Înainte, am avut părtășie despre primul aspect major al modului în care să urmărești adevărul, care este renunțarea. În ceea ce privește renunțarea, am avut părtășie despre primul aspect de practicat, care este renunțarea la diverse emoții negative. Scopul părtășiei noastre despre emoțiile negative și disecarea acestora este, în principal, să abordăm ideile și punctele de vedere incorecte și deformate ascunse în spatele respectivelor emoții negative. Nu este așa? (Ba da.) Adică, înlăturând emoțiile negative din inimile oamenilor, năzuim să corectăm ideile și punctele de vedere negative pe care aceștia le au în adâncul inimilor lor față de diverse persoane, evenimente și lucruri. Desigur, diversele emoții negative ale oamenilor ar putea fi înlăturate și dând în vileag și disecând diverse emoții negative și furnizându-le oamenilor gândurile, punctele de vedere și înțelegerea corectă. Scopul este ca oamenii să nu fie tulburați sau înrobiți de idei și puncte de vedere eronate și deformate oricând li se întâmplă ceva, fie în viețile zilnice, fie pe calea vieții lor și, în schimb, să înfrunte fiecare zi și persoanele, evenimentele și lucrurile pe care le întâmpină în timpul fiecărei zile cu idei și puncte de vedere pozitive, corecte, care sunt conforme cu adevărul. Astfel, când se confruntă cu persoane, evenimente și lucruri în viața reală, ei nu vor răspunde cu impetuozitate, ci vor rămâne în sfera conștiinței și a rațiunii umane normale și vor fi capabili să abordeze și să trateze rațional fiecare situație pe care o întâmpină sau o experimentează în viața lor și pe calea vieții, folosind căi precise și corecte învățate de la Dumnezeu. Un aspect al acestor acțiuni este menit să ajute oamenii să trăiască sub îndrumarea și influența unor idei și puncte de vedere corecte. Celălalt aspect este ca ei să trateze fiecare situație în mod corect, sub îndrumarea și influența acestor idei și puncte de vedere pozitive. Firește, abilitatea de a trata corect fiecare situație nu este obiectivul suprem. Obiectivul suprem este să realizăm ceea ce ar trebui să realizeze cei care cred în Dumnezeu, și anume, să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, să se supună lui Dumnezeu și rânduielilor și orchestrărilor Lui, să se supună fiecărui mediu pe care El l-a aranjat și, desigur, să se supună destinului lor, asupra căruia El are suveranitate, și să trăiască rațional între toate persoanele, evenimentele și lucrurile, în fiecare mediu. Pe scurt, fie că avem părtășie despre emoțiile negative ale oamenilor sau despre ideile și punctele lor de vedere negative și le disecăm, toate acestea au legătură cu calea pe care ar trebui să pășească o ființă creată, calea vieții pe care i-o cere Dumnezeu unei persoane normale. Și, desigur, au legătură și cu principiile pe care ar trebui să le aibă o ființă creată în legătură cu modul în care privește oamenii și lucrurile, în care se comportă și în care acționează. Renunțarea la diverse emoții negative se referă, aparent, la înlăturarea emoțiilor negative ale oamenilor și la corectarea ideilor și punctelor de vedere negative și false ascunse în spatele acelor emoții negative. Dar, în realitate, s-ar putea spune și că, în esență, se referă la a îndruma oamenii, a-i aproviziona și a-i ajuta sau la a-i învăța cum să se comporte și cum să fie persoane autentice și normale, persoane raționale, persoane cum le cere Dumnezeu să fie, pe care El le iubește și care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, atunci când întâmpină diverse medii, oameni, evenimente și lucruri. Este la fel ca alte aspecte ale adevărurilor-principii, prin faptul că toate se referă la comportamentul unei persoane. La suprafață, subiectul renunțării la diverse emoții negative pare să presupună o emoție complet banală sau o stare în care oamenii trăiesc în prezent. Dar, în realitate, aceste emoții și aceste stări simple au legătură cu calea pe care pășesc oamenii și cu principiile conform cărora se comportă. Din perspectiva unei persoane, ele pot părea nesemnificative și deloc vrednice de a fi menționate. Însă, fiindcă sunt legate de punctele de vedere pe care le au oamenii și de perspectivele și pozițiile pe care ei le adoptă atunci când se confruntă cu diverse persoane, evenimente și lucruri, ele se referă la comportamentul unei persoane. Mai precis, presupun felul în care să privești oamenii și lucrurile, în care să te comporți și în care să acționezi. Fiindcă presupun felul în care să privești oamenii și lucrurile, în care să te comporți și în care să acționezi, aceste emoții negative și aceste idei și puncte de vedere negative trebuie să fie constant examinate și supuse reflecției, în viețile de zi cu zi ale oamenilor. Desigur, este de asemenea necesar ca oamenii să fie capabili să se corecteze prompt oricând descoperă, în timpul procesului de reflecție, că au emoții negative sau idei și puncte de vedere negative și false și să fie capabili să înlocuiască prompt aceste emoții negative și aceste idei și puncte de vedere false cu gânduri și puncte de vedere pozitive și corecte, care sunt conforme cu adevărurile-principii. Acest lucru le permite să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze având cuvintele lui Dumnezeu drept temelie și cu adevărul drept criteriu. Este, de asemenea, o modalitate prin care să se transforme firile oamenilor, astfel încât ei să fie în concordanță cu Dumnezeu, să dobândească teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Lucrurile de mai sus despre care am avut părtășie sunt, în esență, detaliile-cheie ale primului aspect, „renunțarea”, din „Cum să urmărești adevărul”. Desigur, printre diverse emoții umane, există și anumite lucruri negative minore, specifice sau unele emoții negative speciale care nu sunt deloc reprezentative și care au și ele legătură cu unele gânduri și puncte de vedere negative sau false. Se poate spune că aceste emoții negative sau gânduri și puncte de vedere false au efecte minime asupra oamenilor, așa că nu vom avea părtășie mai detaliată despre ele, în mod individual.

