Ajungând în acest punct cu părtășia, haideți să continuăm să vorbim despre modul în care oamenii ar trebui să înțeleagă și să perceapă relația dintre idealurile, dorințele și îndatoririle lor. Mai întâi, să vorbim despre idealuri, și anume, despre idealurile acelor oameni pe care i-am menționat mai devreme. Este potrivit ca oamenii să urmărească realizarea propriilor idealuri în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este potrivit.) Care este natura problemei? De ce este nepotrivit? (Urmărind realizarea propriilor idealuri în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, se prezintă pe ei înșiși și pun bazele propriilor cariere, în loc să urmărească îndeplinirea îndatoririlor lor ca ființe create.) Spuneți-Mi, este inadecvat să urmărești realizarea propriilor idealuri și dorințe? (Da, este inadecvat.) Dacă spuneți că este inadecvat, îl privează acest lucru pe om de drepturile sale? (Nu, nu-l privează.) Atunci, care este problema? (Când oamenii cred în Dumnezeu, ar trebui să urmărească adevărul și să urmeze calea pe care o arată cuvintele lui Dumnezeu pentru ei. Dacă își urmăresc doar propriile dorințe și idealuri, urmăresc ceea ce-și dorește trupul lor, iar aceasta este o ideologie insuflată de Satana.) În lume, se consideră adecvat să urmărești realizarea propriilor idealuri. Indiferent ce idealuri urmărești, este acceptabil, atât timp cât sunt legale și nu încalcă nicio limită morală. Nimeni nu pune la îndoială nimic și nu ajungi să fii implicat în chestiuni legate de bine sau rău. Urmărești orice ai putea tu, personal, să preferi și, dacă obții acel lucru, dacă îți atingi obiectivul, atunci, ești încununat de succes; dar dacă ratezi, dacă eșuezi, este doar problema ta. Totuși, când intri în casa lui Dumnezeu, un loc special, indiferent ce idealuri și dorințe porți cu tine, ar trebui să renunți la toate. De ce? Urmărirea idealurilor și a dorințelor, indiferent ce anume urmărești – haideți să vorbim doar despre urmărirea în sine – atât planul său de acțiune, cât și calea pe care o urmează, gravitează în jurul egoismului, al interesului personal, al statutului și al reputației. În jurul tuturor acestor lucruri gravitează ele. Cu alte cuvinte, când oamenii urmăresc realizarea propriilor idealuri, ei sunt singurii beneficiari. Este just ca o persoană să urmărească realizarea idealurilor sale de dragul statutului, al reputației, al vanității și al intereselor fizice? (Nu, nu este.) De dragul idealurilor, gândurilor și dorințelor personale și intime, toate metodele și abordările pe care le adoptă sunt egocentrice și axate pe câștigul personal. Dacă le comparăm cu adevărul, nu sunt nici juste, nici legitime. Oamenii ar trebui să renunțe la ele, nu este indiscutabil? (Ba da, este.) Ar trebui să renunțe, să renunțe la egoism, la idealurile și dorințele personale. Acest lucru se vede din perspectiva esenței căilor pe care pășesc oamenii – a urmări realizarea propriilor idealuri și dorințe nu este un lucru pozitiv, a fost tăgăduit. Acesta este un aspect. Acum, haideți să discutăm despre un alt aspect: ce fel de spațiu este casa lui Dumnezeu, biserica, indiferent de numele ei? Ce fel de loc este? Care este esența bisericii, a casei lui Dumnezeu? În primul rând, din punct de vedere teoretic, nu este lumea, societatea sau orice corporație sau organizație umană din societate. Nu aparține lumii sau omenirii. De ce a fost înființată? Care a fost motivul pentru apariția și existența sa? Motivul I se datorează lui Dumnezeu și lucrării Lui, nu-i așa? (Așa e.) Casa lui Dumnezeu, biserica, există datorită prezenței lui Dumnezeu și lucrării Lui. Prin urmare, este casa lui Dumnezeu, biserica, un loc unde să-ți prezinți și să-ți îndeplinești idealurile, aspirațiile și dorințele personale? (Nu, nu este.) Evident, nu este. Casa lui Dumnezeu, biserica, există datorită prezenței lui Dumnezeu și a prezenței lucrării Lui. Ca atare, nu este un loc unde să-ți demonstrezi talentele sau să realizezi idealuri, aspirații și dorințe personale. Nu gravitează în jurul vieții în trup, al perspectivelor lumești, al faimei și averii, al statutului, al reputației și așa mai departe – nu lucrează pentru acestea. Și nici nu a apărut și nu există datorită faimei materiale, statutului, plăcerii sau perspectivelor oamenilor. Așadar, ce fel de loc este? Întrucât casa lui Dumnezeu, biserica, a fost înființată datorită prezenței lui Dumnezeu și a lucrării Lui, nu ar trebui să ducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, să proclame cuvintele Lui și să fie martoră pentru El? (Ba da.) Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Casa lui Dumnezeu, biserica, există datorită prezenței lui Dumnezeu și a lucrării Lui; prin urmare, poate doar să ducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, să proclame cuvintele Lui și să fie martoră pentru El. Nu are nicio legătură cu statutul personal, faima, perspectivele sau orice alte interese. Principiile care guvernează oricare și toate lucrările făcute de biserică, de casa lui Dumnezeu, ar trebui să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu, pe cerințele și pe învățăturile Lui. Vorbind în termeni generali, se poate spune că gravitează în jurul voii și al lucrării lui Dumnezeu; mai precis, în jurul răspândirii Evangheliei Împărăției, al actului de a fi martor și al proclamării cuvântului Lui. Este corect? (Da.) În afară de a duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu, de a proclama cuvintele lui Dumnezeu și de a fi martoră pentru El, mai există ceva chiar mai important pentru biserică, pentru casa lui Dumnezeu? (Este locul unde aleșii lui Dumnezeu experimentează lucrarea Lui, sunt curățiți și obțin mântuirea.) Ai pus punctul pe i. Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și, cel mai important, este un loc unde oamenii pot primi mântuirea. Ți-ai amintit acest lucru? (Da, mi-am amintit.) Citește. (Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și unde aleșii lui Dumnezeu sunt curățiți și mântuiți.) Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și unde aleșii Lui sunt curățiți și mântuiți. Este un astfel de loc. Într-un astfel de loc, există vreo sarcină sau vreun proiect, indiferent ce ar putea fi, care este în concordanță cu îndeplinirea idealurilor și dorințelor personale? Nu există nicio lucrare și niciun proiect care să slujească scopului îndeplinirii idealurilor și dorințelor personale și niciun aspect al acestora nu există pentru realizarea idealurilor și dorințelor personale. Prin urmare, ar trebui să existe idealuri și dorințe personale în casa lui Dumnezeu? (Nu ar trebui.) Nu ar trebui, fiindcă idealurile și dorințele personale sunt în contradicție cu orice lucrare pe care Dumnezeu dorește să o facă în biserică. Idealurile și dorințele personale contrazic orice lucrare care este făcută în biserică. Ele contrazic adevărul, se abat de la voia lui Dumnezeu, de la proclamarea cuvintelor Lui, de la actul de a fi martor pentru El și de la lucrarea de curățire și mântuire a aleșilor lui Dumnezeu. Indiferent de idealurile cuiva, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, ele îi vor împiedica pe oameni să urmeze voia lui Dumnezeu și vor afecta sau împiedica proclamarea cuvintelor Lui și actul de a fi martor pentru El. Desigur, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, nu pot permite oamenilor să fie curățiți și mântuiți. Nu este doar o chestiune de contradicție între cele două aspecte, acestea sunt fundamental opuse. În timp ce-ți urmărești idealurile și dorințele, împiedici ducerea la îndeplinire a voii lui Dumnezeu, lucrarea de proclamare a cuvintelor Lui și de mărturisire pentru El, precum și mântuirea oamenilor și, firește, a ta. Pe scurt, indiferent care sunt idealurile oamenilor, acestea nu sunt să urmeze intențiile lui Dumnezeu și nu pot obține rezultatul propriu-zis al supunerii absolute față de Dumnezeu. Când oamenii își urmăresc idealurile și dorințele, scopul lor suprem nu este să înțeleagă adevărul sau cum să se comporte, cum să facă voia lui Dumnezeu și cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și rolul lor ca ființe create. Nu este ca oamenii să manifeste o frică și o supunere reală față de Dumnezeu. Dimpotrivă, cu cât sunt realizate mai mult idealurile și dorințele cuiva, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu și cu atât se apropie mai mult de Satana. În mod similar, cu cât își urmărește cineva mai mult idealurile și le realizează, cu atât devine inima sa mai răzvrătită împotriva lui Dumnezeu, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, când este capabil să-și îndeplinească idealurile așa cum dorește și să-și realizeze și satisfacă dorințele, cu atât devine mai disprețuitor față de Dumnezeu, de suveranitatea Lui și de tot ce ține de El. E posibil chiar să pășească pe calea tăgăduirii, răzvrătirii și împotrivirii față de Dumnezeu. Acesta este finalul absolut.

