Ultima dată când ne-am adunat, am avut părtășie despre cea de-a doua parte a lucrurilor la care trebuie să renunțați în contextul „cum să urmărești adevărul” – respectiv renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Cu privire la acest subiect, am enumerat patru lucruri în total: primul, interesele și hobbyurile, al doilea, căsnicia, al treilea, familia, iar al patrulea, cariera. Data trecută, am avut părtășie despre interese și hobbyuri. Unul dintre elementele renunțării la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor este reprezentat de lucrurile urmărite, idealurile și dorințele lor care apar ca urmare a intereselor și hobbyurilor. După ce ați ascultat părtășia Mea, aveți cu toții o atitudine și o perspectivă corectă cu privire la interese și hobbyuri? (Da.) Scopul acestei părtășii este să renunțați la lucrurile pe care le urmăriți, la idealurile și dorințele care apar ca urmare a intereselor și hobbyurilor, dar ca să renunțați la acestea, mai întâi trebuie să înțelegeți ce sunt interesele și hobbyurile, apoi să înțelegeți cum s-ar cuveni să le tratați și cum să renunțați la lucrurile care apar ca urmare a acestora. Nu contează dacă avem părtășie despre aspectele pozitive sau despre cele negative. Pe scurt, obiectivul este de a ajuta oamenii să înțeleagă ce sunt interesele și hobbyurile, iar apoi să le trateze și să le aplice în mod corect, să le asigure spațiul sau valoarea adecvată pentru a exista și, în același timp, de a-i ajuta pe oameni să renunțe la ceea ce urmăresc, la dorințele și idealurile care sunt incorecte, nepotrivite, pe care nu s-ar cuveni să le aibă, care le influențează credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei. S-ar putea spune că lucrurile pe care le urmărești, idealurile și dorințele care se nasc din interesele și hobbyurile tale îți vor influența viața, supraviețuirea și punctul de vedere cu privire la supraviețuire; bineînțeles, vor avea o influență și mai mare asupra căii pe care pășești și asupra datoriei și misiunii tale în această viață. Așadar, dintr-o perspectivă pasivă, lucrurile pe care le urmăresc, idealurile și dorințele aduse oamenilor de interese și hobbyuri nu sunt obiectivele pe care aceștia le urmăresc și nici direcția pe care o urmăresc – și cu atât mai puțin sunt punctul de vedere despre viață și valorile pe care s-ar cuveni să le stabilească în această viață. Având părtășie despre ce sunt interesele și hobbyurile, Eu le spun oamenilor cum să le cunoască și să le trateze corect, iar apoi îi ajut să descopere dacă lucrurile pe care le urmăresc, idealurile și dorințele lor sunt corecte sau nu, din perspectiva influenței pe care o au interesele și hobbyurile. Adică folosesc și latura pozitivă, și latura negativă, pentru a le permite oamenilor să vadă clar cum să trateze în mod corect interesele și hobbyurile. În primul rând, dacă un om are o cunoaștere corectă și o înțelegere exactă a intereselor și hobbyurilor și poate să le trateze cu exactitate, atunci, el și renunță cu adevărat la idealurile și dorințele care se nasc din interese și hobbyuri. Odată ce ai o înțelegere corectă a intereselor și hobbyurilor, metodele și modalitățile prin care le tratezi vor fi corecte și relativ conforme cu principiile și cerințele lui Dumnezeu pentru oameni. În acest fel, îți va fi posibil să renunți într-un mod pozitiv la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale care se nasc din interese și hobbyuri. În plus, această părtășie îți permite să vezi clar diversele influențe dăunătoare pe care le au lucrurile pe care le urmărești, idealurile și dorințele care se nasc din interese și hobbyuri, sau influența contrară, negativă pe care o exercită, ceea ce apoi îți va permite să renunți în mod activ la aceste lucruri pe care le urmărești, idealuri și dorințe nepotrivite. După părtășia noastră despre toate acestea, nu există unii care spun: „Toate diversele tipuri de oameni din această lume au interese și hobbyuri diferite, iar interesele și hobbyurile lor individuale dau naștere unor lucruri pe care le urmăresc, unor idealuri și dorințe diferite. Să zicem că ne-am fi luat după convingerile actuale și că oamenii nu ar fi mers să-și urmărească idealurile și dorințele – s-ar fi dezvoltat această lume? Cum s-ar mai fi putut dezvolta domenii precum tehnologia, cultura și educația omenirii, care tratează supraviețuirea și viața omenirii? Ar mai putea omenirea să se bucure de stilul de viață actual? Ar