Toate emoțiile negative despre care am avut părtășie mai devreme pot reprezenta, în esență, probleme care există în viețile reale ale oamenilor sau pe calea vieții lor. Aceste emoții implică diverse puncte de vedere despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi. Aceste gânduri și puncte de vedere negative diverse despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi se referă la direcții mai largi, la principii majore și la urmărirea de către oameni a adevărului. Așadar, acestea sunt lucruri la care oamenii ar trebui să renunțe și pe care ar trebui să le corecteze în gândurile și în punctele lor de vedere. Unele chestiuni specifice, nereprezentative sau mai personalizate care rămân – precum mâncarea, îmbrăcămintea, viața personală și așa mai departe – nu presupun principiile majore legate de felul în care privești oamenii și lucrurile și în care te comporți și acționezi și se poate spune că nu presupun faptul de a face o distincție între lucruri pozitive și lucruri negative. Prin urmare, nu se încadrează în sfera subiectului despre care avem părtășie. De exemplu, când cineva spune: „Îmi plac lucrurile care sunt negre”, aceasta este libertatea sa, gustul și preferința personală. Presupune asta vreun principiu? (Nu presupune.) Nu presupune felul în care privești oamenii și lucrurile, cu atât mai puțin felul în care te comporți și acționezi. De exemplu, cineva care poartă ochelari pentru miopie spune: „Îmi plac ramele cu auriu pe margine.” Și altcineva spune: „Ramele aurii sunt atât de demodate. Eu prefer ochelarii fără rame.” Presupune acest lucru principii despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi? (Nu, nu presupune.) Nu presupune principii despre cum să privești oamenii și lucrurile și cum să te comporți și să acționezi. Alții spun: „Am sentimente negative față de treburile gospodărești zilnice și curățenie. Mereu mi se par dificile și-mi fac viața epuizantă. Și să mănânc e un deranj. Durează peste o oră să pregătesc o masă, iar după ce mănânc, încă trebuie să spăl vasele, să curăț oalele și să fac ordine în bucătărie, iar aceste lucruri sunt și ele deosebit de enervante.” Alții spun: „Viața este atât de dificilă. Hainele trebuie schimbate în fiecare anotimp și, cu toate acestea, e prea cald vara, indiferent cât de subțiri sunt hainele tale, și prea frig iarna, indiferent cât de groase sunt hainele tale. Trupul fizic este o adevărată pacoste!” Când li se murdărește părul, nu vor să-l spele, dar când nu-l spală, le provoacă mâncărimi. Au un aer letargic și dezordonat. Nu pot să nu-și spele părul, dar se enervează când îl spală, gândindu-se: „Nu ar fi grozav să nu am păr? Este atât de enervant să trebuiască să-l tund și să-l spăl tot timpul!” Sunt acestea emoții negative? (Da.) Ar trebui să fie înlăturate aceste emoții negative? Fac ele parte din categoria diverselor emoții negative la care ar trebui să se renunțe? (Nu, nu fac.) De ce nu fac? (Acestea sunt doar câteva obiceiuri și probleme legate de viața fizică a trupului.) Femeile, în special femeile adulte, pot face față acestor chestiuni zilnice banale, cum ar fi să spele, să facă ordine și să curețe după ele. Bărbații sunt mai dezavantajați. Ei tind să considere dificile gătitul, spălatul rufelor și treburile gospodărești. Depun eforturi în special când vine vorba de spălatul rufelor. Ar trebui să le spele? Nu au chef. Ar trebui să nu le spele? Sunt prea murdare și se tem că vor fi batjocoriți, așa că doar le clătesc o clipă în apă. Bărbații și femeile au abordări și atitudini ușor diferite față de gestionarea acestor chestiuni zilnice banale. Femeile tind să fie mai meticuloase și mai minuțioase, acordând atenției curățeniei și aspectului, în tip ce bărbații pot fi relativ grosolani în gestionarea acestor chestiuni. Dar nu este nimic în neregulă cu acest lucru. Nu este bine să fii prea dezordonat; mai ales când locuiești cu alți oameni, vei da în vileag prea multe dintre cusururile tale, iar asta îi va face pe ceilalți să te antipatizeze. Aceste cusururi sunt defecte din umanitatea ta și ar trebui să le depășești pe cele care trebuie depășite și să le înlături pe cele care trebuie înlăturate. Fii puțin mai sârguincios, organizează-ți lucrurile din spațiul tău de trai, împăturește-ți hainele și păturile așa cum trebuie și curăță-ți și organizează-ți mediul de lucru o dată la două sau la mai multe zile, astfel încât să nu-i deranjezi pe ceilalți – chiar este foarte simplu. Nu ai de ce să te simți pus la încercare, nu-i așa? (Nu.) În ceea ce privește cât de des faci tu personal baie sau îți schimbi hainele, este în regulă atât timp cât nu afectează dispozițiile celorlalți. Acesta este standardul. Dacă nu faci baie, nu-ți speli părul sau nu-ți schimbi hainele vreme îndelungată, începi să miroși și nimeni nu vrea să stea lângă tine, asta nu este în regulă. Ar trebui să