Care este natura idealurilor și dorințelor care se nasc din interesele și hobbyurile oamenilor? Nu dăm în vileag interesele și hobbyurile oamenilor aici, așadar, ce dăm în vileag și disecăm, de fapt? Nu cumva ceea ce urmăresc ei, idealurile și dorințele care se nasc din anumite interese și hobbyuri pe care le au oamenii? (Ba da.) Nu dăm în vileag diversele comportamente pe care oamenii le manifestă și căile pe care pornesc ca urmare a ceea ce urmăresc ei, a idealurilor și dorințelor proprii? Nu este aceasta esența pe care o dăm în vileag? (Ba da.) Așadar, care sunt căile pe care le urmează oamenii pentru ceea ce urmăresc ei, pentru idealurile și dorințele lor? Pe ce fel de cale e condusă orice persoană de ceea ce urmărește ea, de idealurile și dorințele sale? Ce fel de obiective realizează aceasta? În timp ce oamenii îndeplinesc ceea ce urmăresc, în timp ce-și realizează idealurile și dorințele, în afară de a-și investi energia și timpul, precum și de a îndura mai multă durere și tot felul de munci fizice, oboseală, stres și alte greutăți similare, cel mai important, care este calea pe care o urmează? Adică, în timp ce oamenii urmăresc realizarea propriilor idealuri și dorințe, care este calea pe care trebuie să o urmeze pentru a obține realizarea a ceea ce urmăresc, a idealurilor și dorințelor proprii? În primul și în primul rând, pentru ca oamenii să realizeze ceea ce urmăresc, propriile idealuri și dorințe în această lume, ce ar trebui să studieze ei, într-o primă fază? (Tot felul de cunoștințe.) Așa este, ar trebui să învețe și să se doteze cu tot felul de cunoștințe. Cu cât sunt cunoștințele lor mai bogate, mai cuprinzătoare și mai profunde, cu atât vor fi ei mai aproape de ceea ce urmăresc, de idealurile și dorințele lor. Cu cât sunt cunoștințele lor mai bogate, mai cuprinzătoare și mai profunde, cu atât este mai probabil că ei vor fi recunoscuți drept persoane experimentate și se vor bucura de un statut cu atât mai înalt în societate. În același timp, cu cât sunt mai bogate, mai profunde și mai cuprinzătoare cunoștințele lor, asta înseamnă că vor trebui să investească mai mult timp și mai multă energie. Vorbim din perspectiva energiei fizice. Mai mult, după ce dobândesc o temelie a cunoștințelor, oamenii sunt cu un pas mai aproape de realizarea a ceea ce urmăresc, a idealurilor și dorințelor proprii. A avea suficiente cunoștințe este doar primul pas, este temelia. După aceea, oamenii au nevoie să se cufunde în societate, în mase, în marea cuvă de vopsire sau, s-ar putea spune, în marea mașină de tocat a industriei aferente idealurilor și dorințelor proprii, întrecându-se, luptându-se și concurând cu forțe din toate părțile și participând la diverse concursuri, competiții și seminare. În timp ce cheltuiesc multă energie, oamenii trebuie și să se adapteze unor situații și medii diferite pentru a obține realizarea a ceea ce urmăresc, a idealurilor și dorințelor proprii. În același timp, în această mare cuvă de vopsire, oamenii trebuie să se bazeze pe cunoștințele lor și, chiar mai mult, pe ce au învățat de la mase, precum și pe metodele, filosofia și regulile de supraviețuire pe care le dețin deja, pentru a se adapta la mase, la mecanismele societății și la convenții. Prin acest proces, oamenii se apropie treptat de obiectivele a ceea ce urmăresc, ale idealurilor și dorințelor proprii. După ce supraviețuiesc atât de multor chinuri, atât de multor suișuri și coborâșuri, care este finalul absolut? Câștigătorii iau cununa, iar perdanții nu iau nimic. În final, cu acest rezultat ating ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele vieții lor, realizându-și obiectivele vieții și dobândind o poziție stabilă în industrie. Pe atunci, oamenii vor fi ajuns, de obicei, la vârsta mijlocie sau la bătrânețe, iar unii poate chiar își trăiesc ultimii ani, nu mai văd bine, au chelit, nu mai aud și li se clatină dinții. La acea vârstă, deși și-au atins idealurile și dorințele, au făcut și multe lucruri dăunătoare. Și-au dedicat întreaga viață acestui lucru. De-a lungul ei, pentru a-și realiza idealurile și dorințele, au spus multe lucruri care le-au contrazis voia, au comis multe acte care au încălcat etica și conștiința și au întrecut anumite limite, ba chiar au comis multe acte inadmisibile și imorale. I-au înșelat pe ceilalți și au fost înșelați de mai multe