fi ajuns lumea la stadiul actual? Nu ar fi lumea ca o societate primitivă? Am avea noi stilul de viață uman modern din ziua de azi?” Este acesta un aspect? Este posibil ca, oricare ar fi subiectul despre care avem părtășie, să-l acceptați cu toții din perspectiva ideii „Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, ar trebui să le acceptați și să vă supuneți lor”, așa că, în majoritatea timpului, nu aveți opinii diferite cu care să negați cuvintele pe care vi le împărtășesc. Nu este însă echivalent cu a nu exista nimeni – sau cu a nu exista o terță parte – care să aducă în discuție asemenea îndoieli, nu-i așa? Dacă ar exista cu adevărat cineva care să aducă în discuție o astfel de întrebare, cum ați răspunde? (Cred că perspectiva exprimată în această întrebare este greșită, fiindcă interesele și hobbyurile oamenilor nu controlează dezvoltarea tehnologiei și nici nu controlează progresul epocilor. Dezvoltarea tehnologiei și progresul epocilor sunt toate sub suveranitatea lui Dumnezeu. Nu poți să spui că un om cu un interes sau un hobby este capabil să contribuie la dezvoltarea lumii, că el poate schimba lumea.) Vorbești la nivel macroscopic. Există moduri diferite de a privi chestiunea? Depinde dacă înțelegi realmente adevărul sau nu. Credeți că după ce vor auzi aceste cuvinte de părtășie, vor pune non-credincioșii o astfel de întrebare? (Probabil.) Deci dacă pun această întrebare, cum poți să răspunzi în conformitate cu faptele obiective, cu adevărul? Dacă nu poți răspunde, atunci vor spune că ai fost indus în eroare. Faptul că nu poți răspunde dovedește cel puțin un lucru, și anume că nu înțelegi acest aspect al adevărului. Nu puteți să răspundeți? (Nu putem.) Atunci, haideți să discutăm despre această chestiune.

Unii oameni spun: „Dacă omenirea nu și-ar fi urmărit idealurile, atunci s-ar fi dezvoltat lumea până la stadiul actual?” Răspunsul este „da”. Nu este simplu? (Ba da.) Care este cea mai simplă, cea mai directă explicație pentru acest „da”? Aceasta este că dacă omenirea își urmărește sau nu idealurile nu are nicio influență asupra lumii, fiindcă dezvoltarea până în prezent a lumii nu a fost grăbită și călăuzită de idealurile omenirii; mai degrabă, Creatorul a călăuzit omenirea până în prezent, până în ziua de azi. Fără lucrurile pe care le urmărește, idealurile și dorințele sale, omenirea ar fi ajuns la fel de bine până în ziua de azi, dar fără călăuzirea și suveranitatea Creatorului, nu ar fi ajuns. Este adecvată această explicație? (Da.) Ce este adecvat la ea? Răspunde la întrebare? Explică esența întrebării? Nu o explică; doar răspunde, teoretic, la întrebare, din ceea ce s-ar putea numi punctul de vedere al unei viziuni. Există însă o explicație mai detaliată, mai importantă, care nu a fost exprimată. Care este acea explicație detaliată? Haideți să vorbim mai întâi simplu. În rândurile întregii omeniri, oamenii își urmează semenii, fiecare tip de persoană având propria misiune. Misiunea celor care cred în Dumnezeu este să depună mărturie cu privire la suveranitatea Creatorului, la faptele Lui, să ducă la bun sfârșit ce le-a încredințat El, să-și facă datoria bine și, în cele din urmă, să fie mântuiți. Aceasta este misiunea lor. Ca să vorbim mai detaliat, este de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu și lucrarea Lui, iar apoi, acceptându-I călăuzirea și experimentându-I lucrarea, de a-și abandona firea coruptă și de a fi mântuiți. O asemenea persoană este aleasă de Dumnezeu. Este tipul de persoană care cooperează la lucrarea pe care o realizează El în lucrarea Sa de gestionare. Misiunea unei astfel de persoane este să-și facă datoria bine și să ducă la bun sfârșit ceea ce i-a încredințat Dumnezeu. Se poate spune că astfel de oameni sunt un grup unic în rândurile întregii omeniri. Acest grup unic de oameni are o misiune unică în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu, în planul Lui de gestionare de șase mii de ani; are o datorie unică, precum și o responsabilitate unică. Așadar, când vorbesc despre renunțarea la lucrurile urmărite, idealurile și dorințele care se nasc din interese și hobbyuri, le cer acestor oameni – Mă refer, aici, la voi toți – să renunțe la ceea ce urmăresc, la idealurile și dorințele personale, fiindcă misiunea, datoria și responsabilitatea voastră sunt în casa lui Dumnezeu și în biserică, nu pe acest pământ. Mai precis, voi, toți, nu aveți nimic de-a face cu dezvoltarea și progresul