Care este scopul credinței omului în Dumnezeu? (Să fie mântuit.) Mântuirea este un subiect peren al credinței în Dumnezeu. Așadar, cum poate fi dobândită mântuirea? (Urmărind adevărul și trăind mereu înaintea lui Dumnezeu.) Acesta este un tip de practicare. Ce avem de câștigat, trăind mereu înaintea lui Dumnezeu? Care este țelul? (Să construim o relație normală cu Dumnezeu.) (Să ne fie teamă de Dumnezeu și să ne ferim de rău, să înțelegem adevărul și să dobândim cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu.) Ce altceva? (Să căutăm adevărul, să facem din adevăr viața noastră.) Aceste lucruri sunt spuse deseori în timpul predicilor, sunt expresii spirituale. Ce altceva? (Să experimentăm emondarea din partea lui Dumnezeu, alături de judecata și mustrarea Lui, încercările și rafinarea Sa, cu scopul de a ajunge să reflectăm asupra noastră, să ne cunoaștem pe noi înșine și să căutăm adevărul, pentru a ne înlătura firile corupte pe parcursul acestui proces, precum și să dobândim cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu, ajungând în final să fim persoane care dețin adevărul și au umanitate.) Se pare că ați înțeles multe din ultimii câțiva ani de predici. Așadar, pot aceste lucruri pe care le înțelegeți să fie folosite în experiențele voastre de-a rezolva anumite probleme sau dificultăți reale? De exemplu, gândurile și ideile incorecte, negativitatea și slăbiciunea ocazională, precum și anumite chestiuni legate de noțiuni și închipuiri: pot fi aceste lucruri repede înlăturate? Unii oameni s-ar putea să fie capabili să rezolve câteva probleme minore, dar s-ar putea să continue să se lupte cu probleme majore, fundamentale. Pe baza nivelului de înțelegere pe care îl aveți astăzi față de adevăr, ați fi capabili să rămâneți fermi dacă v-ați confrunta cu același gen de încercări ca Iov? (Am fi hotărâți să rămânem fermi, dar nu știm care ar fi statura noastră adevărată dacă efectiv ar fi să ni se întâmple ceva.) Dar nu ar trebui să știți care este adevărata voastră statură chiar și atunci când nimic nu vi s-a întâmplat? Este periculos să nu știți acest lucru! Știți care sunt aspectele practice ale acestor zicale și expresii consacrate, atât de des repetate? Înțelegeți adevărata implicație a fiecăreia dintre aceste expresii? Înțelegeți exact care este adevărul din ele? Dacă le cunoști și dacă ai experimentat aceste lucruri, atunci asta dovedește că înțelegi adevărul. Dacă doar ești capabil să repeți câteva zicale și expresii spirituale, dar nu îți sunt de niciun folos atunci când chiar experimentezi ceva, și dacă nu sunt în stare să-ți rezolve problemele, atunci asta dovedește că, după toți acei ani de credință în Dumnezeu, tot nu înțelegi adevărul și nu ai avut nicio experiență reală. Ce semnificație are faptul că spun asta? Ajungând până aici în credința lor în Dumnezeu, oamenii înțeleg puțin mai mult din adevăr decât persoanele religioase sau non-credincioșii, ei înțeleg o parte din viziunile lucrării lui Dumnezeu și sunt capabili să respecte câteva chestiuni normative și se poate spune despre ei că au o anumită înțelegere și apreciere a suveranității lui Dumnezeu și o oarecare comprehensiune adevărată a acesteia – dar au adus aceste lucruri vreo schimbare in firea vieții lor? În mare, fiecare dintre voi poate să vorbească puțin despre adevăruri auzite deseori, care se referă la viziuni: viziunile lucrării lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și intențiile lui Dumnezeu pentru omenire; iar cunoașterea despre care vorbiți este mult mai înaltă decât cea a persoanelor religioase – dar pot toate acestea să producă o schimbare în firea voastră sau măcar o schimbare parțială a ei? Sunteți capabili să evaluați asta? Acest lucru este de o importanță crucială.

Recent, s-a oferit părtășie despre cum anume să-L cunoaștem pe Dumnezeul de pe pământ, cum să interacționăm cu Dumnezeu de pe pământ și cum să stabilim o relație normală cu Dumnezeu. Nu sunt acestea cele mai practice întrebări? Toate acestea sunt adevăruri legate de aspectul practicii, iar țelul părtășiei despre aceste lucruri este să-i informeze pe oameni cum să creadă în Dumnezeu și cum să interacționeze și să construiască o relație normală cu El, în viețile lor de zi cu zi. În ceea ce privește adevărurile legate de practică, toate adevărurile pe care le-ați auzit, înțeles și pe care sunteți capabili să le puneți în practică, sunt ele în stare să vă schimbe firea? Se poate spune că, dacă oamenii pun astfel adevărul în practică și se străduiesc cu adevărat să obțină asta, atunci practică adevărul? Și că, dacă au făcut din aceste adevăruri realitatea lor, sunt capabili să obțină schimbări în firea lor? (Se poate.) Mulți oameni nu văd ce înseamnă schimbările firii. Ei cred că a fi capabili să repete multe doctrine spirituale și să înțeleagă multe adevăruri reprezintă schimbări ale firii. Este un lucru greșit. De la a înțelege adevărul și până la a-l pune în practică și apoi până la schimbările firii există un proces lung al experienței de viață. Cum înțelegeți schimbările firii? În tot ce ați experimentat până în acest punct, a existat vreo schimbare în viața-firea voastră? S-ar putea să nu fiți capabili să vedeți clar aceste lucruri și totul este problematic. De fapt, cuvântul „schimbare” din „schimbarea firii” nu este foarte greu de înțeles, așadar, ce este „firea”? (Legea existenței umane, otrava Satanei.) Ce altceva? (Ceea ce este firesc în om, ceea ce este în esența vieții.) Tot aduceți în discuție acești termeni spirituali, dar toți sunt doctrine și schițe și nu conțin niciun detaliu. Acest lucru nu înseamnă a înțelege esența adevărului. Deseori vorbim despre schimbările firii și astfel de subiecte sunt întotdeauna discutate chiar de la începutul credinței oamenilor în Dumnezeu, fie că aceștia participă la o adunare, fie că ascultă o predică; acestea sunt lucrurile pe care oamenii ar trebui să încerce să le priceapă când cred în Dumnezeu. Dar în ceea ce privește exclusiv ce sunt cu exactitate schimbările firii, dacă a existat vreo schimbare în propria lor fire și dacă este posibil să obțină schimbare – mulți oameni nu cunosc aceste lucruri, nu s-au gândit niciodată la ele, nici nu știu de unde să înceapă să se gândească la ele. Ce este firea? Acesta este un subiect important. Odată ce ai înțeles asta, vei înțelege mai mult sau mai puțin întrebări precum dacă a existat sau nu o schimbare în firea ta, în ce măsură s-a schimbat, câte schimbări au avut loc și dacă a existat o schimbare în firea ta, după ce ai experimentat anumite lucruri. Pentru a discuta despre schimbările firii, trebuie mai întâi să știi ce este firea. Toată lumea cunoaște cuvântul „fire”, toți sunt familiarizați cu el. Dar nu știu ce este firea. Ceea ce este exact firea nu poate fi explicat clar în doar câteva cuvinte și nu poate fi explicat ca un substantiv, deoarece acest lucru este prea abstract și greu de înțeles. Vă voi da un exemplu care vă va face să înțelegeți. Oile și lupii sunt animale deopotrivă. Oile mănâncă iarbă, iar lupii, carne. Acest lucru este determinat de natura lor. Dacă, într-o zi, oile ar fi să mănânce carne, iar lupii, iarbă, s-ar fi schimbat natura lor? (Nu.) Dacă o oaie n-ar mânca iarbă, i s-ar face foarte foame. Dă-i puțină carne și o va mânca, dar oaia tot va rămâne foarte docilă cu tine. Aceasta este firea, este esența naturii oii. În ce sens se manifestă docilitatea unei oi? (Nu atacă oameni.) Așa este – aceasta e o fire docilă. Firea manifestată de oaie este flexibilitate și ascultare. Nu este rea, ci docilă și blândă. Lupii sunt diferiți. Firea lor este rea, iar ei mănâncă tot felul de animale mici. Este foarte periculos să te întâlnești cu un lup flămând, ar putea încerca să te mănânce, chiar dacă nu îl provoci. Firea unui lup nu este docilă sau blândă, ci crudă și feroce, fără niciun strop de simpatie sau milă. Astfel este firea unui lup. Firile lupilor și ale oilor reprezintă natura-esența lor. De ce spun asta? Pentru că lucrurile dezvăluite în ei se manifestă în mod firesc, indiferent de context, fără aportul sau instigarea omului; acestea sunt dezvăluite în mod firesc, fără a fi nevoie de aportul suplimentar al omului. Ferocitatea și cruzimea lupilor nu sunt scoase cu forța din ei de către oameni, nici blândețea și docilitatea oilor nu le sunt insuflate de oameni; sunt lucruri cu care s-au născut, care se dezvăluie în mod firesc, sunt esența lor. Aceasta este firea. Vă dă acest exemplu o oarecare înțelegere a ceea ce este firea? (Da.) Nu este o chestiune conceptuală, nu explicăm vreun substantiv. Există adevăr în asta. Așadar, ce este aici adevărul? Firea umană este legată de natura umană. Firea umană și natura umană sunt ambele ale Satanei, sunt antagonice și ostile față de Dumnezeu. Dacă oamenii nu primesc mântuirea din partea lui Dumnezeu și nu se schimbă, atunci ceea ce ei trăiesc și dezvăluie în mod firesc n-ar fi nimic altceva decât rău, negativ și în contradicție cu adevărul – nu există nicio îndoială în legătură cu asta.