ori, i-au învins pe alții și au fost învinși la rândul lor. Sunt suficient de norocoși să fi supraviețuit și să fi obținut o poziție stabilă, iar viețile lor par perfecte, de parcă și-ar fi conștientizat stima de sine și nu ar fi trăit în zadar. S-au luptat întreaga viață pentru idealurile și dorințele lor și par să fi trăit o viață valoroasă și plină de însemnătate. Cu toate acestea, ei nu văd adevărul despre calea de comportament personal pe care ar fi trebuit s-o urmeze, le lipsește orice fel de motto pentru viața lor și s-au luptat toată viața doar pentru a-și realiza idealurile și dorințele, războindu-se cu umanitatea, societatea, chiar și cu ei înșiși. Au pierdut conștiința, limitele și principiile necesare pentru comportamentul personal. Cu toate că idealurile și dorințele lor au fost realizate, iar după numeroase suișuri și coborâșuri, obiectivele vieții pe care și le-au stabilit în fiecare etapă au fost îndeplinite, în sinea lor, ei nu se simt liniștiți sau împliniți. În termeni simpli, ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele pe care și le-au stabilit pentru propriile interese și hobbyuri îi conduc, în cele din urmă, spre o cale de urmărire a faimei și a profitului. Deși poate simt că, odată cu atingerea obiectivelor lor supreme, și-au conștientizat stima de sine, au dobândit un simț al prezenței lor și au câștigat și dețin atât faimă, cât și profit, ei rămân neștiutori cu privire la viitor, la destinația lor și la valoarea existenței umane, pe care oamenii ar trebui să o înțeleagă cu adevărat. Când ajung la bătrânețe, simt din ce în ce mai mult că tot ce au urmărit vreodată este extrem de evaziv și de superficial. Această superficialitate și acest caracter evaziv aduc cu ele valuri de deșertăciune și de teamă. Abia la bătrânețe își dau oamenii seama că idealurile și dorințele pe care le-au urmărit au servit doar pentru a le satisface vanitatea și a le oferi o faimă și un profit temporar, care nu sunt nimic mai mult decât o consolare efemeră. O asemenea consolare se transformă rapid într-un soi de neliniște și teamă, fiindcă, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, sunt mai predispuși la a se gândi la viitor, la ce se va alege de ei și la ce li se va întâmpla după moarte, iar când toate aceste întrebări vor rămâne fără răspuns, când nu vor avea niciun gând și niciun punct de vedere corect cu privire la aceste chestiuni, oamenii vor începe să se simtă temători și neliniștiți. Vor simți această neliniște și această teamă până când vor închide ochii și vor muri. Bucuria adusă de faimă și de profit dispare rapid din inima oamenilor și, cu cât încerci mai mult să o atingi și să o păstrezi, cu atât dispare mai ușor, iar acest sentiment de bucurie se transformă mai ușor în neliniște și frică. În consecință, indiferent de idealurile și dorințele care iau naștere din diversele interese și hobbyuri ale oamenilor, în cele din urmă, ele conduc spre o cale de urmărire a faimei și profitului, iar obiectivul suprem atins, ceea ce dobândesc oamenii, nu cuprinde nimic mai mult decât faimă și profit. Această faimă și acest profit oferă doar o consolare temporară și satisfacția pasageră a vanității trupești. Când oamenii nu înțeleg adevărul, simt că e real ceea ce urmăresc, că idealurile și dorințele lor sunt adevărate, că îi fac să se simtă bazați, că sunt mai capabili să-și găsească locul în lume, să controleze direcția vieții lor și să rămână stăpâni asupra ei, să fie responsabili de propriul destin. Totuși, atunci când idealurile și dorințele lor sunt realizate, oamenii experimentează, în sfârșit, o trezire la realitate. Care este cauza acestei treziri la realitate? Este conștientizarea faptului că și-au dedicat energia de-o viață unui lucru deșert care nu poate fi atins cu mâna sau simțit cu inima. Cu cât încearcă mai mult să-l atingă și să-l păstreze, cu atât le scapă mai mult, lăsându-i cu un sentiment accentuat de pierdere și deșertăciune și, bineînțeles, cu sentimente mai puternice de teamă și regret. Fiindcă oamenii au interese și hobbyuri, ei nutresc idealuri și dorințe, iar acestea creează o iluzie care-i face pe oameni să creadă că au abilitatea de a-și controla viețile, de a dirija calea vieții lor și de a-și hotărî modul de existență și obiectivele ei. Sursa acestei iluzii este faptul că oamenii nu urmăresc adevărul, nu