După ce înțeleg ce este casa lui Dumnezeu, biserica, oamenii ar trebui să înțeleagă, de asemenea, ce atitudine și ce poziție să adopte atunci când trăiesc și supraviețuiesc în casa lui Dumnezeu, ca membri ai acesteia. Unii oameni au spus: „Nu ne lași să urmărim realizarea idealurilor proprii sau să ne realizăm propriile dorințe.” Nu vă interzic să vă urmăriți propriile idealuri; îți spun cum să trăiești într-un mod potrivit în casa lui Dumnezeu, cum să iei în mod potrivit o poziție adecvată și cum să-ți îndeplinești îndatoririle în casa lui Dumnezeu, ca ființă creată. Dacă insiști să urmărești realizarea propriilor idealuri, atunci pot să fiu direct și să spun: Te rog să pleci! Biserica nu este un loc în care tu să urmărești realizarea propriilor idealuri. În afara casei lui Dumnezeu, poți să faci orice vrei tu în idealurile tale și să-ți urmărești propriile idealuri și aspirații. Tot ce trebuie să faci este să pleci din casa lui Dumnezeu și nimeni nu se va amesteca în ceea ce faci. Totuși, casa lui Dumnezeu, biserica, nu este un loc potrivit în care tu să urmărești realizarea idealurilor tale. Mai exact, este imposibil să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe în acest loc. În cazul în care vei rămâne chiar și o zi în casa lui Dumnezeu, în biserică, nici să nu-ți treacă prin minte să-ți realizezi sau să-ți urmărești propriile idealuri. Dacă spui: „Renunț la idealurile mele. Sunt dispus să-mi îndeplinesc îndatoririle conform cerințelor lui Dumnezeu și să devin o ființă creată calificată”, atunci, acest lucru ar fi acceptabil. Ai putea să-ți îndeplinești îndatoririle conform locului tău și regulilor din casa lui Dumnezeu. Dar dacă insiști să-ți urmărești și să-ți realizezi propriile idealuri, năzuind să nu-ți trăiești viața în van, atunci poți să renunți la îndatoririle tale și să pleci din casa lui Dumnezeu. Sau poți să scrii o declarație, spunând: „Mă retrag de bunăvoie din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, ca să urmăresc realizarea propriilor idealuri și dorințe. Lumea este largă și trebuie să existe un loc pentru mine acolo. Rămas bun.” Astfel, poți să pleci într-un mod care este potrivit și corespunzător și să-ți urmărești propriile idealuri. Totuși, dacă spui: „Aș prefera să renunț la propriile idealuri, să-mi îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu, să fiu o ființă creată calificată și să urmăresc mântuirea”, atunci putem găsi un numitor comun între noi. Dat fiind că dorești să rămâi pașnic în casa lui Dumnezeu, ca membru, ar trebui mai întâi să înveți cum să fii o ființă creată bună și cum să-ți îndeplinești îndatoririle conform locului tău. În casa lui Dumnezeu, atunci ai deveni o ființă creată care se ridică la așteptările numelui său. Ființa creată reprezintă identitatea ta și titlul tău exterior și ar trebui să fie însoțită de manifestări și de un fond specifice. Ideea nu este doar să deții titlul; însă dat fiind că ești o ființă creată, ar trebui să îndeplinești îndatoririle unei ființe create. Dat fiind că ești o ființă creată, ar trebui să îndeplinești responsabilitățile corespunzătoare. Așadar, care sunt îndatoririle și responsabilitățile unei ființe create? Cuvântul lui Dumnezeu prezintă clar îndatoririle, obligațiile și responsabilitățile ființelor create, nu-i așa? Începând de azi, ești un membru veritabil al casei lui Dumnezeu, și anume, te recunoști drept una dintre ființele create ale lui Dumnezeu. În consecință, începând de