Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu

Toți oamenii doresc să vadă fața adevărată a lui Isus și toți doresc să fie împreună cu El. Cred că niciunul dintre frați sau niciuna dintre surori nu ar spune că nu dorește să-L vadă pe Isus sau să fie cu Isus. Înainte de a-L fi văzut pe Isus, adică înainte de a-L fi văzut pe Dumnezeu întrupat, veți păstra, probabil, în minte tot felul de idei; de exemplu, cu privire la înfățișarea lui Isus, la felul Său de a vorbi, la modul Său de viață și așa mai departe. Cu toate acestea, odată ce L-ați văzut cu adevărat, ideile voastre se vor schimba rapid. De ce? Doriți să știți? Cu toate că este adevărat că gândirea omului nu poate fi trecută cu vederea, este și mai intolerabil ca omul să modifice substanța lui Hristos. Voi Îl priviți pe Hristos ca pe un nemuritor sau ca pe un înțelept, dar nimeni nu Îl privește pe Hristos ca pe un muritor cu substanță divină. De aceea, mulți dintre cei care tânjesc zi și noapte să-L vadă pe Dumnezeu sunt, de fapt, dușmani ai lui Dumnezeu și sunt incompatibili cu El. Nu este aceasta o greșeală din partea omului? Chiar și acum încă socotiți că loialitatea și credința voastră sunt suficiente pentru a vă face vrednici de a vedea chipul lui Hristos, dar vă sfătuiesc să vă echipați cu mai multe lucruri care sunt practice! Aceasta deoarece, în trecut, prezent și viitor, mulți dintre cei care vin în contact cu Hristos au eșuat sau vor eșua; toți joacă rolul fariseilor. Care este motivul eșecului vostru? Acesta este tocmai faptul că există în noțiunile voastre un Dumnezeu care este foarte înalt și care merită admirație. Dar adevărul nu este așa cum dorește omul. Nu numai că Hristos nu este foarte înalt, ci este deosebit de mic; nu numai că este un om, ci este un om obișnuit; nu numai că nu Se poate înălța la cer, dar nici măcar nu Se poate mișca liber pe pământ. Și astfel, oamenii se poartă cu El așa cum s-ar purta cu un om obișnuit; ei fac ce le place atunci când sunt cu El și vorbesc cu El cu nepăsare, așteptând încă venirea „adevăratului Hristos”. Îl luați pe Hristos, care a venit deja, drept un om obișnuit și Îi luați cuvântul ca fiind cel al unui om obișnuit. Din acest motiv, nu ați primit nimic de la Hristos și, în schimb, v-ați expus la lumină propria urâțenie.

Înainte de a lua legătura cu Hristos, poți crede că firea ți s-a transformat în întregime, că ești un discipol loial al lui Hristos și că ești persoana cea mai demnă de a primi binecuvântările lui Hristos. Precum și că, fiindcă ai străbătut multe drumuri, ai făcut multă lucrare și ai adus mult rod, vei fi cu siguranță cineva care va primi, la sfârșit, cununa. Totuși, există un adevăr pe care nu-l știi: firea coruptă a omului și răzvrătirea și rezistența lui sunt expuse când Îl vede pe Hristos, iar răzvrătirea și rezistența expuse în acest moment sunt în mod absolut și complet expuse mai mult decât în oricare altul. Tocmai pentru că Hristos este Fiul Omului – un Fiu al Omului care posedă umanitate normală – omul nici nu Îl cinstește, nici nu Îl respectă. Tocmai pentru că Dumnezeu trăiește în trup răzvrătirea omului este adusă la lumină atât de amănunțit și cu detalii atât de vii. Așa că Eu spun că venirea lui Hristos a dezgropat toată răzvrătirea omenirii și a scos puternic în evidență natura omenirii. Acest lucru se numește „ademenirea unui tigru de pe munte” și „ademenirea unui lup afară din peștera lui”. Îndrăznești să-ți permiți să spui că Îi ești loial lui Dumnezeu? Îndrăznești să-ți permiți să spui că arăți ascultare absolută față de Dumnezeu? Îndrăznești să-ți permiți să spui că nu ești răzvrătit? Unii vor spune: ori de câte ori Dumnezeu mă instalează într-un mediu nou, eu mă supun în mod invariabil, fără să cârtesc, și, în plus, nu am în minte nicio noțiune despre Dumnezeu. Unii vor spune: îndeplinesc cât de bine pot orice sarcină îmi dă Dumnezeu și nu dau niciodată dovadă de neglijență. În acest caz, vă întreb: puteți fi compatibili cu Hristos atunci când trăiți alături de El? Și cât timp veți fi compatibili cu El? O zi? Două zile? O oră? Două ore? Credința voastră poate fi lăudabilă, dar nu aveți prea multă statornicie. Odată ce trăiești cu adevărat cu Hristos, neprihănirea de sine și autoimportanța îți vor fi, puțin câte puțin, expuse prin intermediul cuvintelor și al acțiunilor tale și tot astfel vor fi dezvăluite în mod firesc dorințele tale închipuite, neascultarea și nemulțumirea ta. În cele din urmă, aroganța ta va deveni tot mai mare, până când vei fi în dezacord cu Hristos la fel de mult cum este apa cu focul și atunci natura ta va fi complet expusă. În acel moment, noțiunile tale nu vor mai putea fi acoperite, plângerile tale, și ele, vor dobândi o expresie spontană, iar umanitatea ta pervertită va fi complet expusă. Cu toate acestea, chiar și atunci, continui să-ți tăgăduiești propria răzvrătire, crezând în schimb că un Hristos ca acesta nu este ușor de acceptat pentru om, că este prea exigent cu omul și că te-ai supune pe deplin doar dacă ar fi un Hristos mai binevoitor. Voi credeți că există întotdeauna o cauză dreaptă pentru răzvrătirea voastră și că vă răzvrătiți împotriva Lui numai după ce Hristos v-a dus dincolo de un anumit punct. Nici măcar o singură dată nu v-ați gândit că nu ați reușit să-L vedeți pe Hristos ca Dumnezeu și ați eșuat în intenția voastră de a asculta de El. Mai degrabă, insistați cu încăpățânare ca Hristos să lucreze în conformitate cu dorința voastră și, de îndată ce există un singur lucru în care El nu face astfel, credeți că El nu este Dumnezeu, ci un om. Nu sunt mulți dintre voi cei care s-au certat cu El în acest fel? În cine credeți, la urma urmei? Și în ce fel căutați?