au nicio iubire pentru acesta și, bineînțeles, se poate spune că iluzia este provocată de faptul că oamenii nu înțeleg adevărul. Când nu înțeleg adevărul, ei urmăresc adesea, în mod instinctiv, lucruri care le pot satisface trupul sau spiritul. Indiferent cât de îndepărtate de ei pot fi aceste lucruri, atât timp cât ei simt că le pot atinge și le pot obține, sunt dispuși să plătească prețul, chiar investind energie și timp toată viața lor. Fiindcă oamenii nu înțeleg adevărul, își confundă cu ușurință interesele și hobbyurile cu o piatră de temelie sau cu un fel de calificare sau de capital pentru a-și urmări obiectivele vieții, iar pentru asta, sunt dispuși să plătească orice preț. Nu îți dai seama că odată ce plătești acest preț, odată ce pornești pe această cale, îți este hărăzit să pășești pe o cale controlată de Satana, de tendințele lumii și de convenții. În același timp, îți este hărăzit să te cufunzi în mod involuntar în cuva de vopsire a societății, în mașina ei de tocat. Indiferent în ce culoare te vopsește, indiferent în ce formă te toacă, indiferent cât de deformată devine umanitatea ta, te consolezi spunând: „Trebuie să îndur, pentru a-mi realiza idealurile și dorințele și de dragul viitorului meu!” De asemenea, îți spui constant: „Trebuie să mă adaptez la această societate, indiferent în ce culoare sunt vopsit, trebuie să accept și să mă adaptez.” În timp ce te adaptezi la toate aceste medii diferite, te adaptezi și la diferitele culori în care ești vopsit și accepți constant diferite versiuni ale tale, cu diferite stiluri și diferite caractere. În acest fel, oamenii devin, fără să-și dea seama, tot mai amorțiți, tot mai lipsiți de simțul rușinii, iar conștiința și rațiunea lor reușesc tot mai puțin să le călăuzească sau să le controleze gândurile, dorințele și alegerile. În cele din urmă, în diverse proporții, majoritatea oamenilor își ating idealurile și dorințele în timp ce le urmăresc. Bineînțeles, câțiva indivizi, indiferent cum urmăresc sau cât efort și câte greutăți îndură, tot nu reușesc să-și realizeze idealurile și dorințele. Indiferent de finalul absolut, ce dobândesc oamenii? Cei care reușesc dobândesc faimă și profit, în timp ce perdanții poate că sunt incapabili să dobândească această faimă și acest profit, dar primesc același lucru ca oamenii care au reușit – ei primesc diversele suferințe și gânduri negative insuflate de Satana, de această umanitate rea și de întregul mecanism social și întreaga influență rea a societății. Altfel, de ce ar folosi oamenii frecvent expresii precum: „e versat”, „vulpoi bătrân”, „șarpe experimentat și viclean” sau „a trecut prin multe” și așa mai departe? Fiindcă, atunci când îți urmărești idealurile și dorințele, în același timp „înveți” multe în această mare cuvă de vopsire și în această mașină de tocat a societății. „Înveți” lucruri care nu există în instinctele tale fizice – termenul „înveți” ar trebui să fie aici între ghilimele. La ce se referă „înveți”? Înseamnă că societatea, Satana și omenirea rea te îndoctrinează cu diverse gânduri care sfidează conștiința și rațiunea umană normală, făcându-te să trăiești cu tot mai puțină conștiință și rațiune, tot mai lipsit de rușine și să-i disprețuiești tot mai mult pe oamenii normali și pe cei care pășesc pe calea cea dreaptă. În același timp, care este cel mai grav rezultat? Nu numai că îi vei desconsidera tot mai mult pe oamenii cu umanitate, conștiință și rațiune normală, ci, în același timp, vei și invidia și admira actele josnice ale celor care își trădează conștiința și moralitatea și-i vei invidia pentru beneficiile materiale sau economice abundente pe care le dobândesc în urma propriilor acte josnice și a comportamentului lor neadecvat. Nu este aceasta consecința? (Ba da.) Aceasta este o consecință mai îngrozitoare, adică, în timp ce oamenii urmăresc realizarea idealurilor și dorințelor proprii, înfățișarea lor devine tot mai mohorâtă și mai îngrozitoare, ei își pierd treptat conștiința și rațiunea, iar concepția lor morală, concepția despre viață și comportamentul lor devin tot mai rele, mai urâte, mai josnice și mai sordide.

