Pe lângă boală, oamenii se simt adesea tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu alte probleme reale din viețile lor. Există multe probleme reale în viață: de exemplu, în casa ta sunt oameni în vârstă sau copii pe care trebuie să-i îngrijești sau să-i crești, banii de care au nevoie copiii tăi pentru școlarizare și cheltuielile de trai, vârstnicii care au nevoie de bani ca să-și trateze afecțiunile medicale și sumele mari de bani necesare pentru cheltuielile de zi cu zi. Vrei să-ți îndeplinești datoria, dar dacă renunți la slujba ta, cum vei trăi? Economiile casei tale se vor epuiza repede, așa că ce vei face atunci, fără bani? Dacă te duci să câștigi bani, asta va întârzia îndeplinirea datoriei tale, dar dacă renunți la slujba ta ca să-ți îndeplinești datoria, nu vei avea cum să rezolvi dificultățile de acasă. Așadar, ce ar trebui să faci? Mulți oameni se chinuie cu astfel de lucruri și sunt derutați din cauza lor, așa că toți tânjesc după ziua sosirii lui Dumnezeu și se întreabă când vor veni dezastrele și dacă trebuie să-și facă provizii de hrană. Dacă se pregătesc, nu mai au bani de rezervă acasă, iar viața lor devine foarte dificilă. Văd că alți oameni poartă haine mai bune și mănâncă mai bine și se simt nefericiți și consideră că viața lor este prea grea. Se lipsesc de carne o perioadă lungă de timp și, dacă au câteva ouă, ezită să le mănânce și se grăbesc să le vândă în piață, pentru a face câțiva bani. Când se gândesc la toate aceste dificultăți, încep să se îngrijoreze: „Când se vor sfârși aceste zile dificile? Se spune mereu: «Vine ziua lui Dumnezeu, vine ziua lui Dumnezeu» și «Lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în curând», dar când îmi va spune cineva când se va întâmpla acest lucru cu adevărat? Cine poate spune asta cu siguranță?” Unii petrec ani îndeplinindu-și datoria departe de casă și, din când în când, se gândesc: „Habar nu am ce vârsta au copiii mei acum sau dacă părinții mei sunt sănătoși. Am fost departe de casă în toți acești ani și nu am avut grijă de ei. Au vreo dificultate? Ce vor face dacă se îmbolnăvesc? Cine va avea grijă de ei? Părinții mei trebuie să aibă vreo 80 sau 90 de ani și nici măcar nu am idee dacă mai trăiesc.” Când se gândesc la aceste lucruri, o anxietate fără nume ia naștere în inimile lor. Dincolo de anxietate, ei își vor face griji, dar asta nu rezolvă niciodată nimic, așa că încep să se simtă tulburați. Când se simt foarte tulburați, atenția li se îndreaptă spre lucrarea lui Dumnezeu și spre ziua lui Dumnezeu și se întreabă: „De ce nu a sosit încă ziua lui Dumnezeu? Oare trebuie să trăim mereu rătăcind și izolându-ne? Când va sosi ziua lui Dumnezeu? Când se va încheia lucrarea Lui? Când va distruge El această lume? Când se va manifesta Împărăția Lui pe Pământ? Când vom vedea apariția persoanei lui Dumnezeu?” Se gândesc într-una la aceste lucruri, iar aceste emoții negative de îngrijorare, anxietate și tulburare izbucnesc în inimile lor, ei afișează instantaneu o expresie îngrijorată, nu mai simt nicio bucurie, merg apatici, mănâncă fără poftă și-și petrec fiecare zi cu mintea tulburată. Este oare un lucru bun să trăiești acaparat de astfel de emoții negative? (Nu.) Chiar și o mică dificultate în viață îi poate face pe oameni să se cufunde ocazional în aceste emoții negative de pasivitate și, uneori, chiar și fără niciun motiv sau fără un context anume, sau fără ca vreo persoană anume să spună ceva special, aceste emoții negative vor izbucni, fără ca ei să știe, în inimile lor. Atunci când aceste emoții negative dau năvală în inimile oamenilor, dorințele pe care le au, tânjind după sosirea zilei lui Dumnezeu, după încheierea lucrării Sale și după venirea Împărăției Sale, devin și mai accentuate. Unii chiar îngenunchează cu sinceritate și se roagă lui Dumnezeu, scăldați în lacrimi, spunând: „O, Dumnezeule, urăsc lumea aceasta și urăsc omenirea aceasta! Te rog să termini totul