te speli și să te faci prezentabil, măcar atât cât să nu afectezi dispoziția celorlalți. Nu ar trebui să fie nevoiți să-și acopere nasul sau gura în timp ce vorbesc cu tine și să se simtă jenați din cauza ta. Dacă ceilalți te tratează așa și nu te deranjează sau nu-ți pasă, atunci poți continua să trăiești în acel fel. Nimeni nu a avut pretenții exagerate de la tine. Atât timp cât ești capabil să accepți aceste lucruri. Dar dacă te simți jenat, fă tot posibilul să-ți gestionezi mediul personal de lucru și igiena personală, astfel încât ceilalți să nu fie deranjați de ele. Obiectivul este să nu pui nicio povară sau niciun stres nejustificat asupra propriei vieți și să ții cont de sentimentele celorlalți. Nu pune presiune și nu-ți impune influența asupra altora. Aceasta este cerința minimă pentru conștiința și rațiunea umană normală. Dacă nici măcar atât nu ai, cum poți să te comporți cu bună-cuviință? Prin urmare, aceste lucruri pe care cineva cu umanitate normală ar trebui să le realizeze nu necesită multe explicații. Nu este nevoie să-ți dea casa lui Dumnezeu sarcini sau comenzi specifice. Ar trebui să le poți gestiona singur. Chestiunile personale pe care le-am menționat mai devreme nu presupun principii sau criterii pentru modul în care să privești oamenii și lucrurile, în care să te comporți și în care să acționezi. Prin urmare, poți să te bazezi pe conștiința și rațiunea umană fundamentală pentru a le gestiona. O persoană cu o conștiință și o rațiune umană normală ar trebui să aibă acest nivel de inteligență. Nu este nevoie să faci din țânțar armăsar și, mai mult, aceste chestiuni banale nu ar trebui tratate ca probleme ce necesită înțelegere sau rezolvare prin urmărirea adevărului, fiindcă acestea sunt lucruri pe care orice persoană cu umanitate normală le poate realiza. Chiar și un cățeluș înțelege ce înseamnă să fii cuviincios. Dacă oamenii nu înțeleg acest lucru, atunci nu corespund standardelor pentru a fi oameni, nu-i așa? (Ba da.) Eu am un câine de companie. Acest câine este deosebit de frumos, are ochii mari, botul lat și un nas frumos conturat. Odată, s-a bătut pentru mâncare cu propriul pui, iar puiul l-a mușcat de nas. După aceea, a rămas cu o mică rană în mijlocul nasului, care i-a stricat aspectul. I-am aplicat rapid un tratament pe rană și am spus: „Ce putem face acum? Dacă un câine atât de frumos ar rămâne cu o cicatrice, ce imagine tristă ar fi!” I-am spus: „De acum încolo, nu mai veni după noi, când ieșim. Dacă oamenii văd o cicatrice pe botul tău, te vor considera urât.” După ce a auzit acest lucru, a scos un sunet de confirmare, s-a uitat o clipă în gol și a făcut ochii mari. Am continuat: „Ești rănit. Ai o rană atât de mare pe nas, încât oamenii s-ar putea să râdă de tine, dacă o văd. Trebuie să te odihnești și să te vindeci. Nu mai poți veni după noi, până nu-ți revii complet.” După ce Mi-a auzit cuvintele, n-a mai scos niciun sunet și n-a insistat să iasă. M-am gândit că până și un câine știe cum stau lucrurile. După o vreme, rana a făcut coajă și s-a ameliorat semnificativ, așa că l-am dus afară. O soră a văzut cățelușul și a întrebat: „Hei, ce ai pățit la nas?” După ce a auzit asta, a întors capul și a fugit fără să se uite înapoi, direct la mașină, refuzând să revină. Când sora a început să-i vorbească, s-a purtat frumos, bând apă atunci când ea i-a oferit. Nu a fugit. Dar imediat ce l-a întrebat: „Ce ai pățit la nas?”, a întors capul și a fugit fără să se uite înapoi. Când ne-am întors acasă, l-am întrebat: „Ai fost rănit la nas, de ce ai fugit când te-a întrebat sora despre asta? Ești timid?” M-a privit cu o expresie timidă, plecând întruna capul și simțindu-se prea jenat ca să Mă privească. S-a cuibărit la Mine în brațe, lăsându-Mă să-l mângâi și să-l țin. I-am spus: „Nu mai poți să te bați cu puiul tău. Dacă iar te rănești și rămâi cu cicatrici, s-ar putea să arăți urât. Oamenii vor râde de tine. Unde îți vei ascunde mutra?” Uite, chiar și un cățeluș de cinci ani știe ce înseamnă să te simți timid. Știe să se ascundă de oameni fiindcă a fost rănit la bot și se teme să nu râdă lumea de el. Dacă un cățeluș are acest nivel de inteligență, nu ar trebui să-l aibă și oamenii? (Ba da.) Oamenii ar trebui să-l aibă, adică ar trebui să fie ceva ce au în sfera rațiunii lor. Ce înseamnă să fii cuviincios? Ce înseamnă să te lămurești și să nu fii antipatizat de alții sau să nu le produci dezgust? Ar trebui să ai în tine acest standard. Este chestiunea cea mai simplă în viața de zi cu zi și, cu o conștiință și o rațiune normală, poți să gestionezi lucrurile cu precizie, fără să fie nevoie să ai părtășie despre adevăruri precum înlăturarea firii corupte sau a emoțiilor negative ale oamenilor. Desigur, dacă locuiești în propria casă, poți fi puțin dezordonat, standardele nu sunt atât de stricte. Însă dacă locuiești împreună cu frați