azi, ar trebui să-ți reconsideri planurile vieții. Nu ar trebui să-ți mai urmărești, ci să-ți abandonezi idealurile, dorințele și obiectivele pe care le-ai stabilit înainte pentru viața ta. În schimb, ar trebui să-ți schimbi identitatea și perspectiva, pentru a planifica obiectivele vieții și direcția pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. În primul și în primul rând, obiectivele și direcția ta nu ar trebui să fie să devii conducător, să conduci sau să excelezi în orice industrie, să devii un personaj renumit care îndeplinește o anumită sarcină sau care stăpânește o anumită aptitudine. Obiectivul tău ar trebui să fie să-ți accepți datoria de la Dumnezeu, adică să știi ce lucrare ar trebui să faci acum, în acest moment, și să înțelegi ce datorie trebuie să îndeplinești. Trebuie să întrebi ce îți cere Dumnezeu și ce datorie a fost rânduită pentru tine în casa Lui. Ar trebui să înțelegi și să dobândești claritate cu privire la principiile care ar trebui înțelese, dobândite și respectate în legătură cu datoria respectivă. Dacă nu poți să le ții minte, poți să le scrii pe hârtie sau să le înregistrezi în computerul tău. Ia-ți timpul necesar ca să le analizezi și să cugeți la ele. Ca membru al ființelor create, obiectivul principal al vieții tale ar trebui să fie să-ți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată calificată. Acesta este cel mai important obiectiv al vieții pe care ar trebui să-l ai. Al doilea, mai specific, este cum să îți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată calificată. Firește, orice obiective sau indicații privind reputația, statutul, vanitatea, viitorul tău și așa mai departe ar trebui abandonate. Unii ar putea întreba: „De ce ar trebui să renunțăm la ele?” E simplu. Urmărirea faimei, averii și statutului va împiedica ducerea la îndeplinire a voii lui Dumnezeu, va perturba anumite lucrări în casa lui Dumnezeu sau în biserică și chiar va submina anumite lucrări ale bisericii. Va afecta răspândirea cuvântului lui Dumnezeu, actul de a fi martor pentru Dumnezeu și, mai grav, primirea mântuirii de către oameni. Pentru a-ți face datoria conform standardelor și a deveni o ființă creată calificată, poți să stabilești obiective și să îți rezumi experiențele în orice fel vrei, dar nu ar trebui să urmărești niciodată realizarea propriilor idealuri. Idealurile tale nu ar trebui să se amestece cu niciunul dintre principiile și cu niciuna dintre abordările adoptate de tine pentru a-ți îndeplini datoria. Ca să-ți faci datoria bine și conform standardelor și să devii o ființă creată bună, ar trebui să cauți principii în cuvintele lui Dumnezeu și o cale de practică mai exactă, în loc să-ți rezumi propriile idei și oportunități în afara cuvintelor lui Dumnezeu. Aceste principii de practică gravitează, în cele din urmă, în jurul modului în care ești o ființă creată calificată și îți îndeplinești datoria. Totul se axează pe a înțelege adevărul, pe a-ți îndeplini datoria ca ființă creată și, în cele din urmă, pe a înțelege principiile ce trebuie respectate atunci când te confrunți cu diverse persoane, evenimente și lucruri în timp ce îți faci datoria sau în viața de zi cu zi. Este clar? (Da.) Firește, dacă îți faci datoria conform cerințelor și principiilor casei lui Dumnezeu și te străduiești să fii o ființă creată calificată, poți obține aceste rezultate. Însă dacă urmărești realizarea propriilor idealuri, nu vei primi niciodată aprobarea lui Dumnezeu.