Tocmai am vorbit despre firile oilor și ale lupilor. Sunt două animale complet diferite: fiecare are firi și lucruri proprii care sunt dezvăluite în ele. Dar care este legătura cu firea umană? Uitându-ne din nou la ce este firea umană prin prisma acestui exemplu, ce fel de firi corupte există? (În general, putem să știm ce tip de fire au oamenii, interacționând cu ei. De exemplu, în timp ce vorbim cu cineva, am putea să simțim că vorbește pe ocolite, că este tot timpul echivoc, astfel încât ceilalți nu-și dau seama ce vrea să spună cu adevărat, ceea ce înseamnă că acea persoană are în ea o fire înșelătoare. Ne putem face o idee generală din ceea ce spune sau face de obicei, din acțiunile și comportamentul său.) Puteți să vedeți anumite probleme ale firii din interacțiunea cu oamenii. Se pare că, după ce ați auzit acest exemplu, aveți o idee generală despre ceea ce sunt firile. Așadar, ce firi corupte au toți oamenii? De care firi nu sunt oamenii conștienți sau pe care dintre ele nu sunt capabili să le simtă, dar care sunt totuși, fără nicio îndoială, firi corupte? Să spunem, de exemplu, că unii oameni sunt foarte sentimentali, iar Dumnezeu spune: „Ești foarte sentimental. Când vine vorba de cineva de care îți place sau de ceva legat de familia ta, indiferent cine încearcă să înțeleagă situația lor sau ceea ce se întâmplă cu adevărat, nu vei renunța la nimic în ceea ce îi privește și vei continua să îi acoperi. Acesta este sentimentalism.” Ei aud asta, o înțeleg și o acceptă ca pe un fapt. Recunosc faptul că sunt drepte cuvintele lui Dumnezeu, că acestea sunt adevărul și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că le-a expus asta. Poate fi văzută firea lor prin asta? Este evident că acceptă adevărul, faptele, că nu se împotrivesc și sunt supuși? (Nu. Asta depinde de felul în care acționează când se confruntă cu probleme și de măsura în care ceea ce spun coincide cu ceea ce fac.) Nu sunteți departe. În momentul respectiv, ei acceptă – dar, ulterior, când li se întâmplă un astfel de lucru, nu există nicio schimbare în modul lor de a acționa. Asta reprezintă un tip de fire. Ce fire? În momentul respectiv, ei ascultau, apoi s-au gândit la asta și și-au spus: „Cum am putut să nu știu că sunt sentimental, după ce am auzit atâtea predici? Sunt sentimental, dar cine nu e? Dacă eu nu-mi acopăr familia și oamenii de care sunt apropiat, cine o va face? Și un om capabil are nevoie de sprijinul altor trei oameni.” Asta este ceea ce cred cu adevărat. Când vine vremea să acționeze, ceea ce gândesc și plănuiesc în inimile lor și atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu, toate acestea sunt determinate de firea lor. Care este atitudinea lor? „Dumnezeu poate să spună și să expună orice vrea El și voi accepta orice trebuie când sunt înaintea Lui, dar eu sunt decis și nu am nicio intenție să-mi las deoparte sentimentele.” Este aceasta firea lor? Firea lor s-a arătat și adevărata lor față a fost expusă, nu-i așa? Sunt ei cineva care acceptă adevărul? (Nu.) Atunci ce este asta? Este recalcitranță. Înaintea lui Dumnezeu, ei spun „amin” și simulează acceptarea, dar inima lor rămâne nemișcată. Nu iau în serios cuvintele lui Dumnezeu, nu le consideră adevărul și, cu atât mai puțin, le pun în practică drept adevărul. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? Și nu este o fire ca aceasta dezvăluirea unui anumit tip de natură? (Ba da.) Așadar, care este esența acestui tip de fire? Este intransigența? (Da.) Intransigența: aceasta este un tip de fire umană și se regăsește în toți oamenii. De ce spun că aceasta este o fire? E ceva ce izvorăște din natura-esență pe care o au oamenii. Nu trebuie să te gândești la asta, nu trebuie ca alții să te învețe sau să îți prelucreze gândurile, nici Satana nu trebuie să te inducă în eroare; este dezvăluită în mod firesc în tine și izvorăște din natura ta. Există unii oameni care, indiferent ce lucruri rele fac, dau vina întotdeauna pe Satana. Ei spun mereu: „Satana mi-a băgat ideea în cap, Satana m-a determinat să o fac.” Pun tot ce e rău pe seama Satanei și nu recunosc niciodată problemele din natura lor. Este corect acest lucru? Nu ai fost profund corupt de Satana? Dacă nu recunoști asta, atunci cum se face că firea Satanei e dezvăluită în tine? Desigur, există și momente când Satana este tulburător, inclusiv când oamenii sunt induși în eroare și montați să facă ceva de o persoană rea sau de un antihrist sau când un duh rău lucrează și le trimite gânduri – dar acestea sunt doar excepții; de cele mai multe ori, oamenii sunt conduși de natura lor satanică și dezvăluie tot felul de firi corupte. Când oamenii acționează conform preferințelor și înclinațiilor proprii, când fac lucruri prin mijloace proprii, conform noțiunilor și închipuirilor personale, atunci ei trăiesc după firile lor corupte, iar când trăiesc după aceste lucruri, trăiesc după propria lor natură. Acestea sunt fapte incontestabile. Când oamenii sunt conduși de natura lor satanică, când trăiesc după natura lor satanică, tot ce se dezvăluie în ei este propria fire coruptă; acest lucru nu poate fi pus pe seama Satanei, nu poți spune că sunt gânduri trimise de Satana. Deoarece oamenii au fost profund corupți, ei aparțin Satanei și, deoarece oamenii nu sunt diferiți de Satana și fiindcă sunt demoni vii, satane vii, nu trebuie să pui pe seama Satanei tot ce este satanic și se dezvăluie în tine. Nu ești mai bun decât Satana și aceasta este firea ta coruptă.

