În afară de non-credincioși, printre frați și surori, mai există și oameni mai în vârstă, de la 60 până pe la 80 sau 90 de ani și care, din cauza vârstei lor înaintate, experimentează și ei anumite dificultăți. În ciuda vârstei lor, gândirea nu le este neapărat foarte corectă și rațională, iar ideile și părerile lor nu sunt, în mod necesar, în conformitate cu adevărul. Acești oameni mai în vârstă au și ei probleme și se îngrijorează mereu: „Sănătatea mea nu mai este atât de bună și sunt limitat în privința datoriei pe care o pot îndeplini. Dacă îndeplinesc doar această datorie neînsemnată, oare Dumnezeu Își va aminti de mine? Uneori mă îmbolnăvesc și am nevoie de cineva care să aibă grijă de mine. Când nu este nimeni să o facă, nu sunt capabil să-mi îndeplinesc datoria, deci ce pot face? Sunt bătrân și nu-mi amintesc cuvintele lui Dumnezeu după ce le citesc și îmi este greu să înțeleg adevărul. Când am părtășie despre acesta, vorbesc încâlcit și fără logică și nu am nicio experiență demnă de menționat. Sunt bătrân și nu am destulă energie, vederea nu îmi este foarte bună și nu mai sunt în putere. Totul e dificil pentru mine. Nu numai că nu-mi pot îndeplini datoria, dar uit ușor lucruri și greșesc. Uneori, sunt derutat și provoc probleme bisericii și fraților și surorilor mele. Vreau să obțin mântuirea și să urmăresc adevărul, dar este foarte dificil. Ce pot să fac?” Când se gândesc la aceste lucruri, încep să se frământe, zicându-și: „Cum de am început să cred în Dumnezeu abia la vârsta aceasta? Cum de nu sunt ca aceia care au 20 sau 30 de ani sau chiar aceia care au 40 sau 50? Cum de am găsit lucrarea lui Dumnezeu abia acum, când sunt atât de bătrân? Nu e vorba că soarta mea este rea; cel puțin acum am întâlnit lucrarea lui Dumnezeu. Soarta mea este bună, iar Dumnezeu a fost bun cu mine! Nu sunt mulțumit de un singur lucru, iar acela este că sunt prea bătrân. Memoria nu-mi este foarte bună și nici sănătatea nu-mi este grozavă, dar am o forță interioară de neclintit. Doar că trupul meu nu mă ascultă și, la adunări, mi se face somn după ce ascult o vreme. Uneori închid ochii ca să mă rog și adorm, iar mintea mea rătăcește când citesc cuvintele lui Dumnezeu. După ce citesc puțin, mi se face somn și ațipesc, iar cuvintele nu mi se întipăresc în minte. Ce pot face? Cu astfel de dificultăți practice, oare mai sunt capabil să urmăresc și să înțeleg adevărul? Dacă nu și dacă nu sunt capabil să practic în conformitate cu adevărurile-principii, nu cumva toată credința mea va fi în van? Nu voi eșua să obțin mântuirea? Ce pot să fac? Sunt atât de îngrijorat! La vârsta asta, nimic nu mai este important. Acum că am credință în Dumnezeu, nu mai am griji sau anxietăți, iar copiii mei sunt mari și nu mai au nevoie de mine ca să am grijă de ei sau să-i cresc, cea mai mare dorință a mea în viață este să urmăresc adevărul, să îndeplinesc datoria unei ființe create și, în final, să obțin mântuirea, în anii care mi-au rămas. Totuși, uitându-mă la situația mea actuală, miop din cauza vârstei și cu mintea încețoșată, cu o sănătate precară, fără să fiu capabil să-mi îndeplinesc bine datoria și creând uneori probleme când încerc să fac atât cât pot, se pare că obținerea mântuirii nu va fi un lucru ușor pentru mine.” Se gândesc necontenit la aceste lucruri și devin tot mai anxioși și apoi își spun: „Se pare că lucrurile bune li se întâmplă numai tinerilor, nu bătrânilor. Se pare că indiferent de cât de bune sunt lucrurile, nu voi mai fi capabil să mă bucur de ele.” Cu cât se gândesc mai mult la aceste lucruri, cu atât se frământă mai mult și devin tot mai anxioși. Nu numai că își fac griji pentru ei înșiși, dar se simt și