și surori, trebuie să te asiguri că umanitatea ta normală este bine întreținută. Cu toate că nu avem cerințe specifice sau standarde stricte în acest sens, ca ființă umană normală, ar trebui să înțelegi astfel de chestiuni. Acestea sunt lucruri pe care oamenii cu umanitate normală ar trebui să le facă și să le aibă. Ele nu presupun gânduri, puncte de vedere, perspective sau atitudini despre cum să privești oamenii și lucrurile, cum să te comporți și să acționezi și categoric nu presupun o cale a vieții, o direcție sau un obiectiv mai măreț. În consecință, cel mai bine ar fi ca tu să rezolvi aceste chestiuni conform cerințelor conștiinței și rațiunii umane normale, astfel încât ceilalți să nu bârfească sau să nu se simtă dezgustați de tine din cauza acestor lucruri. În ceea ce privește obiceiurile personale, hobbyurile, diferențele de personalitate sau alegerile aferente chestiunilor care nu au legătură cu principiile, aceste lucruri care nu presupun gânduri și puncte de vedere, ești liber să alegi și să-ți păstrezi propriile maniere. Casa lui Dumnezeu nu va interveni. Dumnezeu le-a dat oamenilor liber arbitru și o conștiință și o rațiune de bază, permițându-le persoanelor să-și aleagă propriile interese, hobbyuri și obiceiuri, sau stilurile de viață potrivite personalităților lor. Nimeni nu are dreptul să te controleze, să te îngrădească sau să dea vina pe tine. Cu privire la chestiuni care nu presupun adevărurile-principii sau cerințele lui Dumnezeu din cuvintele Lui, concret vorbind, chestiuni care nu presupun modul în care să privească oamenii și lucrurile, în care să se comporte și să acționeze, oamenii au dreptul să aleagă liber propriul mod de viață, fără intervenții din partea altora. Dacă un conducător, un lider de grup sau un supraveghetor te critică sau intervine în chestiunile tale personale, ai dreptul să-l respingi. Pe scurt, aceste chestiuni aferente umanității normale nu au nimic de-a face cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu sau cu adevărurile-principii. Atât timp cât te simți în largul tău și cum se cuvine, iar comportamentul tău nu are niciun impact asupra altora sau nu îi deranjează, este în regulă. De exemplu, dacă îți place să te îmbraci elegant și să fii ordonat, atât timp cât nu-i afectezi pe alții, nu este o problemă. Dar dacă este noaptea târziu și alții au nevoie să se culce la ora unsprezece, iar tu încă speli rufele sau faci curățenie, acest lucru nu este acceptabil. Dacă ești în propria casă și nu afectezi viețile altor oameni, pot să stai treaz toată noaptea, până la ora patru sau cinci dimineața, dacă vrei. Aceasta este libertatea ta. Totuși, acum că locuiești împreună cu frați și surori, acțiunile tale vor avea impact asupra activităților și programelor lor zilnice. Asta nu este bine. Procedând astfel, nu îți exerciți în mod corect drepturile și libertatea; în schimb, ești încăpățânat, iar asta se numește lipsă de umanitate. Pentru propria libertate și pentru a satisface preferințele și dorințele propriului trup, tulburi viețile altora, ba chiar le sacrifici orele de odihnă. Acest comportament nu este conform conștiinței și rațiunii umane normale. Trebuie să se schimbe. Acest lucru are legătură cu principiile comportamentului propriu. Nu este vorba de faptul că e ceva în neregulă cu stilul tău de viață personal sau cu obiceiurile tale privind curățenia, ci că există o problemă cu principiile privind felul în care să te comporți. Nu ții cont de sentimentele, dispozițiile sau interesele altora. Îți protejezi și-ți păstrezi propriile interese în detrimentul altora. Acest mod de a te purta nu este conform cerințelor lui Dumnezeu pentru comportamentul tău sau conform principiilor comportamentale cerute de Dumnezeu. Prin urmare, orice preferințe, interese, alegeri privind stilul de viață, obiceiuri, libertăți, drepturi, etc. ale umanității normale trebuie să rămână în sfera conștiinței și rațiunii unei persoane pentru a fi considerate umanitate normală. Dacă depășesc limitele conștiinței și rațiunii umane normale, atunci, aceea nu este umanitate normală, nu-i așa? (Da.) În limitele conștiinței și rațiunii umane normale, te comporți ca o persoană normală. Dacă depășești limitele conștiinței și rațiunii umane normale și tot pui accent pe libertatea ta, atunci nu acționezi ca o persoană normală; ești subuman. Asta este ceva ce trebuie să se schimbe, ar trebui să fie clar. Ce ar trebui să fie clar? Ar trebui să fie clar că aceste chestiuni personale ar trebui gestionate în limitele conștiinței și rațiunii umane normale și că acesta este un principiu al comportamentului personal. Toate obiceiurile tale personale, pretențiile, alegerile privind stilul de viață, etc. sunt la latitudinea ta, atât timp cât nu depășesc limitele conștiinței și rațiunii umane normale. Nu există cerințe specifice privind aceste chestiuni.

