Unii oameni nu caută niciodată adevărul în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Ei fac doar cum le place, acționând după propriile închipuiri și sunt mereu arbitrari și repeziți și, pur și simplu, nu merg pe calea practicării adevărului. Ce înseamnă a fi „arbitrar și repezit”? Înseamnă să acționezi oricum consideri de cuviință când întâmpini vreo problemă, fără vreun proces de gândire sau de căutare. Nimic din ceea ce spune altcineva nu îți poate atinge inima sau nu te poate face să te răzgândești. Când ți se oferă părtășie despre adevăr, nici măcar nu îl poți accepta, rămâi la propriile opinii, nu asculți când ceilalți spun ceva corect, crezând că ai dreptate și agățându-te de propriile idei. Chiar dacă gândirea ta este corectă, ar trebui să iei în considerare și opiniile altora. Și dacă nu o faci deloc, nu înseamnă că ești extrem de neprihănit de sine? Nu este ușor pentru oamenii care sunt extrem de neprihăniți de sine și de încăpățânați să accepte adevărul. Dacă faci ceva greșit și ceilalți te critică, spunând: „Tu nu faci acest lucru conform adevărului!”, tu răspunzi: „Chiar dacă este așa, tot la fel voi proceda” și apoi găsești un motiv să îi faci să creadă că așa este corect. Dacă îți aduc reproșuri, spunând: „Acționând în acest fel înseamnă să perturbi, și asta va prejudicia lucrării bisericii”, nu numai că nu asculți, dar continui să vii cu scuze: „Cred că aceasta este calea corectă, deci așa voi face.” Ce fire este aceasta? (Aroganță.) Este aroganță. O natură arogantă te face îndărătnic. Dacă ai o fire arogantă, te vei purta în mod arbitrar și pripit, nepăsător față de ce spune oricine altcineva. Așadar, cum îți rezolvi arbitrarietatea și pripeala? Să spunem, de exemplu, că ți se întâmplă ceva și ai propriile idei și planuri. Înainte de a stabili ce să faci, trebuie să cauți adevărul și ar trebui cel puțin să ai părtășie cu toată lumea despre ceea ce gândești și crezi în privința asta, cerând tuturor să-ți spună dacă gândurile tale sunt corecte și în conformitate cu adevărul și să facă verificări pentru tine. Aceasta este cea mai bună metodă pentru a rezolva arbitrarietatea și pripeala. În primul rând, poți să-ți clarifici părerile și să cauți adevărul – acesta este primul pas al practicii pentru a înlătura caracterul arbitrar și pripit. Al doilea pas are loc atunci când alte persoane dau voce unor păreri contrare – cum poți practica astfel încât să te abții de la a fi arbitrar și pripit? Mai întâi, trebuie să ai o atitudine smerită, să lași deoparte ceea ce ți se pare că este corect și să le permiți tuturor să aibă părtășie. Chiar dacă tu crezi în corectitudinea căii tale, nu ar trebui să tot insiști în acest sens. Acesta este un tip de pas înainte; arată atitudinea celui care caută adevărul, care se neagă pe sine și care mulțumește intențiile lui Dumnezeu. Odată ce ai această atitudine, în același timp în care nu-ți respecți părerile, ar trebui să te rogi, să cauți adevărul de la Dumnezeu și apoi o bază în cuvintele lui Dumnezeu – să stabilești cum să acționezi bazându-te pe cuvintele Lui. Aceasta este cea mai potrivită și precisă practică. Când cauți adevărul și ridici o problemă pentru ca toți să aibă părtășie și să caute un răspuns împreună, atunci e momentul în care Duhul Sfânt oferă iluminare. Dumnezeu îi luminează pe oameni conform principiilor, El le cântărește atitudinea. Dacă tu îți păstrezi cu încăpățânare atitudinea, indiferent dacă perspectiva ta este corectă sau greșită, Dumnezeu Își va ascunde chipul de tine și te va