Care este natura problemei privind falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă modifici cuvintele lui Dumnezeu și Îi falsifici spusele, aceasta constituie cea mai gravă opoziție și blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Doar cei de teapa Satanei sunt capabili de o astfel de faptă rea și sunt la fel ca arhanghelul. Acesta a spus: „Dumnezeule, poți crea cerul, pământul și toate lucrurile și poți face semne și minuni – la fel și eu. Ai urcat pe tron, la fel voi face și eu. Stăpânești toate națiunile, la fel și eu. Tu ai creat oamenii, iar eu îi gestionez!” Atât de arogant este arhanghelul; nu are niciun pic de rațiune. Natura falsificării cuvintelor lui Dumnezeu este aceeași ca a arhanghelului, adică este o manifestare a împotrivirii directe față de Dumnezeu și a blasfemiei împotriva Lui. Oamenii care falsifică cuvintele lui Dumnezeu sunt cei care I se opun cel mai mult și Îi ofensează direct firea. Dumnezeu nu urăște pe nimeni mai mult decât pe cei care Îi falsifică cuvintele. Se poate spune că falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu este o blasfemie împotriva Lui și a Duhului Sfânt și un păcat de neiertat. Pe lângă falsificarea cuvintelor Sale de către oameni, mai există ceva ce ofensează firea lui Dumnezeu, și anume când oamenii îndrăznesc să modifice la întâmplare rânduielile de lucru și apoi le transmit bisericii pentru a-i induce în eroare pe aleșii lui Dumnezeu, tulburând și perturbând lucrarea bisericii. La rândul ei, aceasta e o manifestare a opoziției directe față de Dumnezeu și ceva ce Îi ofensează firea. Unii oameni nu au deloc inimi cu frică de Dumnezeu. Ei cred că rânduielile de lucru sunt scrise de om, că vin de la om și, oricând nu sunt în acord cu noțiunile lor, le schimbă după bunul lor plac. Știți care dintre decretele administrative ale lui Dumnezeu sunt încălcate? (7. „În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a te supune lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt în toate. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu analiza ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie supunerea deplină” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”).) Lucrurile care încalcă decretele administrative sunt lucruri care ofensează firea lui Dumnezeu. Nu poți vedea limpede acest lucru? Unii oameni sunt exagerat de nepăsători în atitudinile lor față de rânduielile de lucru ale Celui de mai sus. Ei au următoarea părere: „Cel de mai sus face rânduielile de lucru, iar noi facem lucrarea în cadrul bisericii. Unele cuvinte și chestiuni pot fi implementate flexibil. Depinde de noi cum anume urmează să fie făcute. Cel de mai sus doar vorbește și face rânduielile de lucru; noi suntem cei care întreprindem acțiuni practice. Prin urmare, după ce primim lucrarea de la Cel de mai sus, putem face ce vrem. E în regulă, nu contează cum este făcută. Nimeni n-are dreptul să intervină.” Principiile potrivit cărora acționează sunt următoarele: ascultă ceea ce cred că este corect și ignoră ceea ce cred că este greșit, consideră că părerile lor sunt adevărul și principiile, se împotrivesc la orice nu este în acord cu voința lor și îți sunt extrem de potrivnici în privința acelor lucruri. Când cuvintele Celui de mai sus nu sunt în acord cu voința lor, ei le schimbă și le transmit mai departe doar după ce sunt pe placul lor. Fără aprobarea lor, nu permit ca acestea să fie transmise mai departe. În alte zone, rânduielile de lucru ale Celui de mai sus sunt transmise așa cum sunt, în timp ce acești oameni transmit către bisericile de care sunt responsabili versiunile modificate de ei ale rânduielilor de lucru. Astfel de oameni vor mereu să-L dea pe Dumnezeu la o parte; abia așteaptă să-i facă pe toți să creadă în ei, să-i urmeze și să li se supună. În mințile lor, sunt domenii în care Dumnezeu nu ajunge la nivelul lor – ei înșiși ar trebui să fie Dumnezeu, iar alții ar trebui să creadă în ei. Aceasta este natura situației. Dacă ați înțelege asta, tot ați plânge atunci când sunt demiși? Tot v-ar părea rău pentru ei? Tot ați crede: „Cel de mai sus S-a purtat neadecvat. Îi tratează