Ce fel de stare există în oameni când aceștia au o fire intransigentă? În principal, sunt încăpățânați și neprihăniți de sine. Se agață mereu de ideile lor, cred întotdeauna că este corect ceea ce spun, sunt foarte inflexibili și dogmatici. Aceasta este atitudinea intransigenței. Ei sunt ca o placă stricată, neascultând de nimeni, rămânând invariabil fixați pe o singură conduită, insistând să o păstreze până la capăt, indiferent dacă e bună sau rea; există o oarecare lipsă de căință în asta. După cum se spune: „Porcii morți nu se tem de apa fiartă.” Oamenii știu foarte bine ce trebuie să facă și, totuși, nu o fac; refuză cu fermitate să accepte adevărul. Acesta este un tip de fire: intransigența. În ce feluri de situații dezvăluiți o fire intransigentă? Sunteți deseori intransigenți? (Da.) Foarte des! Și, de vreme ce intransigența este firea ta, aceasta te însoțește în fiecare secundă din fiecare zi a existenței tale. Intransigența îi împiedică pe oameni să fie capabili să vină înaintea lui Dumnezeu, îi împiedică să fie capabili să accepte adevărul și îi împiedică să fie capabili să intre în adevărul-realitate. Iar dacă nu ești capabil să intri în adevărul-realitate, poate avea loc vreo schimbare în acest aspect al firii tale? Doar cu foarte mare dificultate. A avut loc acum vreo schimbare în acest aspect al firii voastre, care este intransigentă? Și câtă schimbare a avut loc? Să spunem, de exemplu, că erați extrem de încăpățânați, dar că acum a avut loc o mică schimbare în voi: când întâlniți vreo problemă, aveți un oarecare simț al conștiinței în inima voastră și vă spuneți: „În această problemă, trebuie să practic puțin adevăr. De vreme ce Dumnezeu a expus această fire intransigentă – de vreme ce am auzit-o și acum o știu – trebuie, prin urmare, să mă schimb. Când am întâlnit aceste tipuri de lucruri de câteva ori în trecut, m-am luat după trupul meu și am eșuat și nu sunt mulțumit de asta. De data aceasta, trebuie să practic adevărul.” Cu o astfel de aspirație, este posibil să practicați adevărul, iar asta înseamnă schimbare. Când ați experimentat în acest fel o vreme și sunteți capabili să puneți mai multe adevăruri în practică și asta produce schimbări mai mari, iar firile voastre răzvrătite și intransigente se dezvăluie tot mai puțin, a avut loc o schimbare în firea vieții voastre? Dacă firea voastră răzvrătită a devenit vizibil tot mai atenuată, iar supunerea voastră față de Dumnezeu a devenit tot mai mare, atunci a avut loc o schimbare reală. Așadar, în ce măsură trebuie să vă schimbați ca să obțineți supunere adevărată? Veți fi reușit când nu mai există nici cea mai mică intransigență, ci doar supunere. Acesta este un proces lent. Schimbările firii nu se petrec peste noapte, ele necesită perioade extinse de experiență, poate chiar și o viață întreagă. Uneori, e necesar să suferiți multe greutăți mari, greutăți similare morții și revenirii la viață, greutăți mai dureroase și mai mari decât eliminarea otrăvii din oasele voastre. Așadar, au avut loc schimbări în firea voastră intransigentă? Sunteți capabili să evaluați asta? (Înainte, am crezut că anumite lucruri trebuie făcute într-un anumit fel. Când oamenii veneau cu un punct de vedere diferit, nu îi ascultam și nu m-am schimbat decât după ce m-am lovit de piedici reale. Acum, sunt puțin mai bine. Ripostez când oamenii vin cu opinii diferite, dar sunt capabil să accept ulterior o parte din ceea ce spun ei.) O modificare a atitudinii este un alt tip de schimbare; asta înseamnă că a existat o mică schimbare. Nu este ca înainte, când știați că persoana cealaltă avea dreptate, dar respingeați și refuzați să acceptați asta, agățându-vă în continuare de propriile înclinații; acum, nu este cazul. A existat deja o schimbare în atitudinea voastră. Cât de mult v-ați schimbat când v-ați schimbat atât? Nici măcar zece la sută. O schimbare în proporție de zece la sută înseamnă că, după ce persoana cealaltă și-a afirmat punctul de vedere diferit, cel puțin nu mai aveți niciun sentiment de opunere sau niciun gând să vă împotriviți; aveți o atitudine normală. Deși încă nu e de înțeles pentru voi, în inima voastră, nu aveți o atitudine intransigentă, puteți să discutați despre asta cu persoana respectivă, există o oarecare supunere când practicați și nu faceți lucrurile numai conform propriilor idei. După aceea, există momente în care vă agățați de ideile voastre și momente în care sunteți capabili să acceptați ceea ce spun ceilalți oameni. Schimbările firii oscilează. Trebuie să experimentați piedici de nedescris ca să obțineți o mică schimbare și eșecuri de nedescris ca să reușiți și, astfel, nu este ușor ca firea voastră să se schimbe fără să experimentați mai mulți ani de încercări și rafinare. Uneori, când oamenii sunt într-o stare sufletească bună, sunt capabili să accepte lucrurile corecte pe care le spun alții, dar când sunt abătuți, ei nu caută adevărul. Nu întârzie asta lucrurile? Uneori, când nu vă înțelegeți bine cu partenerul vostru, nu căutați adevărurile-principii și trăiți după filosofiile Satanei. Uneori, când ești cooperant cu alții și calibrul lor este mai bun decât al tău, iar ei sunt mai buni decât tine, te simți constrâns de ei și nu ai curajul să susții principiile când întâlnești o problemă. Uneori, ești mai bun decât partenerul tău și el se poartă stupid, iar tu îl disprețuiești și nu ești dornic să ai părtășie cu el despre adevăr. Uneori, dorești să practici adevărul, dar ești constrâns de sentimentele trupului. Uneori râvnești la plăcerile trupului și, chiar dacă îți dorești, nu ești capabil să te răzvrătești împotriva trupului. Uneori asculți o predică și înțelegi adevărul, dar tot nu ești capabil să îl pui în practică. Sunt aceste probleme ușor de rezolvat? Nu sunt ușor de rezolvat de unul singur. Dumnezeu nu poate decât să-i supună pe oameni la încercări și rafinare, făcându-i să sufere mult și să simtă în cele din urmă goliciune în ei, fără adevăr, și că parcă nu ar putea trăi fără adevăr. Acest lucru îi rafinează pe oameni să dezvolte credință și îi face să simtă de parcă ar trebui să lupte pentru adevăr, că inima lor nu-și va găsi liniștea până când nu vor pune adevărul în practică și că vor experimenta un mare chin dacă nu pot să se supună lui Dumnezeu. Acesta este efectul obținut de încercări și rafinare. Atât de dificile sunt schimbările firii. De ce vă spun că nu sunt ușoare? Oare nu Mă tem că veți deveni negativi? V-o spun ca să știți cât de importante sunt schimbările firii. Vreau ca toți să fiți atenți la asta, să nu mai urmăriți acele imagini spirituale irealiste, fățarnice și false, să nu mai urmați tot timpul acele doctrine, practici și reguli spirituale fanteziste; a proceda astfel vă va face rău și nu vă va fi de niciun folos.