acestei lumi sau cu vreuna dintre tendințele sale. Se poate spune și că Dumnezeu nu v-a dăruit nicio misiune cu privire la dezvoltarea și progresul acestei lumi. Aceasta este porunca Lui. Care este misiunea pe care Dumnezeu a dăruit-o celor pe care El i-a ales, celor pe care El îi va mântui? Este să își facă datoria bine în casa lui Dumnezeu și să fie mântuiți. Unul dintre lucrurile pe care El le cere oamenilor pentru a fi mântuiți este să urmărească adevărul, iar unul dintre modurile în care El le cere să urmărească adevărul este să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor. Prin urmare, aceste cuvinte și aceste cerințe nu vizează toată omenirea; mai degrabă vă vizează pe voi, pe fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu pe care El i-a selecționat și pe toți cei care vor să fie mântuiți – și, bineînțeles, îi vizează pe toți cei care sunt capabili să-și facă datoria în cadrul lucrării de gestionare a lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Care este rolul pe care îl puteți juca în lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu? Sunteți cei pe care îi va mântui Dumnezeu. Așadar, când vine vorba de cei pe care îi va mântui Dumnezeu, ce include această „mântuire”? Include acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu, mustrarea și judecata Lui, porunca Lui, suveranitatea și rânduielile Lui, supunerea în fața tuturor cuvintelor Lui, urmarea căii Lui și, în cele din urmă, închinarea în fața Lui și ferirea de rău; făcând aceste lucruri, vei fi mântuit și vei intra în epoca următoare. Acesta este rolul pe care-l jucați în rândurile întregii omeniri și aceasta este misiunea unică pe care Dumnezeu v-a dăruit-o vouă, dintre toți oamenii. Bineînțeles, vorbind din perspectiva voastră, acesta este un tip special de responsabilitate și de datorie pe care o aveți voi, din rândurile întregii omeniri. Aici vorbim despre acest aspect din perspectiva acelora dintre aleșii lui Dumnezeu pe care El i-a selecționat. În al doilea rând, din rândurile întregii omeniri, Dumnezeu a dat acestui grup unic de oameni o misiune unică. El nu are nevoie ca aceștia să aibă vreo obligație sau vreo responsabilitate față de dezvoltarea lumii, față de progresul acesteia sau orice altceva legat de lume. În afara acestui grup unic de oameni, Dumnezeu a dăruit diverse misiuni celorlalți oameni de toate felurile pe care El nu i-a ales, indiferent de natura-esență a acestora. În diferitele perioade, diferitele medii sociale ale omenirii și între diferite rase, misiunile lor diferite îi obligă să joace tot felul de roluri, ocupând toate păturile sociale. Datorită diverselor roluri pe care le joacă potrivit poruncii lui Dumnezeu, fiecare dintre ei are propriile interese și hobbyuri. Sub condițiile prestabilite ale respectivelor interese și hobbyuri, în ei se nasc tot soiul de lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe. Fiindcă au tot felul de lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe, în diferite epoci și în diferite medii sociale, lumea produce tot felul de lucruri și de industrii noi – de exemplu, tehnologia, medicina, afacerile, economia și educația, sau industrii ușoare, precum cea a textilelor și artizanală, precum și industria aviatică și maritimă și așa mai departe. Astfel, personajele de marcă, persoanele remarcabile și entuziaștii unici care apar în fiecare domeniu ca urmare a diverselor lucruri pe care urmăresc, idealuri și dorințe, au propriile misiuni în diferite momente și în diferite medii sociale. În același timp, în mediul lor social aparte, ei continuă să-și îndeplinească și misiunea. În acest fel, în perioadele și în mediile sociale diferite ale omenirii, societatea se dezvoltă și progresează în mod continuu ca urmare a realizării lucrurilor pe care le urmăresc, a idealurilor și dorințelor acestor oameni unici. Și bineînțeles, ea aduce omenirii încontinuu diferite calități ale vieții materiale. De exemplu, acum câteva sute de ani, nu exista electricitate, așa că oamenii foloseau lămpi cu gaz. În aceste împrejurări unice, o persoană unică a venit și a inventat electricitatea, iar omenirea a început să folosească electricitatea în scopul iluminării. Ca un alt exemplu, într-un anume mediu social, a apărut o altă persoană unică. A văzut că scrisul pe foi de bambus era prea complicat și a sperat că va veni o zi când oamenii vor putea scrie pe o suprafață subțire, netedă, ceea ce ar fi fost atât convenabil, cât și