Unii cred în Dumnezeu de mulți ani, dar încă se agață de plăcerile culinare, vestimentare și de alte plăceri ale trupului. Pot aceste lucruri să satisfacă nevoile inimii omului? Chiar și celor care cred în Dumnezeu de mulți ani nu le este clar de ce are omul cea mai mare nevoie. Unii Mă văd că dau cuiva ceva și încep să se agite, spunând: „Cum de Dumnezeu are grijă de el și de mine nu? Eu încă nu am acel lucru.” În realitate, nu ți-e foame și nu-ți lipsește îmbrăcămintea. Pur și simplu ești lacom; nu cunoști mulțumirea și îți place să concurezi pentru lucruri. Nu sunt obligat să am grijă de voi. Trebuie să te comporți principial. Nu te lupta pentru interesele tale sau pentru avantaje. Toate aceste lucruri sunt externe; ele nu pot înlocui dobândirea adevărului și a vieții. Indiferent cât de bine ești îmbrăcat la exterior, inima ta va fi tot pustiită, dacă nu ai dobândit adevărul. Oamenii înțeleg aceste lucruri când sunt doar discuții, dar nu au ce face când se confruntă cu adevărat cu ele. Nu le pot vedea așa cum sunt. Există mulți oameni cu avere și putere pe lumea asta, și ce fel de vieți duc acești oameni? Doar mănâncă, beau și se distrează; iau masa zilnic în localuri de lux; primesc oaspeți și oferă cadouri; și se comportă nechibzuit. Așa trăiesc ei. Au ei vieți umane? Nu au. Nu se gândesc decât cum să se îndoape toată ziua, să poarte haine de firmă, să se dea în spectacol oriunde merg și să se dea mari. Ce sunt astfel de oameni? Ei aparțin diavolilor și Satanei; sunt brute. Când unii oameni bogați s-au săturat de plăcerile lor, își pierd interesul pentru viață și se sinucid. Poate că s-au săturat de plăcerile culinare, vestimentare și de distracții, dar de ce ajung să se sinucidă? De aici se poate vedea că faima și câștigul, statutul, bogăția, mâncarea, hainele și plăcerile nu sunt deloc lucruri de care oamenii au nevoie cu adevărat. Nu trebuie să urmăriți acele lucruri. Dacă așteptați să vă schimbați până când ați decăzut atât de mult încât nu mai puteți fi salvați, va fi prea târziu! Când un om inteligent vede pe altcineva că eșuează, el obține experiență direct din acel lucru, fără să fie nevoie să-l experimenteze el însuși. Pe de altă parte, un om ignorant poate să experimenteze eșec după eșec și tot să fie incapabil să tragă învățăminte din ele. El trebuie să fie emondat înainte să înceapă să fie conștient, dar atunci este prea târziu. Cei care sunt prea ignoranți sunt incapabili să dobândească adevărul. Numai oamenii inteligenți, care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, sunt capabili să-l dobândească. Realitatea este că toată omenirea are nevoie de adevăr și doar prin urmărirea lui poate fi mântuită. Fie că ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu sau un membru al neamurilor, ai nevoie de aprovizionarea cu adevăr și de mântuirea lui Dumnezeu. Unii nu au deloc umanitate și nu acceptă câtuși de puțin adevărul – astfel de oameni sunt brute. Pot participa la adunări, dar ceea ce urmăresc în inimile lor sunt plăcerile păcătoase, plăcerile culinare, vestimentare și distracțiile și sunt plini de aceste lucruri. Nu caută deloc adevărul, iar inimile lor sunt pline de păreri ateiste și de idei despre teoria evoluției. Nu te aud indiferent cum ai părtășie cu ei despre adevăr și, deși știu că a crede în Dumnezeu este un lucru bun și sunt capabili să persevereze în credința lor, sunt incapabili să pornească pe calea urmăririi adevărului. De aceea, cei care nu au deloc iubire pentru adevăr nu sunt cei pe care Dumnezeu i-a predestinat pentru mântuirea Lui.

