Haideți să citim mai departe. Dumnezeu a spus: „Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Ce înseamnă „va stăpâni peste”? Să guverneze cu de-a sila, să transforme femeile în sclave, asta înseamnă? (Nu.) Atunci, ce înseamnă? (Să aibă grijă de ea și să răspundă pentru ea.) Această idee de „responsabilitate” este puțin mai apropiată. Această stăpânire asupra ei are legătură cu faptul că femeia l-a ispitit pe bărbat să păcătuiască. Fiindcă femeia mai întâi a încălcat cuvintele lui Dumnezeu și a fost ispitită de șarpe, iar apoi l-a făcut pe bărbat să fie ademenit la fel ca ea și să-L trădeze pe Dumnezeu, Dumnezeu a fost puțin supărat pe ea și, prin urmare, i-a cerut să se abțină să ia inițiativa, să se consulte cu bărbatul în tot ceea ce făcea; ar fi mai bine pentru ea să-i permită bărbatului să fie stăpânul. Așadar, li se dă femeilor ocazia de a fi stăpâne? Li se poate da. O femeie se poate consulta cu bărbatul ei și poate fi și stăpână, dar este cel mai bine ca ea să nu ia singură decizii; trebuie să se consulte cu soțul ei, cu bărbatul ei. Cel mai bine este ca ea să se consulte cu bărbatul ei cu privire la chestiunile importante. Ca femeie, nu trebuie doar să-ți însoțești soțul, trebuie și să-l ajuți să se ocupe de treburile gospodăriei. Mai important, rolul pe care soțul tău ar trebui să-l îndeplinească în familie și în căsnicia voastră este acela de stăpân, deci ar trebui să te consulți cu el în orice faci. Din cauza diferențelor dintre sexe, femeile nu au un avantaj asupra bărbaților în gândurile, în răbdarea, în perspectivele lor sau în orice fel de chestiuni externe; dimpotrivă, bărbații au avantajul asupra femeilor. Așadar, pe baza acestor diferențe dintre sexe, Dumnezeu le-a dat bărbaților o autoritate unică – în familie, bărbatul este stăpânul, iar femeia este ajutorul. Femeia trebuie să-și asiste soțul sau să-l însoțească în gestionarea chestiunilor mari și mărunte. Dar când Dumnezeu a spus „el va stăpâni peste tine”, El nu a vrut să spună că bărbații au un statut mai înalt decât femeile, sau că bărbații ar trebui să domine întreaga societate. Nu așa stau lucrurile. Spunând asta, Dumnezeu vorbea doar cu privire la căsnicie; vorbea doar despre familii și chestiuni gospodărești banale, care sunt rezolvate de către bărbați și femei. Când vine vorba de chestiuni gospodărești banale, Dumnezeu nu îi cere bărbatului să o controleze sau să o constrângă pe femeie în toate; mai degrabă, bărbatul trebuie să preia în mod activ poverile și responsabilitățile familiei lui și, în același timp, trebuie să se ocupe de femeie, care este relativ slabă, și trebuie să ofere călăuzirea corectă. După cum se poate vedea din această idee, bărbaților li s-au dat unele responsabilități unice. De exemplu, bărbatul ar trebui să preia inițiativa în asumarea răspunderii pentru chestiuni importante privind binele și răul; nu ar trebui să arunce femeia în groapa cu foc, nici nu ar trebui să permită ca ea să fie insultată în societate, hărțuită și călcată în picioare. Bărbatul ar trebui să preia inițiativa în asumarea acestei responsabilități. Nu înseamnă că datorită cuvintelor lui Dumnezeu, care spun „el va stăpâni peste tine”, el poate să conducă femeia cu forța sau că o poate controla, sau că o poate transforma într-o sclavă, ca să o trateze cum vrea el. În condițiile prealabile ale căsniciei și în cadrul acesteia, bărbatul și femeia sunt egali în fața lui Dumnezeu, doar că bărbatul este soțul, iar Dumnezeu i-a dat acest drept și această responsabilitate. Aceasta este doar un fel de responsabilitate, nu o putere unică și nu un motiv de a trata o femeie ca și cum ar fi altceva decât o persoană. Voi doi sunteți egali. Și bărbatul, și femeia sunt creați de Dumnezeu, doar că există o cerință unică pentru