Atunci când unii oameni slujesc drept conducători sau lucrători, le e întotdeauna teamă să nu facă ceva greșit și să fie dezvăluiți și eliminați, așa că adeseori le spun altora: „Nu ar trebui să devii conducător. Imediat ce va merge ceva prost, vei fi eliminat și nu va mai exista cale de întoarcere!” Nu e această afirmație o aberație? Ce înseamnă „nu va mai exista cale de întoarcere”? Ce fel de conducători și lucrători sunt eliminați? Toți sunt niște indivizi răi care, în ciuda avertizărilor repetate, se dezlănțuie, perturbând și tulburând lucrarea bisericii. Dacă cineva face o greșeală doar pentru că are o statură mică sau un calibru slab sau pentru că nu are experiență, doar dacă acceptă adevărul și se căiește cu adevărat, oare casa lui Dumnezeu o să îl elimine? Chiar dacă acea persoană nu poate face nicio lucrare reală, i se va ajusta doar datoria. Așadar, oamenii care spun acele lucruri nu distorsionează faptele? Nu răspândesc noțiuni ca să îi inducă în eroare pe ceilalți? Conducătorii și lucrătorii din casa lui Dumnezeu sunt aleși democratic, nu e ca și când oricine își dorește aceste roluri îl poate obține. Casa lui Dumnezeu tratează conducătorii și lucrătorii conform adevărurilor-principii; doar acei conducători falși care nu acceptă deloc adevărul și antihriștii care urmăresc să aibă renume, câștiguri și statut și care refuză cu îndârjire să se căiască, doar aceia vor fi eliminați. Cei care pot accepta adevărul, cei care acceptă să fie emondați și care se căiesc cu adevărat, aceia nu vor fi eliminați. Cei care răspândesc noțiunea că „e prea riscant să fii conducător” au intenții și obiective ascunse. Scopul lor este să-i inducă în eroare pe oameni, să îi împiedice pe alții să devină conducători și să exploateze oportunitatea astfel apărută. Oare asta nu înseamnă să ai un motiv ascuns? Dacă te îngrijorezi că ai putea fi eliminat, ar trebui să fii precaut, să te rogi lui Dumnezeu, să te căiești înaintea Lui și să accepți adevărul, astfel încât să îți poți îndrepta greșelile. Nu se va rezolva astfel problema? Dacă cineva face o greșeală și, atunci când se regăsește în poziția de a fi emondat, nu acceptă adevărul și nu are nicio intenție de a se căi într-un mod autentic și continuă să fie superficial și să se dezlănțuie, atunci ar trebui să fie eliminat. Atunci când unii slujesc în calitate de conducători sau lucrători, devin îndrăzneți și curajoși, vorbesc și acționează fără scrupule și vor să amăgească pe toată lumea. Nu doar că nu reușesc să folosească adevărul pentru a rezolva problemele, dar îi și identifică și izolează pe cei care raportează probleme Celui de mai sus. Când Cel de mai sus află despre această problemă și îi trage la răspundere, devin timizi ca niște șoricei, refuzând cu încăpățânare să recunoască ce au făcut. Ei cred că dacă refuză să o recunoască, pot scăpa cu obrazul curat și casa lui Dumnezeu nu va mai cerceta situația. Să fie chiar atât de simplu? Casa lui Dumnezeu va verifica situația clar și o va rezolva în baza principiilor; cel responsabil nu va avea cale de scăpare. Când oamenii nu caută adevărul în lucrurile pe care le fac și acționează la întâmplare, necugetat și conform propriilor capricii, recurgând la sofisme și prefăcătorie, refuzând cu îndârjire să își recunoască greșelile când lucrurile merg prost, ce fel de problemă este aceasta? Este aceasta atitudinea corectă? Oare dacă recurg la sofisme și prefăcătorie și refuză cu încăpățânare să își recunoască acțiunile vor rezolva problema? Oare această atitudine este în conformitate cu adevărul? Este vorba aici despre supunere autentică? Se tem să facă greșeli și să fie expuși și raportați, se tem că vor fi trași la răspundere de casa lui Dumnezeu și se tem să fie judecați, condamnați și eliminați. Este vreo problemă cu această frică? Această teamă nu este un lucru pozitiv; de unde provine? (Din firile lor corupte satanice.) Corect. Deci, ce înseamnă mai exact această teamă? Să o disecăm. De ce le e