cât mai curând posibil, să pui capăt vieților trupești ale oamenilor și tuturor acestor greutăți.” Ei se roagă adesea așa, fără rezultat, iar emoțiile negative de îngrijorare, anxietate și tulburare încă le învăluie inimile și rămân în gândurile și în adâncul duhului lor, influențându-i profund și acaparându-i. De fapt, asta se întâmplă numai pentru că ei tânjesc ca ziua lui Dumnezeu să vină mai repede, ca lucrarea Lui să se încheie mai rapid, ca ei să primească binecuvântări cât mai curând posibil, să aibă o destinație bună, să intre în Raiul sau în Împărăția pe care și-o închipuie și pe care o doresc în noțiunile lor; de aceea se frământă mereu atât de mult în adâncul inimii lor în legătură cu aceste lucruri. Din exterior, par că se frământă, dar de fapt se simt tulburați, anxioși și îngrijorați. Atunci când astfel de sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare îi înconjoară constant, un gând se activează: „Dacă ziua lui Dumnezeu nu va veni curând și dacă lucrarea Lui nu va fi finalizată cât mai curând posibil, ar trebui să profit de tinerețea mea și de capacitatea de a munci din greu. Vreau să muncesc și să câștig bani, să trudesc în lume pentru o vreme și să mă bucur de viață. Dacă ziua lui Dumnezeu nu va veni curând, vreau să mă întorc acasă și să mă reîntâlnesc cu familia mea, să-mi găsesc un partener, să trăiesc bine un timp, să-mi întrețin părinții, să-mi cresc copiii. Când voi îmbătrâni, voi avea o mulțime de copii și ei vor trăi alături de mine și ne vom bucura de viața de familie – ce scenă minunată! Ce imagine duioasă!” Gândind astfel, ei așteaptă cu nerăbdare să se bucure de o astfel de viață. Ori de câte ori se gândesc că ziua lui Dumnezeu va sosi curând și că lucrarea Lui se va încheia curând, dorințele lor ard și mai puternic, iar ei tânjesc și mai mult să vadă lucrarea lui Dumnezeu încheiată cât mai curând posibil. Într-o astfel de situație, când faptele nu sunt în concordanță cu dorințele oamenilor, când ei nu pot vedea niciun indiciu că lucrarea lui Dumnezeu se va încheia sau că ziua Lui va sosi, sentimentele lor de tulburare, anxietate și îngrijorare devin tot mai grave. Se îngrijorează că, peste câțiva ani, când vor fi îmbătrânit și nu-și vor fi găsit un partener, nu va avea cine să aibă grijă de ei la bătrânețe. Își fac griji că, dacă își îndeplinesc tot timpul datoria în casa lui Dumnezeu și au rupt deja toate legăturile cu societatea, când se vor întoarce acasă, nu vor fi capabili să se integreze din nou în societate. Își fac griji că, dacă se vor reapuca de afaceri peste câțiva ani sau dacă se vor întoarce la muncă, nu vor fi capabili să țină pasul cu vremurile, să se facă remarcați din mulțime și să supraviețuiască. Cu cât se îngrijorează mai mult în legătură cu astfel de lucruri și cu cât se simt mai anxioși și mai tulburați din cauza lor, cu atât sunt mai incapabili să își îndeplinească datoria cu calm și să-L urmeze pe Dumnezeu în casa Lui. Astfel, ei își fac din ce în ce mai multe griji cu privire la viitorul lor, la perspectivele lor și la viața de familie, precum și pentru toate dificultățile care ar putea apărea în viață, în viitor. Se gândesc la tot ce pot, își fac griji pentru tot ce pot; își fac griji chiar și pentru nepoții lor și pentru viața urmașilor nepoților lor. Gândurile lor ajung departe, sunt foarte minuțioase, iar ei gândesc totul până la capăt. Atunci când au aceste griji, anxietăți și sentimente de tulburare, devin incapabili să își îndeplinească îndatoririle cu calm și pur și simplu nu pot să-L urmeze pe Dumnezeu, ci, în schimb, au adesea gânduri active și sunt nehotărâți. Când văd că lucrarea evanghelică merge foarte bine, se gândesc: „Ziua lui Dumnezeu va sosi în curând. Trebuie să-mi îndeplinesc bine datoria, da! Haideți! Trebuie să mai continui încă vreo câțiva ani, nu mai durează mult. Toată această suferință va merita și totul va da roade, iar eu nu voi mai avea nicio grijă!” Totuși, după