bărbat, și anume că, în primul rând, el trebuie să-și asume poverile și responsabilitățile familiei și, în al doilea rând, când apar probleme mari, bărbatul trebuie să se ofere curajos voluntar și să accepte responsabilitățile și obligațiile care revin rolului unui bărbat, al unui soț – să protejeze femeia, să se străduiască s-o împiedice să facă lucruri pe care nu se cuvine să le facă o femeie sau, vorbind colocvial, să n-o lase să îndure greutăți, să n-o lase să sufere, cum nu ar trebui să sufere o femeie. De exemplu, pentru a dobândi o poziție mai înaltă, pentru a trăi bine și a se îmbogăți, pentru a urmări faima, profitul și statutul și pentru a-i face pe ceilalți să-i admire, unii bărbați își oferă soția șefilor lor drept concubină sau iubită, prostituând trupul soției lor. După ce-și vând soțiile, când obiectivele lor sunt atinse, ei încetează a-și mai prețui femeia și nu o mai vor. Ce fel de bărbat este acesta? Nu există astfel de bărbați? (Ba da.) Nu este diabolic acest bărbat? (Ba da.) Ideea de a stăpâni peste o femeie este ca tu să-ți îndeplinești responsabilitățile și s-o protejezi și asta fiindcă, din punctul de vedere al genului fiziologic, bărbații au un avantaj asupra femeilor în diversele idei, puncte de vedere, niveluri și perspective pe care le au cu privire la lucruri; aceasta este o realitate pe care nu o poate nega nimeni. Așadar, întrucât Dumnezeu le-a dat pe femei bărbaților, spunând „el va stăpâni peste tine”, responsabilitatea pe care un bărbat se cuvine s-o îndeplinească este să poarte poverile familiei sau, atunci când se întâmplă lucruri grave, să-și protejeze și să-și prețuiască femeia, să-i arate compasiune și înțelegere; să n-o împingă în ispită, ci să-și asume responsabilitățile ce-i revin unui bărbat și unui soț. În acest fel, în familie și în cadrul căsniciei, vei îndeplini responsabilitățile și obligațiile care îți revin și îți vei face femeia să simtă că ești vrednic de încredințarea ei, că tu ești persoana cu care își va petrece viața, că ești demn de încredere și că se poate baza pe tine să o susții. Când femeia ta se bazează pe tine, când are nevoie ca tu, soțul ei, să iei o decizie ca să rezolvi unele chestiuni grave, nu vrei să fii în altă parte, dormind, bând, jucând jocuri de noroc sau hoinărind pe străzi. Toate acestea sunt inacceptabile; sunt acte de lașitate. Nu ești un bărbat bun; nu ai îndeplinit responsabilitățile care îți revin. Dacă tu, ca bărbat, ai mereu nevoie ca femeia ta să-și ofere ajutorul în fiecare problemă majoră și dacă o împingi pe ea, care are un rol mai delicat decât al unui bărbat, spre groapa cu foc, împingând-o unde vântul și valurile sunt cele mai mari, împingând-o spre vârtejul diverselor tipuri de chestiuni complicate, asta nu este ceva ce se cuvine să facă un bărbat bun și nici nu este modul în care se cuvine să se comporte un soț bun. Responsabilitatea ta nu este doar să o faci pe femeia ta să te dorească, să te însoțească și să te asiste în a trăi bine; nu la asta se reduce totul, ai și responsabilitatea pe care se cuvine să ți-o asumi. Ea și-a îndeplinit responsabilitățile față de tine – tu ți-ai îndeplinit responsabilitățile față de ea? Nu este suficient să-i oferi mâncare bună, haine călduroase de purtat și să-i liniștești inima; mai important este ca în diverse chestiuni importante și dispute despre bine și rău, să fii capabil să o ajuți într-un mod precis, corect și adecvat ca să le facă față tuturor, să o împiedici să aibă griji, să-i oferi posibilitatea să primească beneficii reale de la tine și să vadă că îți îndeplinești responsabilitățile care îți revin, ca soț. Aceasta este sursa fericirii unei femei în căsnicie. Nu este așa? (Ba da.) Indiferent cât de mieroase sunt cuvintele tale sau cum o farmeci, sau