răniți. Dacă plâng, simt că de fapt nu au pentru ce să plângă și dacă nu o fac, acea durere, acea suferință este mereu cu ei. Așadar, ce ar trebui să facă? Există mai ales niște oameni în vârstă care vor să-și petreacă tot timpul sacrificându-se pentru Dumnezeu și îndeplinindu-și datoria, dar nu se simt bine din punct de vedere fizic. Unii au tensiunea ridicată, alții au glicemia mare, unii au probleme gastrointestinale, iar forța lor fizică nu poate face față cerințelor datoriei, așa că ei se frământă. Văd oameni tineri care sunt capabili să mănânce și să bea, să alerge și să sară, și sunt invidioși. Cu cât văd mai mult tineri care fac astfel de lucruri, cu atât mai tulburați se simt, gândindu-se: „Vreau să-mi fac bine datoria, să urmăresc și să înțeleg adevărul și să-l și practic, deci de ce este atât de greu? Sunt atât de bătrân și inutil! Oare Dumnezeu nu vrea oameni bătrâni? Oare ei chiar sunt inutili? Nu putem obține mântuirea?” Sunt triști și incapabili să fie fericiți, oricât de mult se gândesc la asta. Nu vor să rateze o perioadă atât de minunată și o oportunitate atât de grozavă, și totuși sunt incapabili să se sacrifice și să-și îndeplinească datoria din toată inima și din tot sufletul, așa cum fac tinerii. Acești oameni în vârstă se cufundă într-o tulburare, anxietate și îngrijorare adâncă din cauza vârstei lor. De fiecare dată când întâlnesc o dificultate, o piedică, o greutate sau un obstacol, dau vina pe vârsta lor și chiar se urăsc și nu se plac deloc. Dar, în orice caz, nu are niciun rost, nu există nicio soluție și nu au nicio cale de a merge înainte. Oare chiar așa să fie? Nu există nicio soluție? (Oamenii în vârstă ar trebui să-și îndeplinească și ei îndatoririle, atât cât sunt capabili.) Este acceptabil ca oamenii în vârstă să-și îndeplinească îndatoririle atât cât sunt capabili, nu-i așa? Oare oamenii în vârstă nu mai pot urmări adevărul din cauza vârstei lor? Nu sunt capabili să înțeleagă adevărul? (Ba da, sunt.) Pot oamenii în vârstă să înțeleagă adevărul? Pot înțelege o parte din el și nici tinerii nu-l pot înțelege pe deplin. Oamenii în vârstă au mereu o concepție greșită, crezând că sunt confuzi, că memoria nu-i ajută și că, astfel, nu pot înțelege adevărul. Oare au dreptate? (Nu.) Deși tinerii au mult mai multă energie decât bătrânii și, fizic, sunt mai puternici, de fapt, capacitatea lor de a înțelege, a pătrunde și a cunoaște este exact la fel ca aceea a oamenilor în vârstă. N-au fost și bătrânii cândva tineri? Nu s-au născut bătrâni, iar tinerii vor îmbătrâni și ei într-o zi. Oamenii în vârstă nu trebuie să se gândească mereu că, pentru că sunt bătrâni, slabi din punct de vedere fizic, nu se simt bine și nu au memoria bună, sunt diferiți de tineri. De fapt, nu există nicio diferență. Ce înseamnă când spun că nu există nicio diferență? Fie că un om este bătrân sau tânăr, firile lui corupte sunt la fel, atitudinile și părerile lui despre tot felul de lucruri sunt la fel, iar perspectivele și punctele lui de vedere despre tot felul de lucruri sunt la fel. Așadar, oamenii în vârstă nu trebuie să considere că, fiindcă sunt bătrâni, cu mai puține dorințe extravagante decât tinerii și capabili de stabilitate, ei nu au ambiții sau dorințe nebunești și că au mai puține firi corupte – aceasta este o concepție greșită. Tinerii pot lupta pentru o funcție, deci nu o pot face și bătrânii? Tinerii pot face lucruri împotriva principiilor și pot acționa arbitrar, deci nu pot și bătrânii să facă la fel? (Ba da, pot.) Tinerii pot fi aroganți, dar nu cumva și bătrânii pot fi aroganți? Totuși, când bătrânii sunt aroganți, din cauza vârstei lor înaintate, nu sunt atât de agresivi și nu este o