nedrept pe oameni. Cum a putut să demită o persoană atât de muncitoare?” Cei care spun asta sunt lipsiți de discernământ. De dragul cui muncesc ei din greu? De dragul lui Dumnezeu? De dragul lucrării bisericii? Ei muncesc din greu pentru a-și consolida statutul; sunt muncitori pentru a-și întemeia împărății independente. Îl slujesc ei pe Dumnezeu? Își îndeplinesc îndatoririle? Sunt loiali și supuși lui Dumnezeu? Sunt doar lacheii Satanei și, când lucrează, diavolul este cel care stăpânește. Ei aduc prejudicii planului de gestionare și tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Sunt cu adevărat antihriști! Unii spun: „Privește cât de mult muncesc – este nevoie de foarte mult efort ca să scrii toate lucrurile acelea și să le transmiți bisericilor.” Dați-Mi voie atunci să vă întreb: sunt lucrurile pe care le scriu edificatoare pentru oameni? Care anume este scopul pe care își doresc să-l atingă? Ai discernământ în privința acestor chestiuni? Care vor fi consecințele dacă acestea te induc în eroare? Te-ai gândit la asta? Unora le este milă de astfel de oameni, spunând: „Lucrează atât de mult și nu-i ușor să scrii toate lucrurile acelea, așa încât casa lui Dumnezeu ar trebui să-i ierte dacă sunt câteva abateri sau lucruri deformate în ceea ce au scris.” Care este problema cu faptul că spun asta? Poate cineva să câștige cu adevărat aprobarea lui Dumnezeu doar muncind din greu? De dragul cui muncesc din greu acei oameni? Dacă nu muncesc din greu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a-I aduce glorie, ci pentru a dobândi statut, atunci, indiferent cât de mult muncesc, există vreo semnificație sau valoare în asta? Acest tip de muncă asiduă este egoistă și josnică, rea și nerușinată! Care vor fi consecințele dacă acest tip de antihrist nu este demis? Oamenii vor tulbura lucrarea bisericii după bunul lor plac și vor deveni potrivnici lui Dumnezeu înainte de a-și da măcar seama de acest lucru. Nu este asta o tulburare și perturbare a lucrării lui Dumnezeu? Dacă muncesc din greu pentru a-și atinge scopurile proprii, le dă asta dreptul de a se opune lui Dumnezeu? Ar trebui să se opună apoi lui Dumnezeu și să se răzvrătească împotriva Lui? Ar trebui să fie arbitrari și nesăbuiți și să refuze să I se supună? Pot face, pur și simplu, orice doresc? Cei care nu dețin adevărul, care nu se supun lui Dumnezeu și vor doar să acționeze orbește, crezând că tot ce fac este rezonabil și corect sunt de-a dreptul diavoli și lachei ai Satanei care vin să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii! Dacă nu doar că nu poți deosebi astfel de oameni, dar îi și compătimești, verși lacrimi pentru ei și le sari în apărare, atunci nici tu nu ești bun de nimic, ești un om confuz și încet la minte. Poate gândești în continuare: „Cel de mai sus nu ține cont de sentimentele lor. Acea persoană a muncit din greu și Cel de mai sus a înlăturat-o pur și simplu.” Dacă spui asta, și tu ești un lacheu al Satanei și aparții diavolului. Sunt mulți oameni care trăiesc potrivit filosofiilor satanice, fără să-i dea în vileag sau să-i raporteze vreodată pe conducătorii falși și pe antihriști, până când, într-o zi, un antihrist face ceva dezastruos și își dau seama în final că acesta a fost într-adevăr un caz de inducere a oamenilor în eroare de către un antihrist. Unii încă au noțiuni în această privință, spunându-și: „Dumnezeu este atotputernic, iar Cel de mai sus ar trebui să știe câți antihriști există în biserică, deci chiar e nevoie să-i raportăm noi?” Oare oamenii care spun asta nu sunt absurzi? În momentul de față, Dumnezeu lucrează în umanitate și conducătorul Celui de mai sus este om, așadar, dacă nu ar intra în contact direct cu problemele bisericii, cum ar putea cunoaște aceste lucruri? De multe ori, când au avut loc incidente în care au fost implicați antihriști, problemele s-au rezolvat doar după ce au fost raportate și date în vileag de unii oameni, iar Cel de mai sus a ordonat o anchetă. În timp ce lucrează și-i conduce pe oameni în umanitatea normală, Dumnezeu nu este deloc supranatural și este extrem de practic, dar El îl cucerește, înfrânge și umilește pe