Din momentul în care o persoană începe să aibă interese și hobbyuri până când își realizează idealurile și dorințele, în cursul acestui proces, calea pe care pășește și activitățile în care se implică – adică întreaga situație curentă a vieții sale – se poate spune că reprezintă o situație de viață prinsă în strânsoarea societății și a tendințelor rele. De fapt, reprezintă și un proces în cursul căruia oamenii acceptă de bunăvoie să fie manipulați, călcați în picioare și exploatați de Satana, în timp ce urmăresc realizarea idealurilor și dorințelor proprii. Bineînțeles, este și un proces în cursul căruia Satana corupe oamenii mai mult și în mod mai specific, în toate lucrurile. În fiecare situație pe care o întâmpini, Satana îți insuflă încontinuu ideea că, pentru a-ți realiza obiectivele, trebuie să folosești orice mijloace necesare, abandonând lucruri care sunt pozitive și pe care umanitatea normală s-ar cuveni să le susțină, precum demnitatea umană, integritatea personală, limitele morale, conștiința proprie și criteriile pentru comportamentul personal. Pe când te induce în eroare ca să renunți treptat la acestea, îți și provoacă rațiunea, conștiința și limitele morale, precum și picul de rușine care ți-a mai rămas. După ce încetează să le provoace pe acestea, te împinge să faci încontinuu compromisuri în mijlocul inducerii în eroare, a ispitei, controlului și călcării în picioare venite din partea tendințelor rele. În procesul de a face constant compromisuri, alegi să adopți gândurile și punctele de vedere insuflate de Satana cu privire la modul în care să privești oamenii și lucrurile și în care să te comporți și să acționezi și, de asemenea, practici în mod activ gândurile și punctele de vedere pe care Satana ți le-a împărtășit, precum și căile și metodele pentru felul în care să te comporți și să acționezi. În toate acestea te implici cu reticență și în mod involuntar, dar în același timp, pentru a-ți realiza idealurile și dorințele, le faci pe toate de bunăvoie și în mod activ, cu o atitudine foarte binevoitoare. Pe scurt, în cursul acestui proces, oamenii rămân pasivi, dar dintr-o altă perspectivă, se conformează în mod activ controlului și corupției Satanei. În timp ce urmăresc realizarea idealurilor și dorințelor lor, ei trăiesc tot timpul în marea cuvă de vopsire a tendințelor rele ale societății, în strânsoarea acestora. În mod similar, ei trăiesc cu o mentalitate complexă și contradictorie, fiind atât doritori, cât și nedoritori și într-un mediu real, care este atât complex, cât și contradictoriu. Prin acest proces, pe măsură ce oamenii se apropie mai mult de idealurile, dorințele și obiectivele de viață pe care le urmăreau, ei seamănă tot mai puțin cu ființele umane, conștiința lor devine tot mai amorțită, iar rațiunea lor se împuținează. Totuși, în sinea lor, oamenii cred că au idealuri și dorințe, unii spun chiar că idealurile și dorințele lor reprezintă convingerile lor, că a avea convingeri în inimă înseamnă că au păreri și că trebuie să ai păreri în viață. Ei cred că sunt ființe umane normale fiindcă au păreri și că, prin urmare, ar trebui să urmărească în continuare conform fostelor lor metode și legi de supraviețuire și că, atât timp cât rezultatele acestui lucru sunt bune și îi aduc mai aproape de idealurile și obiectivele vieții lor, atunci merită orice preț plătesc pentru acest lucru, chiar dacă înseamnă că vor pierde totul. În consecință, în mentalitatea contradictorie de a fi atât doritori, cât și nedoritori, oamenii vor continua să accepte controlul Satanei, gândurile, manipularea și șiretlicurile lui. Chiar și atunci când oamenii știu foarte bine că au fost corupți de societate și de tendințele rele, în situațiile de acest gen, ei tot vor continua să urmărească necontenit, cu scopul de a-și realiza idealurile și a-și atinge obiectivele vieții. Poate chiar se felicită singuri pentru faptul că sunt capabili să recurgă la orice mijloace necesare și că nu s-au dat bătuți niciodată, bucurându-se de capacitatea lor de a continua până acum. Examinând comportamentele pe care oamenii le manifestă în timpul urmăririi idealurilor și dorințelor lor, precum și căile pe care le urmează și diversele lor transformări, ce fel de cale este aceea de a urmări realizarea idealurilor și dorințelor oamenilor? (Este o cale care duce la distrugere.) Este o cale fără întoarcere, pe care cu cât merg mai mult oamenii, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu. Se poate spune și că este o cale a distrugerii. Lângă obiectivele vieții, spre care conduc idealurile