cât de des o însoțești, în chestiunile importante, dacă femeia ta nu se poate baza pe tine sau nu poate avea încredere în tine, dacă nu îți asumi responsabilitățile care-ți revin și, în schimb, permiți ca o femeie delicată să-și ofere ajutorul și să îndure umilire, sau orice durere, atunci, o astfel de femeie va fi incapabilă să simtă fericire sau bucurie și nu va vedea nicio speranță în tine. Așadar, orice femeie care s-ar căsători cu un asemenea bărbat s-ar simți fără noroc în căsnicia ei și ar simți că zilele și viața ei viitoare ar fi fără speranță și fără lumină, fiindcă s-a căsătorit cu un bărbat pe care nu se poate baza, care nu-și îndeplinește responsabilitățile, este fricos, nu este bun de nimic și este laș; nu ar simți nicio fericire. Așadar, bărbații trebuie să-și asume propriile responsabilități. În primul rând, aceasta este o cerință pentru oameni și, în al doilea rând – și mai important – ei trebuie să accepte acest lucru de la Dumnezeu. Acestea sunt responsabilitatea și obligația pe care le-a dat Dumnezeu fiecărui bărbat în căsnicie. Așadar, adresându-ne femeilor: dacă vrei să te căsătorești și să-ți găsești partenerul de viață, atunci trebuie cel puțin să verifici dacă bărbatul este sau nu de încredere. Înfățișarea, înălțimea, diploma lui, dacă este bogat și dacă face mulți bani sunt toate aspecte secundare. Cheia este să vezi dacă această persoană are sau nu umanitate și un simț al răspunderii, dacă are sau nu umerii lați și puternici și, când te bazezi pe el, dacă se va prăbuși sau va fi capabil să te susțină și dacă este demn de încredere. Mai exact, dacă poate sau nu să îndeplinească responsabilitățile unui soț, după cum a spus Dumnezeu, dacă este sau nu un asemenea tip de persoană; ca să nu mai pomenim de a urma calea lui Dumnezeu, ar trebui măcar să fie un om care are umanitate în ochii lui Dumnezeu. Când doi oameni trăiesc împreună, nu contează dacă sunt bogați sau săraci, care este calitatea vieții lor, ce este în casa lor, sau dacă au sau nu caractere compatibile; bărbatul cu care te căsătorești trebuie măcar să își îndeplinească responsabilitățile și obligațiile față de tine, să aibă un simț al răspunderii față de tine, să te poarte în suflet. Fie că ține la tine sau te iubește, trebuie măcar să te poarte în suflet, să-și îndeplinească responsabilitățile și obligațiile care-i revin în cadrul căsniciei. Atunci, viața ta va fi plină de bucurie, zilele tale vor fi fericite și viitoarea ta cale nu va fi neclară. Dacă bărbatul cu care se căsătorește o femeie nu este niciodată demn de încredere și fuge și se ascunde oricând se întâmplă ceva și se umflă în pene și se laudă când nu este nimic în neregulă, ca și când ar avea aptitudini grozave și ar fi viteaz și viril, dar se transformă în mămăligă când se întâmplă ceva, crezi că femeia respectivă ar fi necăjită? (Da.) Ar fi ea fericită? (Nu.) O femeie decentă, bună, ar gândi: „Mereu am grijă de el și-l prețuiesc, sunt dispusă să îndur orice, să-mi îndeplinesc responsabilitățile ca femeie, dar nu pot vedea un viitor cu acest bărbat.” Nu este dureroasă o asemenea căsnicie? Durerea pe care o simte femeia nu este legată de bărbat, de partenerul ei de viață? (Ba da.) Este aceasta responsabilitatea bărbatului? (Este.) Bărbatul ar trebui să reflecteze asupra lui. El nu se poate plânge mereu că femeia îi caută nod în papură, că-i place să cicălească și să despice firul în patru. Ambele părți trebuie să se gândească bine dacă își îndeplinesc sau nu obligațiile și responsabilitățile și dacă fac acest lucru conform cuvintelor lui Dumnezeu, după ce le-au ascultat. Dacă nu le îndeplinesc, trebuie să se schimbe și să se îndrepte rapid și să remedieze situația; nu este prea târziu. Este acesta un mod bun de a te comporta? (Da.)