aroganță atât de mare. Tinerii își manifestă mai evident aroganța, din cauza membrelor și a minților lor flexibile, în vreme ce oamenii în vârstă au manifestări mai puțin evidente ale aroganței, din cauza membrelor lor rigide și a minților inflexibile. Cu toate astea, esența aroganței lor și firile lor corupte sunt la fel. Indiferent de când crede un bătrân în Dumnezeu sau de câți ani își îndeplinește datoria, dacă nu urmărește adevărul, atunci firile lui corupte vor rămâne. De exemplu, unele persoane în vârstă care locuiesc singure sunt obișnuite să trăiască așa și au tabieturile lor: au ore fixe și propriile rânduieli pentru a mânca, a dormi și a se odihni și nu sunt dispuse să perturbe ordinea lucrurilor din viețile lor. Din exterior, aceste persoane în vârstă par oameni minunați, dar tot au firi corupte, iar tu ajungi să afli asta după ce relaționezi cu ele vreme îndelungată. Unii bătrâni sunt incredibil de capricioși și aroganți; trebuie neapărat să mănânce ceea ce-și doresc și nimeni nu-i poate opri când vor să meargă undeva să se relaxeze. Când își pun în gând să facă ceva, nici armăsarii sălbatici nu-i pot opri. Nimeni nu-i poate schimba și rămân capricioși toată viața. Astfel de bătrâni încăpățânați sunt chiar mai supărători decât tinerii nestatornici! Prin urmare, când unii spun: „Bătrânii nu sunt la fel de profund corupți ca tinerii. Bătrânii au trăit niște timpuri mai conservatoare și mai închise și de aceea această generație de persoane în vârstă nu este atât de coruptă”, este acest lucru adevărat? (Nu.) Aceasta este doar o chichiță în beneficiul lor. Tinerilor nu le place să lucreze cu ceilalți, dar nu pot bătrânii să fie la fel? (Ba da.) Unii bătrâni au firi corupte care sunt chiar mai grave decât cele ale tinerilor, etalându-și mereu bătrânețea și mândrindu-se cu anii lor de veterani, spunând: „Sunt înaintat în vârstă. Tu câți ani ai? Eu sunt mai în vârstă sau tu? Nu-ți va plăcea să auzi asta, dar am mai multă experiență decât tine și trebuie să mă asculți. Am experiență și sunt bine informat. Ce înțelegeți voi, tinerii? Credeam în Dumnezeu dinainte să te naști!” Nu este și mai supărător? (Ba da.) Odată ce au titlul de „seniori”, bătrânii pot fi și mai supărători. Așadar, nu este vorba că oamenii în vârstă nu au nimic de făcut și nici că sunt incapabili să-și îndeplinească îndatoririle, cu atât mai puțin că sunt incapabili să urmărească adevărul – există multe lucruri pe care le pot face. Diversele erezii și sofisme, precum și diversele idei și noțiuni tradiționale, lucruri ignorante și înverșunate, conservatoare, iraționale și denaturate pe care le-ai acumulat în timpul vieții s-au adunat în inima ta și ar trebui să petreci și mai mult timp decât tinerii ca să scoți la iveală, să analizezi și să recunoști aceste lucruri. Nu se pune problema că nu ai nimic de făcut sau că ar trebui să te simți tulburat, anxios și îngrijorat când te afli în impas – aceasta nu este nici sarcina, nici responsabilitatea ta. În primul rând, oamenii în vârstă ar trebui să aibă mentalitatea corectă. Deși avansezi în vârstă și ești relativ îmbătrânit fizic, tot ar trebui să ai o mentalitate de tânăr. Deși îmbătrânești, gândirea îți este încetinită, iar memoria îți este slabă, dacă încă te poți cunoaște pe tine însuți, dacă încă poți înțelege cuvintele pe care le spun și încă poți înțelege adevărul, atunci asta demonstrează că nu ești bătrân și că nu-ți lipsește calibrul. Dacă un om are 70 de ani, dar nu este capabil să înțeleagă adevărul, atunci asta arată că statura lui este prea mică și nu este pe măsura sarcinii. Prin urmare, vârsta este irelevantă când este vorba despre adevăr și, mai mult decât atât, este