și dorințele pe care și le-au stabilit oamenii, îi așteaptă Satana. Și pe drumul spre aceste obiective ale vieții, ceea ce îi însoțește și îi urmează nu este adevărul, nu sunt cuvintele lui Dumnezeu. Atunci cine este? (Este Satana, împreună cu tendințele lui rele și cu diverse filosofii pentru interacțiuni lumești.) Sunt însoțiți de Satana, de controlul, corupția, șiretlicurile și ispitele lui repetate. Aceasta este o cale fără întoarcere, o cale a distrugerii, nu-i așa? (Așa este.) Fiindcă, în timp ce oamenii își urmăresc idealurile și dorințele, ceea ce urmăresc, de fapt, ca obiectiv, nu este materializarea idealurilor și dorințelor proprii, ci mai degrabă folosesc urmărirea acestor lucruri drept forță motoare și temelie pentru a dobândi faimă și profit. Acestea sunt esența și adevărul problemei. Această cale doar îi face pe oameni să tânjească tot mai mult după faimă și profit, după tendințele rele ale lumii. Această cale doar îi conduce pe oameni să se afunde tot mai adânc, făcându-i tot mai depravați și mai lipsiți de raționalitate și privați de conștiință, îndepărtându-i de lucrurile pozitive. În același timp, îi duce tot mai departe de modurile și de obiectivele de viață mai practice pe care ar trebui să le aibă cineva cu umanitate normală. Poate doar să facă firile corupte ale oamenilor să devină mai adânc înrădăcinate și poate doar să-i îndepărteze și mai mult de suveranitatea și de orchestrarea lui Dumnezeu. Bineînțeles, le și îngreunează tot mai mult oamenilor actul de a discerne între lucrurile pozitive și cele negative. Aceasta este o realitate. Așadar, cum putem rezolva aceste probleme? Odată ce înțelegem esența a ceea ce urmăresc oamenii, a idealurilor și dorințelor umane, despre ce ar trebui să avem părtășie? Ar trebui să avem părtășie despre cum să se renunțe la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele umane, nu este așa? (Ba da.)

Tocmai aveam părtășie despre faptul că urmărirea realizării idealurilor și dorințelor unui om este o cale fără întoarcere, un drum care duce la distrugere – atunci, ar trebui să abandoneze oamenii un astfel de mod de viață? (Da.) Ar trebui să renunțe la modul în care trăiesc și să-l schimbe: nu este nici o abordare corectă, nici o cale dreaptă în viață. De vreme ce nu este corectă, ar trebui să renunțe la ea, să schimbe modul în care trăiesc și să adopte o abordare corectă cu privire la viață și la existență. Bineînțeles, ar trebui să adopte o abordare corectă cu privire la modul în care tratează interesele și hobbyurile oamenilor și la modul în care tratează ceea ce urmăresc aceștia, idealurile și dorințele lor. Talentele și înzestrările oamenilor, împreună cu aceste interese și hobbyuri, le permit acestora să-și stabilească idealurile, ceea ce urmăresc și dorințele și, în același timp, le permit și să-și dezvolte obiectivele de urmărit. Aceste obiective nu sunt corecte și vor călăuzi oamenii spre o cale fără întoarcere, îndepărtându-i și mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, provocându-le distrugerea. De vreme ce nu sunt corecte, care este conduita cea bună? Mai întâi, haideți să analizăm dacă este bine ca oamenii să aibă interese și hobbyuri; adică, pot fi incluse interesele și hobbyurile lor în categoria lucrurilor negative? (Nu, nu pot.) Interesele și hobbyurile oamenilor nu sunt în mod inerent ceva rău și, bineînțeles, chiar nu se poate spune că sunt lucruri negative. Nu ar trebui condamnate sau criticate. Faptul că oamenii au interese, hobbyuri și talente în anumite domenii face parte din umanitatea normală – fiecare persoană le are. Unor oameni le place să danseze, altora să cânte, să deseneze, să interpreteze, unora le place mecanica, economia, ingineria, medicina, agricultura, navigația sau anumite sporturi, altora le place să studieze geografia, geologia sau aviația și, bineînțeles, mai sunt alții cărora le-ar putea plăcea să studieze subiecte chiar mai obscure. Indiferent de interesele și hobbyurile unei persoane, toate fac parte din umanitate și din viața umană normală. Nu ar trebui să fie denigrate drept lucruri negative și nu ar trebui nici să fie criticate, cu atât mai puțin interzise. Adică orice interes sau hobby pe care l-ai putea avea este legitim. De vreme ce orice interes sau hobby este legitim și ar trebui să-i fie permis să existe, cum ar trebui tratate