Dacă oamenii caută în mod consecvent realizarea propriilor idealuri fără să meargă pe calea urmăririi adevărului, în cele din urmă, ei vor deveni mai aroganți, mai egoiști, mai agresivi, mai răi și mai lacomi. Ce altceva se va mai întâmpla? De asemenea, vor deveni din ce în ce mai îngâmfați și mai plini de sine. Totuși, când oamenii renunță să mai urmărească realizarea propriilor idealuri și dorințe și, în schimb, urmăresc să înțeleagă diverse adevăruri, precum și diverse aspecte ale cuvintelor lui Dumnezeu și ale criteriilor adevărului legate de modul de a privi oamenii și lucrurile, de a te comporta și de a lua atitudine, vor trăi cu o asemănare umană mai mare. Când duc la îndeplinire diverse sarcini sau experimentează diverse medii, nu se vor mai simți pierduți și derutați, ca înainte. Mai mult, nu se vor mai simți blocați în emoții negative, așa cum se simțeau adesea, incapabili să se sustragă, constrânși și obligați de gânduri și emoții negative, ajungând, în cele din urmă, să fie controlați și copleșiți de diverse emoții negative. Urmărirea realizării propriilor idealuri și dorințe doar îndepărtează mai mult oamenii, atât de principiile cuvintelor lui Dumnezeu, cât și de posibilitatea de a deveni, cu exactitate, ființe create calificate. Nu știu cum să se supună rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu și nu înțeleg scopul vieții umane, al îmbătrânirii, al bolii și al morții. Nu știu cum să facă față urii sau cum să trateze diverse emoții negative. Desigur, habar n-au nici cum să se orienteze printre oamenii, evenimentele și lucrurile care apar în viața lor. Când se confruntă cu diverse persoane, evenimente și lucruri, sunt neajutorați, plini de confuzie și nedumeriți. În cele din urmă, pot doar să permită emoțiilor negative și gândurilor și punctelor de vedere negative să se răspândească și să crească în inimile lor, îngăduind ca acestea să-i controleze și să-i oblige. Mai mult, conduși de aceste emoții negative sau gânduri și puncte de vedere negative, este posibil să adopte comportamente extreme sau să facă lucruri care le dăunează lor sau altora, dând naștere unor consecințe inimaginabile. Astfel de acțiuni îngrădesc căutările legitime ale oamenilor și dăunează conștiinței și rațiunii pe care ar trebui să le aibă aceștia. Prin urmare, acum, cel mai important lucru ar fi ca oamenii să cerceteze în profunzimea inimilor lor care sunt lucrurile la care încă tânjesc și care sunt lucrurile care țin de trup, de lume și de interesele trupești, precum faima, prestigiul, reputația, statutul, averea și așa mai departe, la care încă tânjesc, de care încă au nevoie, pe care nu le pot identifica și care îi obligă și îi ispitesc în mod frecvent. Este posibil chiar să fie profund prinși în capcană de aceste lucruri sau să simtă o profundă admirație pentru ele și, cu un mic pas greșit, ar putea cu ușurință să cadă în plasa acestora în orice moment și în orice loc. În acel caz, aceste lucruri sunt idealurile lor. Odată ce ating aceste idealuri, ele le aduc pieirea și devin motivul morții lor. Cum vedeți această chestiune? (Oamenii ar trebui să cerceteze, în profunzimea inimilor lor, care sunt lucrurile la care încă tânjesc. Trebuie să identifice lucruri precum faima trupească și lumească, prestigiul, reputația, statutul, averea și așa mai departe; altfel, acestea ar putea cu ușurință să îi prindă în capcană.) Pot fi prinși în capcană de către acestea, nu-i așa? Așadar, aceste lucruri ce țin de trup sunt foarte periculoase. Dacă nu le poți identifica, vei risca mereu să fii influențat de ele, ba chiar să le cazi în capcană. Așadar, cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceți acum este să disecați și să înțelegeți aceste lucruri trupești pe care le-am menționat mai devreme, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Odată ce le puteți scoate la lumină și discerne, ar trebui să renunțați la ele și să vă dedicați trupul, mintea și energia cauzei de a deveni ființe create obișnuite, precum și îndatoririlor și lucrării voastre actuale. Nu te mai considera o persoană specială sau invincibilă sau un om cu talente sau abilități