irelevantă când e vorba de firi corupte. Satana există de zeci de mii de ani, de sute de milioane de ani și este tot Satana, și totuși trebuie să adăugăm un adjectiv atributiv înainte de cuvântul „Satana”, adică „bătrânul Satana”, ceea ce înseamnă că este extrem de rău, nu-i așa? (Da, așa este.) Așadar, cum ar trebui să practice oamenii în vârstă? Pe de o parte, ar trebui să ai aceeași mentalitate ca tinerii, să urmărești adevărul și să te cunoști pe tine însuți și, odată ce ajungi să te cunoști, ar trebui să te căiești. Pe de altă parte, ar trebui să cauți principiile când îți îndeplinești datoria și să practici în conformitate cu adevărurile-principii. Nu ar trebui să te excluzi de la urmărirea adevărului, spunând că ești bătrân, înaintat în vârstă, că nu ai gândurile active pe care le au tinerii, că ai experimentat totul în viața asta, că ai înțeles totul și, prin urmare, nu ai ambiții sau dorințe nebunești. Ceea ce vrei să spui de fapt este că: „Firile mele corupte nu sunt atât de grave, așadar urmărirea adevărului este pentru voi, tinerii. Nu are nimic de-a face cu bătrânii. Noi, bătrânii, pur și simplu facem orice lucrare putem și depunem cât efort suntem în stare în casa lui Dumnezeu și apoi ne vom fi făcut bine datoria și vom fi mântuiți. Cât despre faptul că Dumnezeu dezvăluie firile corupte ale oamenilor, firile antihriste și esența antihristă, asta ar trebui să înțelegeți voi, tinerii. Puteți să ascultați cu atenție și e suficient că vă suntem gazde bune și supraveghem împrejurimile ca să fiți în siguranță. Noi, bătrânii, nu avem ambiții nebunești. Îmbătrânim, creierele noastre răspund mai greu și de aceea toate răspunsurile noastre sunt pozitive. Înainte să murim, devenim buni la inimă. Când oamenii îmbătrânesc, devin cuviincioși, așa că noi suntem oameni cuviincioși.” Ceea ce vor să spună de fapt este că nu au firi corupte. Când am spus noi vreodată că oamenii în vârstă nu trebuie să urmărească adevărul sau că urmărirea adevărului diferă în funcție de vârstă? Am spus vreodată lucrul acesta? Nu, nu l-am spus. În casa lui Dumnezeu și când este vorba despre adevăr, oare bătrânii constituie un grup special? Nu. Vârsta este irelevantă când este vorba despre adevăr, la fel ca atunci când este vorba despre firile tale corupte, profunzimea corupției tale, dacă ești calificat să urmărești adevărul, dacă poți obține mântuirea sau care este probabilitatea ca tu să fii mântuit. Nu-i așa? (Ba da.) Avem părtășie despre adevăr de atâția ani, dar nu am avut niciodată părtășie despre diferitele tipuri de adevăr, conform vârstelor diferite ale oamenilor. Nu am avut niciodată părtășie despre adevăr și nici nu am dezvăluit firi corupte exclusiv fie pentru tineri, fie pentru oameni în vârstă și nici nu s-a spus că, din cauza vârstei lor înaintate, a gândirii rigide și a inabilității de a accepta lucruri noi, firile lor corupte se diminuează și se transformă în mod natural – aceste lucruri nu s-au spus niciodată. N-am avut părtășie despre niciun adevăr în mod special, în funcție de vârsta oamenilor și excluzând bătrânii. Aceștia nu constituie un grup special în cadrul bisericii, în casa lui Dumnezeu sau înaintea Lui, ci sunt mai degrabă la fel ca orice alt grup de vârstă. Nu sunt speciali cu nimic, doar că au trăit puțin mai mult decât alții, au sosit pe lumea asta cu câțiva ani mai devreme decât ceilalți, părul lor este puțin mai grizonat decât al altora și trupurile lor au îmbătrânit puțin mai devreme decât ale altora; în afară de aceste lucruri, nu există nicio diferență. Și, astfel, dacă bătrânii se gândesc mereu: „Sunt bătrân, deci asta înseamnă că sunt o persoană cuviincioasă, că nu am firi corupte și că sunt