ușor de citit. Apoi, a început să studieze tehnicile de fabricare a hârtiei și, prin studiul, explorarea și experimentele lui permanente, în cele din urmă, a inventat hârtia. După aceea, a mai fost și invenția motorului cu aburi. Într-o perioadă unică, a apărut o persoană unică și s-a gândit că lucrul manual era prea epuizant, risipea prea multă energie umană și era prea ineficient. Dacă ar fi existat o mașină sau o altă metodă care ar fi putut înlocui munca umană, atunci oamenii ar fi economisit mult timp și ar fi putut face alte lucruri. Astfel, cu studiu și explorare, a fost inventat motorul cu abur, iar apoi au fost inventate tot felul de lucruri mecanice unul după altul, care foloseau legile motrice ale motorului cu abur. Nu este așa? (Ba da.) Astfel, în momente diferite, realizarea și verificarea continuă a lucrurilor urmărite, a idealurilor și dorințelor unei persoane unice sau ale unui grup unic de persoane progresează și dezvoltă treptat și încontinuu atât industria ușoară, cât și pe cea grea, îmbunătățind constant calitatea vieții și condițiile de viață ale întregii omeniri. Industriile ușoare, precum cea textilă și cea artizanală, se dezvoltă acum la niveluri de calitate, rafinament și precizie tot mai ridicate, iar omenirea se bucură tot mai mult de ele. Industriile grele, cum ar fi tot soiul de mijloace de transport, precum automobile, trenuri, nave cu abur și avioane, aduc multă liniște în viețile oamenilor, făcând călătoriile acestora ușoare și convenabile. Acesta este adevăratul proces și aceasta e manifestarea detaliată a dezvoltării umanității. Pe scurt, indiferent dacă este vorba de industria ușoară sau de cea grea, indiferent de aspect, totul este inițiat și produs de interesele și hobbyurile unei persoane unice sau ale unui grup de oameni unici. Datorită intereselor și hobbyurilor lor unice, acestea au propriile lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe. În același timp, datorită lucrurilor pe care le urmăresc, a idealurilor și dorințelor lor unice, în diferitele perioade ale omenirii și în mediile sociale în care trăiesc oamenii, diversele domenii din rândurile lor dau naștere unor lucruri mai avansate de toate felurile, mai convenabile, care sunt mai benefice pentru creșterea calității vieții în rândurile întregii omeniri. Asta aduce liniște omenirii și crește calitatea vieții oamenilor. Nu vom vorbi despre toate acestea. În schimb, vom analiza originile acestor persoane unice. De unde vin aceste persoane unice, în perioade diferite? Nu sunt ele predestinate de către Dumnezeu? (Ba sunt.) Acest lucru este sigur, fără nicio urmă de îndoială, și nimeni nu-l poate nega. Având în vedere faptul că sunt predestinate de către Dumnezeu, și misiunile lor sunt legate de porunca lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta, „legate de porunca lui Dumnezeu”? Înseamnă că Dumnezeu a dăruit misiuni unice acestor persoane unice, făcându-le să apară în anumite momente, să facă ce vor în anumite momente, iar apoi, îmboldind umanitatea în diferite momente prin lucrurile unice pe care le fac respectivele persoane. Datorită acestor persoane unice, lumea trece constant prin schimbări și reînnoiri subtile. Așa se dezvoltă umanitatea.

Care este diferența dintre cei care au aceste interese și hobbyuri unice și aleșii lui Dumnezeu, pe care El i-a selecționat? Diferența este că deși Dumnezeu a poruncit o misiune unică pentru acești oameni, ei nu sunt cei pentru care El a poruncit mântuirea, prin urmare, cerințele Lui pentru ei sunt doar că trebuie să facă ceva unic în epoca lor unică, în existența lor unică. Ei își îndeplinesc misiunea și, în momentul lor unic, pleacă. Câtă vreme trăiesc pe pământ, Dumnezeu nu realizează lucrarea de mântuire asupra lor. Ei doar au o misiune pentru dezvoltarea și progresul acestei societăți și acestei omeniri, sau pentru a schimba condițiile de viață ale omenirii în diferite perioade. Nu au absolut nimic de-a face cu lucrarea de mântuire a omenirii în planul de gestionare al lui Dumnezeu, deci indiferent de ce fel de misiune îndeplinesc, de cât de mari sunt contribuțiile lor pentru omenire, sau de cât de profundă este influența pe care o au asupra omenirii, ei nu au nimic de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Ei aparțin lumii, tendințelor, dezvoltării și tuturor domeniilor și industriilor ei; nu au nimic de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, deci nu au nimic de-a face cu fiecare cuvânt rostit de El, cu fiecare cuvânt pe care El îl oferă omenirii, cu adevărul și viața pe care El le exprimă, sau cu diversele cerințe pe care El le are pentru omenire. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate cuvântările lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, pentru întregul univers, până la cerințele și principiile specifice despre care vorbește El, nu îi vizează pe toți oamenii; bineînțeles, îi vizează mult mai puțin pe acei oameni unici care au un rol important de jucat în dezvoltarea societății umane. Cuvintele lui Dumnezeu – adevărul, calea și viața – îi vizează doar pe aleșii lui Dumnezeu, pe care El i-a selecționat. Acest aspect este ușor de explicat: cuvintele lui Dumnezeu vizează pe oricine alege El, pe oricine vrea El să mântuiască, pe oricine vrea El să fie mântuit. Dacă un om nu este ales de Dumnezeu și dacă El nu plănuiește să-l mântuiască, atunci aceste cuvinte ale vieții nu sunt rostite pentru el – el nu are niciun rol în acestea. Înțelegi? (Da.) Aceste persoane unice au interese și hobbyuri unice, deci au lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe diferite, mai înalte decât au oamenii obișnuiți. Fiindcă au aceste lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe unice și fiindcă au interese și hobbyuri diferite sau unice, ele joacă un rol important în cursul dezvoltării societății umane și, bineînțeles, în momente diferite, își îndeplinesc importantele misiuni. Indiferent dacă în cele din urmă își îndeplinesc sau nu misiunile la un standard acceptabil, sunt singurele care au ceva de-a face cu lucrurile urmărite, idealurile și dorințele care se nasc datorită acestor interese și hobbyuri. Fiindcă acești oameni au misiuni unice, ei trebuie să își realizeze lucrurile pe care le urmăresc, idealurile și dorințele în anumite momente și în anumite împrejurări sociale. Aceasta e misiunea pe care le-o dăruiește Dumnezeu, misiunea pe care El le-o încredințează; aceasta e responsabilitatea lor și în acest fel trebuie ei să acționeze. Indiferent de cât de mult stres suportă trupul, inimile sau lumile minții lor, sau cât de mare este prețul pe care-l plătesc, pentru a urmări realizarea idealurilor și dorințelor lor, ei toți vor îndeplini – sau trebuie să îndeplinească – misiunea cuvenită, fiindcă aceasta este porunca lui Dumnezeu. Nimeni nu poate scăpa de porunca lui Dumnezeu și nimeni nu poate scăpa de suveranitatea și de rânduielile Lui. Așadar, ei nu au nimic de-a face cu lucrul despre care vorbim, privind renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Ce înseamnă că nu au nimic de-a face cu acesta? Înseamnă că aceste cuvinte despre renunțarea la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor nu îi vizează. Indiferent de perioadă, de împrejurările sociale și de punctul până în care se dezvoltă societatea, aceste cuvinte de la Dumnezeu nu au nimic de-a face cu ei. Aceste cuvinte nu îi vizează, deci nu sunt o cerință pentru ei. Trebuie să îndeplinească misiunea care li s-a dat în conformitate cu porunca, suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Trebuie să facă ceea ce trebuie în diferitele momente și în diferitele împrejurări sociale ale omenirii rele și corupte, să-și îndeplinească obligațiile și să ducă la bun sfârșit misiunea pe care trebuie s-o îndeplinească. Așadar, joacă ei rolul unui făcător de servicii sau al unui contrast? E în regulă, oricum ai spune-o. Pe scurt, nu sunt cei aleși de Dumnezeu și nu sunt nici cei pe care El vrea să-i mântuiască – atâta tot. Așadar, indiferent cum renunță credincioșii la lucrurile pe care le urmăresc, la idealuri și dorințe, acest lucru nu va întârzia dezvoltarea lumii sau a omenirii; și, bineînțeles, nu va întârzia nici dezvoltarea diverselor domenii și industrii în diferitele perioade de timp și în diferitele împrejurări sociale ale lumii. Nu este adevărat? (Ba da.) Care este motivul? Motivul este că dezvoltarea omenirii și a industriilor societății nu are nimic de-a face cu credincioșii sau cu oamenii pe care i-a ales Dumnezeu, deci nu este nevoie să-ți faci griji: „Dacă facem cum spui Tu și renunțăm la lucrurile pe care le urmărim, la idealuri și dorințe, atunci vor continua să se dezvolte această societate și omenirea?” De ce ai fi neliniștit? Nu ai de ce să fii. Dumnezeu are planuri și rânduieli – înțelegi asta, nu? (Da.) Neliniștea ta e inutilă, provocată de faptul că nu vezi clar lucrurile și că nu înțelegi adevărul.