Tocmai am vorbit despre un aspect al firii: intransigența. Deseori, intransigența este un tip de atitudine care este adânc ascunsă în inimile oamenilor. În general, nu este deslușită clar din exterior, dar când va fi evidentă, va fi ușor de detectat, iar oamenii vor spune: „Sunt recalcitranți! Nu acceptă deloc adevărul – sunt atât de intransigenți!” Cei cu o fire intransigentă se fixează pe o abordare și se agață de un singur lucru, nerenunțând niciodată. Așadar, este aceasta singura latură a firii oamenilor? Bineînțeles că nu – sunt multe altele. Vedeți dacă puteți să vă dați seama ce tip de fire descriu în continuare. Unii oameni spun: „În casa lui Dumnezeu, nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu, fiindcă numai El deține adevărul; oamenii nu dețin adevărul, ei au firi corupte, nu ne putem baza pe nimic din ceea ce spun, așa că mă supun numai lui Dumnezeu.” Au dreptate când spun asta? (Nu.) De ce nu? Ce tip de fire este aceasta? (Una arogantă și îngâmfată.) (Firile Satanei și ale arhanghelului.) Aceasta este o fire arogantă. Nu spuneți tot timpul că este firea Satanei și a arhanghelului, acest mod de a vorbi este prea general și e vag. Firile corupte ale Satanei și ale arhanghelului sunt prea numeroase. Discuția despre arhanghel, demoni și Satana laolaltă este prea generală și greu de înțeles pentru oameni. Este mai precis să spunem că aceasta este o fire arogantă. Desigur, nu este singurul tip de fire pe care o dezvăluie ei, doar că o fire arogantă se dezvăluie într-un mod foarte evident. Spunând că aceasta este o fire arogantă, oamenii vor fi capabili să înțeleagă ușor, așa că acest mod de a vorbi este cel mai potrivit. Unii oameni au câteva abilități, daruri, unele aptitudini minore și au făcut un număr de fapte pentru biserică. Ceea ce gândesc acești oameni este: „Credința voastră în Dumnezeu implică citirea, copierea, scrierea, memorarea cuvântului lui Dumnezeu toată ziua, ca un fel de persoane spirituale. Ce rost are? Puteți să faceți ceva real? Cum vă puteți numi spirituali când nu faceți nimic? Nu aveți viață. Eu am viață, tot ce fac eu este real.” Ce fire este aceasta? Ei au câteva abilități speciale, unele daruri, pot să facă puțin bine și consideră aceste lucruri ca fiind viața. Drept rezultat, nu ascultă de nimeni, nu se tem să le facă tuturor morală, îi disprețuiesc pe toți ceilalți – este aceasta aroganță? (Da.) Este aroganță. În general, în ce împrejurări dezvăluie oamenii aroganță? (Când au unele daruri sau abilități speciale, când pot face câteva lucruri practice, când au capital.) Acesta este un tip de situație. Așadar, oamenii care nu au daruri sau nicio abilitate specială nu sunt aroganți? (Și ei sunt aroganți.) Persoana despre care tocmai am vorbit va spune deseori: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu” și, auzind asta, oamenii se vor gândi în sinea lor: „Ce supusă față de adevăr este această persoană, nu se supune nimănui în afară de adevăr, ceea ce spune ea este corect!” De fapt, în aceste cuvinte aparent corecte se află un tip de fire arogantă: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu” înseamnă clar că nu se supune nimănui. Vă întreb, sunt cei care spun astfel de cuvinte cu adevărat capabili să se supună lui Dumnezeu? Ei nu ar putea niciodată să se supună lui Dumnezeu. Cei care sunt predispuși să spună astfel de cuvinte sunt cu siguranță cei mai aroganți dintre toți. Pe dinafară, ceea ce spun ei pare corect – dar, de fapt, acesta este cel mai conspirativ mod în care se manifestă firea arogantă. Ei folosesc acest „în afară de Dumnezeu” pentru a încerca să demonstreze că sunt raționali, dar, de fapt, asta e ca și cum ai îngropa aur și ai pune o pancartă deasupra, pe care scrie: „Aici nu este îngropat aur.” Nu este un lucru nesăbuit? Ce spuneți, care tip de persoană este cea mai arogantă? Ce lucruri pot spune oamenii, care îi fac cei mai aroganți? Poate că ați auzit înainte câteva lucruri arogante. Care este cel mai arogant dintre acestea? Știți? Îndrăznește cineva să spună: „Nu mă supun nimănui – nici măcar Cerului sau pământului, nici măcar cuvintelor lui Dumnezeu”? Numai marele balaur roșu îndrăznește să spună asta. Nimeni care crede în Dumnezeu nu ar spune așa ceva. Totuși, dacă aceia care cred în Dumnezeu spun: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu”, atunci nu sunt cu mult diferiți de marele balaur roșu, se cred numărul unu din lume, sunt cei mai aroganți dintre toți. Ce spuneți? Oamenii sunt toți aroganți, dar există vreo diferență în aroganța lor? Unde faceți distincția? Toate ființele umane corupte au firi arogante, dar există diferențe în aroganța lor. Când aroganța unei persoane a atins un anumit grad, atunci și-a pierdut orice rațiune. Distincția se face prin a vedea dacă există rațiune în ceea ce spune cineva. Unii oameni sunt aroganți și, totuși, au puțină rațiune. Dacă sunt capabili să accepte adevărul, atunci încă au speranțe la mântuire. Unii sunt atât de aroganți, încât nu au deloc rațiune – aroganța lor nu are limită – iar astfel de oameni nu ar putea accepta niciodată adevărul. Dacă oamenii sunt atât de aroganți, încât nu au deloc rațiune, atunci își pierd orice simț al rușinii și nu sunt decât aroganți în mod nesăbuit. Toate acestea sunt dezvăluiri și manifestări ale unei firi arogante. Cum ar putea spune ceva de genul: „Nu mă supun nimănui în afară de Dumnezeu”, dacă nu ar avea o fire arogantă? Cu siguranță nu ar putea spune asta. Fără îndoială, dacă cineva are o fire arogantă, atunci are manifestarea aroganței și, cu siguranță, persoana respectivă va spune și va face lucruri arogante, lipsindu-i orice fel de rațiune. Unii oameni spun: „Nu am o fire arogantă, dar astfel de lucruri sunt dezvăluite în mine.” Sunt valabile astfel de cuvinte? (Nu.) Alții spun: „Nu mă pot abține. Imediat ce nu mai sunt atent, vin cu ceva arogant.” Sunt valabile aceste cuvinte? (Nu.) De ce nu? Care este cauza principală a acestor cuvinte? (Lipsa cunoașterii de sine.) Nu – ei știu că sunt aroganți, dar auzindu-i pe ceilalți că râd de ei, spunând: „Cum poți să fii atât de arogant? În legătură cu ce ești atât de arogant?”, se simt rușinați, motiv pentru care spun astfel de lucruri. Simțul mândriei lor nu suportă asta, ei caută o scuză ca să ascundă acest lucru, să-l deghizeze, să-l mascheze și să iasă din încurcătură. Așadar, cuvintele lor nu sunt valabile. Când firea ta coruptă nu a fost încă înlăturată, ești arogant și când nu vorbești. Aroganța este în naturile oamenilor, este ascunsă în inimile lor și poate fi dezvăluită oricând. Și, astfel, atât timp cât nu există o schimbare a firii, oamenii rămân aroganți și neprihăniți de sine. Voi da un exemplu. Un conducător nou-ales ajunge la o biserică și descoperă că felul în care îl privesc oamenii și expresia de pe fețele lor sunt mai degrabă lipsite de entuziasm. În mintea lui, se gândește: „Nu sunt binevenit aici? Sunt conducătorul nou-ales; cum m-ați putut trata cu o astfel de atitudine? De ce nu sunteți impresionați de mine? Am fost ales de frați și surori, prin urmare, statura mea spirituală este mai mare decât a voastră, nu-i așa?” Și, astfel, drept rezultat, el spune: „Sunt conducătorul nou-ales. Unii oameni s-ar putea să nu mă accepte, dar nu contează. Să facem un concurs, să vedem cine a memorat mai multe pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, cine este capabil să aibă părtășie despre adevărurile viziunilor. Îi voi da poziția de conducător oricui poate să aibă părtășie despre adevăruri mai clar decât mine. Ce spuneți?” Ce fel de tactică este aceasta? Când oamenii sunt indiferenți față de el, este nemulțumit și vrea să le dea bătăi de cap și să se răzbune pe ei; acum că este conducător, vrea să-i domine pe oameni – vrea să fie în frunte. Ce fire este aceasta? (Aroganță.) Și este o fire arogantă ușor de înlăturat? (Nu.) Firile arogante ale oamenilor se dezvăluie foarte frecvent. Pentru unii oameni, a-i auzi pe alții având părtășie despre luminare și înțelegere nouă e iritant: „De ce eu nu am nimic de spus despre asta? E inacceptabil, trebuie să mă gândesc și să vin cu ceva mai bun.” Și, astfel, trâmbițează multe doctrine, încercând să-i întreacă pe ceilalți. Ce fire este aceasta? De a concura pentru renume și câștig; este și aroganță. În chestiuni privind firea, ai putea să stai nemișcat, să nu spui sau să nu faci nimic, firea tot va exista în inima ta și chiar poate să se dezvăluie în continuare în gândurile tale și în expresiile tale faciale. Cu toate că oamenii încearcă să inventeze metode de a o suprima sau de a o controla și sunt tot timpul atenți să o împiedice să fie dezvăluită, are vreun rost? (Nu.) Unii oameni își dau seama imediat când au spus ceva arogant: „Mi-am dezvăluit firea arogantă încă o dată – cât de umilitor! Nu mai trebuie să spun niciodată ceva arogant.” Dar este inutil să juri că îți vei ține gura, acest lucru nu depinde de tine, depinde de firea ta. Prin urmare, dacă nu vrei să ți se dezvăluie firea arogantă, trebuie să o remediezi. Nu mai este o chestiune de corectare a câtorva cuvinte sau de îndreptare a unuia dintre modurile în care faci lucrurile, cu atât mai puțin este vorba de respectarea vreunei reguli. Este o chestiune de rezolvare a problemei firii tale. Acum că am vorbit despre acest subiect legat de ce este exact firea, nu aveți o înțelegere mai profundă și mai pătrunzătoare despre voi înșivă? (Ba da.) A se cunoaște pe sine nu este o chestiune de cunoaștere a caracterului exterior, a temperamentului, obiceiurilor proaste și a lucrurilor nesăbuite pe care le-a făcut cineva în trecut – nu este nimic din toate astea. Mai degrabă, înseamnă a-și cunoaște propria fire coruptă și relele pe care cineva este capabil să le facă în opoziție cu Dumnezeu. Aceasta este cheia. Unii oameni spun: „Am un temperament exploziv și nu pot să fac nimic ca să-l schimb. Când pot să schimb această fire?” Mai sunt alții care spun: „Nu mă pricep deloc să mă exprim, nu sunt un bun orator. Tot ce spun sfârșește prin a-i jigni pe oameni și prin a le răni sentimentele. Când se va schimba asta?” Au dreptate când spun asta? (Nu.) Unde este greșeala lor? (În a nu recunoaște lucrurile din natura cuiva.) Așa este. Caracterul nu determină natura. Oricât de bună este personalitatea cuiva, acesta tot poate să aibă o fire coruptă.