teamă? Teama lor vine din îngrijorarea că, odată ce lucrurile vor fi expuse, ei vor fi demiși și înlocuiți, pierzându-și statutul și mijloacele de trai. Prin urmare, recurg la minciuni și sofisme, refuzând cu încăpățânare să își recunoască acțiunile. Pe baza acestei atitudini, se dezvăluie dacă acceptă sau nu adevărul, dacă sunt sau nu aroganți și neprihăniți de sine și dacă sunt sau nu oameni înșelători. Nu sunt ei diavoli? Și-au arătat în sfârșit adevărata natură. În ce momente sunt oamenii dezvăluiți cel mai mult? Când li se întâmplă ceva și mai ales când faptele lor rele sunt dezvăluite, urmăriți-le atitudinea – aceste momente îi dezvăluie cel mai mult. Micimea lor, ipocrizia, înșelătoria și refuzul încăpățânat de a-și recunoaște greșelile și așa mai departe – toate aceste firi corupte izbucnesc deodată. Nu este acesta momentul când poți discerne cel mai ușor oamenii? Unii nu cred că oamenii pot fi tratați corect de casa lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu și adevărul domnesc în casa Lui. Ei cred că indiferent ce datorie îndeplinește o persoană, dacă apare o problemă acolo, casa lui Dumnezeu va gestiona imediat situația persoanei respective și îi va lua dreptul de a îndeplini acea datorie, alungând-o sau chiar îndepărtând-o din biserică. Oare chiar așa funcționează lucrurile? Cu siguranță, nu. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii conform adevărurilor-principii. Dumnezeu este drept în felul în care tratează fiecare persoană. El nu Se uită doar la modul în care se comportă o persoană într-o singură situație; El Se uită la natura-esență pe care o are acea persoană, la intențiile ei, la atitudinea ei și Se uită mai ales dacă o persoană poate reflecta asupra ei când face o greșeală, dacă are mustrări de conștiință și dacă poate pătrunde în esența problemei pe baza cuvintelor Lui, ajungând să înțeleagă adevărul, să se urască pe sine și să se căiască sincer. Dacă cineva e lipsit de această atitudine corectă și este complet întinat de intențiile sale personale, dacă este plin de planuri viclene și dezvăluiri ale firilor corupte, iar atunci când apar probleme recurge la prefăcătorie, sofisme, se justifică și refuză cu încăpățânare să își recunoască acțiunile, atunci acea persoană nu poate fi mântuită. Nu acceptă deloc adevărul și a fost complet dezvăluită. Oamenii care nu au dreptate și care nu pot accepta deloc adevărul sunt neîncrezători în esență și nu pot decât să fie eliminați. Cum să nu fie dezvăluiți și eliminați neîncrezătorii care slujesc drept conducători și lucrători? Un neîncrezător, indiferent de datoria pe care o îndeplinește, este dezvăluit cel mai rapid pentru că firile corupte pe care le dezvăluie sunt prea numeroase și prea evidente. Mai mult, acea persoană nu acceptă deloc adevărul și acționează necugetat și la întâmplare. În cele din urmă, când a fost eliminată și a pierdut ocazia de a-și face datoria, începe să se îngrijoreze, gândind: „Sunt terminat. Dacă nu mi se permite să îmi îndeplinesc datoria, nu pot fi mântuit. Ce să fac?” De fapt, Cerul va lăsa mereu omului o cale de ieșire. Există o ultimă cale, anume să se căiască într-un mod autentic și să se grăbească să răspândească Evanghelia și să câștige oamenii, revanșându-se pentru greșelile sale prin săvârșirea de fapte bune. Dacă nu urmează această cale, atunci este cu adevărat terminat. Dacă are puțină rațiune și știe că nu are niciun talent, ar trebui să se înzestreze corespunzător cu adevărul și să se instruiască pentru a răspândi Evanghelia – și aceasta înseamnă îndeplinirea unei datorii. Este pe deplin realizabil. Dacă cineva recunoaște că a fost eliminat pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria, dar tot nu acceptă adevărul și nu manifestă nici cea mai mică remușcare, ci, dimpotrivă, se abandonează disperării, oare nu dă dovadă de nesăbuință și ignoranță? Spune-Mi, dacă o persoană a făcut o greșeală, dar este capabilă de înțelegere adevărată și dispusă să se pocăiască, oare casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda o șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă dacă nu ai conștiință sau rațiune și dacă nu te ocupi de lucrarea care ți se cuvine, dacă ai câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știi să o prețuiești, nu urmărești câtuși de puțin adevărul, lăsând cel mai bun moment să treacă, atunci vei fi dezvăluit. Dacă ești în mod constant superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu ca să îndeplinești o datorie? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, El este Cel care deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Nu este nevoie să analizezi ce este corect și ce este greșit, trebuie doar să auzi și să te supui. Atunci când te confrunți cu emondarea, trebuie să accepți adevărul și să fii capabil să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de dreptul tău de a îndeplini o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii eliminat, vii întotdeauna cu scuze, te justifici mereu, aceasta este o problemă. Dacă îi lași pe ceilalți să vadă că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești nerezonabil, ai dat de necaz. Biserica va fi obligată să se ocupe de tine. Dacă nu accepți deloc adevărul în îndeplinirea îndatoririlor tale și îți este mereu frică să nu fii dezvăluit și eliminat, atunci această frică a ta este întinată de intenții umane, de o fire satanică coruptă și de suspiciune, precauție și neînțelegere. Niciuna dintre acestea nu este o atitudine pe care ar trebui să o aibă o persoană. Trebuie să începi prin a-ți înlătura teama, precum și înțelegerile greșite cu privire la Dumnezeu. Cum apar înțelegerile greșite ale unei persoane cu privire la Dumnezeu? Când lucrurile merg bine pentru o persoană, sigur nu-L înțelege greșit. Crede că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu este onorabil, că Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este milostiv și iubitor, că Dumnezeu are dreptate în tot ceea ce face. Cu toate acestea, când se confruntă cu ceva care nu este în conformitate cu noțiunile sale, aceasta se gândește: „Se pare că Dumnezeu nu este foarte drept, cel puțin nu în privința acestei chestiuni.” Nu este aceasta o înțelegere greșită? Cum se face că Dumnezeu nu este drept? Ce anume a dat naștere acestei înțelegeri greșite? Ce anume te-a făcut să-ți formezi această părere și înțelegerea că Dumnezeu nu este drept? Poți să spui sigur ce a fost? Care propoziție a fost? Care chestiune? Care situație? Spune-o, astfel încât toată lumea să o poată rezolva și să vedem dacă ai un punct de vedere valid. Iar când o persoană Îl înțelege greșit pe Dumnezeu sau se confruntă cu ceva care nu este în conformitate cu noțiunile sale, ce atitudine ar trebui să aibă aceasta? (Una de căutare a adevărului și de supunere.) Aceasta trebuie mai întâi să se supună și să chibzuiască: „Nu înțeleg, dar mă voi supune pentru că acest lucru a fost făcut de Dumnezeu și nu ar trebui să fie analizat de om. Mai mult, nu mă pot îndoi de cuvintele lui Dumnezeu sau de lucrarea Lui, întrucât cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.” Nu este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană? Cu această atitudine, ar mai reprezenta o problemă înțelegerea greșită din partea ta? (Nu.) Nu ți-ar afecta sau tulbura îndeplinirea datoriei. Cine credeți că este capabil de loialitate – o persoană care are înțelegeri greșite în timp ce își îndeplinește datoria sau o persoană care nu are înțelegeri greșite? (O persoană care nu are înțelegeri greșite în îndeplinirea datoriei sale este capabilă de loialitate.) Așadar, în primul rând, trebuie să ai o atitudine supusă. Mai mult, trebuie cel puțin să crezi că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu este drept și că tot ceea ce face Dumnezeu este corect. Acestea sunt condițiile prealabile care determină dacă poți sau nu să fii loial în îndeplinirea datoriei tale. Dacă îndeplinești aceste două