Care sunt lucrurile urmărite, idealurile și dorințele pe care s-ar cuveni să le aibă un om care crede în Dumnezeu? Trebuie să îți faci bine datoria, la un standard acceptabil, să duci la bun sfârșit ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu, să urmărești și să practici adevărul în timp ce-ți faci datoria, să dobândești intrarea în adevărul-realitate, privind oamenii și lucrurile și comportându-te și acționând în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Acestea sunt lucrurile urmărite, idealurile și dorințele pe care s-ar cuveni să le ai. Lucrurile urmărite, idealurile și dorințele lumești care se nasc din interese și hobbyuri sunt lucrurile la care s-ar cuveni să renunți. De ce este nevoie să renunți la ele? Ești diferit de oamenii din afara bisericii; Dumnezeu te-a ales, tu ai ales să urmărești adevărul și te-ai hotărât să urmezi calea urmăririi adevărului, așadar, obiectivele vieții tale și direcția ta ar trebui să sufere o schimbare, iar tu ar trebui să renunți în totalitate și în mod absolut la lucrurile urmărite, idealurile și dorințele care se nasc din interese și hobbyuri. De ce este nevoie să renunți la ele? Fiindcă aceasta nu este calea pe care s-ar cuveni să mergi. Aceasta este calea non-credincioșilor, a celor care nu cred în Dumnezeu. Dacă urmărești să mergi pe acea cale, atunci nu ești unul dintre cei pe care i-a ales Dumnezeu. Dacă urmărești idealurile și dorințele alese de non-credincioși, atunci nu poți urmări adevărul și nu poți obține mântuirea. Ca să vorbim mai concret, dacă nu poți să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale și, mai mult, vrei să le realizezi, atunci nu ești capabil să te supui lucrării lui Dumnezeu sau să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău și nu poți fi niciodată mântuit. Ce înseamnă asta? Să nu fii capabil să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale și, mai mult, să vrei să le realizezi, este echivalent cu a abandona urmărirea adevărului, a abandona mântuirea și a nu dori să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Deci în cele din urmă, este cum am spus: dacă vrei să urmărești adevărul, ar trebui, mai întâi, să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele care se nasc din interese și hobbyuri. Trebuie să renunți la ele, fiindcă urmărirea idealurilor și dorințelor lumești nu are nimic de-a face cu cei care urmăresc adevărul și mântuirea; aceasta nu este calea pe care ar trebui să pășești și nici obiectivul și direcția pe care ar trebui să le stabilești și să le ai în viața ta. Dacă adesea le plănuiești și-ți faci calcule în inimă cu privire la ele, frământându-ți creierii pentru a reflecta și a te gândi la ele, atunci ar trebui să renunți la ele cât mai repede posibil. Nu poți să împaci și capra, și varza, dorind să urmărești adevărul și să obții mântuirea și vrând, în același timp, să urmezi lumea și să-ți realizezi propriile idealuri și dorințe. În acest fel, nu doar ți-ar fi imposibil să obții sau să realizezi oricare dintre aceste lucruri, dar, mai mult – și cel mai important – asta ți-ar afecta mântuirea. În cele din urmă, ai rata lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor, ai lăsa să-ți scape cea mai bună ocazie pentru mântuirea omenirii de către Dumnezeu și ai pierde șansa de a fi mântuit. În final, ai cădea în dezastru, bătându-te cu pumnii în piept și lovind pământul cu picioarele, dar va fi prea târziu pentru regrete – asta ar fi jalnica ta soartă. Dacă ești deștept și deja te-ai hotărât să urmărești adevărul, atunci ar trebui să renunți la idealurile și dorințele pe care le aveai cândva sau pe care încă le urmărești. Oamenii neghiobi, idioții, oamenii imprudenți și confuzi – aceștia vor să urmărească adevărul și să fie mântuiți, dar nu vor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor lumești. Vor să le aibă pe toate. Cred că a acționa astfel înseamnă că profită, că e un lucru inteligent, când, in realitate, este cel mai stupid plan de acțiune. Oamenii deștepți își vor abandona complet lucrurile pe care le urmăresc, idealurile și dorințele lumești și vor alege să urmărească adevărul și să fie mântuiți. Indiferent de stadiul până la care se dezvoltă lumea și indiferent de starea actuală sau de dezvoltarea diverselor domenii și industrii, niciunul dintre aceste lucruri nu are nimic de-a face cu tine. Lasă-i pe cei care aparțin lumii, pe acei diavoli care trăiesc pe pământ, să facă orice trebuie să facă. Ce vom face noi, în primul rând, este să ducem la bun sfârșit datoria pe care s-ar cuveni să o îndeplinim și, în al doilea rând, să ne bucurăm de roadele trudei lor. Ce minunat! De exemplu, computerele și programele pe care le inventează sunt foarte utile pentru tine când îți faci datoria și lucrezi. Le iei și le folosești, le faci să-ți fie de ajutor; le faci să te asiste când îți îndeplinești datoria, să te asiste ca să-ți finalizezi mai bine lucrarea, sporind eficiența cu care îți faci datoria și îmbunătățind rezultatele ei, economisind, în plus, și mai mult timp. Ce minunat! Nu ai nevoie să-ți frămânți creierii studiind: „Cum a fost inventat acest program? De la cine vine? Cum ar trebui să depun efort în acest program, în acest domeniu tehnic?” Este inutil să-ți frămânți astfel creierii. Gândurile și energia ta nu sunt menite acestui lucru. Nu este nevoie să-ți investești energia sau celulele nervoase în această chestiune. Lasă-i să investească pe acei oameni ai lumii care s-ar cuveni să facă acest lucru; după ce investesc ei, îl luăm și îl folosim. Ce minunat! Totul este gata făcut. Dumnezeu a rânduit totul dinainte, deci nu este nevoie ca tu să urmărești acest lucru și, în aceste chestiuni, nu ai de ce să fii neliniștit sau să faci efort. În aceste chestiuni, tu nu trebuie să-ți asumi nimic și nici să îți faci griji sau să fii preocupat cu privire la ceva. Tot ce trebuie să faci este să-ți îndeplinești bine datoria, să urmărești adevărul, să ajungi la o înțelegere a adevărului și să intri în adevărul-realitate. Nu este aceasta cea mai corectă cale în viață? (Ba da.)