Haideți să citim mai departe. Urmează o altă poruncă a lui Dumnezeu pentru Adam, primul dintre strămoșii omenirii. Dumnezeu a spus: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul din care-ți poruncisem să nu mănânci, blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă îți vei lua hrana din el toată viața ta. Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce” (Geneza 3:17-19). Acest fragment este cu precădere porunca lui Dumnezeu pentru bărbați. Indiferent de împrejurări, întrucât Dumnezeu le-a dat bărbaților o poruncă, aceasta reprezintă obligațiile și sarcinile pe care ei trebuie să le îndeplinească în cadrul căsniciei și în familie. Dumnezeu le cere bărbaților să asigure mijloacele de trai ale familiei după căsătorie, ceea ce înseamnă că trebuie să lucreze din greu toată viața pentru a menține aceste mijloace de trai. Bărbații trebuie să mențină mijloacele lor de trai, deci trebuie să trudească; în limbaj modern, trebuie să-și găsească o slujbă și să muncească pentru a câștiga bani, sau trebuie să cultive cereale și să le recolteze, pentru a menține mijloacele de trai ale familiei. Bărbații trebuie să trudească pentru a întreține întreaga familie, pentru a menține mijloacele de trai ale acesteia. Aceasta este porunca lui Dumnezeu pentru soți, pentru bărbați; aceasta este responsabilitatea lor. Așadar, în cadrul căsniciei, bărbații nu pot puncta: „A, sănătatea mea este precară!”, „A, e greu de găsit o slujbă în societatea de azi, sunt foarte stresat!”, „Am fost cocoloșit de părinții mei în copilărie, nu pot să-mi iau nicio slujbă!” Dacă nu poți să-ți iei nicio slujbă, de ce te-ai căsătorit? Dacă nu poți să întreții o familie și nu ai capacitatea de a munci, pentru a prelua asupra ta mijloacele de trai ale unei întregi familii, de ce te-ai căsătorit? Este iresponsabil să spui așa ceva. În primul rând, Dumnezeu le cere oamenilor să lucreze cu sârguință și, în al doilea rând, le cere să trudească pentru a obține hrană din pământ. Bineînțeles, în prezent, El nu insistă să obții hrană din pământ, dar truda este o necesitate. De aceea, constituția unui bărbat este atât de robustă și de puternică, în timp ce, prin comparație, a femeii este slabă; sunt diferite. Dumnezeu a creat constituții diferite pentru bărbați și femei. Prin natura lui, bărbatul ar trebui să trudească și să muncească pentru a menține mijloacele de trai ale familiei sale, pentru a întreține familia; acesta este rolul lui, el este forța principală a familiei. Pe de altă parte, femeii nu i-a poruncit astfel Dumnezeu. Deci poate femeia să culeagă ce nu a semănat ea, așteptând să mănânce mese gata pregătite, fără să facă nimic? Nici asta nu este bine. Deși Dumnezeu nu i-a poruncit femeii să asigure mijloacele de trai ale familiei, ea nu poate pur și simplu să lenevească. Să nu credeți că, fiindcă Dumnezeu nu le-a dat porunci femeilor, ele pot pur și simplu să stea deoparte în această chestiune. Nu așa stau lucrurile. Și femeile trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile; ar trebui să-și asiste soții în menținerea mijloacelor de trai ale familiei. O femeie nu trebuie doar să fie o parteneră – în același timp, trebuie să-și ajute bărbatul să-și îndeplinească responsabilitățile și misiunea în familie. Ea nu poate pur și simplu să stea deoparte, privind și râzând de soțul ei și nu poate nici să aștepte mâncare gata pregătită. Cei doi trebuie să fie în armonie. Astfel, obligațiile și responsabilitățile pe care bărbații și femeile se cuvine să le îndeplinească vor fi toate îndeplinite și vor fi făcute bine.