Satana. Doar astfel pot fi revelate atotputernicia și înțelepciunea Sa. Atât de practică este lucrarea lui Dumnezeu; El rânduiește toți acești oameni, toate aceste evenimente și lucruri astfel încât aleșii Săi să poată învăța lecții, să capete discernământ și să-și îmbogățească cunoștințele. Odată ce aleșii Săi vor căpăta discernământ, conducătorii falși, antihriștii și oamenii răi vor fi incapabili să scape de „brațul lung al legii”. Dumnezeu va folosi faptele pentru a-i dezvălui și a le îngădui tuturor aleșilor Săi să vadă și să înțeleagă limpede. În trecut, n-au fost dezvăluiți și eliminați mulți oameni răi și antihriști? Oare nimeni nu poate vedea limpede această chestiune? Atunci și voi sunteți prea confuzi!

Deși unii oameni nu înțeleg câteva părți din rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, tot sunt capabili să se supună, spunând: „Tot ce face Dumnezeu este corect și are sens. Dacă nu înțelegem întru totul rânduielile de lucru, ar trebui mai întâi să ne supunem lor. Nu-L putem judeca pe Dumnezeu! Ar trebui să ascultăm rânduielile de lucru, chiar dacă nu sunt conforme cu noțiunile noastre, deoarece suntem oameni și ce poate vedea mintea omenească? Ar trebui să ne supunem pur și simplu rânduielilor lui Dumnezeu; va veni ziua în care le vom înțelege. Chiar dacă tot nu le vom putea înțelege pe deplin când vom ajunge în ziua aceea, ar trebui totuși să ne supunem de bunăvoie. Suntem oameni și ar trebui să ne supunem lui Dumnezeu. Asta ar trebui să facem.” Unii oameni sunt însă diferiți și, când văd rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, le vor studia mai întâi, spunând: „Asta zice Dumnezeu și acestea sunt cerințele Sale. Primul lucru pare în regulă, dar al doilea nu e foarte potrivit. O să-l schimb.” Oare astfel de oameni au inimi cu frică de Dumnezeu? Dacă schimbi rânduielile de lucru după bunul plac, care este natura acestei probleme? Nu înseamnă că tulburi și perturbi lucrarea casei lui Dumnezeu? Lucrurile pe care le deții sunt adevărul? Dacă realmente ai adevărul, de ce nu-l exprimi? De ce schimbi cuvintele lui Dumnezeu? Ce fire dezvălui procedând astfel? Este o fire arogantă și neprihănită de sine, care nu ascultă de nimeni. Dacă îndrăznești să faci mofturi când vine vorba de rânduielile lui Dumnezeu, atunci există o problemă gravă cu mentalitatea și firea ta. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să aibă discernământ în privința unor astfel de oameni. În primul rând, astfel de oameni nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, însă consideră că înțeleg adevărul și nu au de gând să asculte de nimeni. În al doilea rând, când au noțiuni despre rânduielile de lucru, nu le menționează casei lui Dumnezeu, ci doar le răspândesc în jurul lor. În al treilea rând, când au noțiuni despre Dumnezeu și lucrarea casei Sale, nu doar că nu le rezolvă, ci îi și instigă pe aleșii lui Dumnezeu să dezvolte noțiuni despre El, să ia atitudine și să lupte împotriva Lui, pentru a-L obliga să acționeze potrivit dorințelor lor și, în cele din urmă, să-L facă să Se supună. Pe baza acestor trei comportamente, putem fi siguri ce fel de oameni sunt aceștia. Sunt oameni care caută adevărul și se supun lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. Nu caută câtuși de puțin adevărul și nici nu sunt mulțumiți de Dumnezeu. Au noțiuni despre El și le răspândesc, făcându-i pe toți să dezvolte noțiuni în privința Lui, să ia atitudine pentru a lupta și a se opune Lui. Pe baza acestora, pot fi caracterizați pe deplin drept antihriști veritabili. Cum ar trebui gestionați astfel de oameni? Ar trebui ajutați cu dragoste? Acest lucru este inutil, deoarece ei nu acceptă adevărul. Cum rămâne cu emondarea lor? Nici acest lucru nu este util, deoarece ei nu acceptă adevărul. Dacă aceia care cred în Dumnezeu nu pot accepta adevărul, este o problemă gravă și un lucru îngrozitor! Dacă privești prea simplist această chestiune și crezi că nu e mare lucru, va veni o zi în care Îl vei ofensa pe Dumnezeu. Am văzut oameni de acest fel și, chiar dacă nu au fost încă îndepărtați, de fapt, finalul lor a fost determinat deja: vor fi eliminați.