ignora; te va face să te lovești de un perete pentru a te dezvălui și a-ți expune starea urâtă. Dacă, pe de altă parte, atitudinea ta este corectă, iar tu nici nu insiști pe propriile căi și nici nu ești neprihănit de sine, nici capricios și pripit, ci ai atitudinea să cauți și accepți adevărul, dacă ai părtășie cu toată lumea, iar Duhul Sfânt va începe să lucreze printre voi și poate El te va conduce spre înțelegere prin intermediul cuvintelor cuiva. Uneori, când Duhul Sfânt te luminează, El te conduce să înțelegi cel mai important aspect al unei chestiuni cu doar câteva cuvinte sau fraze sau oferindu-ți o idee. Îți dai seama, în acea clipă, că orice lucru de care te-ai agățat este eronat și, în aceeași clipă, înțelegi cel mai potrivit mod de a acționa. Ajuns la un astfel de nivel, nu ai evitat cu succes să faci răul și, totodată, să suporți consecințele unei greșeli? Nu este asta protecția din partea lui Dumnezeu? (Ba da.) Cum se realizează un astfel de lucru? Acest lucru se realizează doar atunci când ai o inimă cu frică de Dumnezeu și când cauți adevărul cu o inimă supusă. Odată ce ai primit luminarea Duhului Sfânt și ai stabilit principiile practicii, practica ta va fi în linie cu adevărul și vei fi capabil să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. De ce depinde, în mod esențial, posibilitatea ta de a practica adevărul într-un asemenea mod? În primul rând, depinde de faptul că ai intențiile și atitudinea corectă. Acest lucru este crucial. Când Duhul Sfânt lucrează, El cercetează atent intențiile și atitudinile oamenilor și, în funcție de acești factori, decide dacă îi luminează sau îi conduce. Dacă oamenii pot înțelege lucrarea lui Dumnezeu și pot vedea clar acest lucru, ei vor ști cum să se roage Lui și să caute adevărul. Puteți să vedeți limpede acest lucru? Adesea, oamenii își doresc să evite să facă rău și vor să practice adevărul și să acționeze principial, dar asta depinde de atitudinea oamenilor față de adevăr și dacă au o inimă care se teme de Dumnezeu și I se supune. Dacă poți să renunți la intențiile personale și să ai o mentalitate de supunere față de Dumnezeu, rugându-te și căutând de la Dumnezeu cu sinceritate, nu va dura mult până când vei primi luminarea Sa. El va folosi unele metode pentru a te face să înțelegi care sunt principiile adevărului și unde se află punctele cheie ale adevărului. Când te rogi și cauți de la Dumnezeu, atât timp cât ai mentalitatea corectă și ești sincer, Dumnezeu te va lumina. Singurul lucru îngrijorător este dacă oamenii nu caută cu sinceritate adevărul, ci doar tratează totul superficial, inclusiv formalitățile, pentru ca alții să îi vadă făcând asta. În acest caz, ei nu vor putea obține luminarea lui Dumnezeu. Dacă atitudinea ta este de a insista cu încăpățânare, de a nega adevărul, de a respinge sugestiile oricui altcuiva, de a nu căuta adevărul, de a avea încredere doar în tine și de a face doar ceea ce vrei – dacă acesta este atitudinea ta indiferent de ceea ce face sau cere Dumnezeu, atunci care va fi reacția Sa? Dumnezeu nu îți va acorda nicio atenție, El te va marginaliza. Nu ești încăpățânat? Nu ești arogant? Nu crezi întotdeauna că ai dreptate? Dacă ești lipsit de supunere, dacă nu cauți niciodată, dacă inima ta este complet închisă și potrivnică față de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți acordă atenție. De ce nu-ți acordă Dumnezeu nicio atenție? Întrucât, dacă inima ta este închisă pentru Dumnezeu, poți să accepți luminarea din partea lui Dumnezeu? Poți oare să simți