Acum înțelegeți aspectul urmăririi idealurilor și dorințelor? Unii oameni spun: „Dacă oamenii nu și-ar urmări idealurile, oare lumea ar mai face progrese?” Eu spun că da. Pricepeți acest răspuns? Înțelegeți? (Da.) Atunci, vedeți clar și esența aspectului despre care discutăm? Nu așa stau lucrurile, de fapt? (Ba da.) Când vine vorba de ultimul cuvânt – dezvoltarea, progresul și problemele lumii – lăsați-i pe diavolii care aparțin lumii, sau pe așa-zișii „oameni” care aparțin lumii să se ocupe de acest lucru. El nu are nimic de-a face cu cei care cred în Dumnezeu. Care este misiunea și responsabilitatea celor care cred în Dumnezeu? (Să-și facă bine datoria, să urmărească adevărul și să obțină mântuirea.) Așa este. Este foarte precis și practic. Nu este simplu? (Ba da.) Cei care cred în Dumnezeu trebuie doar să urmărească adevărul și să-I urmeze calea și, în cele din urmă, vor fi mântuiți. Aceasta este misiunea ta și este așteptarea și speranța cea mai mare a lui Dumnezeu pentru voi. Dumnezeu rânduiește celelalte chestiuni, deci nu este cazul să fii neliniștit sau îngrijorat. Când va veni momentul, te vei bucura de tot ce se cuvine, vei mânca tot ce se cuvine și vei folosi tot ce se cuvine. Totul îți va depăși imaginația și așteptările și va fi din abundență. Dumnezeu nu te va lăsa nici să duci lipsuri, nici să fii sărac. Există un verset în Biblie care spune că povara Domnului este ușoară. Cum sună originalul? („Căci jugul meu este bun, iar povara Mea este ușoară” (Matei 11:30).) Nu acesta este sensul? (Ba da.) Cerința ca tu să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealuri și dorințe nu este menită să te facă mediocru, nici leneș, nici lipsit de lucruri pe care să le urmărești, nici să te transforme într-un cadavru ambulant, într-o persoană fără suflet; este mai degrabă menită să schimbe direcția și obiectivele incorecte ale lucrurilor pe care le urmărești. Trebuie să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele pe care nu se cuvine să le ai și să stabilești lucruri pe care le urmărești, idealuri și dorințe corecte. Doar în acest fel poți să pășești pe calea corectă a vieții. Așadar, a fost rezolvată această problemă? Dacă oamenii nu și-ar urmări idealurile, ar continua lumea să se dezvolte? Răspunsul este „da”. De ce? (Fiindcă Dumnezeu a poruncit o misiune pentru cei care aparțin lumii; ei vor face această lucrare.) Așa este, fiindcă Dumnezeu are poruncile și rânduielile Lui, deci nu ai de ce să fii neliniștit. Lumea se va dezvolta și nu are nevoie ca aceia care cred în Dumnezeu să ia asupra lor această misiune, să îndeplinească această responsabilitate și această obligație. Dumnezeu rânduiește lucrurile. Nu ai de ce să îți faci griji cu privire la persoanele rânduite de Dumnezeu. Este suficient ca tu să urmărești adevărul, să urmezi calea lui Dumnezeu și să obții mântuirea. Este nevoie să-ți mai faci griji cu privire la altceva? (Nu.) Nu. Așadar, renunțarea la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale este o cale pe care s-ar cuveni să o practici. Nu ai de ce să-ți faci griji cu privire la ce se va alege de lume sau de omenire după ce renunți la idealurile și dorințele tale. Acest lucru nu este ceva cu privire la care să-ți faci griji. Nu are nimic de-a face cu tine. Dumnezeu rânduiește lucrurile. Este chiar atât de simplu. Înțelegi? (Da.) Având părtășie în acest fel, nu am rezolvat problema de la sursă? (Ba da.) Dacă v-ar întreba cineva din nou, cum ați privi și cum ați explica această problemă? Dacă ar fi să întrebe cineva care nu crede în Dumnezeu: „Vorbiți mereu despre faptul de a nu urmări idealuri, de a renunța la idealuri și la dorințe. Dacă ar fi să practice toți așa cum spuneți voi, atunci ar mai exista lumea? Ar continua să se dezvolte umanitatea?”, atunci poți răspunde spunând: „Fiecare persoană are propriile aspirații; nu o poți forța.” Aceasta este o zicală populară în lume. Ar trebui să spui: „Dumnezeu le cere oamenilor să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor; acesta este adevărul. Dacă ești dispus să accepți asta, atunci poți renunța la aceste lucruri. Dacă nu ești dispus să accepți asta, atunci poți să alegi și să nu renunți la