În prezent, mulți oameni au o credință în Dumnezeu extrem de confuză. Ei nu știu ce ar trebui să se câștige prin credința în Dumnezeu; nu înțeleg ce scop are credința în Dumnezeu – habar nu au. Ei nu știu nimic despre scopul omului în viață, despre lucrurile conform cărora ar trebui să trăiască sau cum să o facă într-un mod valoros și semnificativ. Dacă, în inima ta, nu ești sigur de ce trebuie să crezi în Dumnezeu, atunci persecuția și durerea pe care le înduri pentru credința ta în Dumnezeu nu au valoare sau semnificație. Ce anume intenționează oamenii să câștige prin credința lor în Dumnezeu? Dacă ea nu are scopul de a dobândi adevărul și viața, oare nu vei regreta amarnic atunci când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu și finalurile oamenilor vor fi hotărâte? Inițial, când ai hotărât să-L urmezi pe Dumnezeu, a fost acela doar un impuls de moment sau te-ai gândit bine la chestiunea credinței în Dumnezeu și ai înțeles-o înainte de a te decide? Pentru ce anume trăiești? Care este direcția ta în viață și care sunt țelurile tale? Ai determinarea de a-L urma pe Dumnezeu până la sfârșit și de a dobândi, în final, adevărul? Poți garanta că nu vei renunța la jumătatea drumului? Ești capabil să-ți îndeplinești datoria cu loialitate, indiferent ce situații ar putea apărea sau ce necazuri, încercări, dificultăți sau probleme înfrunți? Unii nu au nici măcar acest strop de credință sau determinarea de a urmări adevărul. Atunci, dobândirea adevărului nu va fi ușoară. Când oamenii nu sunt interesați de adevăr, sunt incapabili să-și îndeplinească de bunăvoie îndatoririle și nu se sacrifică sincer pentru Dumnezeu. Cum pot astfel de oameni să-L urmeze pe Dumnezeu până la final? Dacă i-ai întreba: „De ce crezi în Dumnezeu? Ce vrei să câștigi din credința în Dumnezeu? Pe ce cale ar trebui să mergi?”, nu ar ști și ar fi incapabili să răspundă. Asta dovedește că nu-L urmează pe Dumnezeu pentru a dobândi adevărul și viața, ci caută o șansă de a câștiga binecuvântări. Cum poate un astfel de om să-și îndeplinească sincer datoria? Cu cât înțeleg mai mult adevărul cei care îl iubesc, cu atât mai entuziaști sunt în îndeplinirea datoriei lor. Cei care nu înțeleg adevărul devin adesea negativi când își îndeplinesc datoria. Dacă nu pot accepta adevărul, vor renunța. Cei care urmăresc adevărul sunt diferiți: cu cât își îndeplinesc mai mult datoria, cu atât mai mult înțeleg adevărul și, pe măsură ce o fac, corupția lor este curățită. Cu cât cineva înțelege mai mult adevărul, cu atât mai mult simte că ceea ce a câștigat urmându-L pe Dumnezeu este mai grandios și poate simți cum calea de a-L urma pe Dumnezeu devine tot mai luminoasă, cu cât o urmează mai mult. Dacă oamenii înțeleg realmente adevărul, vor avea încredere să-L urmeze pe Dumnezeu și vor rămâne loiali până la sfârșit.

Când unii oameni înfruntă boala, iar viața lor atârnă în balanță, Îi cer lui Dumnezeu să-i salveze și, odată ce depășesc obstacolul, ajung să înțeleagă puțin din adevăr. Dar nu e necesar ca toată lumea să experimenteze chemarea lui Dumnezeu într-o situație de viață și de moarte. Uită-te doar la experiențele pe care le au unii oameni și ascultă-le părtășia și sentimentele și vei fi capabil să câștigi din asta. Chiar dacă nu ai avut o experiență tu însuți, poți înțelege câte ceva din experiențele celorlalți. Unii, când se apropie de moarte, simt că nu s-au schimbat prea mult, că știu puține despre Dumnezeu și că ceea ce au făcut și au sacrificat pentru El este limitat. Simt că nu au urmărit adevărul în anii lor de credință în Dumnezeu, că au câștigat prea puțin și că Îi datorează prea mult lui Dumnezeu. Dacă se întâmplă să moară, nu o vor face de bunăvoie, pentru că nu vor mai avea șansa de a se căi. Când Iov a înfruntat încercări, trupul lui a fost acoperit de răni; soția lui nu l-a înțeles și l-a luat în râs, iar prietenii lui nu l-au înțeles și chiar l-au judecat și condamnat, crezând că sigur a făcut ceva rău și L-a ofensat pe Iahve Dumnezeu. I-au vorbit lui Iov, spunând: „Cum L-ai ofensat pe Iahve Dumnezeu? Du-te și mărturisește-ți păcatele! Iahve Dumnezeu este drept.” Dar Iov a înțeles în inima lui și nu a simțit că făcuse ceva rău. Totuși, a fost dureros pentru el să înfrunte o astfel de încercare! În suferința lui, și-a dorit moartea în locul vieții; a suferit atât de mult încât credea că moartea e singura scăpare, că ea avea să fie sfârșitul, însă tot a fost capabil să-L laude pe Dumnezeu în inima lui. Acesta nu este un lucru pe care îl poate realiza un om obișnuit. Majoritatea oamenilor nu-L slăvesc pe Dumnezeu atunci când suferă. Ei au doar cerințe de la El, spunând: „Dumnezeule, mai dă-mi o singură răsuflare! Grăbește-Te și fă-mă sănătos din nou! Când mă voi simți mai bine, voi face orice vrei!” Încep să încerce să se târguiască. Cum ar trebui să experimentezi boala atunci când vine? Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi, să cauți și să bâjbâi după intenția lui Dumnezeu; ar trebui să te analizezi ca să afli ce ai făcut împotriva adevărului și ce corupție din tine nu a fost înlăturată. Firea ta coruptă nu poate fi îndepărtată fără să treci prin suferință. Doar dacă sunt temperați prin suferință, pot oamenii să nu fie desfrânați și sunt capabili să trăiască tot timpul înaintea lui Dumnezeu. Când cineva suferă, se roagă mereu. Nu se gândește deloc la plăcerile culinare, vestimentare sau la alte desfătări; în inima lui, se roagă constant, analizându-se ca să vadă dacă a greșit cu ceva sau unde a acționat împotriva adevărului. În mod normal, când înfrunți o boală gravă sau o maladie ciudată care te face să suferi foarte mult, asta nu este o întâmplare. Fie că ești bolnav sau sănătos, intenția lui Dumnezeu este acolo, în acel lucru. Când Duhul Sfânt lucrează, iar tu ești bine din punct de vedere fizic, de obicei, Îl poți căuta pe Dumnezeu, dar atunci când te îmbolnăvești și suferi, nu-L mai cauți și nici nu știi cum s-o faci. Trăiești cuprins de boală, gândindu-te mereu ce tratament te va face să te simți mai bine cât mai repede. Îi invidiezi pe cei care nu sunt bolnavi în astfel de moment și vrei să scapi de boala și de durerea ta cât mai curând posibil. Acestea sunt sentimente negative și potrivnice. Când oamenii se îmbolnăvesc, uneori se gândesc: „Oare eu mi-am atras această boală, din cauza ignoranței mele, sau este intenția lui Dumnezeu?” Pur și simplu nu-și pot da seama. De fapt, unele boli sunt normale, cum ar fi frisoanele, inflamația sau gripa. Când ești afectat de o boală gravă, care te doboară dintr-odată, încât ai prefera să mori decât să suferi, o astfel de boală nu apare întâmplător. Când boala și suferința îți apar în cale, te rogi lui Dumnezeu și ceri de la El? Cum te îndrumă și te conduce lucrarea Duhului Sfânt? Doar te luminează și te iluminează? Aceasta nu este singura Sa metodă; în plus, te va testa și te va rafina. Cum testează Dumnezeu oamenii? Oare nu făcându-i să sufere? Suferința merge mână-n mână cu testarea. De ce ar suferi omul dacă nu ar fi un test? Cum se pot schimba oamenii fără suferință? Suferința merge mână-n mână cu testarea – aceea este lucrarea Duhului Sfânt. Uneori, Dumnezeu îi face pe oameni să sufere puțin pentru că, altfel, ei nu și-ar cunoaște locul în univers și ar deveni insolenți. O fire coruptă nu poate fi complet îndepărtată doar prin părtășie despre adevăr. Alții s-ar putea să-ți atragă atenția asupra problemelor pe care le ai și tu s-ar putea să știi de ele, dar nu le poți schimba. Indiferent cât de mult te bazezi pe voința ta ca să te stăpânești, chiar plesnindu-te peste față, lovindu-te în cap, izbindu-te de perete și rănindu-ți propriul trup, asta nu-ți va rezolva problemele. Întrucât există o fire satanică înlăuntrul tău, care te chinuie, te tulbură și îți dă constant tot felul de gânduri și idei, firea ta coruptă va fi dezvăluită. Așadar, ce faci dacă nu poți s-o înlături? Trebuie să fii rafinat prin boală. Unii suferă atât de mult în această rafinare, încât nu o pot suporta și încep să se roage și să caute. Când nu ești bolnav, ești foarte desfrânat și extrem de arogant. Când te îmbolnăvești, ajungi să îngenunchezi – mai poți fi atunci extrem de arogant? Când de-abia ai destulă energie ca să vorbești, mai poți să le faci morală altora sau să fii arogant? În astfel de momente, nu ai nicio cerință; îți dorești numai să scapi de suferința ta, fără să te gândești la mâncare, îmbrăcăminte sau desfătare. Majoritatea nu ați experimentat acel sentiment, dar veți înțelege când o veți face. În prezent, există unii care se luptă pentru funcție, pentru plăcerile trupului și pentru propriile interese. Asta pentru că se simt prea în largul lor, suferă prea puțin și sunt înjosiți. Pe acești oameni îi așteaptă greutăți și rafinare!

