Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt toți indivizi care se ocupă de lucrarea lor reală, sunt cu toții dispuși să-și îndeplinească îndatoririle, sunt capabili să preia o lucrare și să o îndeplinească bine conform calibrului lor și reglementărilor casei lui Dumnezeu. Firește, inițial, poate fi dificil să te adaptezi la această viață. Este posibil să te simți epuizat fizic și mental. Totuși, dacă ești cu adevărat hotărât să cooperezi și ești dispus să devii o persoană normală și bună și să obții mântuirea, atunci, trebuie să plătești un mic preț și să-I permiți lui Dumnezeu să te disciplineze. Când ai impulsul de a fi încăpățânat, trebuie să te răzvrătești împotriva lui și să renunți la el, reducându-ți treptat încăpățânarea și dorințele egoiste. Trebuie să cauți ajutorul lui Dumnezeu în chestiuni cruciale, în momente cruciale și cu privire la sarcini cruciale. Dacă ești hotărât, atunci ar trebui să-I ceri lui Dumnezeu să te mustre și să te disciplineze și să te lumineze astfel încât să poți înțelege adevărul și astfel, vei obține rezultate mai bune. Dacă ești cu adevărat hotărât și te rogi lui Dumnezeu în prezența Lui și Îl implori, Dumnezeu va acționa. Îți va schimba starea și gândurile. Dacă Duhul Sfânt lucrează puțin, mișcându-te și luminându-te puțin, inima ta se va schimba și starea ta va fi transformată. Când va avea loc această transformare, vei simți că nu este represiv să trăiești în acest fel. Starea și emoțiile tale reprimate vor fi transformate și alinate și vor fi altfel decât înainte. Vei simți că nu este obositor să trăiești în acest fel. Te vei bucura să-ți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu. Vei simți că ai o viață bună comportându-te și îndeplinindu-ți datoria în acest fel, îndurând greutăți și plătind un preț, urmând regulile și făcând lucruri pe baza principiilor. Vei simți că acesta este genul de viață pe care ar trebui să-l aibă oamenii normali. Când trăiești în conformitate cu adevărul și îți îndeplinești bine datoria, vei simți că inima ta este calmă și liniștită și că viața ta este plină de sens. Te vei gândi: „De ce nu am știut asta înainte? De ce am fost atât de încăpățânat? Înainte, trăiam conform filosofiilor și firii Satanei, netrăind nici ca om, nici ca fantomă, și cu cât trăiam mai mult, cu atât era durerea mai mare. Acum, că înțeleg adevărul, pot să renunț la o parte din firea mea coruptă și pot să simt adevărata liniște și bucurie a unei vieți petrecute îndeplinindu-mi datoria și practicând adevărul!” Nu ți se va fi schimbat atunci dispoziția? (Ba da.) Odată ce-ți vei da seama de ce viața ta părea represivă și tristă înainte, odată ce vei găsi cauza principală a suferinței tale și vei rezolva problema, vei avea o șansă să te schimbi. Atât timp cât te lupți pentru adevăr, investești mai mult efort în cuvintele lui Dumnezeu, ai mai des părtășie despre adevăr și asculți și mărturiile fraților și surorilor tale privind experiențele lor, vei avea o cale mai clară, iar atunci, nu ți se va îmbunătăți starea? Dacă ți se îmbunătățește starea, emoțiile tale represive se vor reduce treptat și nu te vor mai înlănțui. Desigur, în anumite situații sau contexte, pot apărea sentimente ocazionale de reprimare și durere, dar atât timp cât cauți adevărul pentru a le înlătura, aceste emoții represive vor dispărea. Vei fi capabil să-ți oferi sinceritatea, întreaga putere și loialitatea în timp ce-ți îndeplinești datoria și vei avea o speranță de mântuire. Dacă ești capabil să suferi o astfel de transformare, atunci nu este nevoie să părăsești casa lui Dumnezeu. Capacitatea ta de a suferi această transformare va dovedi că încă mai există o speranță pentru tine – o speranță de schimbare, o speranță de mântuire. Va dovedi că încă ești un membru al casei lui Dumnezeu, dar ai fost influențat prea multă vreme și prea profund de diverse motive egoiste și considerente personale, sau de diverse obiceiuri și idei proaste, din cauza cărora conștiința ta a amorțit și