extraordinare. Ești doar o persoană nesemnificativă. Cât de nesemnificativă? Între toate ființele create și toate lucrurile create de Dumnezeu, tu ești doar unul, cel mai obișnuit. Cât de obișnuit ești? Ești obișnuit ca orice fir de iarbă, ca orice copac, munte, picătură de apă sau chiar fir de nisip de pe malul apei. Nu ai cu ce să te lauzi, nu ai nimic vrednic de admirație. Atât de obișnuit ești. Mai mult, dacă mai există imaginile idolilor, ale personajelor importante, ale celebrităților, ale oamenilor iluștri, care stau mândre în profunzimea inimii tale, sau anumite lucruri pe care le invidiezi, ar trebui să le înlături și să renunți la ele. Ar trebui să le identifici natura-esență și să revii pe calea de a fi o ființă creată obișnuită. A fi o ființă creată obișnuită și a-ți îndeplini îndatoririle este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l faci. Apoi, ar trebui să revii la acest subiect al urmăririi adevărului și să investești mai mult efort în adevăr. Încearcă să-ți reduci la minimum expunerea la știri, informații, evenimente externe și profiluri ale celebrităților. Este mai bine să eviți orice ar putea să-ți resusciteze dorința de a-ți realiza propriile idealuri. Acum, trebuie să te distanțezi de oameni, evenimente și lucruri care nu îți aduc niciun beneficiu și care sunt negative. Izolează-te de acestea și încearcă să le eviți pe toate, în această lume complicată și haotică. Chiar dacă nu prezintă niciun pericol sau nicio ispită pentru tine, tot ar trebui să te distanțezi de ele. Exact așa cum a trăit Moise în sălbăticie vreme de patruzeci de ani; nu a reușit el, totuși, să trăiască bine? În cele din urmă, în ciuda lipsei lui de talent ca vorbitor, a fost ales de Dumnezeu, lucru care a fost cel mai onorabil din viața lui. Nu a fost nimic rău. Prin urmare, în primul și în primul rând, regăsește-ți inima în profunzimea gândurilor tale și, tot acolo, ar trebui să ai o mentalitate axată pe foamea și setea de dreptate, care urmărește adevărul în credința ta. Trebuie să ai un astfel de plan, o astfel de voință și de dorință, mai degrabă decât să te gândești constant la idealurile tale sau să te străduiești și să meditezi încontinuu la posibilitatea sau imposibilitatea de a le atinge. Ar trebui să renunți complet la atașamentul tău față de idealuri și dorințe anterioare și să te străduiești să fii o ființă creată calificată și obișnuită. Nu este un lucru rău să fii una dintre ființele create obișnuite. De ce spun acest lucru? De fapt, este un lucru bun. Din momentul în care începi să renunți la idealurile și dorințele tale trupești, din momentul în care iei o decizie fermă de a fi o ființă creată obișnuită, fără un statut, o poziție sau un merit special, înseamnă că ai disponibilitatea și hotărârea de a te abandona în totalitate stăpânirii lui Dumnezeu, stăpânirii Creatorului, permițându-I lui Dumnezeu să-ți orchestreze și să-ți conducă viața. Ai disponibilitatea de a te supune, de a abandona și de a respinge idealurile și dorințele personale, de a-L lăsa pe Dumnezeu să fie Domnul tău și să-ți stăpânească destinul, de a deveni o ființă creată calificată cu o astfel de mentalitate și de a-ți îndeplini datoria bine, cu o astfel de mentalitate și atitudine. Aceasta este perspectiva asupra vieții pe care ar trebui s-o ai. Este corect acest lucru? Este acesta adevărul? (Da.) Pe ce se axează obiectivele și direcția vieții tale? (Pe îndeplinirea îndatoririlor unei ființe create.) Acesta este lucrul de bază. Pe ce altceva? (Pe țelul de a deveni o ființă creată obișnuită.) Mai este ceva? (Pe urmărirea adevărului pentru a obține mântuirea.) Acesta este un alt lucru. Mai este ceva? (Pe axarea pe cuvintele lui Dumnezeu și pe investirea unui efort mai mare în adevăr.) Este un pic mai concret, nu-i așa? Toate obiectivele și direcția vieții tale ar trebui să graviteze în jurul cuvintelor lui Dumnezeu, iar tu ar trebui să investești mai mult efort în adevăr. Ia entuziasmul pe care-l aveai înainte pentru urmărirea unor idealuri vagi și redirecționează-l spre citirea cuvintelor lui Dumnezeu și spre reflectarea la adevăr și vezi dacă vei face progrese spre