idealurile și dorințele legate de acestea? De exemplu, unor oameni le place muzica. Ei spun: „Vreau să devin muzician sau dirijor”, apoi ignoră orice altceva, pentru a merge să studieze și să se perfecționeze în domeniul muzicii, îndreptându-și obiectivele și direcția vieții spre ocuparea poziției de muzician. Asta este ceea ce trebuie să facă? (Nu este.) Dacă nu crezi în Dumnezeu, dacă faci parte din lume și îți petreci viața realizând idealurile și dorințele stabilite de propriile interese și hobbyuri, nu avem nimic de spus despre acest lucru. Acum, fiind credincios în Dumnezeu, dacă ai astfel de interese și hobbyuri și vrei să-ți dedici întreaga viață, plătind pe tot parcursul ei prețul pentru a realiza idealurile și dorințele stabilite de propriile interese și hobbyuri, este această cale bună sau rea? Merită promovată? (Nu merită promovată.) Haideți să nu vorbim încă dacă merită promovată sau nu; s-ar cuveni ca totul să fie rezolvat în mod solemn, deci cum faci acest lucru, pentru a stabili dacă această chestiune este corectă sau greșită? Trebuie să te gândești dacă tot ceea ce urmărești, idealurile și dorințele pe care le-ai stabilit au vreo legătură cu învățăturile lui Dumnezeu și cu mântuirea și așteptările Lui pentru tine, cu voia lui Dumnezeu de a mântui omenirea, cu misiunea și cu datoria ta, dacă te vor ajuta să-ți duci la capăt misiunea și să-ți îndeplinești datoria mai eficient sau dacă îți vor mări șansele de a fi mântuit și te vor ajuta să dobândești mulțumirea voii lui Dumnezeu. În calitate de persoană obișnuită, este dreptul tău să urmărești idealuri și dorințe, dar când îți realizezi propriile idealuri și dorințe și urmărești această cale, te vor conduce ele pe calea mântuirii? Te vor conduce ele pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău? Te vor conduce ele, în cele din urmă, la rezultatul supunerii absolute față de Dumnezeu și închinării la El? (Nu te vor conduce.) Acest lucru este sigur. De vreme ce nu te vor conduce, atunci, în calitate de credincios în Dumnezeu, sunt pozitive sau negative idealurile și dorințele stabilite datorită intereselor, hobbyurilor și chiar și talentelor și înzestrărilor tale? Ar trebui sau nu să le ai? (Sunt negative; nu ar trebui să le avem.) Nu ar trebui să le ai. Așadar, ce devine natura idealurilor și dorințelor unei persoane? Devin ele lucruri pozitive sau negative? Devin un drept pe care ar trebui să-l ai sau ceva ce nu ar trebui să ai? (Devin lucruri negative, ceva ce nu ar trebui să am.) Devin ceva ce nu ar trebui să ai. Unii oameni spun: „Atunci, dacă nu ar trebui să le am, asta sigur înseamnă că Tu îmi iei drepturile!” Nu îți iau drepturile; vorbesc despre ce fel de cale ar trebui să urmeze oamenii și cum să urmărească adevărul. Nu îți iau drepturile; libertatea de alegere îți aparține, ai voie să alegi. Dar cât privește care este natura acestei chestiuni și cum ar trebui judecată, avem o bază pentru argumentele noastre și nu vorbim la întâmplare. Dacă iei cuvintele lui Dumnezeu drept bază și vorbești din perspectiva adevărului, atunci, idealurile și dorințele unei persoane nu sunt lucruri pozitive. Bineînțeles, pentru mai multă precizie, dacă tu, în calitate de credincios în Dumnezeu, dorești să urmărești adevărul și să obții mântuirea, dacă dorești să urmărești adevărul și să ajungi să te temi de Dumnezeu, să te ferești de rău și să te supui lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să ai aceleași idealuri și dorințe pe care le au oamenii mondeni. Cu alte cuvinte, dacă vrei să urmărești adevărul și să obții mântuirea, atunci ar trebui să renunți la ceea ce urmărești, la idealuri și dorințele tale. Ca să formulăm altfel, dacă vrei să urmărești adevărul și să obții mântuirea, atunci, nu ar trebui să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe și mai ales nu ar trebui să folosești urmărirea acestor idealuri și dorințe în scopul de a obține faimă și profit. Putem formula lucrurile astfel? (Da.) Totul este clar acum. În calitate de credincios în Dumnezeu, de vreme ce ești dornic să urmărești adevărul și vrei să obții mântuirea, atunci ar trebui să renunți la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele tale, ar trebui să abandonezi această cale, care este cea a căutării faimei și profitului și să renunți la aceste idealuri și dorințe. Nu ar trebui să alegi realizarea idealurilor și dorințelor proprii ca obiectiv al vieții tale; în schimb, acesta ar trebui să fie să urmărești adevărul și să obții mântuirea.