În prima secțiune despre cum să urmărești adevărul, „renunțarea”, în privința renunțării la diverse emoții negative, precum inferioritatea, ura, mânia, depresia, tulburarea, îngrijorarea, neliniștea și sentimentul de a fi ținut în frâu, acestea sunt, în esență, problemele orientative majore și problemele ce presupun principii asupra cărora trebuie să avem părtășie. Cât despre problemele minore, adiacente, care nu presupun principii sau instrucțiuni, am avut mai devreme părtășie despre ele într-un mod cuprinzător. În ceea ce privește reticența, insatisfacția, nemulțumirea și așa mai departe, pe care le simți față de propriile probleme personale, atât timp cât nu presupun gânduri și puncte de vedere autentice și nu abordează principiile modului în care privești oamenii și lucrurile sau în care te comporți și acționezi, ele sunt problemele tale personale. Trebuie să le ajustezi și să le abordezi prin prisma conștiinței și rațiunii tale. De exemplu, îți este foame și nu ai chef să gătești, dar ești prea slăbit ca să lucrezi pe stomacul gol, iar când gătești, devii agasat. Ai putea să te gândești: „Este aceasta o emoție negativă?” Aceasta nu este o emoție negativă; sunt lenea și aversiunea ta față de gătit. Este o chestiune ce ține de trupul tău corupt. Dacă situația financiară ți-o permite, poți să angajezi pe cineva să te ajute la gătit. Dacă nu deții mijloacele financiare, doar tu singur poți rezolva problema. Nu sunt obligați alții să îți rezolve aceste probleme ale vieții; este responsabilitatea ta. Aceste sarcini banale de a mânca, a te îmbrăca, de a peria și curăța fac parte din viața umană. Sunt inerente vieții omului. Oamenii sunt diferiți de pisici și câini. Odată ce adopți un pui de pisică sau de câine, tu te ocupi de hrana și de apa lui. Când îi este foame, trebuie să-l hrănești. Dar la oameni nu merge așa; oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă și să își asume singuri aceste aspecte ale vieții. Nu este o povară; a învăța să gestionezi în mod adecvat aceste lucruri este ceva ce oamenii cu umanitate normală pot realiza. Doar că unii oameni ar putea să simtă că nu au mai făcut niciodată aceste lucruri, în special anumiți bărbați ai căror părinți sau membri ai familiei i-au ajutat să rămână organizați și i-au cocoloșit atât de mult, încât nu au învățat niciodată să gătească, să spele rufe sau să se îngrijească de ceva în viața lor. Acesta este un rezultat al mediului familial. Totuși, odată ce pleacă de la părinți și încep să trăiască independent, sunt capabili să facă totul singuri, inclusiv să spele rufe și să-și facă patul. De fapt, acestea sunt lucruri pe care umanitatea normală le poate realiza. Nu sunt sarcini dificile pentru niciun adult și categoric nu sunt copleșitoare. Aceste probleme sunt rezolvate cu ușurință. Dacă ai standarde mai înalte pentru calitatea vieții tale, atunci te poți descurca mai bine. Dacă ai așteptări mai puțin stricte sau mai reduse pentru calitatea vieții tale, atunci poți aborda lucrurile într-un mod mai relaxat. Toate acestea sunt chestiuni care nu presupun principii.