Mereu doriți să-L vedeți pe Hristos, dar vă îndemn să nu vă stimați atât de mult; oricine Îl poate vedea pe Hristos, dar spun că nimeni nu este vrednic să-L vadă pe Hristos. Fiindcă natura omului este plină de răutate, aroganță și răzvrătire, în momentul în care Îl vei vedea pe Hristos, natura ta te va distruge și te va condamna la moarte. Asocierea ta cu un frate (sau cu o soră) poate să nu arate prea mult despre tine, dar nu este atât de simplu atunci când te asociezi cu Hristos. În orice moment, noțiunile tale pot prinde rădăcini, aroganța ta începe să încolțească, iar răzvrătirea ta face smochine. Cum poți tu, cu o asemenea umanitate, să fii vrednic de a te asocia cu Hristos? Ești cu adevărat capabil să-L tratezi ca pe Dumnezeu în fiecare moment al fiecărei zile? Vei avea cu adevărat realitatea supunerii față de Dumnezeu? Vă închinați la Dumnezeul Cel preaînalt din inimile voastre ca fiind Iehova, în timp ce-L priviți pe Hristos Cel vizibil ca pe un om. Rațiunea voastră este inferioară, iar umanitatea voastră, prea pervertită! Voi nu puteți să-L priviți, pentru totdeauna, pe Hristos ca fiind Dumnezeu; doar ocazional, când aveți chef, Îl apucați cu putere și vă închinați Lui ca fiind Dumnezeu. De aceea, vă spun că nu sunteți credincioși ai lui Dumnezeu, ci o poteră de complici care luptă împotriva lui Hristos. Chiar și oamenii care arată bunăvoință față de alții sunt răsplătiți și, totuși, Hristos, care a făcut o asemenea lucrare între voi, nu a primit nici dragostea omului, nici răsplata și supunerea lui. Nu este acesta cel mai sfâșietor lucru?