doar puțin corupt”, atunci nu este aceasta o înțelegere eronată? (Ba este.) Nu este oarecum nerușinată? Unii oameni în vârstă sunt niște ticăloși bătrâni și șmecheri, extrem de vicleni. Ei spun că nu au firi corupte sau chiar că acestea s-au uzat, când, de fapt, revărsările firilor lor corupte nu sunt cu nimic mai prejos decât ale altor oameni. De fapt, există multe feluri în care putem descrie firile corupte și calitatea umanității unei astfel de persoane vârstnice. De exemplu, „ticăloși bătrâni și vicleni” și „ghimbirul vechi este cel mai picant, experiența bate tinerețea” – ambele expresii folosesc cuvântul „bătrân”, nu-i așa? (Corect.) Ce alte descrieri mai există care folosesc cuvântul „bătrân”? (Bătrâni intriganți.) Da, asta e bună, „bătrâni intriganți”. Vezi, toate folosesc cuvântul „bătrân”. Apoi mai sunt expresiile „bătrânul Satana” și „diavoli bătrâni” – seniori prin excelență! Ce cred oamenii când fac parte dintr-un grup de oameni în vârstă? Iată ce cred: „Toate firile noastre corupte s-au uzat. Acestea sunt o problemă pentru voi, tinerii. Voi sunteți mai profund corupți decât noi.” Nu este aceasta o denaturare deliberată? Vor să se înfățișeze într-o lumină bună și să se laude, dar de fapt nu este așa, lucrurile nu stau chiar așa. „Diavoli bătrâni”, „bătrânul Satana”, „intriganți bătrâni”, „ticăloși bătrâni și vicleni” și „etalarea bătrâneții” – aceste descrieri care folosesc cuvântul „bătrân” nu sunt lucruri bune și pozitive.

Avem acum părtășie pe acest subiect pentru a le da un avertisment celor în vârstă, pentru a-i sfătui și a-i îndruma și, de asemenea, pentru a le oferi tinerilor un vaccin preventiv. Scopul pentru care spunem aceste lucruri este, în primul rând, acela de a rezolva care problemă? Problema tulburării, anxietății și îngrijorării oamenilor în vârstă, pentru a ne asigura că înțeleg că acestea sunt superflue și nenecesare. Dacă îți dorești să îndeplinești o datorie și ești potrivit să o faci, oare casa lui Dumnezeu te va refuza? (Nu.) Casa lui Dumnezeu îți va oferi, cu siguranță, o șansă să îndeplinești o datorie. Categoric nu va spune: „Nu poți îndeplini datoria pentru că ești bătrân. Ieși afară! Nu-ți oferim o șansă.” Nu, casa lui Dumnezeu îi tratează corect pe toți oamenii. Atât timp cât ești potrivit să îndeplinești o datorie și nu există niciun pericol ascuns, casa lui Dumnezeu îți va oferi șansa și-ți va permite să îndeplinești o datorie, în măsura în care ești capabil s-o faci. În plus, dacă îți dorești să te cunoști și să urmărești adevărul, oare va râde cineva de tine și va spune: „Este un om atât de bătrân ca tine calificat să urmărească adevărul?” Va râde cineva de tine? (Nu.) Va spune cineva: „Ești bătrân și confuz. Ce rost are să urmărești adevărul? Dumnezeu nu va mântui pe cineva de vârsta ta”? (Nu.) Nu. Înaintea adevărului, toți sunt egali și toți sunt tratați corect. Doar că s-ar putea să nu urmărești adevărul și te vei folosi mereu de vârstă și experiență, gândindu-te tot timpul: „Sunt bătrân și nu pot îndeplini nicio datorie.” De fapt, există multe îndatoriri pe care le poți îndeplini, în funcție de abilitățile tale. Dacă nu îndeplinești niciuna și, în schimb, îți etalezi bătrânețea, vrând să le faci morală celorlalți, atunci cine ar vrea să te asculte? Nimeni. Spui mereu: „O, voi, tinerii, pur și simplu nu înțelegeți nimic!” și „O, voi, tinerii, pur și simplu sunteți egoiști!” și „O, voi, tinerii, pur și simplu sunteți aroganți!” și „O, voi, tinerii, pur și simplu sunteți leneși! Noi, bătrânii, suntem muncitori și, pe vremea mea, eram cutare și cutare.” Ce rost are să spui asemenea lucruri? Nu trăncăni despre trecutul tău „magnific”; nimeni nu vrea să