Uneori, Dumnezeu va rândui unele situații pentru tine, emondându-te prin intermediul oamenilor din jurul tău și făcându-te să suferi, să înveți lecții și permițându-ți să înțelegi adevărul și să vezi lucrurile așa cum sunt. Dumnezeu face această lucrare chiar acum, făcând ca trupul tău să fie însoțit de suferință, astfel încât să-ți poți învăța lecția, să-ți înlături firea coruptă și să-ți îndeplinești bine datoria. Pavel spunea adesea că avea un spin în carne. Ce era acest spin? Era o boală, iar el nu putea scăpa de ea. Știa prea bine ce era acea boală, că era îndreptată împotriva firii și naturii lui. Dacă nu ar fi fost înțepat de acest spin, dacă nu ar fi fost urmărit de această boală, ar fi putut, oriunde și oricând, să-și întemeieze propria împărăție, dar, fiind bolnav, nu a avut energia necesară. Prin urmare, în cele mai multe cazuri, boala este un fel de „umbrelă protectoare” pentru oameni. Dacă nu ești bolnav, ci plin de energie, e foarte posibil să faci rău în vreun fel și să atragi vreun necaz. Oamenii își pot pierde cu ușurință rațiunea atunci când sunt extrem de aroganți și de desfrânați. Vor regreta atunci când au făcut rău, dar până atunci vor fi incapabili să se stăpânească. De aceea e bine să fii puțin bolnav, este o protecție pentru oameni. Poți fi capabil să rezolvi problemele tuturor celorlalți oameni și poți rezolva toate problemele din propria gândire, dar nu poți face nimic când nu ți-ai revenit dintr-o boală. Să te îmbolnăvești nu este sub controlul tău. Dacă te îmbolnăvești și nu există leac, atunci aceea este suferința pe care ar trebui s-o înduri. Nu încerca să scapi de ea; mai întâi trebuie să te supui, să te rogi lui Dumnezeu și să-I cauți dorințele. Spune: „O, Dumnezeule, știu că sunt corupt și că natura mea e rea. Sunt capabil să fac lucruri care sunt răzvrătiri și împotriviri față de Tine, lucruri care Te rănesc și Îți provoacă durere. Este minunat că mi-ai dat această boală! Ar trebui să mă supun ei. Te rog să mă luminezi, să-mi permiți să înțeleg care este intenția Ta și ce anume dinlăuntrul meu vrei să schimbi și să desăvârșești. Îți cer doar să mă îndrumi, ca să pot înțelege adevărul și să pornesc pe calea cea dreaptă în viață.” Trebuie să cauți și să te rogi. Nu poți fi confuz, crezând că nu există nicio însemnătate în a fi bolnav, că nu poate fi disciplinarea pe care o înfrunți pentru că L-ai ofensat pe Dumnezeu. Nu face judecăți pripite. Dacă ești într-adevăr un om care-L poartă pe Dumnezeu în inima sa, atunci, orice întâlnești, nu lăsa să treacă pe lângă tine. Ar trebui să te rogi și să cauți, să dibui dorința lui Dumnezeu în orice chestiune și să înveți să te supui Lui. Când vede că te poți supune și că ai o inimă supusă lui Dumnezeu, El îți va alina suferința. Dumnezeu obține astfel de efecte prin intermediul suferinței și al rafinării.