condiții preliminare deopotrivă, pot neînțelegerile din inima ta să îți afecteze îndeplinirea datoriei? (Nu.) Nu pot. Asta înseamnă că nu vei implica aceste neînțelegeri în îndeplinirea datoriei tale. Mai întâi, ar trebui să le rezolvi încă de când apar, asigurându-te că vor rămâne doar la faza incipientă. Ce ar trebui să faci mai departe? Înlătură-le de la rădăcină. Cum ar trebui să le înlături? Împreună cu ceilalți, citește câteva pasaje relevante din cuvintele lui Dumnezeu, cu privire la acest aspect. Apoi, ai părtășie despre motivul pentru care Dumnezeu Se poartă astfel, care este intenția Lui și ce rezultate pot fi obținute când El lucrează astfel. Dacă ai părtășie temeinic cu privire la aceste aspecte, vei dobândi o înțelegere a lui Dumnezeu și te vei putea supune. Dacă nu-ți înlături înțelegerile greșite pe care le ai despre Dumnezeu și implici noțiuni în îndeplinirea datoriei tale, spunând: „În acest caz, dumnezeu a acționat incorect, iar eu nu mă voi supune. Voi contesta asta, voi discuta lucrurile cu casa lui dumnezeu. Nu cred că asta a fost mâna lui” – ce fel de fire e aceasta? Este firea satanică tipică. Oamenii n-ar trebui să rostească astfel de cuvinte; aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Dacă te poți opune lui Dumnezeu în acest fel, ești tu oare vrednic să îndeplinești această datorie? Nu ești. Pentru că ești un diavol și îți lipsește umanitatea, nu ești demn de îndeplinirea unei datorii. Dacă o persoană are puțină rațiune și în inima ei se nasc neînțelegeri legate de Dumnezeu, atunci acea persoană se va ruga lui Dumnezeu, va căuta adevărul din cuvintele Lui și, mai devreme sau mai târziu, va vedea lucrurile clar. Asta ar trebui să facă oamenii.

Pe măsură ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, sunt multe lucruri pe care oamenii nu le înțeleg sau nu le pot accepta. Dacă au inimi supuse, aceste probleme se vor rezolva treptat, iar ei vor găsi răspunsurile în cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă nu pot obține rezultate pe moment, vor ajunge în mod natural să înțeleagă aceste lucruri, după mai mulți ani de experiență. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme, o persoană nu reușește să le înțeleagă deloc și se ridică împotriva conducătorilor și lucrătorilor sau se ceartă cu casa lui Dumnezeu, este aceasta o persoană cu rațiune? Ca să Îl urmeze pe Dumnezeu, o persoană ar trebui să aibă cel puțin rațiunea umanității normale și o credință de bază. Doar astfel îi va fi ușor să se supună lui Dumnezeu. Dacă te opui mereu lui Dumnezeu și te ridici împotriva Lui, iar după aceea nu cauți adevărul sau nu ai căință în inimă, atunci nu ești potrivit să îndeplinești o datorie sau să Îl urmezi pe Dumnezeu și nu ești potrivit să accepți însărcinarea dată de El. Dacă nu ai o credință autentică, dar îndeplinești o datorie și Îl urmezi pe Dumnezeu, nu vei reuși să dobândești un punct de sprijin solid și cu siguranță vei fi eliminat. Nu înseamnă că îți provoci singur necazuri? Asta înseamnă să te faci de râs. Așadar, pentru a înlătura înțelegerile greșite legate de Dumnezeu, atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii este ca mai întâi să se supună și să creadă că tot ce face El este corect. Să nu ai încredere în ochii tăi și în judecata ta – dacă te încrezi mereu în judecata ta și în ochii tăi, vei avea necazuri. Tu nu ești Dumnezeu, tu nu deții adevărul. Ești o persoană cu firi corupte; poți face greșeli și tot nu înțelegi adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul, oare Dumnezeu te condamnă? Dumnezeu nu te condamnă, dar tu trebuie să cauți adevărul. Dumnezeu îți oferă oportunitatea și timpul să cauți, iar El așteaptă. Ce așteaptă? Te așteaptă să cauți adevărul în acest timp. Odată ce înțelegi și te supui, totul va fi bine, iar Dumnezeu nu Își va aminti de asta și nici nu te va condamna. Totuși, dacă tu continui să comiți aceleași greșeli vechi, atunci chiar ești terminat și nu mai poți fi mântuit.