Unii oameni întreabă: „De vreme ce nu pot să realizez ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele mele și am renunțat la toate, ce ar trebui să fac în legătură cu interesele și hobbyurile mele?” Asta este treaba ta. Deși poate că ai interese și hobbyuri, atât timp cât ele nu perturbă ceea ce urmărești în mod normal, nu intervin în realizarea datoriei și în finalizarea misiunii tale și nu-ți afectează obiectivele vieții sau calea pe care o urmezi, tu poți păstra aceste interese și hobbyuri. Bineînțeles, se poate înțelege și astfel: dat fiind că aceste interese și hobbyuri fac parte din umanitatea ta, atunci, s-ar putea spune și că îți sunt date de Dumnezeu. Toate aspectele, precum înfățișarea unei persoane, familia, pregătirea și mediul de supraviețuire, au fost predestinate de Dumnezeu. Prin urmare, nu putem nega faptul că și interesele și hobbyurile pe care le ai sunt date tot de Dumnezeu. Acest fapt nu poate fi negat, este sigur. De pildă, unii oameni sunt pricepuți la limbi străine, la desen, la muzică, la distingerea sunetelor, a culorilor, etc. Indiferent dacă aceste lucruri sunt aptitudinile tale speciale sau interese și hobbyuri, s-ar putea spune că toate fac parte din umanitate. De ce le dă Dumnezeu oamenilor anumite interese și hobbyuri? Pentru a-ți face viața umană puțin mai bogată și mai plină de culoare, astfel încât viața ta să poată fi însoțită de anumite elemente de divertisment și relaxare, fără să afecteze faptul că mergi pe calea cea dreaptă în viață, făcându-ți viața mai puțin plictisitoare, mai puțin neinteresantă și mai puțin monotonă. De exemplu, când vine momentul cântării imnurilor la adunări, cineva care știe să cânte la un instrument muzical poate acompania interpretarea, cântând la pian sau la chitară. Dacă nimeni nu ar ști să cânte, atunci toți ar fi privați de această plăcere. Dacă este cineva care să ofere un acompaniament, atunci, rezultatul va fi mult mai bun decât dacă ar cânta fără acompaniament și le va plăcea tuturor. În același timp, acest lucru lărgește orizonturi, îmbogățește experiențe, viața capătă mai multă substanță, oamenii simt că este mai frumoasă și devin mai binedispuși. Acest lucru este benefic atât pentru umanitatea lor normală, cât și pentru calea pe care o urmează în credința în Dumnezeu. De pildă, dacă îți place să desenezi, atunci, când viața fraților și surorilor devine monotonă, poți să faci desene comice și să ilustrezi expresiile și fețele negative ale anumitor oameni, precum și remarcile lor negative, sub formă de benzi desenate ingenioase și amuzante, apoi, să le aduni într-o mică broșură și să le împărtășești tuturor, inclusiv acelor persoane pesimiste. Când o văd și zic: „Vai, eu sunt în desenul ăsta?”, vor chicoti, se vor înveseli și nu vor mai fi negativi. Nu este acesta un lucru bun? Nu a presupus prea mult efort, dar i-a ajutat să iasă destul de ușor din negativitatea lor. În timpul liber, să deseneze, să cânte la diverse instrumente muzicale, să discute despre artă sau să exploreze actoria și să interpreteze diverse personaje, inclusiv diferite tipuri de oameni negativi, diferite tipuri de indivizi aroganți și diversele manifestări ale antihriștilor care acționează arbitrar poate ajuta oamenii să-și îmbunătățească discernământul și să-și lărgească orizonturile. Nu este acesta un lucru bun? Cum să nu fie utile aceste interese și hobbyuri? Le sunt benefice oamenilor. Totuși, dacă nutrești idealuri și dorințe datorită intereselor și hobbyurilor tale, iar acestea au efectul de a te dirija spre o cale fără întoarcere, atunci, ele nu sunt bune pentru tine. Dar dacă le aplici propriei vieți într-un mod care este eficient pentru umanitatea ta, dacă îți face viața mai bogată și mai plină de culoare, iar pe tine te face mai ingenios și mai vesel, trăind mai sănătos, liber și dezinvolt, atunci interesele și hobbyurile tale vor avea un efect pozitiv, aducând beneficii tuturor și oferindu-ți edificare, fără să-ți afecteze îndeplinirea datoriei și finalizarea misiunii. Bineînțeles, într-o anumită măsură, te vor ajuta să-ți îndeplinești datoria. Când te simți abătut și descurajat, să interpretezi un cântec, să cânți la un instrument sau să cânți