nu a mai simțit nimic, rațiunea ți-a fost întunecată, iar simțul rușinii ți-a fost erodat. Dacă poți să suferi o astfel de transformare, casa lui Dumnezeu te va primi ca să rămâi, să-ți îndeplinești datoria, să-ți realizezi misiunea și să duci până la capăt lucrarea pe care o ai în curs de execuție. Sigur, oamenii care au aceste emoții negative pot fi ajutați doar cu o inimă iubitoare. Dacă o persoană refuză în mod consecvent să accepte adevărul și rămâne impenitentă în ciuda avertismentelor repetate, ar trebui să ne luăm rămas bun de la ea. Dar dacă un om chiar este dispus să se schimbe, să se transforme, să-și reconsidere direcția, îl primim cu căldură să rămână. Atât timp cât sunt cu adevărat dispuși să rămână și să-și schimbe abordările și modurile de viață anterioare și sunt capabili să sufere treptat o transformare în timp ce-și îndeplinesc datoria și devin mai buni la datoria lor, cu cât o îndeplinesc mai multă vreme, atunci îi primim pe astfel de oameni să rămână și sperăm că vor continua să se îmbunătățească. De asemenea, ne exprimăm marea dorință pentru ei: ne dorim ca ei să poată ieși din emoțiile lor negative, să nu mai fie înlănțuiți de acestea sau învăluiți de umbra lor și să poată, în schimb, să se ocupe de lucrarea lor reală și să pășească pe calea corectă, acționând și trăind așa cum s-ar cuveni să o facă oamenii normali conform cerințelor lui Dumnezeu și îndeplinindu-și în mod constant îndatoririle în casa lui Dumnezeu conform cerințelor Lui, fără a se mai lăsa în voia sorții. Le dorim să aibă un viitor promițător și să nu mai facă orice vor sau să se preocupe doar de căutarea plăcerii și de desfătare fizică ci, în schimb, să se gândească mai mult la chestiuni legate de îndeplinirea îndatoririlor lor, de calea pe care pășesc în viață și de trăirea unei umanități normale. Ne dorim din toată inima ca ei să poată trăi fericiți, liberi și eliberați în casa lui Dumnezeu, experimentând zilnic liniște și bucurie și simțind căldură și plăcere în viețile lor aici. Nu este aceasta cea mai grozavă urare? (Ba da.) Eu Mi-am terminat urarea și vă invit pe toți să le oferiți urările voastre din toată inima. (Urarea noastră din toată inima este ca ei să poată trăi fericiți, liberi și eliberați în casa lui Dumnezeu, experimentând zilnic liniște și bucurie și simțind căldură și veselie în viețile lor aici.) Și ce altceva? Ce ar fi să le urăm din toată inima să nu mai trăiască sub controlul emoțiilor represive? (Da.) Aceasta este urarea Mea. Mai aveți și alte urări pentru ei? (Urarea mea din toată inima este ca ei să poată să se ocupe de lucrarea lor reală, îmbunătățindu-și constant îndeplinirea îndatoririlor lor.) Este aceasta o urare bună? (Da.) Mai aveți și alte urări? (Urarea mea din toată inima este ca ei să poată începe în curând să trăiască o umanitate normală.) Poate că această urare nu este foarte măreață, dar cred că este practică. Ființele umane ar trebui să trăiască o umanitate normală și să nu se simtă reprimate. De ce suntem noi incapabili să îndurăm greutățile pe care alții le pot îndura? Dacă o persoană are conștiința, rațiunea și simțul rușinii asociate umanității normale, precum și țelurile, metodele de existență și scopurile corecte în căutarea lor, pe care s-ar cuveni să le aibă oamenii normali, ea nu se va simți reprimată. Nu este aceasta o urare destul de bună? (Ba da.) Mai este și altceva? (Urarea mea din toată inima pentru ei este să coopereze armonios cu frații și surorile lor, să simtă iubirea lui Dumnezeu în casa Lui și să acționeze conform principiilor casei lui Dumnezeu.) Este măreață această cerință? (Nu.) Fiindcă nu este măreață, este ea ușor de împlinit? A simți iubirea casei lui Dumnezeu corespunde oarecum realității – de asta au nevoie acești oameni, nu? (Da.) Cerințele pentru astfel de oameni nu sunt mari. În primul rând, ei trebuie să aibă conștiința și rațiunea umanității normale. Nu ar trebui să fie delăsători sau să se lase în voia sorții; ar trebui să învețe să