Firile corupte ale omului nu constau în altceva decât în lucruri absurde și rele. Cea mai gravă dintre ele este firea arogantă a omului și lucrurile pe care le dezvăluie aceasta, adică o neprihănire de sine și o autoimportanță deosebită, credința că unul este mai puternic decât alții, reticența de a se supune cuiva, o insistență constantă de a avea ultimul cuvânt, lăuda în toate chestiunile, căutarea lingușirii și a laudei în acțiunile proprii, o dorință constantă de a-i face pe alții să se rotească în jurul său și faptul de a fi mereu egocentric, nutrind mereu ambiții și dorințe și vrând mereu o cunună și recompense și să domnească precum rege – toate aceste probleme se încadrează în categoria firilor grav corupte. Restul sunt doar probleme obișnuite. De exemplu, a avea unele puncte de vedere eronate, gândirea absurdă, necinstea și înșelăciunea, gelozia, egoismul, a fi certăreț și a acționa fără principii și așa mai departe sunt cele mai comune firi corupte. Există numeroase tipuri de firi corupte care sunt incluse în firea Satanei, dar cea mai limpede dintre ele și care iese cel mai mult în evidență este o fire arogantă. Aroganța este rădăcina firii corupte a omului. Cu cât oamenii sunt mai aroganți, cu atât sunt mai nerezonabili și, cu cât sunt mai nerezonabili, cu atât sunt mai predispuși să I se împotrivească lui Dumnezeu. Cât de gravă este această problemă? Nu numai că oamenii cu o fire arogantă îi consideră pe toți ceilalți inferiori, dar cel mai grav este că sunt chiar condescendenți față de Dumnezeu și nu au deloc inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar dacă e posibil ca unii să pară că ei cred în Dumnezeu și că Îl urmează, nu Îl tratează deloc ca pe Dumnezeu. Simt întotdeauna că au adevărul și au o părere foarte bună despre ei înșiși. Acestea sunt rădăcina și esența firii arogante și vin de la Satana. Prin urmare, problema aroganței trebuie rezolvată. A crede că unul este mai bun decât ceilalți este o chestiune banală. Problema esențială este că firea arogantă a omului îl împiedică pe acesta să se supună lui Dumnezeu, suveranității Lui și rânduielilor Sale; o astfel de persoană se simte mereu înclinată să concureze cu Dumnezeu pentru puterea și controlul asupra altora. Acest tip de persoană nu are deloc o inimă temătoare de Dumnezeu, ca să nu mai spunem că nu-L iubește și nici nu I se supune. Persoanele care sunt arogante și vanitoase, mai ales cele care sunt atât de arogante încât și-au pierdut rațiunea, nu se pot supune lui Dumnezeu în credința lor în El și chiar se preamăresc și sunt martore pentru ele însele. Astfel de oameni se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și nu au deloc teamă de Dumnezeu. Dacă oamenii își doresc să ajungă să Îl slăvească pe Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să-și înlăture firea arogantă. Cu cât mai temeinic îți înlături firea arogantă, cu atât mai mult vei avea o inimă temătoare de Dumnezeu și numai atunci poți să I te supui și să dobândești adevărul și să-L cunoști. Doar cei care dobândesc adevărul sunt cu adevărat oameni.