Poate că, în toți anii tăi de credință în Dumnezeu, nu ai blestemat niciodată pe nimeni sau nu ai săvârșit o faptă rea, totuși, în asocierea ta cu Hristos, nu poți spune adevărul, nu poți acționa sincer sau nu poți da ascultare cuvântului lui Hristos; în acest caz, Eu spun că ești cea mai sinistră și mai rea persoană din lume. Poți fi extrem de cordial și devotat rudelor tale, prietenilor tăi, soției tale (sau soțului tău), fiilor tăi și fiicelor tale și părinților tăi și poți să nu profiți niciodată de alții, dar, dacă nu poți fi compatibil și în armonie cu Hristos, atunci, chiar dacă cheltuiești tot ce ai pentru ajutorarea vecinilor tăi sau ai grijă cu meticulozitate de tatăl tău, de mama ta și de membrii familiei tale, aș spune că tot ești rău și, în plus, plin de trucuri viclene. Nu te gândi că, doar pentru că te înțelegi cu alții și faci câteva fapte bune, ești compatibil cu Hristos. Crezi că intenția ta caritabilă poate să îți obțină pe necinstite o binecuvântare din Cer? Crezi că săvârșirea unor fapte bune se poate substitui ascultării tale? Niciunul dintre voi nu este în stare să accepte să fie tratat și curățat și toți găsiți dificilă îmbrățișarea umanității normale a lui Hristos, în ciuda faptului că vă trâmbițați, în mod constant, ascultarea față de Dumnezeu. O astfel de credință ca a voastră va aduce o răsplată pe potrivă. Opriți-vă din a vă lăsa în voia iluziilor fantastice și a dorinței de a-L vedea pe Hristos, căci sunteți prea mici de statură, atât de mult, încât nu sunteți nici măcar demni să-L vedeți. Când vei fi purificat complet de răzvrătirea ta și vei putea fi în armonie cu Hristos, în acel moment Dumnezeu ți Se va arăta în mod firesc. Dacă vei merge să-L vezi pe Dumnezeu fără să fi trecut prin curățare sau judecată, atunci vei deveni, cu siguranță, un adversar al lui Dumnezeu și vei fi destinat distrugerii. Natura omului Îi este în mod inerent ostilă lui Dumnezeu, căci toți oamenii au fost supuși corupției cele mai profunde a Satanei. Dacă omul încearcă să se asocieze cu Dumnezeu din mijlocul corupției sale, este sigur că nimic bun nu poate ieși din asta; acțiunile și cuvintele lui îi vor expune cu siguranță corupția la fiecare cotitură și, asociindu-se cu Dumnezeu, răzvrătirea lui va fi dezvăluită în fiecare aspect. Fără să știe, omul ajunge să I se opună lui Hristos, să-L înșele pe Hristos și să-L părăsească pe Hristos; când se va întâmpla acest lucru, omul se va afla într-o stare și mai precară și, dacă acest lucru va continua, va fi supus pedepsei.

Unii ar putea să creadă că, dacă asocierea cu Dumnezeu este atât de periculoasă, atunci ar fi mai înțelept să-L țină pe Dumnezeu la distanță. Ce pot câștiga oameni ca aceștia? Îi pot ei fi loiali lui Dumnezeu? Cu siguranță, asocierea cu Dumnezeu este foarte dificilă, dar acest lucru este în întregime pentru că omul este corupt, iar nu pentru că Dumnezeu nu este în măsură să Se asocieze cu el. Ar fi mai bine pentru voi să dedicați mai mult efort adevărului cunoașterii sinelui. De ce nu ați fost lăudați de Dumnezeu? De ce este firea voastră abominabilă pentru El? De ce provoacă discursul vostru dezgustul Lui? De îndată ce ați demonstrat un pic de loialitate, vă cântați propriile laude și cereți recompensă pentru o contribuție mică; vă uitați de sus la alții când ați arătat un minimum de ascultare și deveniți disprețuitori față de Dumnezeu la îndeplinirea unei sarcini minore. Pentru primirea lui Dumnezeu, ceri bani, daruri și complimente. Te doare inima să dai un ban sau doi; când dai zece, dorești binecuvântări și să fii tratat cu deosebire. Despre o umanitate ca a voastră este, în mod indiscutabil, jignitor să se vorbească sau să se audă. Există ceva demn de laudă în vorbele și acțiunile voastre? Cei care își fac datoria și cei care nu și-o fac, cei care conduc și cei care îi urmează, cei care Îl primesc pe Dumnezeu și cei care nu Îl primesc, cei care dăruiesc și cei care nu dăruiesc, cei care predică și cei care primesc cuvântul și așa mai departe, toți acești oameni se laudă pe ei înșiși. Nu găsiți acest lucru ridicol? Să știi foarte bine că crezi în Dumnezeu, totuși să nu poți fi compatibil cu Dumnezeu. Cunoscându-ți foarte bine propria nevrednicie, persiști, totuși, în a te lăuda. Nu simțiți că rațiunea vi s-a deteriorat până într-acolo, încât nu mai aveți autocontrol? Cu o rațiune ca aceasta, cum sunteți vrednici de a vă asocia cu Dumnezeu? Nu vă temeți pentru voi, în acest moment? Firea voastră s-a deteriorat deja până într-acolo, încât nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Astfel, nu este credința voastră ridicolă? Nu este credința voastră fără noimă? Cum te vei ocupa de viitorul tău? Cum vei alege calea pe care trebuie să mergi?

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!