnat de El. În astfel de momente, firea dezvăluită în oameni nu este slăbiciune umană sau furie trecătoare, mai degrabă este o fire feroce. Odată ce s-a stabilit că este o fire feroce, ai o problemă și e improbabil să fii mântuit. Asta pentru că, atunci când oamenii au firi feroce, ei tind să acționeze contrar conștiinței și rațiunii și devin foarte predispuși să încalce legea și decretele administrative ale lui Dumnezeu. Așadar, cum se poate evita asta? Cel puțin, există trei linii roșii care nu trebuie depășite: prima este să nu faceți lucruri care contravin conștiinței și rațiunii, a doua este să nu încălcați legea, iar a treia este să nu încălcați decretele administrative ale lui Dumnezeu. În plus, nu faceți nimic extrem sau care va tulbura lucrarea bisericii. Dacă respectați aceste principii, cel puțin vă va fi garantată siguranța și nu veți fi eliminați. Dacă vă împotriviți cu încăpățânare când sunteți emondați pentru că ați comis tot felul de rele, atunci acest lucru este și mai periculos. Aveți toate șansele să ofensați în mod direct firea lui Dumnezeu și să fiți îndepărtați sau excluși din biserică. Pedeapsa pentru ofensarea firii lui Dumnezeu este mult mai severă decât pentru încălcarea legii – este o soartă mai rea decât moartea. Încălcarea legii presupune cel mult o pedeapsă cu închisoarea; câțiva ani grei și ați ieșit, asta e tot. Dar dacă ofensați firea lui Dumnezeu, veți îndura pedeapsa veșnică. Prin urmare, dacă oamenii cu firi feroce nu au raționalitate, ei sunt într-un pericol extrem de mare, sunt predispuși să facă rău și sigur vor fi pedepsiți și osândiți. Dacă oamenii au puțină raționalitate, sunt capabili să caute adevărul și să i se supună și se pot abține să nu facă prea mult rău, atunci categoric au speranță să fie mântuiți. Este crucial pentru o persoană să aibă raționalitate și rațiune. O persoană cu rațiune are toate șansele să accepte adevărul și să abordeze faptul de a fi emondată într-un mod corect. O persoană fără rațiune este în pericol când este emondată. Să spunem, de exemplu, că cineva este foarte furios după ce a fost emondat de un conducător. Simte nevoia să răspândească zvonuri și să-l atace pe conducător, dar nu îndrăznește, de teamă să nu creeze probleme. Cu toate acestea, o astfel de fire există deja în inima lui și este greu de spus dacă îi va da sau nu ascultare. Atât timp cât această fire există în inima cuiva, atât timp cât aceste gânduri există, atunci, chiar dacă s-ar putea să nu le dea ascultare, acel cineva este deja în pericol. Când împrejurările o permit – când are ocazia – poate foarte bine să le dea ascultare. Atât timp cât firea sa feroce va exista, dacă nu va fi înlăturată, atunci, mai devreme sau mai târziu, această persoană va face rău. Așadar, ce alte situații există în care o persoană dezvăluie o fire feroce? Spuneți-Mi. (Am fost superficial în datoria mea și nu am obținut niciun rezultat, iar apoi am fost înlocuit de conducător în conformitate cu principiile și m-am simțit oarecum potrivnic. Apoi, când am văzut că el a dezvăluit o fire coruptă, m-am gândit să scriu o scrisoare ca să-l raportez.) Vine ideea asta din senin? Categoric nu. A fost generată de natura ta. Mai devreme sau mai târziu, lucrurile din natura oamenilor sunt dezvăluite, nu se știe în ce moment sau context vor fi dezvăluite și li se va da ascultare. Uneori, oamenii nu fac nimic, dar asta pentru că situația nu le-o permite. Totuși, dacă sunt persoane care urmăresc adevărul, vor fi capabile să îl caute pentru a rezolva asta. Dacă nu sunt persoane care urmăresc adevărul, vor face cum le place și, de îndată ce situația o permite, vor face rău. Prin urmare, dacă o fire coruptă nu este înlăturată, este foarte probabil ca oamenii să aibă probleme, caz în care vor trebui să culeagă ce au semănat. Unii oameni nu urmăresc adevărul și sunt în permanență superficiali în îndeplinirea îndatoririlor lor. Nu acceptă când sunt emondați, nu se căiesc niciodată și, în cele din urmă, sunt ostracizați cu scopul de a reflecta. Unii oameni sunt îndepărtați din biserică pentru că tulbură tot timpul viața bisericească și au devenit mere putrede; iar unii oameni sunt excluși pentru că fac tot felul de fapte rele. Prin urmare, indiferent ce fel de persoană este, dacă cineva dezvăluie frecvent o fire coruptă și nu caută adevărul ca să o înlăture, este predispus să comită fapte rele. Firea coruptă a omenirii nu este alcătuită doar din aroganță, ci și din ticăloșie și ferocitate. Aroganța și ferocitatea sunt doar factori obișnuiți.