Cu privire la primul subiect major al modului în care să urmărești adevărul – renunțarea la diverse emoții negative – haideți să încheiem părtășia aici, fiindcă, în esență, s-a terminat. În continuare, în cursul urmăririi adevărului, în afară de a renunța la emoțiile negative, ar trebui să renunți și la ceea ce urmărești, la interesele, idealurile și dorințele personale. Acesta este al doilea aspect major al „renunțării” în practicarea modului în care să urmărești adevărul, despre care vom avea părtășie astăzi. Renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor – înțelegeți? (Da, înțelegem.) Tocmai am menționat obiectele acestei practici specifice de „renunțare”, și le-ați luat și voi la cunoștință. Acum, haideți să examinăm subiectul: ce vă vine în minte atunci când vorbim despre renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor? La ce exemple vă puteți gândi? (Eu mă pot gândi la idealurile pe care le au oamenii, despre care Dumnezeu a avut părtășie mai devreme, de exemplu, oamenii cu un anume talent, precum actoria, care aspiră să devină celebrități sau superstaruri. Alții care au abilități la scris și puțin talent literar pot aspira să îndeplinească îndatoriri pe bază de texte în casa lui Dumnezeu și să devină scriitori. Acestea sunt unele idealuri care iau naștere în oameni.) Altceva? (Oamenii urmăresc succesul, precum și propriile perspective și speranțe și doresc să primească binecuvântări.) Mai gândiți-vă, ce altceva? Pe ce ar trebui să punem accentul aici? Pe ceea ce urmăresc oamenii, pe idealurile și dorințele la care aceștia ar trebui să renunțe. Pe lângă dorința de lux și speranțele pe care și le pun legat de perspectivele și la destinul lor, în contextul vieții reale a oamenilor, în situațiile necesare ale existenței umane, ce altceva este implicat în ceea ce urmăresc oamenii, în idealurile și dorințele la care ar trebui să renunțe aceștia? Care sunt câteva dintre chestiunile semnificative din viață care îți pot afecta credința în Dumnezeu și urmărirea adevărului? (Când oamenii ajung la vârsta căsătoriei, pot fi supuși constrângerilor căsniciei. De asemenea, când cariera cuiva este în contradicție cu credința sa în Dumnezeu, poate alege să-și urmeze propria carieră. Acestea sunt cele două aspecte la care este nevoie, de asemenea, să se renunțe.) Bine zis. Credința ta în Dumnezeu de-a lungul ultimilor ani ți-a oferit rezultate și o apreciere. Ai menționat corect două aspecte semnificative, căsătoria și cariera. Aceste două lucruri majore se numără printre aspectele legate de chestiuni permanente pe calea vieții umane. Căsătoria este o chestiune semnificativă pentru toată lumea, iar cariera unei persoane este și ea o preocupare majoră, care este de neînlăturat și inevitabilă. Există și alte chestiuni majore, în afara acestor două? (Există și aspectul interacțiunilor cu familia, părinții și copiii. Când aceste chestiuni intră în conflict cu credința în Dumnezeu și cu urmărirea adevărului, oamenilor le devine dificil să renunțe.) Când faceți un rezumat, nu ar trebui să folosiți fraze atât de lungi. Mai devreme, am menționat căsătoria și cariera. Așadar, cum ar trebui să se numească acest subiect? (Familia.) Așa este, și familia este un aspect major. Include el toate persoanele? (Da.) Include toate persoanele și este suficient de specific și de reprezentativ. Căsătoria, familia și cariera sunt toate subiecte majore care presupun tema principală a ceea ce urmăresc oamenii, a idealurilor și dorințelor acestora. Există, în total, patru subiecte majore legate de renunțarea la ceea ce urmăresc oamenii, la idealurile și dorințele lor. Ați identificat corect trei dintre ele, ceea ce este grozav. Se pare că acest subiect necesită o părtășie detaliată, este un subiect deja prezent în mințile voastre și este destul de strâns legat de viața voastră sau de statura și experiența voastră. Mai există un subiect care este, de fapt, foarte simplu. Care este acela? E reprezentat de interesele și hobbyurile unei persoane. Nu este simplu? (Ba da.) De ce spun interesele și hobbyurile unei persoane? Examinați mai cu atenție subiectul și vedeți dacă interesele și hobbyurile au legătură cu ceea ce urmăresc oamenii, cu idealurile și dorințele lor despre care trebuie să discutăm. (Da.) Are căsătoria legătură cu ele? (Da.) Are familia legătură cu ele? (Da.) Are cariera legătură cu ele? Și ea are. Fiecare dintre aceste patru aspecte are legătură cu ceea ce urmărește o persoană, cu interesele, idealurile și dorințele acesteia. Fiecare aspect presupune închipuiri și cerințe specifice legate de acesta în adâncul inimii sale și lucrurile pe care omul dorește să le obțină în trupul și în sentimentele sale. Fiecare aspect are elemente specifice și ceea ce se urmărește în mod concret și presupune, de asemenea, efortul pe care îl depune și prețul pe care îl plătește o persoană pentru acestea. Fiecare aspect presupune și influențează gândurile și opiniile unei persoane de-a lungul vieții sale și îi poate afecta urmărirea unor obiective corecte. Bineînțeles, are un impact și asupra modului în care o persoană privește oamenii și lucrurile și în care se comportă și acționează. Dacă ar fi să vorbesc în termeni generali, poate vi s-ar părea neclar și dificil de înțeles. Așadar, haideți să avem părtășie despre fiecare aspect pe rând, să le examinăm cu atenție și așa ați putea dobândi treptat o înțelegere clară a problemelor. Odată ce devin clare, oamenii pot căuta aici principiile pe care ar trebui să le aplice și să le respecte.