Cei care cred în Dumnezeu trebuie cel puțin să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Și ce înseamnă să-ți fie frică de Dumnezeu? Oamenilor trebuie să le fie frică de El, trebuie să facă totul cu atenție și grijă, lăsându-și spațiu de manevră, nefăcând pur și simplu orice își doresc. De exemplu, când casa lui Dumnezeu demite niște conducători falși, unii oameni spun: „Nu sunt sigur în această privință. Nu știm exact ce au făcut și, chiar dacă am ști, n-am putea înțelege în întregime natura lucrurilor pe care le-au făcut. Tot ce face Dumnezeu este corect și va veni întotdeauna o zi în care El va clarifica lucrurile și ne va îngădui să-I înțelegem voia.” Dacă nu înțelegi de ce casa lui Dumnezeu face lucrurile astfel, dar te poți supune totuși, ești o persoană destul de evlavioasă, despre care se poate spune că are într-o anumită măsură o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă nu înțelegi, dar totuși te plasezi împotriva lui Dumnezeu și tulburi lucrarea bisericii, vei avea necazuri. De fiecare dată când biserica demite conducători falși și exclude antihriști, unii dintre adepții lor inveterați iau mereu atitudine și sar în apărarea lor, judecându-L public pe Dumnezeu din această cauză, spunând că El este nedrept și cerându-I Duhului Sfânt să dezvăluie această chestiune. Pentru astfel de oameni, chiar dacă prestează un serviciu excepțional când răspândesc Evanghelia și își îndeplinesc îndatoririle, nimic nu contează. O trădare îți va stabili pe veci soarta. Trebuie să vezi limpede esența trădării; nu considera că nu este mare lucru. Se poate spune că toți v-ați opus lui Dumnezeu, că toți ați comis fărădelegi. Însă natura împotrivirii și cea a fărădelegilor voastre sunt diferite. Natura chestiunii despre care tocmai am vorbit este foarte gravă și constituie o judecată publică a lui Dumnezeu și o împotrivire față de El. Unora le place mereu să scrie lucruri, scrisori pe care le transmit la întâmplare în cadrul bisericii. Este acest lucru conform principiilor? Sunt lucrurile pe care le scriu o mărturie adevărată? Sunt o experiență de viață? Sunt edificatoare pentru aleșii lui Dumnezeu? Dacă nu sunt, dar acești oameni le transmit totuși la întâmplare în cadrul bisericii, sunt niște oameni care induc în eroare, care răspândesc erezii și sofisme, denaturează faptele, confundă binele și răul și rostesc o mulțime de aberații. Unii chiar vor să scrie o carte proprie, apoi să o trimită bisericii și să devină faimoși. Oare oamenii nu au învățat o lecție profundă din exemplul lui Pavel? Tot vrei să scrii o carte, să scrii o „autobiografie a unei celebrități” și să o intitulezi „Rezumat al adevărului”. Nu ai pic de rațiune! Dacă ești în stare, scrie mai multe articole de mărturie bazată pe experiență. Nu ai fost judecat și nu ai suferit destul în acești ani de când crezi în Dumnezeu? Încă nu poți vedea limpede această chestiune? Ce înțeleg oamenii? Cuvintele și doctrinele pe care le rostești nu-ți pot rezolva nici măcar problemele tale, dar tot vrei să le oferi altora. Nu te cunoști deloc pe tine însuți! De ce tipărește și trimite cărți casa lui Dumnezeu în mod uniform? Pentru că majoritatea acestor cărți sunt alcătuite din cuvintele lui Dumnezeu, iar toate celelalte sunt alcătuite din mărturiile adevărate bazate pe experiențe ale aleșilor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri pozitive de care aleșii Săi au nevoie, prin urmare toate cărțile publicate în mod uniform de casa