audă asta. Nu are rost să vorbești despre acele lucruri învechite; ele nu reprezintă adevărul. Dacă vrei să vorbești despre ceva, atunci fă puțin efort cu adevărul, înțelege-l puțin mai mult, cunoaște-te pe tine însuți, privește-te ca pe un simplu om obișnuit și nu ca pe un membru al unui grup special, care ar trebui să fie respectat, venerat și prețuit de ceilalți și în jurul căruia oamenii se îngrămădesc. Aceasta este o dorință extravagantă și este o gândire greșită. Vârsta nu este un simbol al identității tale, nu reprezintă eligibilitatea și nici vechimea și cu atât mai puțin că ești în posesia adevărului sau a umanității, iar vârsta nu-ți poate slăbi firile corupte. Așadar, ești la fel ca și ceilalți oameni. Nu te eticheta mereu drept „în vârstă” pentru a te separa de ceilalți și chiar pentru a te distinge ca fiind sfânt. Asta arată că nu te cunoști deloc pe tine însuți! În timpul vieții, oamenii în vârstă ar trebui să se străduiască și mai mult să urmărească adevărul și intrarea în viață și să lucreze împreună cu frații și surorile ca să-și îndeplinească datoria; doar în felul acesta poate crește statura lor. Oamenii în vârstă nu trebuie, sub nicio formă, să se considere seniori față de ceilalți și să-și etaleze vârsta înaintată. Tinerii pot dezvălui tot felul de firi corupte, la fel ca tine; tinerii pot face tot felul de lucruri nesăbuite, la fel ca tine; tinerii au noțiuni și bătrânii la fel; tinerii pot fi rebeli și la fel și oamenii în vârstă; tinerii pot dezvălui o fire antihristă, la fel și bătrânii; tinerii pot avea ambiții și dorințe nebunești, la fel și bătrânii, fără nici cea mai mică diferență; tinerii pot provoca perturbări și tulburări și sunt îndepărtați din biserică, la fel ca persoanele în vârstă. Prin urmare, pe lângă a fi capabili să-și îndeplinească datoria cât de bine posibil, există multe lucruri pe care le pot face. Dacă nu ești prost, dement și nu poți înțelege adevărul și dacă nu ești incapabil să ai grijă de tine, există multe lucruri pe care ar trebui să le faci. Exact ca tinerii, poți urmări adevărul, îl poți căuta și ar trebui să vii adesea înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi, să cauți adevărurile-principii, să te străduiești să vezi oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Aceasta este calea pe care ar trebui s-o urmezi și nu ar trebui să te simți tulburat, anxios sau îngrijorat pentru că ești bătrân, ai multe boli sau trupul tău îmbătrânește. Nu este corect să te simți tulburat, anxios și îngrijorat – sunt manifestări iraționale. Oamenii în vârstă ar trebui să renunțe la titlul de „vârstnici”, să se integreze printre tineri și să stea alături de ei, ca egali. Nu trebuie să vă etalați vârsta înaintată, crezând mereu că sunteți de o virtute înaltă, demnă de respect, că sunteți cei mai calificat, că-i puteți gestiona pe tineri, că sunteți seniorii și bătrânii celor tineri, având mereu ambiția de a-i controla și dorința de a-i gestiona – aceasta este, sub toate aspectele, o fire coruptă. De vreme ce vârstnicii au firi corupte, la fel ca tinerii, și le dezvăluie adesea în viață și când își îndeplinesc îndatoririle, la fel ca tinerii, atunci de ce nu fac vârstnicii ceea ce se cuvine și, în schimb, se simt mereu tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu vârsta lor și ceea ce li se întâmplă după moarte? De ce nu-și îndeplinesc îndatoririle la fel ca tinerii? De ce nu urmăresc adevărul ca tinerii? Ți-a fost oferită această șansă, așa că, dacă nu profiți de ea și chiar ajungi atât de bătrân încât să nu poți auzi sau vedea sau avea grijă de tine, atunci vei regreta și, în felul acesta, viața va trece pe lângă tine. Înțelegi? (Da.)