Haideți să citim mai departe. Dumnezeu a spus: „Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului.” Vezi tu, pe lângă munca pe care Dumnezeu le-a dat-o bărbaților, există poveri suplimentare; nu este suficient să muncești, pe câmpuri cresc și buruieni pe care trebuie să le smulgi. Asta înseamnă că dacă ești fermier, ai de făcut munci suplimentare, pe lângă plantare. Trebuie să și smulgi buruieni și nu poți să lenevești; trebuie să muncești suficient de mult încât să susții mijloacele de trai ale familiei, exact așa cum a spus Dumnezeu: „Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea.” Ce înseamnă această propoziție? Înseamnă că bărbaților li se dau mai multe poveri, pe lângă munca lor. Până când? „Până când te vei întoarce în pământ.” Până la ultima ta suflare, până când vei încheia călătoria vieții; atunci, nu va mai fi nevoie să acționezi în acest fel și responsabilitățile tale vor fi îndeplinite. Aceasta este instrucțiunea dată de Dumnezeu bărbaților și este porunca lui Dumnezeu pentru bărbați, precum și o responsabilitate și o povară pe care El le-a dat-o acestora. Indiferent dacă ești sau nu dispus, acest lucru este poruncit de Dumnezeu și nu poți scăpa de el. Așadar, în toată societatea sau în toată omenirea, indiferent dacă privești lucrurile dintr-un punct de vedere subiectiv sau obiectiv, bărbații simt un stres mai mare în supraviețuirea lor pe pământ, în comparație cu femeile, lucru care în mod inevitabil trebuie spus că este rezultatul poruncii și orchestrării lui Dumnezeu. În această chestiune, bărbații trebuie să accepte lucrurile de la Dumnezeu și să-și asume responsabilitățile și obligațiile care le revin; în mod special, acei oameni din cadrul căsniciei care au familii și parteneri de viață nu ar trebui să încerce să scape sau să respingă îndeplinirea responsabilităților lor fiindcă viața este prea grea, prea plină de amărăciune sau prea obositoare. Dacă spui: „Nu vreau să îndeplinesc această responsabilitate și nu vreau să muncesc”, atunci poți alege să renunți la căsnicie sau să o respingi. Așadar, înainte să te căsătorești, trebuie mai întâi să reflectezi, să te gândești și să înțelegi clar care sunt responsabilitățile pe care Dumnezeu îi cere unui bărbat căsătorit să și le asume, dacă le poți îndeplini sau nu, dacă le poți face bine sau nu, dacă-ți poți juca în mod adecvat rolul sau nu, să înțelegi clar poruncile lui Dumnezeu pentru tine, și dacă poți sau nu să porți poverile familiei, pe care ți le va da Dumnezeu. Dacă simți că îți lipsește credința pentru a face bine toate aceste lucruri, sau dacă nu ești dispus să le faci – dacă nu vrei să le faci – dacă refuzi această responsabilitate și această obligație, refuzi să porți o povară în gospodărie și în cadrul căsniciei, atunci nu ar trebui să te căsătorești. Atât pentru bărbat, cât și pentru femeie, căsnicia presupune responsabilități și poveri; nu este o chestiune măruntă. Deși nu este sacră, după înțelegerea Mea, căsnicia este cel puțin solemnă și oamenii ar trebui să-și îndrepte atitudinile față de ea. Scopul căsniciei nu este ca tu să te joci cu poftele tale trupești, nici să-ți satisfaci nevoile emoționale de moment și, cu atât mai puțin nu este să-ți satisfaci curiozitatea. Este o responsabilitate și o obligație; și, bineînțeles, chiar mai mult, este o confirmare și o verificare a faptului că un bărbat sau o femeie are sau nu capacitatea și credința de a-și asuma responsabilitățile căsniciei. În cazul în care nu știi dacă ai sau nu capacitatea de a-ți asuma responsabilitățile și obligațiile căsniciei, dacă acestea sunt abilități total necunoscute pentru tine sau dacă nu vrei să te căsătorești – sau dacă simpla idee îți provoacă lehamite – dacă nu vrei să-ți asumi responsabilitățile și obligațiile vieții de familie, fie că sunt chestiuni banale sau chestiuni