trăiască, să se ocupe de lucrarea lor reală, să ia asupra lor responsabilitățile și îndatoririle proprii. Apoi, trebuie să învețe cum să trăiască, să trăiască umanitatea normală și să-și îndeplinească bine responsabilitățile și îndatoririle. Făcând asta, vor putea să simtă alinare, liniște și bucurie în casa lui Dumnezeu și vor fi dispuși să trăiască și să-și îndeplinească îndatoririle aici. După ce se vor elibera de emoțiile lor represive, negative, vor putea, încetul cu încetul, să urmărească adevărul și să coopereze armonios cu alții. Acestea sunt cerințele pentru astfel de oameni. Indiferent de vârsta lor, noi nu avem urări grandioase sau cerințe mărețe pentru ei, în afara acestora, despre care am vorbit. În primul rând, trebuie să învețe să se ocupe de lucrarea lor reală, să ia asupra lor responsabilitățile și obligațiile unui adult și ale unei persoane normale, iar apoi, să învețe să se conformeze regulilor și să accepte gestionarea, supravegherea și emondarea de către casa lui Dumnezeu și să-și îndeplinească bine îndatoririle. Aceasta este atitudinea corectă pe care ar trebui să o adopte o persoană cu conștiință și rațiune. În al doilea rând, ar trebui să aibă o înțelegere și o cunoaștere corectă a responsabilităților, obligațiilor, gândurilor și punctelor de vedere care presupun conștiința și rațiunea unei umanități normale. Ar trebui să scapi de emoțiile tale negative și de reprimare și să te confrunți în mod corect cu diversele dificultăți care apar în viața ta. Pentru tine, acestea nu sunt lucruri, poveri, sau obligații suplimentare, ci mai degrabă ceea ce ar trebui să suporți tu, ca adult normal. Asta înseamnă că fiecare adult, indiferent de sexul său, de calibrul său, de cât de competent este sau de ce talente are, trebuie să suporte toate lucrurile pe care s-ar cuveni să le suporte adulții, inclusiv: mediile de viață la care trebuie să se adapteze adulții, responsabilitățile, obligațiile și misiunile pe care ar trebui să le preia și lucrarea pe care ar trebui să și le asume. Mai întâi, ar trebui să accepți în mod clar aceste lucruri, în loc să aștepți să te îmbrace și să te hrănească alții sau să te bazezi pe roadele muncii altora, ca să te descurci. În plus, ar trebui să înveți să te adaptezi și să accepți diverse tipuri de reguli, reglementări și gestionare, ar trebui să accepți decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și să înveți să te adaptezi unei existențe și unei vieți între alți oameni. Ar trebui să ai conștiința și rațiunea umanității normale, să abordezi în mod corect oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău și să tratezi și să rezolvi corect diversele probleme cu care te confrunți. Toate acestea sunt lucruri de care ar trebui să se ocupe o persoană cu umanitate normală; se poate spune și că acestea sunt viața și mediul de viață cu care s-ar cuveni să se confrunte un adult. De exemplu, ca adult, ar trebui să te bazezi pe propriile capacități de a-ți întreține și hrăni familia, indiferent cât de dificilă ar putea fi viața ta. Asta este greutatea pe care ar trebui s-o înduri, responsabilitatea pe care ar trebui s-o îndeplinești și obligația pe care ar trebui s-o duci la bun sfârșit. Ar trebui să iei asupra ta responsabilitățile pe care s-ar cuveni să și le asume un adult. Indiferent cât de multă suferință înduri sau cât de mare este prețul pe care-l plătești, indiferent cât de trist te simți, ar trebui să-ți înghiți nemulțumirile și ar trebui să nu începi să ai emoții negative sau să te plângi în legătură cu cineva, fiindcă asta ar trebui să suporte adulții. Ca adult, trebuie să iei asupra ta aceste lucruri – fără să te plângi sau să te împotrivești și, mai ales, fără să le eviți sau să le respingi. A te lăsa în voia sorții, a fi leneș, a face lucrurile așa cum vrei, a fi încăpățânat sau capricios, a face ce vrei și a nu face ce nu vrei să faci – aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui s-o aibă un adult în viață. Fiecare adult ar trebui