De-a lungul istoriei, creștini devotați, discipoli, apostoli și profeți au fost lapidați, târâți la moarte de cai, tăiați în bucăți, fierți în ulei, răstigniți… Au murit în diverse feluri. Ce vreau să spun prin asta este să nu planifici să-ți fie ușor atunci când Îl urmezi pe Dumnezeu. Să nu ceri asta; să nu ai această dorință extravagantă. De ce spun că este greșit ca oamenii să aibă cerințe de la Dumnezeu? Fiindcă orice mică cerință devine o dorință extravagantă, iar tu nu ar trebui să ai așa ceva. Nu-ți dori lucruri, spunând: „O, Dumnezeu, mă îmbraci bine, pentru că am motive să port lucruri frumoase. O, Dumnezeule, acum îmi fac datoria, așa că am motive întemeiate să-Ți cer să mă binecuvântezi și să-mi dai sănătate.” Dacă, într-o zi, te vei îmbolnăvi, oare vei deveni negativ? Vei înceta să crezi în Dumnezeu? Oare ți-ai mai îndeplini datoria dacă nu ai fi sănătos? Nu ar trebui să-ți îndeplinești oricum datoria? Este o vocație trimisă de cer, o responsabilitate care nu poate fi abandonată. Ar trebui să-ți îndeplinești datoria, chiar dacă nimeni altcineva n-o face. Acesta este hotărârea pe care trebuie să o ai. Mulți oameni se gândesc: „Dacă tot trebuie să sufăr când cred în Dumnezeu, atunci pentru ce-L urmez? Îl urmez ca să mă bucur de binecuvântările de la El. Fără binecuvântări de care să mă bucur, nu-L voi urma!” Nu este acesta un mod greșit de a privi lucrurile? Ați văzut cu toții, în experiența voastră de-a lungul tuturor acestor ani, că pentru cei care urmăresc realmente adevărul, nu există binecuvântări clar vizibile, așa cum își închipuie oamenii. Să fii binedispus și lipsit de griji în fiecare zi, să fii bine îmbrăcat, să-ți meargă totul ca pe roate și să prosperi în lume – lucrurile nu stau așa pentru toată lumea. Toți trec prin viață zi de zi, lovindu-se de obstacol după obstacol. Unii oameni sunt discriminați și hărțuiți la slujbele lor dinafară; unii sunt mereu urmăriți de boală; alții nu au succes în afaceri, iar membrii non-credincioși ai familiei lor îi părăsesc. Viața are suișuri și coborâșuri; nu este niciodată doar o călătorie lină. Cu cât cineva urmărește mai mult adevărul, cu atât mai mult suferă, pe când cei care nu-l urmăresc deloc duc vieți confortabile. Nu au nicio boală sau necaz; totul le merge ca pe roate, iar ceilalți îi invidiază. Totuși, nu au nici cea mai mică pătrundere în viață și trăiesc ca non-credincioșii. Cei care Îl urmează sincer pe Dumnezeu trebuie, în mod inevitabil, să sufere persecuții și greutăți. Și ce dovedește faptul că suferi persecuții și greutăți? Că Dumnezeu nu te-a părăsit, că Dumnezeu nu te-a abandonat, că mâna Lui este mereu asupra Ta și El nu-ți dă drumul. Dacă ți-ar da drumul și ai cădea în capcana Satanei, oare nu ai fi în pericol? Dacă vei trăi fiecare zi în păcat, căutând faima și câștigul, râvnind la plăceri și căzând în patima băuturii, a jocurilor de noroc și a promiscuității, atunci Dumnezeu te va abandona. Nu îți va mai da atenție și vei fi cu siguranță eliminat. S-ar putea să câștigi bogății și statut lumesc, dar, de fapt, vei fi pierdut cel mai prețios lucru dintre toate – adevărul, care este viața veșnică – și nici măcar nu știi asta!

Unii spun: „De ce mă disciplinează mereu Dumnezeu? De ce alții sunt sănătoși în vreme ce eu sunt tot timpul bolnav? De ce sufăr mereu? De ce e familia mea atât de săracă? De ce nu ne putem îmbogăți? De ce nu pot purta niciodată haine frumoase? Cum se face că alții pot purta haine frumoase?” Nu fi invidios pe alții pentru că se bucură de mult har și de multe binecuvântări de la Dumnezeu. E posibil să fie din cauză că staturile lor sunt mici și Dumnezeu le înțelege slăbiciunile, așa că le oferă puțin har de care să se bucure, lăsându-i să-l experimenteze puțin câte puțin, astfel încât, treptat, să ajungă să-I înțeleagă faptele. Dumnezeu are cerințe extrem de stricte de la tine. Viața ta, așa cum este văzută de om, nu este deloc fericită, iar tu suferi constant. Cu toate acestea, ai înțeles multe adevăruri și ar trebui să-I mulțumești din suflet lui Dumnezeu și să-L lauzi. Așa face un om care cunoaște faptele lui Dumnezeu. Atât timp cât cineva poate înțelege adevărul, orice ar suferi, aceasta este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu. Să fii adesea disciplinat de Dumnezeu și să înfrunți încercări, astfel încât să poți să înveți des lecții și să înțelegi adevăruri – asta înseamnă că iubirea lui