Tocmai am vorbit despre două aspecte ale firii. Primul a fost intransigența, al doilea, aroganța. Nu trebuie să spunem prea multe despre aroganță. Fiecare persoană dezvăluie mult comportament arogant, iar voi doar trebuie să știți că aroganța este un aspect al firii. Mai există și alt tip de fire. Unii oameni nu spun niciodată nimănui adevărul. Ei chibzuiesc și șlefuiesc totul în mințile lor, înainte să le vorbească oamenilor. Nu îți poți da seama care dintre lucrurile spuse de ei sunt adevărate și care sunt false. Azi spun un lucru, iar mâine, altul, spun un lucru unei persoane și altceva, altei persoane. Tot ceea ce spun este contradictoriu. Cum pot fi crezuți astfel de oameni? Este foarte greu să ai o percepție corectă a faptelor și nu poți obține niciun cuvânt exact de la ei. Ce fire este aceasta? Este înșelăciune. Este o fire înșelătoare ușor de schimbat? Este cel mai greu de schimbat. Orice implică firi are legătură cu natura unei persoane și nimic nu este mai greu de schimbat decât lucrurile care au legătură cu natura unei persoane. Zicala: „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba” este perfect adevărată! Indiferent despre ce vorbesc sau ce fac, oamenii înșelători au întotdeauna țeluri și intenții proprii. Dacă nu au nici una, nici alta, nu vor spune nimic. Dacă încerci să înțelegi care sunt țelurile și intențiile lor, se vor ascunde sub carapace. Dacă, din greșeală, lasă să le scape ceva adevărat, vor fi în stare de orice ca să găsească un mod de a răstălmăci totul, de a te deruta și de a te împiedica să cunoști adevărul. Indiferent ce fac oamenii înșelători, ei nu vor lăsa pe nimeni să știe tot adevărul despre asta. Indiferent cât timp petrec oamenii cu ei, nimeni nu știe ce se întâmplă cu adevărat în mințile lor. Astfel este natura oamenilor înșelători. Oricât de mult vorbește o persoană înșelătoare, ceilalți oameni nu vor ști niciodată care sunt intențiile ei, nici ce gândește cu adevărat sau ce anume încearcă să obțină. Chiar și părinților lor le este greu să știe asta. Este extrem de dificil să încerci să-i înțelegi pe oamenii înșelători, nimeni nu-și poate da seama ce este în mintea lor. Așa vorbesc și acționează oamenii înșelători: ei nu spun niciodată ce gândesc sau nu transmit ceea ce se întâmplă cu adevărat. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? Când ai o fire înșelătoare, nu contează ce faci sau ce spui – această fire este întotdeauna în tine, controlându-te, făcându-te să joci feste și să apelezi la șiretlicuri, să te joci cu oamenii, să ascunzi adevărul și să-ți creezi o imagine falsă. Aceasta este înșelăciunea. La ce alte comportamente specifice apelează oamenii înșelători? Vă voi da un exemplu. Doi oameni discută, iar unul dintre ei vorbește despre cunoașterea lui de sine; această persoană continuă să vorbească despre modul în care s-a îmbunătățit și încearcă să o facă pe cealaltă persoană să creadă asta, dar nu îi spune adevărul problemei. Ceva se ascunde în asta, iar acest lucru indică o anumită fire – aceea a înșelăciunii. Să vedem dacă o puteți discerne. Această persoană spune: „Am experimentat unele lucruri recent și simt că, de-a lungul acestor ani, credința mea în Dumnezeu a fost zadarnică. Nu am câștigat nimic. Sunt atât de sărac și de jalnic! Comportamentul meu nu a fost prea bun în ultima vreme, dar sunt gata să mă căiesc.” Însă, la o vreme după ce spune asta, nu se poate vedea în ea nicio exprimare a căinței. Care este problema aici? Este că îi minte și îi păcălește pe ceilalți. Când alți oameni o aud spunând acele lucruri, ei se gândesc: „Această persoană nu a urmărit adevărul înainte, dar faptul că acum poate să spună astfel de lucruri arată că s-a căit cu adevărat. Nu există nicio îndoială în privința asta. Nu trebuie să o privim ca înainte, ci într-o lumină nouă, mai bună.” Așa chibzuiesc și gândesc oamenii după ce aud acele cuvinte. Dar este starea curentă a acelei persoane la fel cum spun ei? Realitatea e că nu este. Nu s-a căit cu adevărat, dar cuvintele ei dau iluzia că a făcut asta, că s-a schimbat în mai bine și că e diferită de cum era înainte. Asta vrea să obțină prin cuvintele ei. Vorbind în acest fel pentru a păcăli oameni, ce fire dezvăluie? Înșelăciune – și este foarte perfidă! Adevărul este că acea persoană nu este deloc conștientă că a eșuat în credința ei în Dumnezeu, că este săracă și demnă de milă. Ea împrumută cuvinte și un limbaj spiritual pentru a-i păcăli pe oameni, pentru a-și atinge țelul de a-i face pe alții să o stimeze și să aibă o părere bună despre ea. Nu este aceasta înșelăciune? Ba da, este, și când cineva este prea înșelător, nu îi este ușor să se schimbe.