să ia asupra lui responsabilitățile unui adult, indiferent cu cât de multă presiune se confruntă, precum greutăți, boli, chiar și diverse dificultăți – acestea sunt lucruri pe care toată lumea ar trebui să le experimenteze și să le suporte. Ele fac parte din viața unei persoane normale. Dacă nu poți suporta presiune sau îndura suferință, asta înseamnă că ești prea fragil și inutil. Oricine trăiește trebuie să suporte această suferință și nimeni n-o poate evita. Fie în societate, fie în casa lui Dumnezeu, este la fel pentru toată lumea. Aceasta este responsabilitatea pe care ar trebui s-o porți, povara grea pe care ar trebui s-o ducă un adult, lucrul pe care ar trebui să-l ia asupra lui, și nu ar trebui să-l eviți. Dacă încerci mereu să scapi sau să te eliberezi de toate acestea, atunci emoțiile tale represive vor ieși la suprafață și vei fi mereu înlănțuit de ele. Totuși, dacă poți înțelege și accepta corect toate acestea și le poți privi ca pe o parte necesară a vieții și existenței tale, atunci, aceste probleme nu ar trebui să fie un motiv pentru care să începi să simți emoții negative. Într-o privință, trebuie să înveți să iei asupra ta responsabilitățile și obligațiile pe care adulții s-ar cuveni să le aibă și să le preia. Într-o altă privință, ar trebui să înveți să coexiști armonios cu alții, cu umanitate normală, în mediul tău de viață și de lucru. Nu face, pur și simplu, ce vrei. Care este scopul coexistenței armonioase? Este să duci mai bine lucrarea la bun sfârșit și să îndeplinești mai bine obligațiile și responsabilitățile pe care tu, ca adult, s-ar cuveni să le duci la bun sfârșit și să le îndeplinești, să minimizezi pierderile provocate de problemele cu care te confrunți în lucrarea ta și să maximizezi rezultatele și eficiența lucrării tale. Asta s-ar cuveni să realizezi. Dacă ai umanitate normală, ar trebui să realizezi asta când lucrezi între oameni. Cât despre presiunea lucrării, indiferent dacă vine de la Cel de mai sus sau de la casa lui Dumnezeu sau dacă este o presiune exercitată asupra ta de către frații și surorile tale, este ceva ce ar trebui să suporți. Nu poți să spui: „Este prea multă presiune, așa că nu o voi face. Eu caut doar timp liber, tihnă, fericire și confort când îmi fac datoria și lucrez în casa lui Dumnezeu.” Asta nu va funcționa; acesta nu este un gând pe care ar trebui să-l aibă un adult normal, iar casa lui Dumnezeu nu este un loc în care tu să te bucuri de confort. Fiecare persoană își asumă un anumit nivel de presiune și de risc în viața și în lucrarea sa. La orice slujbă, în special când îți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu, ar trebui să te străduiești să obții rezultate optime. La o scară mai mare, aceasta este învățătura și cererea lui Dumnezeu. La o scară mai redusă, este atitudinea, punctul de vedere, standardul și principiul pe care fiecare persoană ar trebui să le adopte în comportamentul și în acțiunile sale. Când îndeplinești o datorie în casa lui Dumnezeu, trebuie să înveți să te conformezi reglementărilor și sistemelor casei lui Dumnezeu, trebuie să înveți să respecți, să înveți regulile și să te comporți într-un mod educat. Aceasta este o parte esențială a comportamentului unui om. Nu ar trebui să-ți petreci tot timpul făcându-ți poftele, în loc să lucrezi, negândindu-te la nimic în mod serios și trândăvind în fiecare zi, sau implicându-te în acte ilegale și urmărindu-ți propriul mod de viață, cum fac necredincioșii. Nu îi face pe ceilalți să te disprețuiască, nu deveni o pacoste pentru ei sau un ghimpe în coastele lor, nu-i face pe toți să te ocolească sau să te respingă și nu deveni un obstacol sau o piedică în calea vreunei lucrări. Acestea sunt conștiința și rațiunea pe care ar trebui să le aibă un adult normal și, de asemenea, aceasta este responsabilitatea pe care orice adult normal ar trebui s-o poarte. Acestea sunt o parte din lucrurile pe care trebuie să le faci pentru a purta această responsabilitate. Înțelegi? (Da.)