Dumnezeu te urmărește. Dacă ești mereu desfrânat și încă nu ai fost disciplinat și nu ești disciplinat, oricât de mult durează desfrânarea ta, fără ca nimeni să te emondeze sau să te ia în seamă, atunci ești terminat. Asta înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat. Există unii oameni care nu îndeplinesc nicio datorie și nu-și asumă nicio responsabilitate. Ei trăiesc vieți liniștite și lipsite de griji, în mare confort. Nu pot învăța nicio lecție și nu câștigă nimic. E asta fericire? Ce-ar putea câștiga din propria dorință de a fi desfrânați, din urmărirea libertății și a plăcerilor trupului? Suferi și te obosești îndeplinindu-ți datoria și toată lumea are grijă de tine: uneori te emondează. Asta arată că Dumnezeu te iubește și-Și asumă răspunderea pentru tine. În multe chestiuni, trebuie să cauți și să te rogi mai mult lui Dumnezeu. Atunci vei fi capabil să-I înțelegi intențiile. Indiferent ce datorie îndeplinești, nu trebuie sub nicio formă să fii nestatornic, desfrânat sau superficial, sau încăpățânat în rătăcirea ta. Grăbește-te și caută adevărul atunci când ai o problemă. Cel mai important este să fii capabil să-ți îndeplinești datoria și să-L mulțumești pe Dumnezeu, iar inima ta va fi capabilă, în mod natural, să se bucure de pace și bună dispoziție. Dacă ești prea îndărătnic sau desfrânat, dacă nu accepți disciplinarea și ești și destul de încăpățânat, atunci vei fi în pericol. Odată ce ai fost eliminat, nu vei mai avea șanse și va fi prea târziu să regreți. Unii oameni se roagă tot timpul atunci când se îmbolnăvesc prima dată, dar, ulterior, când văd că rugăciunile lor nu i-au vindecat, se afundă în boala lor, se plâng mereu și, în inimile lor, spun: „Nu mi-a fost de niciun folos să cred în Dumnezeu. Sunt bolnav și Dumnezeu nu vrea să mă vindece!” Aceasta nu este credință adevărată. Nu există nicio supunere în ea, iar ceea ce rezultă din ea, odată ce nu se mai plâng, este moartea lor. Asta înseamnă că Dumnezeu le ia înapoi trupul și îi trimite în iad; este sfârșitul tuturor lucrurilor pentru ei. Nu au nicio șansă să câștige mântuirea în această viață, iar sufletul lor trebuie să meargă în iad. Aceasta este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii și dacă cineva este eliminat, nu va mai avea niciodată altă șansă! Dacă mori în timp ce Dumnezeu Își face lucrarea de mântuire, această moarte este o pedeapsă, nu o moarte normală. Cei care mor ca pedeapsă nu au nicio șansă de a fi mântuiți. Nu este Pavel pedepsit constant în Hades? Au trecut două mii de ani și el este tot acolo, fiind pedepsit! Este și mai rău când faci ceva greșit cu bună știință, iar pedeapsa va fi și mai aspră!

Unii spun: „Întotdeauna am fost bolnav, am suferit și am avut dureri. În jurul meu, întotdeauna au existat anumite circumstanțe, dar nu am simțit niciodată lucrarea Duhului Sfânt.” Așa este. Acesta este felul în care Duhul Sfânt lucrează de cele mai multe ori – nu poți simți acest lucru. Aceasta este rafinarea. Uneori, Duhul Sfânt te va lumina și-ți va permite să înțelegi, prin părtășie, o parte din adevăr. Alteori te va face să realizezi ceva prin intermediul mediului tău și te va testa, tempera și instrui în acel mediu, făcându-te să crești – acesta este felul în care lucrează Duhul Sfânt. Înainte, nu ați avut cunoștințe când ați trecut prin anumite lucruri, pentru că, în inimile voastre, nu v-ați axat pe căutarea adevărului. Când un om nu înțelege adevărul, el nu poate vedea lucrurile așa cum sunt și are o comprehensiune denaturată. Este exact ca atunci când cineva se îmbolnăvește și crede că Dumnezeu îl disciplinează, când, de fapt, unele boli sunt create de om, provocate de o lipsă a înțelegerii regulilor de viață. Când mănânci în neștire și nu înțelegi cum să trăiești sănătos, faci tot felul de boli. Cu toate acestea, spui că este disciplinarea de la Dumnezeu, când, de fapt, asta s-a întâmplat din cauza ignoranței tale. Pe de altă parte, fie că o boală are o cauză umană, fie că este dată de Duhul Sfânt, aceasta este o bunăvoință specială din partea lui Dumnezeu; are scopul de a te face să înveți o lecție, iar tu ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu și să nu te plângi. Fiecare doleanță a ta lasă o pată și este un păcat care nu poate fi spălat! Când te plângi, cât va dura până să-ți schimbi starea? Dacă ești puțin negativ, s-ar putea să te schimbi după o lună. Când te plângi și dai