lui Dumnezeu sunt necesare pentru lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest mod de a face lucrurile provine și din îndrumarea Duhului Sfânt. Înțelegeți cu toții că acele cărți publicate în mod uniform de casa lui Dumnezeu sunt de cea mai mare valoare și necesitate. Știți foarte bine ce beneficii puteți obține ascultând predici, prin urmare, dacă aveți discernământ privind lucrurile răspândite de conducătorii falși și antihriști, veți fi cu adevărat capabili să-i distingeți. Ținând însă cont de statura voastră actuală, doar înțelegeți multe doctrine despre credința în Dumnezeu, iar adevărul încă nu vă este clar. Există chestiuni importante pe care tot nu le puteți înțelege pe deplin, care vă par vagi și nedeslușite, așadar nu aveți încă adevărurile-realități și tot nu sunteți prea pătrunzători. Indiferent cum se poartă sau vorbește orice persoană din biserică, vă lipsește un discernământ clar. Unii oameni cred că, atât timp cât cineva vorbește elocvent, poate fi martor pentru Dumnezeu și că aceia care nu vorbesc elocvent nu pot da o mărturie bazată pe experiență, chiar dacă au această experiență. Au dreptate în această privință? Se înșală grav; mărturia bazată pe experiență este practică, indiferent cum este relatată și, dacă cineva nu are o mărturie bazată pe experiență, atunci ceea ce spune nu este practic, indiferent cât de bine poate discuta despre doctrine. De ce? Discuțiile despre cuvinte și doctrine nu înseamnă că o persoană deține adevărul-realitate și, chiar dacă înțelege puțin din adevăr, înțelegerea sa tot este destul de superficială și de limitată și persoana nu poate deloc să scrie o mărturie bazată pe experiență. Dacă cineva nu are o mărturie bazată pe experiență, dar tot rostește cu nerușinare cuvinte și doctrine și le face morală oamenilor, atunci s-a transformat într-un fariseu ipocrit. Poate doar să inventeze o mărturie falsă ca să-i inducă în eroare pe oameni. Cei care fac asta vor fi blestemați de Dumnezeu. Capacitatea cuiva de a fi martor adevărat nu depinde de elocvența sa. Priviți cât de multe mărturii bazate pe experiențe a avut Petru – câte slove a scris el? Câte articole de mărturie a scris el? Deși au fost doar câteva, Dumnezeu l-a aprobat pe Petru, spunând că este persoana care L-a cunoscut cel mai bine și L-a iubit cu adevărat. Dacă ai într-adevăr o mărturie bazată pe experiență, cu siguranță te vei fi schimbat și vei fi devenit mult mai ascultător. Nu vei mai face acele lucruri pline de entuziasm, acele lucruri pe care le considerai bune. Când vei recunoaște cât de insignifiant, sărăcit și deplorabil este omul, nu vei îndrăzni să acționezi arbitrar sau să scrii o carte sau o autobiografie. Toți cei care-și doresc să scrie cărți sau autobiografii ori să-și clădească reputația sub pretextul de a aduce un soi de contribuție sunt oameni aroganți, încrezuți și ambițioși care-și supraevaluează capacitățile, care nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și cărora le place să-și urmeze propria voință în acțiunile lor. Toți oamenii care urmăresc realmente adevărul se concentrează pe a-și îndeplini bine îndatoririle, a înțelege adevărul și a acționa în concordanță cu principiile. Ei consideră că îndeplinirea corectă a îndatoririlor, schimbarea firii, pătrunderea în adevărul-realitate și o mărturie adevărată bazată pe experiență sunt mai bune decât orice altceva. Cei care pot urmări în acest mod sunt cei mai isteți oameni și cei mai înzestrați cu rațiune.