Mai există un alt gen de persoană care nu este niciodată simplă sau deschisă în modul său de a vorbi. Întotdeauna se ascunde și tăinuiește lucruri, adunând informații de la oameni și trăgându-i de limbă. Vrea mereu să știe tot adevărul despre alți oameni, însă nu spune ce este în inima ei. Nimeni dintre cei care interacționează cu ea nu poate spera niciodată să afle tot adevărul despre ea. Astfel de oameni nu vor ca alții să le știe planurile și nu le împărtășesc cu nimeni. Ce fire este aceasta? Este o fire înșelătoare. Asemenea oameni sunt extrem de șireți, sunt de nepătruns pentru toată lumea. Dacă cineva are o fire înșelătoare, fără îndoială este o persoană înșelătoare și este înșelătoare în natura-esență pe care o are. Urmărește acest gen de persoană adevărul în credința ei în Dumnezeu? Dacă nu spune adevărul în fața altor oameni, este capabilă să rostească adevărul înaintea lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. O persoană înșelătoare nu spune niciodată adevărul. S-ar putea să creadă în Dumnezeu, dar este credința ei adevărată? Ce fel de atitudine are față de Dumnezeu? Cu siguranță va avea multe îndoieli în inima ei: „Unde e Dumnezeu? Nu pot să-L văd. Ce dovadă există că El este real?” „Dumnezeu este suveran peste toate? Serios? Regimul Satanei îi oprimă și arestează cu frenezie pe cei care cred în Dumnezeu. De ce nu îl distruge Dumnezeu?” „Cum anume îi mântuiește Dumnezeu pe oameni? Este mântuirea Lui reală? Nu este clar.” „Poate un credincios în Dumnezeu să intre în Împărăția Cerurilor sau nu poate? Fără nicio confirmare, e greu de spus.” Cu atât de multe îndoieli în inima ei față de Dumnezeu, se poate sacrifica sincer pentru El? Este imposibil. Îi vede pe toți acești oameni care s-au lepădat de tot ce au ca să-L urmeze pe Dumnezeu, care se sacrifică pentru Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle, iar ea se gândește: „Trebuie să păstrez ceva pentru mine. Nu pot să fiu la fel de nesăbuit ca ei. Dacă Îi ofer totul lui Dumnezeu, cum voi trăi în viitor? Cine va avea grijă de mine? Trebuie să am un plan pentru situații neprevăzute.” Poți să vezi cât sunt de „abili” oamenii înșelători, cât de departe gândesc. Atunci când îi văd pe alții vorbind deschis la adunări despre cunoașterea corupției lor, destăinuind prin părtășie lucrurile ascunse din inimile lor și spunând sincer de câte ori s-au desfrânat, există unii care se gândesc: „Nesăbuiților! Acestea sunt lucruri personale; de ce le-ați spune altora? Nici cu bătaia nu veți scoate aceste lucruri de la mine!” Așa sunt oamenii înșelători – mai degrabă ar muri, decât să fie onești și nu spun nimănui tot adevărul. Unii oameni spun: „Am comis fărădelegi și am făcut unele lucruri rele și mi-e puțin rușine să le vorbesc oamenilor despre ele, față în față. La urma urmei, sunt lucruri personale și sunt rușinoase. Dar nu le pot ascunde sau tăinui față de Dumnezeu. Ar trebui să-I spun aceste lucruri lui Dumnezeu, fără ascunzișuri și în mod deschis. Nu aș îndrăzni să le spun altor oameni gândurile mele sau chestiuni personale, dar trebuie să-I spun lui Dumnezeu. Indiferent față de cine altcineva păstrez secrete, nu pot să le păstrez față de Dumnezeu.” Aceasta este atitudinea adoptată de o persoană onestă față de Dumnezeu. Însă persoanele înșelătoare se păzesc de toată lumea, nu au încredere în nimeni și nu vorbesc cinstit cu nimeni. Nu spun nimănui tot adevărul și nimeni nu le poate desluși. Aceștia sunt cei mai înșelători oameni dintre toți. Toată lumea are o fire înșelătoare; singura diferență constă în cât de gravă este. Chiar dacă poți să îți deschizi inima și să ai părtășie despre problemele tale la adunări, înseamnă asta că nu ai o fire înșelătoare? Nu înseamnă asta, tot o ai. De ce spun acest lucru? Iată un exemplu: s-ar putea să fii capabil să te destăinui în părtășie în legătură cu lucruri care nu-ți ating mândria sau vanitatea, lucruri care nu sunt rușinoase și pentru care nu vei fi emondat – dar dacă ai făcut ceva care încalcă adevărurile-principii, ceva ce toată lumea ar disprețui și de care ar fi revoltată, ai fi capabil să ai părtășie despre asta la adunări, în mod deschis? Iar dacă ai făcut ceva de nedescris, ți-ar fi și mai greu să te destăinui și să dezvălui adevărul în legătură cu asta. Dacă ar fi cineva care să verifice sau să dea vina pe altcineva pentru asta, ai folosi toate mijloacele care îți stau la dispoziție ca să ascunzi acel lucru și ai fi îngrozit că această problemă ar putea fi expusă. Ai încerca tot timpul să o ascunzi și să scapi basma curată. Nu este aceasta o fire înșelătoare? S-ar putea să crezi că, dacă nu o spui în gura mare, nu va ști nimeni de ea și că nici măcar Dumnezeu nu ar avea cum să știe de ea. Aceasta este o greșeală! Dumnezeu scrutează adâncul inimii oamenilor. Dacă nu poți să percepi asta, nu Îl cunoști deloc pe Dumnezeu. Oamenii înșelători nu doar că îi păcălesc pe ceilalți – ei îndrăznesc chiar și să încerce să-L păcălească pe Dumnezeu și folosesc mijloace înșelătoare ca să I se împotrivească. Pot astfel de oameni să obțină mântuirea din partea lui Dumnezeu? Firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, iar oamenii înșelători sunt ceea ce El detestă cel mai mult. Așadar, aceștia sunt cei cărora le este cel mai greu să obțină mântuirea. Oamenii cu o natură înșelătoare sunt cei care mint cel mai mult. Îl vor minți până și pe Dumnezeu și vor încerca să-L păcălească și, cu încăpățânare, nu se căiesc niciodată. Asta înseamnă că nu pot să obțină mântuirea din partea lui Dumnezeu. Dacă cineva dezvăluie din când în când o fire coruptă, dacă minte și păcălește oameni, dar este simplu și deschis cu Dumnezeu și se căiește în fața Lui, atunci acest gen de persoană încă are speranțe să obțină mântuirea. Dacă într-adevăr ești o persoană cu rațiune, ar trebui să te deschizi în fața lui Dumnezeu, să-I vorbești din inimă, să reflectezi asupra ta și să te cunoști. Nu ar mai trebui să-L minți pe Dumnezeu, nu ar trebui să încerci să-L păcălești în orice moment și, cu atât mai puțin, nu ar trebui să-I ascunzi nimic. Adevărul este că există lucruri despre care oamenii nu au nevoie să știe. Atât timp cât ești deschis cu Dumnezeu în privința lor, este în ordine. Când faci lucruri, asigură-te că nu păstrezi secrete față de Dumnezeu. Lui Îi poți spune toate acele lucruri care nu sunt potrivite pentru a fi spuse altor oameni. O persoană care procedează așa este inteligentă. Chiar dacă s-ar putea să existe unele lucruri pe care nu simte nevoia să le spună altora, acest lucru nu ar trebui să fie numit înșelăciune. Oamenii înșelători sunt diferiți: ei cred că ar trebui să ascundă tot, că nu pot să spună nimic altor oameni, în special când e vorba de chestiuni personale. Dacă nu le va fi de folos să spună ceva, nu o vor spune, nici măcar lui Dumnezeu. Nu este aceasta o fire înșelătoare? O astfel de persoană este cu adevărat înșelătoare! Dacă o persoană este atât de înșelătoare, încât nu-I spune lui Dumnezeu adevărul și păstrează totul secret față de El, mai este ea cineva care crede în Dumnezeu? Are ea credință adevărată în Dumnezeu? Este o persoană care se îndoiește de Dumnezeu și, în inima ei, nu Îl crede. Așadar, nu este credința ei falsă? Este un neîncrezător, un credincios fals. Aveți momente când vă îndoiți de Dumnezeu și deveniți precauți față de El? (Da.) A se îndoi de Dumnezeu și a se păzi de El, ce fel de fire este aceasta? Aceasta este o fire înșelătoare. Toată lumea are o fire înșelătoare, este doar o chestiune de gravitate. Atât timp cât poți să accepți adevărul, vei fi capabil să dobândești căință și schimbare.