Mai întâi, haideți să vorbim despre interese și hobbyuri. Desigur, interesele și hobbyurile nu presupun ceea ce oamenii fac, ocazional, de amuzament sau distracțiile sau interesele lor pentru studiu temporare – nu au nimic de-a face cu lucrurile temporare. Aici, interese și hobbyuri se referă la dorința autentică și la ceea ce urmărește o persoană în mod autentic, acestea fiind lucruri existente în ființa ei spirituală și în adâncul sufletului său. Ea chiar va lua măsuri și va face planuri pentru aceste lucruri și, mai mult, va depune eforturi concrete și se va strădui să satisfacă sau să dezvolte în continuare aceste interese și hobbyuri sau ca să facă lucrări care corespund propriilor interese și hobbyuri. În acest context, interesele și hobbyurile presupun faptul că oamenii și-au stabilit obiective și idealuri și chiar au plătit un preț, au consumat energie sau au luat măsuri specifice. De exemplu, au mers și au studiat cunoștințe relevante pentru interesele și hobbyurile lor, petrecând cea mai mare parte a vieții de zi cu zi studiind aceste cunoștințe și dobândind experiență practică și o apreciere directă a acestora. De pildă, unii oameni au interesul și hobbyul specific de a picta, iar picturile lor nu sunt la fel de simple precum a desena portrete sau peisaje. Sunt mai mult decât astfel de interese și hobbyuri simple. Ei studiază diferite tehnici de pictură, precum schițele, peisajele și portretele, iar unii studiază chiar și pictura în ulei și în tuș. Motivul pentru care studiază în acest fel nu decurge doar din interesele și hobbyurile lor, ci mai degrabă din idealurile pe care au ajuns să le aibă și le-au stabilit și din dorințele pe care le au, datorită interesului lor pentru pictură. Ba chiar doresc să dedice picturii întreaga energie vitală, să devină pictori desăvârșiți și să urmeze pictura ca profesie. Înainte să se implice în această profesie, sunt necesare o pregătire și o planificare complexă, de exemplu, să meargă la școli specializate pentru educație și instruire avansată, să studieze diverse aspecte ale picturii, să facă schițe pe teren, să caute îndrumare de la experți și maeștri și să participe la concursuri, printre altele. Toate aceste activități gravitează în jurul a ceea ce urmăresc, în jurul idealurilor și dorințelor acestora. Bineînțeles, tot ceea ce urmăresc, toate idealurile și dorințele au la bază interesele și hobbyurile lor. Datorită acestor interese și hobbyuri și-au dezvoltat ei idealurile și dorințele vieții lor și ceea ce urmăresc în viață. Unii oameni au o mare pasiune pentru studiul istoriei, inclusiv al istoriei antice și moderne, naționale și străine. Pe măsură ce interesul lor crește, încep să se considere persoane talentate în acest domeniu și se simt obligați să urmeze o carieră legată de acesta. Continuă să învețe și să-și avanseze educația. Bineînțeles, în acest proces, ceea ce urmăresc ei, idealurile și dorințele lor continuă să prindă formă și să se consolideze, iar în cele din urmă, ei aspiră să devină istorici. Înainte să devină istorici, majoritatea timpului și energiei lor gravitează în jurul acestui interes și al acestui hobby. Există și unii oameni care au un interes deosebit pentru economie și cărora le place să lucreze cu numere și să studieze lucruri legate de domeniul economiei. Speră ca într-o zi să devină figuri excepționale sau prospere în industria financiară. Pe scurt, și ei își construiesc ceea ce urmăresc pe baza interesului și a hobbyului lor și nutresc idealuri și dorințe legate de acel interes și acel hobby. În același timp, ei investesc și timp, iau măsuri, plătesc prețul și consumă energie pentru a învăța, a se documenta, a-și completa educația și a dobândi cunoștințe cuprinzătoare legate de interesele și hobbyurile lor. Alții sunt pasionați de arte, precum artele spectacolului, dansul, cantoul sau regia. După ce încep să aibă astfel de interese și hobbyuri, sub impulsul acestora, idealurile și dorințele lor prind formă și se consolidează treptat. Pe măsură ce idealurile și dorințele lor se transformă treptat în obiectivele vieții lor, ei își dedică și eforturile, munca și acțiunile urmăririi acelor obiective. Unor oameni le place să lucreze în domeniul educației. Studiază diverse aspecte ale educației, precum psihologia și alte cunoștințe relevante, pentru a urma o carieră legată de interesele și hobbyurile lor. Unor oameni le plac designul, ingineria, tehnologia, electronica sau studiul insectelor, al microorganismelor și al diverselor comportamente, tipare de supraviețuire și origini ale animalelor și altele. Altor oameni le place să lucreze în media și aspiră să fie angajați în industria media ca moderatori, prezentatori, reporteri și așa mai departe. Motivați de diversele lor interese și hobbyuri, oamenii continuă să învețe, să exploreze în profunzime și să dobândească treptat înțelegere. Ceea ce urmăresc, idealurile și dorințele lor se intensifică în inima lor și continuă să prindă formă. Desigur, în timp ce toate acestea prind treptat formă, oamenii se și străduiesc și avansează spre idealurile și dorințele lor. Prin fiecare măsură specifică pe care o iau își investesc energia, timpul, tinerețea și chiar și emoțiile și eforturile în aceste lucruri.