S-a rezolvat acum problema emoțiilor negative ale oamenilor în vârstă? Când veți fi bătrâni, vă veți etala vârsta înaintată? Veți deveni ticăloși bătrâni și vicleni și intriganți bătrâni? Când veți vedea o persoană în vârstă, o veți striga „bătrâne frate” sau „bătrână soră”? Acești oameni au nume, dar nu-l folosiți, ci adăugați cuvântul „bătrân”. Dacă adaugi mereu cuvântul „bătrân” când vorbești cu oameni în vârstă, oare asta nu-i va răni? Ei deja se consideră bătrâni și au anumite gânduri negative, așa că dacă îi numești „bătrâni”, e ca și cum le-ai spune: „Ești bătrân, mai bătrân decât mine și nu mai ești de niciun folos.” Oare se vor simți confortabil când te vor auzi spunând asta? Vor fi cu siguranță nefericiți. Oare nu-i va răni dacă li te adresezi în felul acesta? Unii oameni în vârstă vor fi încântați când te vor auzi că li te adresezi astfel și se vor gândi: „Vezi, sunt de o virtute înaltă, demnă de respect, și am o reputație respectabilă. Când mă văd frații și surorile, ei nu-mi spun pe nume. În casa lui Dumnezeu, oamenii nu li se adresează bătrânilor cu «unchiule» sau «bunicule» sau «bunico». În schimb, când frații și surorile mi se adresează, adaugă cuvântul «bătrân» și îmi spun «bătrâne frate» (sau «bătrână soră»). Priviți cât sunt de demn și respectabil în fața celorlalți. Casa lui Dumnezeu este bună – oamenii îi respectă pe bătrâni și au grijă de tineri!” Ești tu demn de respect? În ce mod ți-ai edificat frații și surorile? Ce beneficii le-ai adus? Care este contribuția ta în casa lui Dumnezeu? Cât înțelegi din adevăr? Cât din el pui în practică? Te crezi de o virtute înaltă, demnă de respect, și totuși nu ai adus nicio contribuție, așa că meriți ca frații și surorile tale să-ți spună „bătrâne frate” sau „bătrână soră”? Categoric nu! Îți etalezi vârsta înaintată și vrei mereu să fii respectat de ceilalți! Este bine să ți se spună „bătrâne frate” sau „bătrână soră”? (Nu.) Nu, nu este, dar aud des lucrul acesta. E atât de rău, și totuși oamenii încă li se adresează adesea în felul acesta persoanelor în vârstă. Ce fel de atmosferă creează acest lucru? E dezgustător, nu-i așa? Cu cât te adresezi mai mult cu „bătrâne frate” sau „bătrână soră” persoanelor în vârstă, cu atât se consideră mai calificate și de o virtute înaltă și demnă de respect; cu cât li te adresezi mai mult cu „bătrâne cutare”, cu atât mai speciale se cred, mai importante și mai bune decât alți oameni, inimile lor înclină să conducă alți oameni și cu atât mai mult se îndepărtează de urmărirea adevărului. Vor mereu să conducă și să gestioneze alți oameni, se consideră mereu mai bune decât alții, considerându-i pe ceilalți dezagreabili, văzând mereu problemele pe care le au alții și niciodată pe ale lor, personale. Spune-Mi, mai poate o astfel de persoană să urmărească adevărul? Nu, nu poate. Așadar, nu le aduci niciun beneficiu oamenilor dacă li te adresezi cu „bătrâne frate” sau „bătrână soră”, nu faci decât să-i rănești și să le faci rău. Dacă le spui pur și simplu pe nume și renunți la titlul de „bătrân”, dacă îi vezi în maniera corectă și stai alături de ei ca egal, atunci starea și mentalitatea lor vor deveni normale, iar ei nu se vor mai mândri cu anii lor de veterani și nu-i vor mai desconsidera pe ceilalți. În felul acesta, le va fi ușor să se considere egali cu alți oameni, vor fi capabili să se privească pe ei înșiși și pe ceilalți în mod corect, capabili să se considere la fel ca alți oameni, exact la fel ca oamenii obișnuiți și cu nimic mai buni decât ceilalți. Astfel, dificultățile lor se vor diminua, iar ei nu vor experimenta emoțiile negative care apar din cauza vârstei lor avansate și pentru că nu au câștigat adevărul și atunci vor avea speranța de a urmări adevărul. Când aceste emoții negative nu vor apărea, ei își vor privi propriile probleme, mai ales firile corupte, cu mentalitatea corectă. Acest lucru are un efect pozitiv și util asupra urmăririi adevărului, a cunoașterii de sine și a abilității lor de a merge pe calea