Unii oameni, când li se întâmplă ceva, dezvăluie o fire coruptă, au noțiuni și idei, au prejudecăți față de alți oameni, îi judecă și îi subminează pe la spate. Pot să reflecteze asupra lor și să fie total deschiși în legătură cu aceste lucruri, dar când fac anumite lucruri rușinoase, vor să le țină pentru ei, veșnic ferecate în inimile lor. Nu numai că nu vorbesc cu nimeni despre aceste lucruri, dar nu I le spun nici lui Dumnezeu când se roagă. Ba chiar încearcă tot ce pot pentru a scorni falsități cu care să acopere aceste lucruri sau să le mascheze. Aceasta este o fire înșelătoare. Când ai astfel de gânduri, când trăiești în acest tip de stare, ar trebui să reflectezi asupra ta și să vezi clar că nu ești o persoană onestă, că nimic din ceea ce Dumnezeu descrie drept o persoană onestă nu este exprimat în tine, că ești pe deplin înșelător și că, deși ești prost, de calibru slab și greu de cap, tot ești o persoană înșelătoare. Asta înseamnă să te cunoști pe tine însuți. Minimul pe care ar trebui să-l obții în cunoașterea de sine este să fii capabil să vezi clar și să discerni corupția evidentă pe care o dezvălui și să fii capabil să cauți adevărul pentru a rezolva asta. Dacă îți cunoști cu adevărat propria fire înșelătoare, ar trebui să te rogi des lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta, să discerni și să diseci firea ta înșelătoare conform cuvântului lui Dumnezeu și să-i percepi esența; atunci vei avea speranțe să te eliberezi de firea ta coruptă a înșelăciunii. Unii nu pot să distingă clar între oamenii înșelători și oamenii onești – ceea ce înseamnă că au un calibru prea slab. Unii oameni își folosesc deseori calibrul slab, nesăbuința, ignoranța, lipsa perspicacității, stângăcia de-a se exprima prin cuvinte, lipsa aptitudinilor sociale și predispoziția de a fi înșelați drept o dovadă de onestitate. Întotdeauna le spun celorlalți: „Sunt prea onest, drept rezultat mă aleg deseori cu ce e mai rău, nu știu să profit de alții – cu toate acestea, lui Dumnezeu Îi place de mine pentru că sunt o persoană onestă.” Sunt aceste cuvinte corecte? Astfel de cuvinte sunt ridicole, sunt menite să inducă în eroare oamenii, sunt fățișe și nerușinate. Cum ar putea să fie onești oamenii care sunt nesăbuiți și stupizi? Acestea sunt două lucruri diferite. Este o greșeală majoră să tratezi lucrurile stupide pe care le-ai făcut drept onestitate. Toată lumea poate să vadă că și nesăbuiții sunt predispuși să fie aroganți și îngâmfați, să aibă o părere bună despre ei. Oricât de ignoranți și lipsiți de calibru sunt oamenii, ei tot pot să-i mintă și să-i înșele pe ceilalți. Nu sunt toate acestea realitatea? Chiar nu fac niciodată nimic rău nesăbuiții și oamenii de calibru slab? Chiar nu au ei firi corupte? Categoric au. Unii oameni spun, de asemenea, că sunt onești și le vorbesc deschis celorlalți despre minciunile lor, dar nu îndrăznesc să vorbească deschis despre lucrurile rușinoase pe care le fac. Când biserica le tratează problemele, sunt incapabili să accepte acest lucru și nu se supun deloc, preferând să scormonească în spatele culiselor și să înfrumusețeze adevărul. Acest tip de persoană înșelătoare nu acceptă deloc adevărul și nu se supune în niciun fel, dar se crede, totuși, onestă. Nu este o nerușinare absolută din partea ei? Este nesăbuință deplină! Acest tip de persoană nu este în niciun caz onestă, nici neprihănită. Oamenii stupizi sunt oameni stupizi; proștii sunt proști. Sunt onești doar oamenii neprihăniți care nu sunt înșelători.

Cum pot fi discernuți oamenii înșelători? Care sunt comportamentele oamenilor înșelători? Indiferent cu cine se asociază sau interacționează, niciodată nu permit nimănui să examineze ce se întâmplă cu ei; sunt tot timpul prudenți cu alții, fac mereu lucruri pe la spatele oamenilor și nu spun niciodată ce gândesc cu adevărat. S-ar putea ca uneori să vorbească puțin despre cunoașterea de sine, dar nu fac nicio referire la punctele cruciale sau la cuvintele-cheie și sunt îngroziți să nu le scape ceva. Sunt foarte sensibili la aceste lucruri, de teamă că alții le-ar putea observa defectele. Acesta este un tip de fire înșelătoare. De asemenea, unii oameni își creează în mod voit o fațadă, astfel încât ceilalți să creadă că sunt neprihăniți, că pot să îndure suferință, fără să se plângă, sau că sunt spirituali și că iubesc și urmăresc adevărul. În mod clar, nu sunt acest tip de persoane, dar insistă să joace teatru pentru ceilalți. Și aceasta este o fire înșelătoare. Tot ceea ce spun și fac oamenii înșelători are o intenție ascunsă. Dacă nu ar avea nicio intenție, nu ar vorbi sau nu ar acționa. Există în interiorul lor o fire care îi conduce să procedeze astfel, iar aceasta este firea înșelăciunii. Când oamenii au o fire înșelătoare, este ușor să se schimbe? Voi cât de mult v-ați schimbat? Ați intrat pe calea urmăririi onestității? (Da, aceasta este direcția în care lucrăm.) Câți pași ați făcut? Sau sunteți blocați la stadiul de a vrea să o faceți? (Încă este doar ceva ce vrem să facem. Uneori, numai după ce am făcut ceva ne dăm seama că a implicat înșelăciune, că încercam să le dăm oamenilor o impresie falsă; doar atunci ne dăm seama că eram înșelători.) Realizați că asta înseamnă să fiți înșelători – dar ați fost capabili să realizați că este un tip de fire coruptă? Și de unde anume provin aceste lucruri înșelătoare? (Din natura noastră.) Așa este, din natura noastră. Și vă perturbă aceste lucruri înșelătoare? E greu să vă îndepărtați de ele, e greu să le faceți față, e greu să scăpați de ele – și sunt, de asemenea, foarte problematice. Ce le face să fie problematice? Îți provoacă ele durere? (Vrem să ne schimbăm, dar ne simțim foarte îndurerați când nu reușim.) Acesta este un aspect, dar nu poate fi considerat problematic. Când o persoană este controlată de o fire înșelătoare, ea poate să-i mintă și să-i înșele pe ceilalți oricând și oriunde și, indiferent ce i se va întâmpla, se va gândi cum să spună minciuni pentru a-i păcăli și induce în eroare pe oameni. Chiar dacă vrea să se controleze, este incapabilă, este ceva involuntar. În asta constă problema. Aceasta este o problemă a firii. Prin câte moduri se poate dezvălui o fire înșelătoare? Prin testare, înșelăciune, precauție, precum și prin suspiciune, prefăcătorie și ipocrizie. Această fire expusă și manifestată prin astfel de comportamente este înșelăciunea. După ce am avut părtășie despre aceste subiecte, aveți o cunoaștere mai clară a firii înșelătoare? Mai există printre voi cei care spun: „Nu am o fire înșelătoare, nu sunt o persoană înșelătoare, sunt aproape de a fi o persoană onestă”? (Nu.) Există mulți oameni care nu prea înțeleg ce înseamnă exact o persoană onestă. Unii spun că oamenii onești sunt cei care sunt neprihăniți și direcți, care sunt hărțuiți și excluși oriunde merg sau care sunt lenți și vorbesc și acționează întotdeauna cu o jumătate de pas în urma altor oameni. Unii oameni nesăbuiți și ignoranți, care apelează la astfel de nerozii încât ceilalți îi desconsideră, se descriu, de asemenea, drept oameni onești. Și toți acei oameni needucați din păturile de jos ale societății, care se simt inferiori, spun și ei că sunt oameni onești. În ce constă greșeala lor? Ei nu știu ce este o persoană onestă. Care este sursa neînțelegerii lor? Principalul motiv este că nu înțeleg adevărul. Ei cred că „oamenii onești” despre care vorbește Dumnezeu sunt nechibzuiți și idioți, că sunt needucați, înceți în vorbire și exprimare, hărțuiți și oprimați, ușor de păcălit și de escrocat. Implicația este că țintele mântuirii lui Dumnezeu sunt acei oameni fără minte din straturile de jos ale societății, care sunt deseori manipulați de ceilalți. Pe cine va mântui Dumnezeu dacă nu pe acești oameni sărăciți și amărâți? Nu asta cred ei? Chiar sunt aceia oamenii pe care îi mântuiește Dumnezeu? Aceasta este o interpretare greșită a intențiilor lui Dumnezeu. Oamenii pe care îi mântuiește Dumnezeu sunt aceia care iubesc adevărul, care au calibru și capacitatea de a pricepe, toți sunt oameni care au conștiință și rațiune, care sunt capabili să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu și să-și facă bine datoria. Sunt oameni care sunt capabili să accepte adevărul și să se lepede de firile lor corupte și sunt oamenii