adevăr. Dacă ai făcut cu adevărat progrese către adevăr, în interiorul tău vor exista manifestări specifice. Mai precis, atunci când te vei confrunta cu anumite persoane, evenimente și lucruri ce implică gânduri și puncte de vedere, precum și principii umane, nu te vei mai simți nedumerit, derutat, perplex sau uluit. În schimb, te vei ruga lui Dumnezeu, vei fi călăuzit de cuvintele Lui, vei avea o inimă calmă și de neclintit și vei ști cum să acționezi într-un mod care I se supune lui Dumnezeu și care este în concordanță cu intențiile Lui. Atunci vei fi, cu adevărat, pe calea corectă în viață. Mulți oameni fac progrese lente în viețile lor fiindcă, în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, își urmăresc mereu propriile idealuri, faima, statutul și obiectivele de viață pe care și le imaginează și-și doresc să primească binecuvântări în timp ce-și satisfac dorințele trupești. Prin urmare, nu-și pot îndeplini îndatoririle într-un mod realist și nu experimentează o adevărată intrare în viață. De la început până la sfârșit, sunt incapabili să împărtășească o mărturie experiențială veritabilă. În consecință, indiferent de cât de mult timp își îndeplinesc îndatoririle, progresul lor spre intrarea în viață și spre adevăr rămâne minim, iar ei obțin puține rezultate. Dacă te-ai fi dedicat cu adevărat îndeplinirii îndatoririlor tale, investind toată energia ta în urmărirea adevărului și străduindu-te să obții adevărul, nu te-ai fi trezit în starea, cu statura și în condiția în care ești acum. Asta se întâmplă fiindcă oamenii se concentrează în general pe sarcini banale, pe lucrări profesionale și pe sarcina curentă, iar esența de fond a acestor activități este să-și îndeplinească dorințe și aspirații personale, în timp ce-și realizează propriile idealuri. Care sunt aceste idealuri? Ideea este că oamenii întotdeauna vor să se regăsească în lucrarea lor și, după ce au avut anumite realizări, au câștigat anumite rezultate și au obținut recunoașterea celorlalți, în același timp, ei vor mereu să-și realizeze visurile și obiectivele căutării lor, pentru a-și demonstra valoarea. Atunci se simt împliniți. Totuși, aceasta nu reprezintă urmărirea adevărului; reprezintă doar umplerea golului din interiorul lor și folosirea muncii pentru a-și îmbogăți viețile. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Prin urmare, indiferent cât de mult lucrează o persoană sau cât de multe lucrări a făcut, aceste lucruri nu au nicio legătură cu adevărul. Ea tot nu înțelege adevărul și este departe de a-l urmări. Referitor la principiile aferente responsabilităților lor profesionale, oamenii încă nu au nici intrare, nici înțelegere. În consecință, vă simțiți epuizați și vă întrebați: „De ce suntem emondați mereu? Depunem mult efort, am îndurat multe greutăți și am plătit un preț mare. De ce mai suntem emondați?” Ești emondat fiindcă nu înțelegi principiile. Nu ai înțeles și nu ai pătruns niciodată principiile și nici nu ai investit vreun efort în acestea. Cu alte cuvinte, nu ai investit efort în adevăr, în cuvintele lui Dumnezeu. Pur și simplu respecți câteva reguli și acționezi conform propriei imaginații. Trăiești mereu într-o lume a propriilor idealuri și noțiuni și tot ce faci este irelevant pentru adevăr. Îți urmărești propria carieră, nu urmezi voia lui Dumnezeu. Așadar, tot nu înțelegi principiile din cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, unii oameni sunt etichetați drept muncitori, iar unii se simt nedreptățiți. Din ce motiv se simt nedreptățiți? Deoarece cred că suferința lor și faptul că plătesc un preț sunt echivalente cu punerea în practică a adevărului. De fapt, suferința lor și faptul că plătesc un preț înseamnă doar că îndură niște greutăți. Nu înseamnă că pun în practică adevărul sau că urmează calea lui Dumnezeu. Mai precis, nu au nicio legătură cu punerea în practică a adevărului; înseamnă doar că depun un efort și că fac o lucrare. Doar a depune un efort și a face o lucrare înseamnă că îți îndeplinești îndatoririle conform standardelor? Înseamnă că ești o ființă creată calificată? (Nu.) Există o distanță și o discrepanță între cele două.