urmăririi adevărului. Oare nu se vor rezolva atunci problemele emoțiilor negative în cazul persoanelor în vârstă? (Ba da.) Se vor rezolva și nu vor mai exista dificultăți. Așadar, care este mentalitatea pe care ar trebui să o adopte mai întâi oamenii în vârstă? Trebuie să adopte o mentalitate pozitivă; nu trebuie să fie doar prudenți, ci și mărinimoși. Nu trebuie să se plângă de tineri, ci să dea un exemplu și să le arate calea tinerilor și să nu fie prea aspri cu ei. Tinerii au un temperament iute și vorbesc repede, așa că nu te plânge de ei. Sunt tineri, imaturi și lipsiți de experiență și după câțiva ani de temperare, se vor îndrepta. Așa ar trebui să stea lucrurile, iar vârstnicii ar trebui să înțeleagă asta. Așadar, ce mentalitate care să fie conform adevărului ar trebui să adopte vârstnicii? Ei ar trebui să-i trateze corect pe tineri și, în același timp, nu trebuie să fie aroganți și îngâmfați, considerându-se foarte experimentați și înțelepți. Ar trebui să se considere oameni obișnuiți, la fel ca toți ceilalți – așa e corect. Bătrânii nu trebuie să fie ținuți pe loc de vârsta lor și nici nu trebuie să treacă la mentalitatea pe care o au tinerii. Nici acest lucru nu este normal, așa că pur și simplu nu te lăsa ținut pe loc de vârsta ta. Nu te gândi mereu: „O, sunt atât de bătrân, nu pot face cutare lucru, nu pot spune asta, nu pot face cealaltă, trebuie să stau jos sau în picioare într-un anumit fel și trebuie chiar și să mănânc într-o anumită manieră bună, toate acestea pentru ca tinerii să le vadă, astfel încât să nu privească de sus persoanele în vârstă.” Această mentalitate este greșită și, gândind astfel, ești controlat și restricționat de un fel de gândire greșită și ești puțin prefăcut, ipocrit și fals. Nu te lăsa ținut pe loc de vârsta ta, fii la fel ca toată lumea, fă tot ce poți face și tot ce se cuvine să faci – în felul acesta, vei avea o mentalitate normală. Înțelegi? (Da.) Așadar, când un om în vârstă are o mentalitate normală, diversele emoții negative care pot apărea din cauza vârstei înaintate dispar fără ca el să-și dea seama; ele nu te mai pot încurca, răul pe care ți-l provoacă dispare și el și atunci umanitatea, rațiunea și conștiința ta devin toate relativ normale. Pornind de la premisa de a avea o conștiință și o rațiune normale, punctul de plecare al oamenilor pentru a urmări adevărul, pentru a-și îndeplini datoria, pentru a participa la orice activitate și la orice lucrare devine relativ corect, iar rezultatele obținute sunt, de asemenea, relativ corecte. În primul rând, oamenii în vârstă nu vor fi ținuți pe loc de vârsta lor, ci vor fi capabili să se evalueze obiectiv și practic, să facă ceea ce se cuvine să facă, să fie la fel ca alți oameni și să îndeplinească pe cât pot de bine datoria pe care se cuvine să o îndeplinească. Tinerii nu ar trebui să se gândească: „Ești atât de bătrân, nu-mi faci niciodată loc și nici nu ai grijă de mine. Ești atât de bătrân, ar trebui să ai experiență, dar tu nu-mi dai sfaturi despre felul în care trebuie făcute lucrurile și nu am nimic de câștigat dacă stau cu tine. Ești bătrân, deci cum se face că nu știi să fii înțelegător cu tinerii?” Este corect să spui asta? (Nu.) Este nepotrivit să ai astfel de cerințe de la persoanele în vârstă. Prin urmare, toți oamenii sunt egali în fața adevărului. Dacă gândirea ta este în întregime practică, obiectivă, precisă și rațională, atunci va fi cu siguranță în concordanță cu adevărurile-principii. Dacă nu ești afectat deloc de vreo condiție, cauză, de vreun mediu sau chiar de vreun factor obiectiv, dacă faci doar ceea ce ar trebui să facă oamenii și doar ceea ce Dumnezeu îi învață pe aceștia să facă, atunci ceea ce faci va fi cu siguranță adecvat și corect, în principiu, conform adevărului. Nu te vei împotmoli nici în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare din cauza vârstei tale înaintate, iar această problemă se va rezolva.

Grozav, voi încheia aici părtășia de azi! Pe curând!

22 octombrie 2022