care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, I se supun și I se închină. Deși majoritatea acestor oameni provin din straturile de jos ale societății, din familii de muncitori și fermieri, cu siguranță nu sunt oameni confuzi, imbecili sau care nu sunt buni de nimic. Dimpotrivă, sunt oameni inteligenți care sunt capabili să accepte și să practice adevărul și să i se supună. Toți sunt oameni ai dreptății care s-ar lepăda de slava și bogățiile lumești pentru a-L urma pe Dumnezeu și a dobândi adevărul și viața – sunt cei mai înțelepți oameni dintre toți. Aceștia sunt toți oameni onești care cred cu adevărat în Dumnezeu și care se sacrifică sincer pentru El. Ei pot să obțină aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu și pot fi desăvârșiți drept oamenii Lui și stâlpii templului Său. Sunt oamenii de aur, de argint și bijuterii prețioase. Acei oameni confuzi, nechibzuiți, absurzi și care nu sunt buni de nimic sunt cei care vor fi eliminați. Cum privesc neîncrezătorii și oamenii absurzi lucrarea lui Dumnezeu și planul Său de gestionare? Ca pe o groapă de gunoi, nu? Acei oameni nu doar că au calibru slab, ci sunt și absurzi. Indiferent câte cuvinte ale lui Dumnezeu citesc, ei nu pot să înțeleagă adevărul și, indiferent câte predici aud, sunt incapabili să pătrundă în realitate – dacă sunt atât de nesăbuiți, mai pot să fie mântuiți? Ar putea Dumnezeu să vrea acest tip de persoane? Indiferent de câți ani cred, ei tot nu înțeleg adevărurile, tot vorbesc prostii și, totuși, se consideră onești – chiar nu au rușine? Astfel de oameni nu înțeleg adevărul. Întotdeauna interpretează greșit intențiile lui Dumnezeu și, totuși, oriunde se duc, trăncănesc despre interpretările lor greșite, predicându-le drept adevăr, spunându-le oamenilor: „E bine să fii puțin hărțuit, oamenii ar trebui să mai și piardă, ar trebui să fie puțin nesăbuiți – aceștia sunt țintele mântuirii lui Dumnezeu și ei sunt oamenii pe care îi va mântui El.” Oamenii care spun astfel de lucruri sunt dezgustători; acest lucru Îi aduce o mare umilință lui Dumnezeu! Este atât de dezgustător! Stâlpii Împărăției lui Dumnezeu și biruitorii pe care Îi mântuiește El sunt toți oameni care înțeleg adevărul și care sunt înțelepți. Aceștia sunt cei care vor avea o parte din Împărăția Cerurilor. Toți cei care sunt nesăbuiți și ignoranți, nerușinați și iraționali, care nu au nicio fărâmă de înțelegere a adevărului, care sunt imbecili și nesăbuiți – nu sunt toți oameni de nimic? Cum ar putea astfel de oameni să aibă o parte din Împărăția Cerurilor? Oamenii onești de care vorbește Dumnezeu sunt cei care pot să pună adevărul în practică odată ce îl înțeleg, care sunt înțelepți și inteligenți, care se deschid înaintea lui Dumnezeu în mod simplu și care acționează conform principiului și se supun întru totul lui Dumnezeu. Toți acești oameni au inimi cu frică de Dumnezeu, se concentrează să facă lucrurile conform principiilor și toți urmăresc supunerea absolută față de Dumnezeu și Îl iubesc pe Dumnezeu în inimile lor. Numai ei sunt oameni cu adevărat onești. Dacă cineva nici măcar nu știe ce înseamnă să fii onest, dacă nu poate să vadă că esența oamenilor onești este supunerea absolută față de Dumnezeu, teama de El și ferirea de rău sau faptul că oamenii onești sunt onești pentru că iubesc adevărul, pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu și pentru că practică adevărul – atunci acel tip de persoană este foarte nesăbuită și chiar îi lipsește discernământul. Categoric, oamenii onești nu sunt indivizii neprihăniți, confuzi, ignoranți și nesăbuiți pe care și-i imaginează oamenii; sunt oameni cu umanitate normală, care au conștiință și rațiune. Ceea ce e inteligent la oamenii onești este că ei sunt capabili să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să fie onești, și de aceea sunt binecuvântați de El.

Nimic nu are o importanță mai mare decât cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie onești – El cere ca oamenii să trăiască înaintea Lui, să-I accepte scrutarea atentă și să trăiască în lumină. Numai oamenii onești sunt membri adevărați ai rasei umane. Oamenii care nu sunt onești sunt fiare, sunt animale care se perindă în haine omenești, ei nu sunt ființe umane. Ca să urmăriți să fiți persoane oneste trebuie să vă comportați în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu; trebuie să treceți prin judecată, mustrare și emondare. Când firea voastră coruptă va fi curățită, iar voi veți fi capabili să practicați adevărul și să trăiți după cuvintele lui Dumnezeu, numai atunci veți fi persoane oneste. Categoric, oamenii care sunt ignoranți, nesăbuiți și neprihăniți nu sunt oameni onești. Cerând ca oamenii să fie onești, Dumnezeu le cere să aibă umanitate normală, să se lepede de înșelăciunea și măștile lor, să nu mintă sau să nu îi păcălească pe alții, să-și îndeplinească datoria cu loialitate și să fie capabili să-L iubească și să I se supună cu adevărat. Numai acești indivizi sunt oamenii Împărăției lui Dumnezeu. Dumnezeu cere ca oamenii să fie ostași buni ai lui Hristos. Ce sunt ostașii buni ai lui Hristos? Ei trebuie să fie înzestrați cu adevărul-realitate și să fie în asentiment cu Hristos. În orice moment și în orice loc, trebuie să fie capabili să Îl preamărească pe Dumnezeu și să mărturisească pentru El și să fie capabili să folosească adevărul, pentru a lupta împotriva Satanei. În toate lucrurile, ei trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, să fie mărturie și să trăiască adevărul-realitate. Trebuie să fie capabili să-l umilească pe Satana și să câștige victorii minunate pentru Dumnezeu. Asta înseamnă să fi un ostaș bun al lui Hristos. Ostașii buni ai lui Hristos sunt biruitori, sunt cei care îl biruie pe Satana. Cerând ca oamenii să fie onești, și nu înșelători, Dumnezeu nu le cere să fie nesăbuiți, ci să se elibereze de firile lor înșelătoare, să dobândească supunere față de El și să-I aducă slavă. Asta se poate dobândi prin practicarea adevărului. Nu este o schimbare în comportamentul cuiva, nu este o chestiune de a vorbi mai mult sau mai puțin și nici nu este vorba de modul în care acționează o persoană. Mai degrabă, este vorba de intenția din spatele vorbirii și acțiunilor unei persoane, de gândurile și ideile cuiva, de ambițiile și dorințele sale. Tot ce ține de dezvăluirile firilor corupte și de greșeală trebuie schimbat de la rădăcină, ca să se alinieze adevărului. Dacă cineva vrea să dobândească o schimbare a firii, trebuie să fie capabil să vadă clar esența firii Satanei. Dacă vei putea să vezi clar esența unei firi înșelătoare, care este firea Satanei și chipul diavolului, dacă vei putea să-l urăști pe Satana și să te lepezi de diavol, atunci îți va fi ușor să te lepezi de firea ta coruptă. Dacă nu vei ști că ai în tine o stare înșelătoare, dacă nu vei recunoaște dezvăluirile unei firi înșelătoare, atunci nu vei ști să cauți adevărul pentru a rezolva asta și îți va fi greu să-ți schimbi firea înșelătoare. Mai întâi trebuie să recunoști ce lucruri se dezvăluie în tine și care aspect al unei firi corupte îl reprezintă acestea. Dacă lucrurile pe care le dezvălui sunt ale unei firi înșelătoare, o vei urî în inima ta? Iar dacă o faci, cum ar trebui să te schimbi? Trebuie să-ți emondezi intențiile și să-ți corectezi opiniile. Mai întâi, trebuie să cauți adevărul despre această chestiune și să îți rezolvi problemele, să te străduiești să realizezi ceea ce Dumnezeu cere și să-L mulțumești și să devii cineva care nu încearcă să-L păcălească pe Dumnezeu sau pe alți oameni, nici pe aceia care sunt puțin nechibzuiți sau ignoranți. A încerca să păcălești pe cineva care e nechibzuit sau ignorant este foarte imoral – te face un diavol. Ca să fii o persoană onestă, nu trebuie să păcălești sau să minți pe nimeni. Totuși, față de diavoli și de Satana, trebuie să-ți alegi cuvintele cu înțelepciune; dacă nu o faci, este posibil să te faci de râs în fața lor și să-I aduci rușine lui Dumnezeu. Doar alegându-ți cuvintele cu înțelepciune și practicând adevărul, vei reuși să-l birui și să-l faci de rușine pe Satana. Oamenii care sunt ignoranți, nechibzuiți și încăpățânați nu vor fi niciodată capabili să înțeleagă adevărul; nu pot decât să fie induși în eroare, jucați pe degete și călcați în picioare de Satana și, în cele din urmă, devorați.