Cu privire la subiectul renunțării la emoțiile negative asociate sentimentului de a te simți înfrânat, haideți să încheiem aici părtășia de azi. Puteți vedea clar aceste probleme care apar pentru acei oameni care se simt ținuți în frâu fiindcă nu-și pot atinge idealurile și dorințele proprii? (Da, este clar.) Ce este clar? Haideți să facem un mic rezumat. Mai întâi, haideți să discutăm despre ce sunt idealurile. Idealurile disecate aici sunt negative, nu lucruri legitime sau pozitive. Ce sunt idealurile? Folosiți un limbaj precis pentru a furniza o definiție a „idealurilor”. (Sunt gânduri iluzorii care se abat de la conștiința și rațiunea umană normală, pe care oamenii și le imaginează pentru ei înșiși, dar care nu corespund realității. Nu sunt adevărate.) Ce ai menționat tu sunt idealurile idealiștilor. Cum ai defini idealurile, în general? Le poți defini? Sunt dificil de definit? Care sunt obiectivele urmărite pe care și le stabilesc oamenii cu privire la statutul, reputația și perspectivele lor? (Obiectivele urmărite, stabilite de oameni cu privire la statutul, reputația și perspectivele lor sunt idealuri.) Este corectă această definiție? (Da.) Obiectivele urmărite, stabilite cu privire la statutul, reputația, perspectivele și interesele personale ale oamenilor sunt idealuri și dorințe. Este aceasta definiția generală a idealurilor, așa cum se referă non-credincioșii la ele? Definim termenul pe baza esenței lui de bază, nu-i așa? (Da.) Indiferent de tipul specific de idealuri, dacă sunt înalte, modeste sau obișnuite, toate sunt obiective urmărite, stabilite de oameni cu privire la propriile interese. Aceste obiective sunt idealurile sau dorințele lor. Nu este acesta idealul celor despre care am avut părtășie și pe care i-am disecat în exemplele anterioare? Obiectivele urmărite, stabilite de oameni cu privire la statutul, reputația, perspectivele, interesele lor, și așa mai departe, sunt idealuri și dorințe. Cei care urmăresc idealuri și dorințe dar nu și le pot realiza se simt adesea ținuți în frâu în cadrul bisericii. Acești oameni se simt ținuți în frâu. Gândește-te puțin, ești și tu într-o astfel de stare și situație? Trăiești și tu adesea într-o astfel de condiție, cu astfel de emoții? Dacă ai astfel de emoții, pentru ce te lupți? Pentru statutul, reputația, perspectivele și interesele proprii. Idealurile și obiectivele urmărite pe care le-ai stabilit sunt adesea restricționate și îngreunate de adevăr și de lucruri pozitive – ele nu pot fi realizate. Prin urmare, te simți nefericit și trăiești cu emoții asociate sentimentului de a te simți înfrânat. Nu este așa? (Ba da.) Aceasta este problema idealurilor umane. Mai întâi, am disecat idealurile umane, iar apoi, despre ce am avut părtășie? Am avut părtășie cu privire la faptul că biserica, casa lui Dumnezeu, nu este locul unde oamenii să-și îndeplinească idealurile. Apoi, am avut părtășie despre obiectivele corecte pe care oamenii ar trebui să le urmărească în credința lor în Dumnezeu, despre cum să fii o ființă creată calificată și cum să îndeplinești îndatoririle unei ființe create. Nu este așa? (Ba da.) Scopul principal al părtășiei despre aceste lucruri este de a le spune oamenilor cum să aleagă și cum să-și trateze idealurile și îndatoririle. Oamenii ar trebui să-și abandoneze idealurile nepotrivite, în timp ce pentru îndatoririle lor ar trebui să plătească în această viață și lor ar trebui să-și dedice întreaga viață. Îndatoririle unei ființe create sunt lucruri pozitive, în timp ce idealurile umane nu sunt și nu ar trebui să fie păstrate, ci abandonate. Ce ar trebui să păstreze și să urmărească oamenii este să devină ființe create calificate și să-și îndeplinească îndatoririle în această calitate. Așadar, ce ar trebui să facă oamenii atunci când idealurile lor sunt în dezacord cu îndatoririle lor? (Ar trebui să renunțe la propriile idealuri și să le abandoneze.) Ar trebui să-și abandoneze idealurile și să-și păstreze îndatoririle. Indiferent când sau până la ce vârstă ar putea trăi, ce ar trebui să facă și ce ar trebui să urmărească oamenii trebuie să graviteze în jurul modului prin care să îndeplinească îndatoririle unei ființe create și să obțină supunerea față de Dumnezeu, față de cuvintele Lui și față de adevăr. Doar printr-o astfel de practică poți trăi o viață plină de sens și valoare, corect? (Da.) Bine, haideți să încheiem aici părtășia, pe ziua de azi. La revedere!

10 decembrie 2022