o muzică vioaie și ritmată îți poate îmbunătăți starea de spirit, permițându-ți să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Nu vei mai nutri negativitate, nu te vei mai plânge sau nu vei mai vrea să abandonezi. În același timp, îți vei descoperi slăbiciunile și defectele, dându-ți seama că ești prea fragil și incapabil să faci față loviturilor sau obstacolelor. A cânta la un instrument te va ajuta să-ți îmbunătățești dispoziția; asta se numește să știi cum să trăiești. Nu au avut aceste interese și hobbyuri un efect pozitiv? (Ba da.) Interesele și hobbyurile pot fi considerate instrumente care, atunci când sunt folosite în mod corespunzător, îți pot schimba dispoziția, permițându-ți să trăiești o viață mai normală și mai rațională. Într-o anumită măsură, ele îți pot accelera sau facilita intrarea în adevărul-realitate și-ți pot oferi un instrument suplimentar care să te ajute să-ți realizezi îndatoririle. Bineînțeles, unii oameni au o umanitate ticăloasă și rea; sunt mereu ambițioși, au firea unui antihrist sau chiar sunt antihriști. Pentru ei, a avea interese și hobbyuri poate fi problematic, fiindcă ar putea să le folosească drept capital și să se creadă foarte importanți, ceea ce le alimentează, fără îndoială, agresivitatea și îndrăzneala de a face fapte rele. Prin urmare, interesele și hobbyurile în sine nu sunt lucruri rele sau negative. Oamenii buni și normali le folosesc pentru lucruri pozitive, în timp ce indivizii ticăloși, răi și negativi le folosesc pentru a face fapte rele și ticăloase. Așadar, interesele și hobbyurile te pot face fie mai bun, fie mai rău, nu-i așa? (Ba da.) Haideți să revenim la tema privind modul de a renunța la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. După ce înțeleg esența intereselor și a hobbyurilor, oamenii nu ar trebui să vadă doar latura pozitivă a intereselor și hobbyurilor cuiva și categoric nu ar trebui să respingă oamenii care au interese sau hobbyuri. Interesele și hobbyurile fac parte din umanitatea normală și oamenii ar trebui să le trateze în mod corect. Cu excepția cazului în care interesele și hobbyurile tale încep să afecteze viețile altora sau să le provoace disconfort sau dacă îți păstrezi interesele și hobbyurile cu prețul afectării sau perturbării altora, atunci, acest lucru este nepotrivit. În afară de acest caz, interesele și hobbyurile tale sunt legitime și se speră că oamenii le pot trata cum se cuvine, că se pot folosi de ele și le pot utiliza în mod rezonabil. Bineînțeles, cel mai bun și cel mai corect mod de a te folosi de ele și de a le utiliza este să-ți lași interesele și hobbyurile să aibă cel mai mare impact asupra lucrării pe care o faci și asupra îndatoririlor pe care le realizezi să te folosești de ele cât mai mult posibil, fără a le lăsa să se irosească. Unii oameni spun: „Interesele și hobbyurile mele pot juca un rol semnificativ în realizarea îndatoririlor mele, dar simt că, acum, cunoștințele mele în acest domeniu nu sunt suficiente și destul de cuprinzătoare. Vreau să mă perfecționez și să realizez un studiu mai bun și mai sistematic al subiectelor aferente acestui domeniu, iar apoi, să-l aplic îndatoririlor mele. Pot să fac asta?” Da, poți. Casa lui Dumnezeu vă încurajează în mod repetat să continuați să învățați. Cunoștințele sunt un instrument, iar dacă nu conțin ceva care să te macine sau să-ți destrame gândurile, poți să studiezi și să-ți aprofundezi înțelegerea cu privire la acestea. Le poți folosi ca pe un instrument pozitiv și benefic pentru a-ți realiza îndatoririle, permițându-le să fie eficiente și să aibă un impact. Nu este acesta un lucru bun? Nu este aceasta o abordare potrivită? (Ba da.) Bineînțeles, această metodă de practică este și un mod potrivit de a-ți trata interesele și hobbyurile și, în același timp, este un mod corect de a renunța la ceea ce urmărești, la idealurile și dorințele tale. Te folosești de interesele și hobbyurile tale și le utilizezi corect, nu le folosești ca să realizezi obiective personale sau ca să atingi obiectivul de a urmări satisfacerea ambițiilor și a poftelor personale. Atunci, acest lucru este legitim și este un mod de practică exact și, bineînțeles, este și un mod de practică pozitiv și corect. Mai mult, servește și drept cale concretă pentru felul în care să renunți la ceea ce urmărești, la idealuri și dorințe.