Indiferent în ce domeniu sau industrie sunt interesele și hobbyurile unui om, indiferent de categoria pe care o presupun, odată ce acestea stârnesc ceea ce urmărește și creează idealuri și dorințe corespondente, obiectivele și direcția vieții sale se fixează și ele. Când idealurile și dorințele unui om se transformă în obiectivele vieții sale, practic îi este stabilită calea viitoare în această lume. De ce spun că este stabilită? Care este problema abordată aici? Este faptul că odată ce ai stabilit idealurile și dorințele care decurg din interesele și hobbyurile tale, trebuie, de asemenea, să te străduiești și să te lupți în acea direcție, chiar până în punctul de-a avea un spirit și o mentalitate de neclintit, fiind dispus să investești o viață întreagă energie, timp și să plătești prețul. Viața, destinul, perspectivele și chiar și destinația ta finală vor fi în mod inevitabil influențate, dacă nu legate, de obiectivele vieții pe care le-ai stabilit deja. Care este ideea principală pe care vreau s-o subliniez aici? Odată ce o persoană își definește ceea ce urmărește, idealurile și dorințele pe baza unui interes sau a unul hobby anume, ea nu va mai rămâne inactivă, fără să facă nimic. Datorită intereselor și hobbyurilor specifice, încep să prindă formă măsuri concrete. Simultan, îndrumat de aceste măsuri specifice, îți vei stabili idealurile și dorințele. Începând din acel moment, inima ta nu se va opri și picioarele nu vor mai sta pe loc. Menirea ta este să-ți trăiești viața pentru idealurile și dorințele tale. Niciodată nu te vei mulțumi să înveți pur și simplu câteva cunoștințe și să te oprești. Fiindcă ai astfel de talente și deții un asemenea potențial și astfel de înzestrări, cu siguranță vei căuta o funcție care ți se potrivește sau vei face eforturi necontenite pentru a ajunge pe culmi înalte și a deveni extraordinar în această lume și în rândurile mulțimii, fără niciun regret. Îți vei urmări idealurile și dorințele cu o credință fermă în victorie și chiar vei fi dispus să plătești orice preț și să înfrunți orice dificultăți, pericole și suferințe pentru a le atinge. De ce sunt oamenii capabili să facă acest lucru? De ce, după ce ajung să-și făurească idealuri și dorințe pe baza intereselor și hobbyurilor lor, se pot comporta într-un asemenea fel? (O fac pentru a-și atinge idealurile, pentru a urmări lucruri mai înalte și pentru a fi deasupra celorlalți. În consecință, ei nu se retrag din fața niciunei dificultăți, ci continuă să-și urmărească idealurile și dorințele.) Oamenii au un instinct înnăscut. Dacă nu știu niciodată care le sunt punctele forte, care le sunt interesele și hobbyurile, ei simt că nu au un loc al lor, sunt incapabili să-și conștientizeze propria valoare și se simt inutili. Sunt incapabili să-și demonstreze valoarea. Însă, atunci când o persoană își descoperă interesele și hobbyurile, le va transforma într-o punte sau trambulină pentru a-și realiza propria valoare. Este dispusă să plătească prețul pentru a-și urmări idealurile, pentru a trăi o viață mai valoroasă, pentru a deveni un individ util, pentru a se distinge și a se face văzută în rândurile mulțimii, pentru a fi admirată și validată și pentru a deveni o persoană extraordinară. În acest fel, ea poate să trăiască o viață împlinită, să aibă o carieră de succes în această lume și să-și îndeplinească idealurile și dorințele, trăind, astfel, o viață valoroasă. Privind în jur la mulțimile agitate de oameni, există doar câțiva care sunt la fel de înzestrați de la natură ca ea, care și-au stabilit idealuri și dorințe înalte și care, în cele din urmă, au obținut aceste lucruri prin eforturi necontenite. Și-au clădit o carieră făcând ceea ce iubesc, au obținut faima, profitul și prestigiul pe care și le doreau, și-au demonstrat valoarea și și-au conștientizat stima de sine. E ceea ce oamenii urmăresc. Fiecare persoană, motivată de interesele și hobbyurile sale unice, are ceva de urmărit, idealuri și dorințe proprii. Bineînțeles, după ce stabilește ceea ce urmărește, idealurile și dorințele proprii, poate nu va reuși să-și îndeplinească aceste idealuri și dorințe. Totuși, odată ce oamenii își stabilesc idealurile și dorințele, odată ce urmăresc așa ceva, cu siguranță nu-și vor mai permite să rămână oameni de rând. După cum spune zicala, tuturor oamenilor le place să facă paradă, vor ca alții să-i creadă unici. Nimeni nu este dispus să fie o persoană de rând care spune: „Așa va fi viața mea. Aș putea să fiu văcar, fermier, un zidar obișnuit sau un portar. Aș putea fi chiar curier sau livrator.” Nimeni nu are un asemenea ideal. Să presupunem că spui: „Este un gen de ideal să fii un curier fericit?” Toți vor răspunde: „Nu, nu este deloc un ideal! Să devii proprietarul unei firme de curierat, un șef cu renume mondial, acela este un ideal și o dorință!” Nimeni nu își acceptă de bunăvoie rolul de persoană de rând. Odată ce un om detectează și cea mai mică urmă de interes sau de hobby, dacă există o șansă de unu la un milion să devină un personaj proeminent în societate sau să obțină un succes moderat, el nu se va da bătut. Va face mai mult decât îi stă în putință și va plăti orice preț pentru asta, nu-i așa? (Da.) Oamenii nu se dau bătuți niciodată.