când Dumnezeu îți face reproșuri? Atunci când oamenii sunt intransigenți, când natura satanică și bestialitatea lor răbufnesc, ei nu simt nimic din ceea ce face Dumnezeu, totul este în zadar – așa că Dumnezeu nu face o lucrare inutilă. Dacă ai acest tip de atitudine ostilă încăpățânată, tot ceea ce face Dumnezeu este să rămână ascuns de tine, Dumnezeu nu va face lucruri de prisos. Când ești atât de ostil, încăpățânat și atât de închis, Dumnezeu nu va face nimic cu forța în tine sau nu va forța nimic asupra ta, El nu va mai încerca să te miște și să te lumineze în repetate rânduri – Dumnezeu nu acționează în acest fel. De ce nu acționează Dumnezeu în acest mod? În principal, pentru că Dumnezeu a văzut un anumit tip de fire în tine, o fiară căreia îi este scârbă de adevăr și care este insensibilă la rațiune. Și crezi că oamenii pot controla un animal sălbatic atunci când bestialitatea lui răbufnește? A striga și a țipa la el ajută la ceva? Este oare util să raționezi cu el sau să îi oferi confort? Îndrăznesc oamenii să se apropie de el? Există o modalitate bună de a descrie acest lucru: este insensibil la rațiune. Ce face Dumnezeu atunci când bestialitatea ta izbucnește și ești insensibil la rațiune? Dumnezeu nu te bagă în seamă. Ce mai are Dumnezeu să-ți spună atunci când ești insensibil la rațiune? Este inutil să mai spună ceva. Iar când Dumnezeu nu îți acordă nicio atenție, ești binecuvântat sau suferi? Obții beneficii sau suferi o pierdere? Fără îndoială, vei suferi o pierdere. Și cine a provocat acest lucru? (Noi l-am provocat.) Tu l-ai provocat. Nimeni nu te-a forțat să te comporți așa și totuși, tot te simți supărat. Nu ți-ai făcut-o oare cu mâna ta? Dumnezeu nu-ți acordă nicio atenție, nu Îl poți simți pe Dumnezeu, există întuneric în inima ta și viața îți este compromisă – ți-ai făcut-o cu mâna ta, o meriți.

Dacă oamenii sunt prea îndărătnici atunci când se confruntă cu o problemă și insistă asupra propriilor idei fără a căuta adevărul, acest lucru este foarte periculos. Dumnezeu îi va disprețui și îi va respinge și îi va da deoparte pe acești oameni. Care va fi consecința acestui lucru? Se poate spune cu siguranță că există pericolul ca ei să fie eliminați. Totuși, cei care caută adevărul pot obține luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și, drept urmare, pot obține binecuvântarea lui Dumnezeu. Cele două atitudini diferite, de a căuta și de a nu căuta adevărul, pot să dea naștere la două stări diferite în tine și să aibă două rezultate diferite. Ce fel de rezultat preferați? (Aș prefera să obțin luminarea lui Dumnezeu.) Dacă oamenii își doresc să fie luminați și călăuziți de Dumnezeu și să primească harurile Sale, ce fel de atitudine trebuie să aibă? Ei trebuie să aibă adesea atitudinea celor care caută și se supun lui Dumnezeu. Indiferent dacă-ți realizezi datoria, interacționezi cu alții sau te ocupi de vreo anumită chestiune cu care te confrunți, trebuie să ai o atitudine de căutare și supunere. Cu acest tip de atitudine, se poate spune că ai un fel de inimă cu frică de Dumnezeu. Faptul că poți căuta adevărul și i te poți supune este calea de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău. Dacă-ți lipsește atitudinea de căutare și supunere și, în schimb, te agăți de tine, ești încăpățânat de ostil și refuzi să accepți adevărul și-ți este scârbă de el, atunci, în mod firesc, vei săvârși mult rău. Nu te vei putea abține! Dacă oamenii nu caută niciodată adevărul ca să rezolve această problemă, consecința finală va fi aceea