Dacă ești o persoană hotărâtă, dacă poți să tratezi responsabilitățile și obligațiile pe care oamenii ar trebui să le poarte, lucrurile pe care oamenii cu umanitate normală ar trebui să le îndeplinească și acele lucruri pe care adulții trebuie să le realizeze ca fiind țelurile și scopurile căutării tale și dacă poți să iei asupra ta responsabilitățile proprii, atunci, indiferent ce preț plătești și ce durere înduri, nu te vei plânge și, atât timp cât le recunoști ca fiind cerințele și voia lui Dumnezeu, vei fi capabil să înduri orice suferință și să îți îndeplinești bine datoria. În acel moment, cum ar fi starea ta de spirit? Ar fi diferită; ai simți liniște și stabilitate în inima ta și ai experimenta plăcere. Vezi tu, doar căutând să trăiești umanitatea normală și urmărind responsabilitățile, obligațiile și misiunea pe care oamenii cu umanitate normală s-ar cuveni să le poarte și să le preia, oamenii simt liniște și bucurie în inimile lor și experimentează plăcere. Nici măcar nu au ajuns în punctul în care fac treburi în conformitate cu principiile și obțin adevărul și deja au suferit o schimbare. Acești oameni sunt cei care au conștiință și rațiune; sunt oameni integri care pot să depășească orice dificultate și să preia orice sarcină. Ei sunt bunii ostași ai lui Hristos, au fost instruiți și nu-i poate învinge nicio dificultate. Spuneți-Mi, ce părere aveți despre acest comportament? Nu au tărie acești oameni? (Ba da.) Au tărie, iar oamenii îi admiră. S-ar mai simți reprimați astfel de oameni? (Nu.) Atunci, cum au schimbat ei aceste emoții represive? Din ce motiv nici nu îi tulbură, nici nu îi găsesc aceste emoții? (Motivul este că ei iubesc lucrurile pozitive și poartă o povară în îndatoririle lor.) Corect, cheia este să te ocupi de lucrarea ta reală. Când oamenii se concentrează la chestiuni reale și când intră în acțiune conștiința și rațiunea umanității normale și simțul răspunderii și al misiunii, pe care ei le au, ei se descurcă bine, indiferent unde sunt plasați. Pot avea succes în orice sarcină, fără nicio reprimare, suferință sau depresie. Crezi că Dumnezeu îi binecuvântează pe acești oameni? Oare oamenii care au o astfel de conștiință, rațiune și umanitate normală se confruntă cu dificultăți în urmărirea adevărului? (Nu.) Pe baza căutărilor, punctelor de vedere și metodelor de existență ale umanității normale, urmărirea adevărului nu va fi foarte dificilă pentru ei. Când oamenii ajung în acest punct, nu sunt departe de înțelegerea adevărului, de practicarea lui, de a acționa conform adevărurilor-principii și de a pătrunde în adevărul-realitate. Ce înseamnă aici „nu sunt departe”? Înseamnă că perspectiva lor asupra comportamentului propriu și metoda de existență pe care au ales-o sunt absolut pozitive și dinamice, aliniindu-se, în esență, cu umanitatea normală pe care o cere Dumnezeu. Înseamnă că au atins standardele stabilite de Dumnezeu. Odată ce ating aceste standarde, acești indivizi pot înțelege adevărul atunci când îl aud și le va fi mult mai puțin dificil să-l practice. Le va fi ușor să pătrundă în adevărul-realitate și să acționeze conform adevărurilor-principii. În total, câte aspecte există, cu privire la ce s-ar cuveni să facă oamenii cu o umanitate normală? Există aproximativ trei. Care sunt acestea? Spuneți-Mi. (Primul este legat de a învăța să