glas unor sentimente negative, s-ar putea să nu te schimbi nici după un an, iar Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Va fi groaznic pentru tine dacă te plângi mereu și-ți va fi și mai greu să câștigi lucrarea Duhului Sfânt. Omul trebuie să facă mari eforturi prin rugăciune, pentru a-și îndrepta mentalitatea și a primi puțin din lucrarea Duhului Sfânt. Nu este un lucru ușor să schimbi complet o mentalitate. Acest lucru se poate face numai prin căutarea adevărului și dobândirea luminării și iluminării de la Duhul Sfânt. De fapt, există moment în experiența voastră când câștigați lucrarea Duhului Sfânt. Majoritatea sunt când înfruntați persecuții și greutăți sau boli și durere. Doar atunci vă rugați sincer lui Dumnezeu, cerându-I să vă vindece, să vă dea credință și putere. Numai pentru asta vă rugați. S-ar putea să vreți să vă rugați mai mult și să căutați intenția lui Dumnezeu, dar nu știți ce să spuneți. Vreți să aveți părtășie din inimă cu El despre câteva cuvinte, dar nu aveți niciunul de oferit. Statura voastră este prea mică. Uneori, Dumnezeu îți va face zile grele prin intermediul oamenilor din jurul tău. În acele momente, nu poți decât să te întorci înaintea lui Dumnezeu și să începi să reflectezi: „Cu ce anume am greșit? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să-mi permiți să înțeleg. Dacă Dumnezeu nu mă luminează, pur și simplu voi continua să mă rog. Dacă m-am rugat și tot nu înțeleg, atunci voi continua să caut în privința acestei chestiuni și o voi face cu cineva care înțelege adevărul.” Asta înseamnă să-ți asumi răspunderea pentru tine însuți. Unii oameni nu caută niciodată adevărul atunci când li se întâmplă ceva. Ei înțeleg unele cuvinte și doctrine și cred că înțeleg adevărul. Se păcălesc singuri, iar asta este o nesăbuință. Sunt cei mai nesăbuiți și ignoranți dintre oameni, iar singurul rezultat posibil este că-și vor face rău și se vor distruge, fără să câștige niciun adevăr.

În mod normal, nu vă rugați mult, nu-i așa? Când oamenii nu se roagă mult, nu caută mult, iar dacă nu caută mult, le este greu să înțeleagă adevărul și nu se supun. Dacă nu ai o atitudine de căutare, cum poți fi supus? Cum vei fi capabil să înțelegi faptele lui Dumnezeu? Nici măcar nu știi cum lucrează Dumnezeu asupra ta, nici cui ar trebui să te supui sau de cuvintele cui ar trebui să ții cont. Pentru tine, supunerea iese din discuție. Aceasta nu este un lucru nedeslușit. Necesită un scop și un obiect. Dacă nici măcar nu știi de ce exprimă Dumnezeu adevărul sau ce face El, cum poți fi supus? Supunerea devine o vorbă goală atunci când o rostești. Când ți se întâmplă ceva, cum ar trebui să te rogi și cum ar trebui să cauți, spunând ce este în inima ta? Ce ar trebui să cauți? Aceste lucruri trebuie să-ți fie clare, înainte să te poți ruga cu adevărat. Când te rogi, nu repeta ce spun alții și, cu atât mai puțin, cuvintele lui Isus: „Facă-se voia Ta.” Nu copia orbește aceste cuvinte. Ceea ce ai înlăuntrul tău nu este mai mult decât luminare și iluminare și acestea nu pot echivala îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Uneori, când ești emondat sau înduri vreo suferință, nu spune că Dumnezeu te desăvârșește sau că aceea este voia Lui. E greșit să spui asta și nu trebuie să te rogi în felul acesta. Ocupi statutul greșit, iar Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Unii imită rugăciunea lui Isus, spunând: „Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!” Va fi de ajuns să te pui pe picior de egalitate cu Dumnezeu? Hristos, din perspectiva trupului, a rostit acea rugăciune către Duhul din Ceruri. Ei erau pe picior de egalitate, de același statut. Erau un singur Dumnezeu, doar perspectiva era diferită. Hristos S-a rugat în felul acela; dacă oamenii se roagă și ei în felul acela, asta arată că nu au rațiune și nu-i de mirare că Duhul Sfânt nu-i luminează deloc! Acele cuvinte pe care le spui sunt cuvinte de imitație, nu rostite din inimă. Sunt complet goale și nepractice, lucru care arată că statura ta este prea mică pentru a fi capabilă să înțeleagă cuvintele și cerințele lui Dumnezeu. Cum te va lumina Duhul Sfânt? Oamenii sunt atât de confuzi! Dacă nu pot realiza nici măcar acest lucru, atunci nu vor înțelege niciodată adevărul. Nu-i imita la întâmplare pe alții atunci când te rogi. Trebuie să ai propriile gânduri și păreri. Dacă nu înțelegi ceva, atunci trebuie să cauți