că, indiferent câtă experiență au, indiferent în cât de multe situații se găsesc, indiferent de câte lecții stabilește Dumnezeu pentru ei, tot nu vor înțelege adevărul și, în cele din urmă, vor rămâne incapabili să intre în adevărul-realitate. Dacă oamenii nu au adevărul-realitate, nu vor fi capabili să urmeze calea lui Dumnezeu și, dacă nu sunt niciodată capabili să urmeze calea lui Dumnezeu, atunci nu sunt oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Oamenii vorbesc neîncetat despre faptul că vor să-și îndeplinească îndatoririle și să-L urmeze pe Dumnezeu. Sunt lucrurile atât de simple? Cu siguranță nu. Aceste lucruri sunt extraordinar de importante în viața oamenilor! Nu este ușor să-ți realizezi datoria bine, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să obții teama de Dumnezeu și ferirea de rău. Dar Eu îți voi spune un principiu de practică: dacă ai o atitudine de căutare și supunere, când ți se întâmplă ceva, aceasta te va proteja. Scopul final nu este ca tu să fii protejat. Este să te facă să înțelegi adevărul și să poți intra în adevărul-realitate și să obții mântuirea lui Dumnezeu – acesta este scopul final. Dacă ai această atitudine în tot ceea ce experimentezi, nu vei mai simți că realizarea datoriei tale și mulțumirea intențiilor lui Dumnezeu sunt cuvinte goale și lozinci; nu le vei mai simți atât de obositoare. În schimb, înainte să-ți dai seama, vei ajunge să înțelegi destul de multe adevăruri. Dacă tu încerci să experimentezi în acest fel, cu siguranță vei culege beneficiile. Nu contează cine ești, câți ani ai, cât de educat ești, câți ani ai crezut în Dumnezeu sau ce datorie realizezi. Atât timp cât ai o atitudine de căutare și supunere, atât timp cât experimentezi astfel, atunci, în cele din urmă, cu siguranță vei înțelege adevărul și vei intra în adevărul-realitate. Totuși, dimpotrivă, dacă nu ai o atitudine de căutare și supunere în tot ce ți se întâmplă, atunci nu vei putea înțelege adevărul și nici nu vei putea intra în adevărul-realitate. Cei care nu înțeleg niciodată adevărul și nu pot intra niciodată în adevărul-realitate se gândesc: „Ce este adevărul și ce sunt doctrinele? Care este adevărul-realitate și ce înseamnă să nu ai adevărul-realitate? De ce nu înțeleg asta?” Ei ascultă adesea predici și părtășii despre adevăr, se trezesc devreme și se culcă târziu citind cuvintele lui Dumnezeu, ascultând mai mult, învățând mai mult și scriind mai mult. Ei notează în caietele lor lucrurile edificatoare pe care le aud, umplând cărți întregi. Au depus mult efort, dar, din nefericire, nu înțeleg niciodată adevărul. Prin urmare, ei simt că adevărul este prea profund. După ce au ascultat câțiva ani, înțeleg unele doctrine, dar de ce nu le pot pune în practică? De ce devin confuzi când se confruntă cu probleme? Ei consideră că înțelegerea adevărului și intrarea în adevărul-realitate sunt noțiuni abstracte și cred că aceste lucruri sunt foarte greu de atins. De fapt, au înțeles greșit. A crede în Dumnezeu și a înțelege adevărul nu înseamnă a juca jocuri de cuvinte, ci a nu putea vorbi despre unele dintre cuvinte și doctrine și gata – nu despre asta este vorba. Ceea ce subliniază cel mai mult credința în Dumnezeu este practicarea adevărului și capacitatea de a înțelege principiile în practicarea lui. Numai înțelegând ce înseamnă practicarea adevărului și gestionarea principiilor, se poate spune că ai înțeles adevărul și că ai intrat în realitate. A fi capabil să practici adevărul și să intri în realitate este cel mai important lucru.