porți responsabilitățile și obligațiile pe care un adult ar trebui să le aibă și să le poarte. Al doilea este legat de a învăța să coexiști armonios cu alții, cu umanitate normală, în mediul tău de viață și de lucru, și să nu faci orice vrei. Iar al treilea este legat de a învăța să te conformezi învățăturilor lui Dumnezeu în sfera rațiunii umanității normale și aderând la atitudinile, punctele de vedere, standardele și principiile pe care s-ar cuveni să le ai în comportament, ceea ce înseamnă să respecți regulile.) Aceste trei aspecte sunt ceea ce s-ar cuveni să aibă oamenii cu umanitate normală. Dacă oamenii încep să se gândească și să se concentreze pe aceste aspecte și să lucreze din greu pentru a le obține, ei vor începe să se ocupe de lucrarea lor reală – atunci, vor mai experimenta ei emoții negative? Se vor mai simți ei reprimați? Când te ocupi de lucrarea ta reală, îți gestionezi treburile reale și iei asupra ta responsabilitățile pe care s-ar cuveni să le poarte adulții, va trebui să faci și să te gândești la atât de multe lucruri, că vei fi copleșitor de ocupat. În special pentru cei care își îndeplinesc în prezent îndatoririle în casa lui Dumnezeu, au ei vreun pic de timp să se simtă reprimați? Nu au timp. Așadar, care este problema cu cei care se simt reprimați, au toane și moralul scăzut sau sunt deprimați oricând se confruntă cu ceva puțin neplăcut? Problema este că ei nu se ocupă de lucrurile corecte și sunt leneși. Este că ei nu se ocupă de lucrarea lor reală și nu pot vedea lucrurile pe care s-ar cuveni să le facă, așa că mințile lor se lenevesc și gândurile lor o iau razna. Se gândesc și se tot gândesc, fără să aibă vreo cale de urmat, așa că se simt reprimați. Cu cât se gândesc mai mult, cu atât se simt mai necăjiți și mai neajutorați și cu atât le este calea mai puțin clară; cu cât se gândesc mai mult, cu atât simt că viețile lor nu merită, că sunt jalnici și cu atât se simt mai triști. Nu au putere să se elibereze și, în cele din urmă, devin prizonierii acestor emoții ale reprimării. Nu este așa? (Ba da.) De fapt, această problemă este ușor de rezolvat, fiindcă există atât de multe lucruri pe care ar trebui să le faci, atât de multe chestiuni reale la care ar trebui să te gândești și pe care ar trebui să le iei în calcul, încât nu vei avea timp să te gândești la acele lucruri inutile, la acele activități căutătoare de plăceri. Oamenii ale căror minți sunt suficient de leneșe încât să se gândească la astfel de lucruri preferă să se relaxeze, în loc să lucreze, sunt niște trântori lacomi și nu se ocupă de lucrarea lor reală. Cei care nu se ocupă de lucrarea lor reală se trezesc adesea prizonierii emoțiilor represive. Acești oameni nu se ocupă de lucrurile corecte, în timp ce există o grămadă de chestiuni importante care trebuie rezolvate, și nu se gândesc și nu acționează pe baza acestora. În schimb, găsesc timp să-și lase mințile să zboare, să se plângă și să cârtească în legătură cu trupurile lor fizice, să se îngrijoreze cu privire la viitor și să se agite privind durerea pe care au îndurat-o și prețurile pe care le-au plătit. Când nu pot rezolva toate aceste probleme, nu pot să le suporte sau să găsească o supapă pentru aceste frustrări, se simt reprimați. Se tem să nu piardă binecuvântări când se gândesc să plece din casa lui Dumnezeu, se tem că vor