mai mari și vrei să fii necăsătorit – „Dumnezeu a spus că nu este bine să fii singur, dar mie mi se pare plăcut să fii singur” – atunci poți să respingi căsnicia, sau chiar să-ți abandonezi căsnicia. Acest lucru diferă de la om la om și fiecare persoană e liberă să aleagă, dar indiferent ce spui, dacă citești ceea ce este consemnat în Biblie despre zicalele și poruncile date de Dumnezeu cu privire la cea mai veche căsnicie a omenirii, vei vedea că o căsnicie nu este un joc și nici o chestiune măruntă; bineînțeles, este cu atât mai puțin un mormânt, cum o descriu oamenii. Căsnicia este rânduită și poruncită de Dumnezeu. De la începuturile omenirii, Dumnezeu a poruncit-o și a rânduit-o. Așadar, există vreun adevăr în acele zicale lumești – „Căsnicia este un mormânt”, „Căsnicia este un oraș sub asediu”, „Căsnicia este o tragedie”, „Căsnicia este un dezastru” și în altele asemenea? (Nu.) Nu există. Aceasta este doar înțelegerea pe care o are omenirea coruptă față de căsnicie după ce a pervertit-o, a corupt-o și a stigmatizat-o. După ce au pervertit, au corupt și au stigmatizat căsnicia cuviincioasă, oamenii o și critică, debitând câteva aberații necuviincioase, emițând cuvinte diavolești și, ca urmare, cei care cred în Dumnezeu sunt și ei induși în eroare, deci au și ei opinii incorecte și anormale despre căsnicie. Ați fost și voi induși în eroare și corupți? (Da.) Atunci, prin părtășia noastră, după ce veți avea o înțelegere precisă și corectă a căsniciei, când cineva va întreba din nou: „Știi ce este căsnicia?” vei mai spune tu „Căsnicia este un mormânt”? (Nu.) Este corectă această afirmație? (Nu.) Ar trebui să spui acest lucru? (Nu.) De ce nu? Deoarece căsnicia este rânduită și poruncită de Dumnezeu, oamenii ar trebui să o trateze corect. Dacă oamenii acționează arbitrar și-și fac poftele, pierzându-și vremea cu promiscuitatea și provocând consecințe rele, numind căsnicia un mormânt, atunci pot spune doar că singuri își sapă groapa și-și provoacă probleme; nu se pot plânge. Nu are nicio legătură cu Dumnezeu. Nu este așa? A numi căsnicia un mormânt este pervertirea și condamnarea căsniciei și a unei chestiuni pozitive de către Satana. Cu cât un lucru este mai bun, cu atât Satana și omenirea coruptă îl pervertesc în ceva malefic. Nu este acesta un lucru rău? Dacă o persoană trăiește în păcat, dedându-se promiscuității și triunghiurilor amoroase, de ce nu spun oamenii asta? Dacă o persoană se dedă desfrâului, de ce nu spun oamenii asta? Căsnicia cuviincioasă nu este nici desfrâu, nici promiscuitate, nu este satisfacerea poftelor trupești și nici nu este o chestiune măruntă; bineînțeles, cu atât mai puțin este un mormânt. Este ceva pozitiv. Dumnezeu a poruncit și a rânduit căsnicia umană și a dat însărcinări și ordine în privința ei; bineînțeles, chiar mai mult, El a dat responsabilități și obligații ambelor părți la căsnicie, prin ordin, precum și prin zicalele Lui despre ce constituie o căsnicie. Căsnicia poate fi formată doar dintr-un bărbat și o femeie. În Biblie, a creat Dumnezeu un bărbat, apoi a creat altul și i-a căsătorit? Nu, nu există o căsnicie homosexuală între doi bărbați sau între două femei. Există doar căsnicia unui bărbat cu o femeie. Căsnicia este formată dintr-un bărbat și o femeie, care nu sunt doar parteneri, ci și ajutoare, care se însoțesc unul pe altul, au grijă unul de altul și-și îndeplinesc responsabilitățile unul față de celălalt, trăind cuviincios și însoțindu-se în mod adecvat unul pe altul pe căile vieților lor, însoțindu-se unul pe altul în fiecare perioadă dificilă a vieții, în fiecare perioadă diferită și deosebită; și, bineînțeles, trec și prin momentele obișnuite. Aceasta este responsabilitatea pe care ambele părți la căsnicie se cuvine să și-o asume și este și ceea ce le încredințează Dumnezeu. Ce le încredințează