adevărul. Trebuie să contempli adesea cum să te rogi, atunci când se abat asupra ta probleme de tot felul și, dacă găsești o cale de a înainta, trebuie să-ți îndrumi și frații și surorile să se roage în acel fel. Asta Îi place lui Dumnezeu. Toată lumea trebuie să învețe cum să vină înaintea lui Dumnezeu. Nu încerca să gestionezi totul orbește, de unul singur, și nu-ți baza acțiunile pe propriile închipuiri. Dacă, atunci când faci asta, faci lucruri care provoacă întreruperi și tulburări și sunt contrare intențiilor lui Dumnezeu, atunci vei avea necazuri. Dacă ți se cere să conduci o biserică și tu predici mereu cuvinte și doctrine, dar nu ai părtășie despre modul în care să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să se roage, atunci te-ai rătăcit. Dacă predici mereu cuvinte și doctrine și îi înveți pe oameni rugăciuni goale, în care ei doar recită câteva cuvinte din Biblie și fraze doctrinare, atunci nu vor exista rezultate, indiferent de felul în care se roagă. Viața lor nu va progresa, relația lor cu Dumnezeu nu va fi una normală, iar asta înseamnă și că îi vei duce și pe ei spre rătăcire. Ce fel de rugăciune dă rezultate? Părtășia cu Dumnezeu, cu inima deschisă. Cel mai important este ca omul să se roage lui Dumnezeu și să caute adevărul conform cuvintelor și cerințelor Lui. E necesar să o facă din toată inima. Cei care nu fac asta din toată inima vor găsi acest lucru greu de realizat. Ce fel de oameni luminează Duhul Sfânt? Pe cei care sunt pătrunzători și subtili în gândire. Când Duhul Sfânt le dă un sentiment sau îi luminează, ei pot simți că aceea este lucrarea Duhului Sfânt, că Dumnezeu este Cel care o face. Sau, uneori, când sunt luminați sau mustrați de Duhul Sfânt, ei își pot da seama imediat și se stăpânesc. Acesta este felul de oameni pe care Duhul Sfânt îi luminează. Dacă un om este nepăsător și nu are înțelegere spirituală, el nu va realiza când Duhul Sfânt îi oferă un sentiment. Nu dă atenție lucrării Duhului Sfânt. Acesta s-ar putea să-l lumineze de trei sau patru ori și, totuși, el nu poate să accepte asta, așa că Duhul Sfânt nu va mai lucra asupra lui. De ce unii oameni continuă să creadă și, totuși, nu pot ajunge la Dumnezeu sau nu pot simți cum lucrează Duhul Sfânt și sunt întunecați pe interior, deprimați și nu au energie? Nu au deloc luminare de la Duhul Sfânt. Cum ar putea să aibă energie, cu acele lucruri și doctrine lipsite de viață? Omul nu poate rezista mult doar cu entuziasm; trebuie să înțeleagă adevărul ca să aibă putere. Prin urmare, pentru a crede în Dumnezeu, omul trebuie să fie subtil în gândire și să se axeze pe citirea cuvintelor lui Dumnezeu, pe cunoașterea de sine și pe înțelegerea și practicarea adevărului. Doar atunci poate dobândi lucrarea și conducerea Duhului Sfânt. Unii au doar o capacitate de a înțelege adevărul, dar nu au analizat sau experimentat niciodată lucrarea Duhului Sfânt. Mergând mai departe, trebuie să vă axați pe cel mai subtil sentiment și pe cea mai subtilă lumină. De fiecare dată când ți se întâmplă ceva, ar trebui să privești și să tratezi acel lucru conform adevărului. Acesta este modul în care vei ajunge treptat pe calea corectă de a crede în Dumnezeu. Dacă privești totul cu ochii tăi trupești; dacă analizezi totul folosind doctrine, logică și reglementări; și dacă analizezi și gestionezi totul pe baza gândirii umane, asta nu este căutarea adevărului, iar tu nu vei fi capabil să te supui lui Dumnezeu. Indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, vei fi în afara cuvintelor Sale, vei fi un străin și nu vei fi capabil să înțelegi adevărul. Acum trebuie să vă îndreptați atenția treptat în această direcție și să năzuiți spre adevăr. După mai mulți ani de experiență, statura voastră va crește puțin și veți fi capabili să înțelegeți o parte din adevăr. Nu te gândi că, dacă ai ajuns să crezi în Dumnezeu târziu, aceasta nu este o problemă, că poți să pătrunzi în adevărul-realitate odată cu ceilalți sau că nu vei rămâne niciodată în urmă. Nu trebuie să gândești așa. Dacă o faci, sigur vei rămâne în urmă. Dacă ai ajuns să crezi târziu în Dumnezeu, atunci ar trebui să te grăbești și mai mult. Trebuie să faci tot ce poți ca să recuperezi decalajul, fiindcă numai atunci vei fi capabili să ții pasul cu urmele lucrării lui Dumnezeu și să te împiedici să rămâi în urmă și să fii eliminat.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.