Așadar, cum ar trebui rezolvată această problemă a dezvăluirii unei firi feroce? Oamenii trebuie să recunoască ce este firea lor coruptă. Firea unor oameni este deosebit de feroce, malițioasă și arogantă, iar ei sunt complet lipsiți de scrupule. Aceasta este natura oamenilor malefici, iar acești oameni sunt cei mai periculoși dintre toți. Când astfel de oameni dețin putere, diavolii dețin putere, satanele dețin putere. În casa lui Dumnezeu, toți oamenii răi sunt dezvăluiți și eliminați din cauză că înfăptuiesc tot felul de lucruri rele. Când încerci să ai părtășie despre adevăr cu oameni răi sau să-i emondezi, există o mare șansă ca ei să te atace, să te judece sau chiar să se răzbune pe tine, toate acestea fiind consecințe ale faptului că firile lor sunt extrem de malițioase. De fapt, este un lucru foarte obișnuit. De exemplu, pot fi doi oameni care se înțeleg foarte bine, care sunt foarte atenți și înțelegători unul față de celălalt – dar ajung să se despartă din cauza unui singur lucru care privește interesele lor și ei taie orice legătură dintre ei. Unii oameni devin chiar dușmani și încearcă să se răzbune unul pe celălalt. Toți sunt foarte feroce. Când vine vorba de oameni care își fac datoria, ați observat care lucruri manifestate și dezvăluite de ei se încadrează într-o fire feroce? Aceste lucruri există cu siguranță, iar voi trebuie să le stârpiți. Asta vă va ajuta să discerneți și să recunoașteți aceste lucruri. Dacă nu știți cum să le stârpiți și să le discerneți, nu veți fi niciodată capabili să-i discerneți pe oamenii răi. După ce au fost induși în eroare de antihriști și au căzut sub controlul lor, viețile unor oameni sunt prejudiciate și doar atunci știu ce sunt un antihrist și o fire feroce. Înțelegerea pe care o aveți față de adevăr este prea superficială. Înțelegeți cele mai multe adevăruri doar la nivel oral sau scris sau înțelegeți doar cuvinte și doctrine, iar acestea nu se potrivesc deloc cu realitatea. După ce auziți multe predici, se pare că aveți multă înțelegere și luminare în inima voastră; dar când vă confruntați cu realitatea, tot nu puteți discerne lucrurile așa cum sunt ele de fapt. Toți știți, teoretic vorbind, care sunt manifestările unui antihrist, dar când dați cu ochii de un antihrist adevărat, nu sunteți capabili să-l discerneți ca atare. Asta pentru că aveți prea puțină experiență. După ce ați experimentat mai mult, după ce ați fost răniți suficient de antihriști, veți fi pe deplin capabili să-i discerneți așa cum sunt în realitate. Azi, deși cei mai mulți oameni ascultă conștiincioși predici în timpul adunărilor și vor să lupte pentru adevăr, odată ce au auzit predica, nu înțeleg decât sensul literal, nu depășesc nivelul teoretic și sunt incapabili să experimenteze partea practică a adevărului. Prin urmare, intrarea lor în adevărul-realitate este foarte superficială, ceea ce înseamnă că le lipsește discernământul față de oameni răi și față de antihriști. Antihriștii au esența oamenilor răi, dar în afară de antihriști și oameni răi, alți oameni nu au firi feroce? În realitate, nu există oameni buni. Când totul e bine, sunt numai zâmbete, dar când se confruntă cu ceva ce le afectează interesele, devin urâți. Aceasta este o fire feroce. Această fire feroce poate fi dezvăluită în orice moment; este involuntară. Așadar, ce anume se întâmplă aici? Este vorba de a fi posedat de duhuri rele? Este vorba de reîntrupare demonică? Dacă este oricare dintre aceste două lucruri, atunci persoana are esența unui om rău și nu poate fi ajutată. Dacă esența ei nu este cea a unui om rău și doar are această fire coruptă, atunci boala ei nu este terminală și, dacă poate să accepte adevărul, încă există speranță să fie mântuită. Așadar, cum trebuie înlăturată o fire coruptă feroce? Mai întâi, trebuie să te rogi des când întâlnești probleme și să reflectezi asupra motivațiilor și dorințelor pe care le ai. Trebuie să accepți scrutarea lui Dumnezeu și să-ți controlezi comportamentul. Ba mai mult, nu trebuie să dezvălui niciun cuvânt sau comportament rău. Dacă o persoană se pomenește cu intenții incorecte și cu malițiozitate în inimă, vrând să facă lucruri rele, ea trebuie să caute adevărul pentru a înlătura asta, trebuie să găsească acele cuvinte relevante ale lui Dumnezeu pentru a înțelege și rezolva această problemă, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să-I ceară să o protejeze, să se jure lui Dumnezeu și să se blesteme când nu acceptă adevărul și face rău. A avea părtășie cu Dumnezeu în acest fel oferă protecție și împiedică o persoană să facă rău. Dacă i se întâmplă ceva unei persoane și apar intenții rele, dar aceasta nu le acordă atenție și doar lasă lucrurile să se desfășoare sau i se pare că acesta este modul normal în care ar trebui să acționeze, atunci este o persoană rea și nu este cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu și iubește adevărul. O astfel de persoană vrea în continuare să creadă în Dumnezeu, să-L urmeze, să fie binecuvântată și să intre în Împărăția Cerească – este posibil acest lucru? Visează. Al cincilea tip de fire este ferocitatea. Aceasta este și o problemă legată de firile corupte și, mai mult sau mai puțin, cam asta este tot despre acest subiect.