Dumnezeu? Principiile pe care oamenii se cuvine să le respecte și să le practice. Așadar, pentru toți cei care se căsătoresc, căsnicia este importantă. Are un efect suplimentar asupra experienței și cunoașterii tale personale, precum și asupra creșterii, maturizării și desăvârșirii umanității tale. Și dimpotrivă, dacă nu ești căsătorit și doar locuiești cu părinții tăi sau trăiești singur toată viața, sau dacă ai o căsnicie anormală, o căsnicie care este imorală și care nu este poruncită de Dumnezeu, atunci ceea ce trăiești tu nu va fi experiența de viață, cunoașterea sau întâlnirile, nici creșterea, maturizarea și desăvârșirea umanității, pe care le-ai obține dintr-o căsnicie cuviincioasă. În căsnicie, dincolo de faptul că acei doi oameni au experiența companiei și a sprijinului reciproc, ei trăiesc, bineînțeles, și neînțelegerile, disputele și contradicțiile care apar în viață. În același timp, ei trăiesc împreună durerea de a naște copii și experiența de a educa și de a crește copii și de a avea grijă de rudele vârstnice, urmărind cum crește generația următoare, cum se căsătorește și are copii, exact ca ei, repetând același parcurs ca ei. În acest fel, experiența, cunoașterea sau întâlnirile din viețile oamenilor sunt destul de bogate și de variate, nu-i așa? (Da, sunt.) Dacă ai fi avut asemenea experiențe de viață înainte să crezi în Dumnezeu, înainte să accepți lucrarea, cuvintele, judecata și mustrarea lui Dumnezeu și, în plus, dacă ai fi putut să I te închini lui Dumnezeu și să-L urmezi după ce ai ajuns să crezi în El, atunci, viața ta ar fi fost puțin mai abundentă decât a majorității oamenilor; experiența și înțelegerea ta personală ar fi fost puțin mai profunde. Bineînțeles, toate aceste lucruri despre care vorbesc se bazează pe premisa că, în cadrul căsniciei așa cum a fost predestinată de Dumnezeu, ar trebui să îți îndeplinești în mod serios responsabilitățile și obligațiile, responsabilitățile și obligațiile bărbaților și femeilor și ale soților și soțiilor. Acestea sunt lucruri care ar trebui făcute. Dacă nu îți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile, atunci căsnicia ta va fi haotică și va eșua, iar în final, se va destrăma. Vei avea experiența unei căsnicii destrămate, eșuate, precum și a necazurilor, complicațiilor, durerilor și agitației pe care ți le va cauza căsnicia. Dacă cele două părți care se căsătoresc una cu alta nu pot să ia inițiativa și să-și îndeplinească personal responsabilitățile și obligațiile, atunci se vor certa și se vor contrazice. Odată cu trecerea timpului, se vor certa tot mai mult, contradicțiile lor vor deveni tot mai profunde și vor începe să apară fisuri în căsnicia lor; cu cât rămân fisurile mai mult acolo, cu atât ei vor fi incapabili să repare oglinda spartă a căsniciei lor și o asemenea căsnicie se va îndrepta cu siguranță spre destrămare, spre distrugere – o asemenea căsnicie e cu siguranță eșuată. Așadar, din perspectiva ta, căsnicia pe care a poruncit-o Dumnezeu nu este conformă cu dorințele tale și tu o consideri nepotrivită. De ce gândești așa? Fiindcă în cadrul căsniciei, tu nu faci nimic în conformitate cu cerințele și ordinele lui Dumnezeu; tu urmărești în mod egoist satisfacerea propriilor cerințe, preferințe și dorințe și satisfacerea închipuirii tale. Nu te înfrânezi și nu te schimbi în folosul partenerului tău, nici nu înduri vreo durere; mai degrabă îți subliniezi pur și simplu scuzele, profitul și preferințe proprii și nu te gândești niciodată la perechea ta. Ce se va întâmpla în final? Căsnicia ta se va destrăma. Sursa acestei destrămări e reprezentată de firile corupte ale oamenilor. Oamenii sunt prea egoiști, deci chiar și soțul și soția, care ar trebui să formeze un tot unitar, sunt incapabili să trăiască împreună în armonie, incapabili să se compătimească reciproc, să se