ajunge în iad dacă fac rău și nici nu sunt dispuși să urmărească adevărul sau să-și îndeplinească îndatoririle cum se cuvine. Ca urmare, se simt reprimați. Nu este așa? (Ba da.) Așa este. Dacă o persoană se ocupă de lucrarea sa reală și urmează calea corectă, aceste emoții nu vor apărea. Chiar dacă experimentează ocazional emoții represive din cauza unor circumstanțe speciale temporare, acestea vor fi doar dispoziții trecătoare, fiindcă oamenii cu modul de viață corect și perspectiva potrivită asupra existenței vor depăși rapid aceste emoții negative. Ca urmare, nu te vei trezi în mod frecvent prizonierul emoțiilor reprimării. Asta înseamnă că aceste emoții ale reprimării nu te vor deranja. Este posibil să experimentezi dispoziții proaste temporare, dar nu le vei cădea prizonier. Acest lucru subliniază importanța urmăririi adevărului. Dacă tu cauți să te ocupi de lucrarea ta reală, dacă porți responsabilitățile pe care ar trebui să le poarte adulții și cauți să ai un mod de existență normal, bun, pozitiv și dinamic, atunci nu vei simți aceste emoții negative. Aceste emoții represive nu te vor găsi sau nu se vor agăța de tine.

Așadar, am încheiat părtășia despre problema și dificultatea rezolvării reprimării, care include cele trei aspecte menționate mai devreme. Ne dorim din toată inima ca aceia care au fost înlănțuiți de emoțiile reprimării și aceia care au căzut prizonieri emoțiilor reprimării, dar care doresc să se elibereze de acestea, să nu mai fie controlați de aceste emoții. Sperăm ca, în curând, să poată să iasă din emoțiile negative ale reprimării și să trăiască asemănarea unei persoane normale, adoptând un mod de existență normal și cuviincios. Este aceasta o dorință bună? (Da.) Atunci, ar trebui să vă doriți și voi asta. (Ne dorim ca aceia care au fost înlănțuiți de emoțiile reprimării și cei care au devenit prizonierii emoțiilor reprimării, dar doresc să se elibereze de acestea, să nu mai fie controlați de aceste emoții. Sperăm ca în curând să poată să iasă din emoțiile negative ale reprimării și să trăiască asemănarea unei persoane normale, adoptând un mod de existență normal și cuviincios.) Această dorință este realistă. Acum, că ne-am exprimat dorințele, dacă acești oameni se pot elibera de emoțiile reprimării depinde, în cele din urmă, de alegerile lor personale – ar trebui să fie o chestiune simplă. De fapt, este ceva ce oamenii cu umanitate normală ar trebui să aibă. Dacă o persoană este suficient de hotărâtă și are disponibilitatea de a urmări adevărul și lucruri pozitive, atunci îi va fi ușor să se elibereze de emoțiile reprimării. Nu va fi o sarcină dificilă. Dacă cineva nu se bucură urmărind adevărul și lucrurile pozitive și dacă lucrurile pozitive nu îi plac, atunci, lăsați-l să rămână prizonierul emoțiilor reprimării. Lăsați-l în pace. Nu mai este nevoie să exprimăm dorințe pentru el, bine? (Bine.) Acesta este un alt mod de a trata situația. Există o rezolvare pentru orice problemă și totul poate fi abordat și rezolvat pe baza adevărurilor-principii și a circumstanțelor propriu-zise ale oamenilor. Ne-am terminat urările pe ziua de azi și am avut părtășie în mod exhaustiv cu privire la mai multe situații diferite. Am spus tot ce este necesar să fie spus despre acest tip de persoană, deci haideți să încheiem aici această discuție.

12 noiembrie 2022