ele. Dumnezeu nu va forța pe nimeni. Renunțarea la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele tale este voluntară din partea ta și este dreptul tău. Și să nu renunți la ele este tot voluntar și, de asemenea, este dreptul tău. Fiecare persoană are misiunea sa precisă. Din rândurile întregii omeniri, fiecare persoană are propria misiune, propriul rol pe care ar trebui să-l joace. Alegerile oamenilor sunt diferite, deci căile pe care pășesc sunt diferite. Tu alegi să urmărești lumea, să-ți îndeplinești idealurile și dorințele în lume și să-ți reprezinți valorile, în timp ce eu aleg să renunț la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele mele ca să-L urmez pe Dumnezeu, să-I ascult cuvintele, să-I urmez calea și să-L mulțumesc. În cele din urmă, voi putea să obțin mântuirea. Tu nu urmărești această cale și ești liber să faci asta. Nu te poate forța nimeni.” Cum este acest răspuns? (Este bun.) Dacă poți să accepți ideea de a „renunța la lucrurile pe care le urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor”, atunci aceste cuvinte te vizează. Dacă nu poți s-o accepți, atunci nu există niciun indiciu că trebuie să asculți și să accepți aceste cuvinte. Poți alege să nu asculți; poți alege să renunți la lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii și să-ți abandonezi șansa la mântuire. Acesta este dreptul tău. Poți, de asemenea, să nu renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale și să pleci în lume și să ți le îndeplinești, cu încredere și cu îndrăzneală. Nu te va forța și nu te va condamna nimeni. Acesta este dreptul tău. Alegerea ta este și misiunea ta, iar misiunea ta este rolul pe care Dumnezeu ți-a poruncit să-l joci printre oameni. Asta este tot. Aceasta este adevărata stare de fapt. Orice ai alege, acesta este genul de drum pe care vei păși; pe orice fel de drum ai păși, acela este rolul pe care îl vei juca între oameni. Este chiar atât de simplu. Aceasta este adevărata stare de fapt. Așadar, sunt în continuare cuvintele de mai sus: „Fiecare persoană are propriile aspirații; nu o poți forța.” Dar de unde vine acea aspirație? La originile ei, este poruncită de Dumnezeu. Dacă nu alegi să accepți adevărul și să-ți faci bine datoria, înseamnă că Dumnezeu nu te-a ales pe tine și că tu nu ai o ocazie de mântuire. Simplu spus, tu nu ai această binecuvântare; nu a fost poruncită de Dumnezeu. Dacă nu te interesează să crezi în Dumnezeu sau să urmărești adevărul – dacă nu urmărești acest aspect – atunci îți lipsește această binecuvântare. Cei care sunt predestinați să vină în casa lui Dumnezeu sunt dispuși să-și facă datoria acolo. Orice spune Dumnezeu, ei ascultă; dacă El vrea ca ei să renunțe la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor, asta fac. Dacă nu pot să renunțe la acestea, atunci își frământă creierii reflectând la cum să facă acest lucru. O asemenea persoană este dispusă să urmărească mântuirea. Aceasta este cea mai profundă nevoie și cerință a sufletului său, care este sorocită de Dumnezeu, așadar are această binecuvântare, ceea ce este norocul ei. Rolul pe care Dumnezeu îl sorocește pentru tine este cel pe care ar trebui să-l joci. Aceea este sursa. Cei care nu sunt binecuvântați urmăresc lumea, iar cei care sunt binecuvântați urmăresc adevărul – nu este așa? (Ba da.) Așadar, dacă vă întreabă din nou cineva, veți putea să răspundeți? (Da.) Care este cel mai simplu răspuns? (Fiecare persoană are propriile aspirații; nu o poți forța.) Fiecare persoană are propriile aspirații; nu o poți forța. Cerința de a renunța la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale este menită doar să-ți dea o cale de practică. Poți alege să renunți la ele și poți alege să nu renunți la ele. Fiecare persoană are propriile aspirații; nu o poți forța. Dacă accepți, atunci aceste cuvinte te vizează. Dacă nu accepți, atunci aceste cuvinte nu te vizează pe tine și renunțarea la lucrurile urmărite, la idealuri și dorințe nu are nimic de-a face cu tine; ești liber. Este rezolvat acest aspect? (Da.) Este rezolvat, deci nimeni nu va continua să vorbească despre această chestiune, corect? (Corect.)

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.