înțeleagă, să se aline și să se accepte unul pe celălalt, sau să se schimbe și să renunțe la lucruri unul pentru altul. Poți vedea cât de coruptă a devenit omenirea. Căsnicia nu poate să înfrâneze comportamentul oamenilor și nici nu-i poate face pe oameni să renunțe la dorințele lor egoiste, deci nu există principii morale sau practici bune care vin din partea societății și care îi pot face pe oameni mai buni, sau care le pot menține conștiința și rațiunea. Așadar, când vine vorba de căsnicie, oamenii ar trebui să ajungă să o cunoască din modul în care Dumnezeu a poruncit prima oară căsnicia pentru om. Bineînțeles, ar trebui să înțeleagă această chestiune și de la Dumnezeu. Înțelegerea tuturor acestor lucruri de la Dumnezeu este pură, iar când oamenii vor fi capabili să înțeleagă toate aceste lucruri, unghiul și punctul de vedere din care privesc ei căsnicia vor fi corecte. Motivul pentru care unghiul și punctul lor de vedere despre căsnicie trebuie să fie corecte nu este doar de a-i determina să știe conceptul și definiția corectă a căsniciei; este și de a le oferi oamenilor posibilitatea să aibă o metodă de practică potrivită, corectă, precisă și rezonabilă atunci când se confruntă cu căsnicia, ca să nu fie induși în eroare de Satana sau de diversele idei din tendințele malefice ale lumii, în felul în care tratează căsnicia. Când alegeți căsnicia pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, voi, femeile, trebuie să vedeți clar dacă perechea voastră este sau nu genul de persoană capabilă să îndeplinească responsabilitățile și obligațiile unui bărbat, cum a spus Dumnezeu, dacă merită sau nu să-i încredințați întreaga voastră viață. Voi, bărbații, trebuie să vedeți clar dacă o femeie este sau nu genul de persoană capabilă să lase deoparte propriul profit de dragul vieții de familie și al soțului ei, să-și corecteze lipsurile și defectele. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri, dar și altele. Nu te baza pe închipuirea ta, sau pe interese sau hobbyuri de moment; cu atât mai puțin ar trebui să te bazezi pe ideile greșite despre iubire și romantism pe care ți le insuflă Satana pentru a alege orbește căsnicia. După această părtășie, este toată lumea lămurită cu privire la ideile, punctele de vedere, unghiurile și atitudinile pe care ar trebui să le aibă oamenii despre căsnicie, precum și cu privire la practica pe care se cuvine să o aleagă și principiile pe care se cuvine să le susțină cu privire la căsnicie? (Da.)

Azi, încă nu am vorbit despre renunțarea la lucrurile urmărite, idealurile și dorințele căsniciei; doar am clarificat definiția și conceptul de căsnicie. Nu am vorbit clar despre subiect? (Ba da.) Am vorbit clar. Mai aveți vreo nemulțumire cu privire la căsnicie? (Nu.) Și față de persoana cu care ai fost căsătorit cândva, persoana pe care ai părăsit-o, simți vreo dușmănie? (Nu.) Înțelegerile și opiniile voastre anormale, părtinitoare despre căsnicie, sau chiar fanteziile voastre copilărești, care nu corespundeau realității, mai există? (Nu.) Ar trebui să fiți mai realiști acum. Dar căsnicia nu este o simplă chestiune de nevoi zilnice. Atinge viețile oamenilor cu umanitate normală și responsabilitățile și obligațiile oamenilor și, mai mult, există standardele și principiile mai practice în legătură cu care Dumnezeu i-a atenționat pe oameni, pe care le-a cerut de la ei și pe care le-a poruncit lor. Acestea sunt responsabilitățile și obligațiile pe care oamenii ar trebui să le îndeplinească și sunt responsabilitățile și obligațiile pe care se cuvine să și le asume. Acestea sunt definiția concretă a căsniciei și importanța existenței concrete a căsniciei, pe care ar trebui să le aibă oamenii cu umanitate normală. Bine, aici vom încheia azi. La revedere!

7 ianuarie 2023

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.