câțiva ani, marile dezastre încă sosesc și nimeni nu pomenește de ziua lui Dumnezeu, așa că inimile lor se răcesc. Această tulburare, anxietate și îngrijorare, precum și gândurile lor active continuă să vină și să plece, să se repete la nesfârșit în felul acesta, învârtindu-se în cercuri nesfârșite în funcție de situația internațională și de cea din casa lui Dumnezeu și ei nu pot face nimic să le controleze – sunt incapabili să schimbe starea în care se află, indiferent de ce spun oamenii. Există astfel de oameni? (Da.) Le este ușor să rămână fermi? (Nu.) Atitudinea și starea lor de spirit când își îndeplinesc îndatoririle și cantitatea de energie pe care o investesc în ele se bazează toate pe „ultimele știri”. Unii spun: „Conform unor știri de încredere, Evanghelia lui Dumnezeu se răspândește minunat!” Iar alții zic: „Ultimele știri spun că acum dezastrele se petrec frecvent în întreaga lume și, aparent, situația lumii și dezastrele au împlinit acum dezastrul cutare din Apocalipsa. Lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în curând, ziua Lui va sosi curând și e mare zarvă în lumea religioasă!” Ori de câte ori aud „ultimele știri” sau „știri de încredere”, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea lor dispar temporar și nu-i mai tulbură, iar ei renunță o vreme la gândurile lor active. Cu toate acestea, atunci când în ultima vreme nu mai aud nicio „știre de încredere” sau nicio „știre exactă”, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea lor, precum și gândurile lor active, încep să se reverse. Unii chiar se pregătesc gândindu-se unde să înainteze o cerere pentru un loc de muncă, unde să lucreze, câți copii să aibă, unde vor merge aceștia la școală peste câțiva ani, cum să se pregătească pentru taxele de la facultate și chiar plănuiesc să cumpere o casă, un teren sau o mașină. Totuși, la auzul unor „știri de încredere”, aceste lucruri sunt puse temporar în așteptare. Nu pare o glumă? (Ba da.) Cred în Dumnezeu, dar nu cu tot sufletul și spun că a crede în El este calea corectă în viață, cea mai însemnată, că o astfel de viață are cea mai mare valoare; indiferent cum îi conduce Dumnezeu sau ce face El, ei sunt siguri că tot ceea ce săvârșește este pentru mântuirea lor și, așadar, Îl vor urma până la sfârșit. Fie că va dura până când Cerurile și Pământul vor îmbătrâni, până când stelele își vor schimba locul, fie că va dura până când oceanele vor seca, până când rocile se vor transforma în praf sau până când oceanele vor deveni uscat și uscatul va deveni ocean, inimile lor rămân la fel și așa e stabilit. Inimile lor vor fi dăruite lui Dumnezeu pentru tot restul vieții lor și, dacă există o altă viață după aceasta, Îl vor urma tot pe El. Totuși, acești oameni care au atâtea dificultăți în viață nu gândesc așa. Credința lor în Dumnezeu presupune să urmărească pentru moment, iar ei își trăiesc viața așa cum cred că se cuvine să o trăiască. Nu își vor schimba căile și mijloacele de trai și nici dorințele sau planurile doar pentru că ei cred în Dumnezeu și urmează calea credinței în El. Oricare ar fi fost planurile lor de la început, nu le schimbă doar pentru că acum cred în Dumnezeu, nu schimbă absolut nimic și caută să trăiască oricum trăiesc non-credincioșii. Cu toate acestea, credința în Dumnezeu implică un lucru special, iar acela este că în curând vor sosi ziua Lui, Împărăția Lui și marile dezastre. Cei care cred în El vor putea scăpa atunci de dezastre, nu se vor prăbuși în ele, pot fi mântuiți și sunt extrem de interesați să creadă în Dumnezeu numai datorită acestui lucru special. Prin urmare, scopul lor și lucrul asupra căruia se concentrează în credința lor în Dumnezeu este întotdeauna doar acesta. Indiferent câte predici sau câte părtășii despre adevăr ascultă, sau de cât timp cred în Dumnezeu, modul în care cred în El nu se schimbă niciodată și ei nu renunță niciodată la el. Nu se schimbă și nu renunță la părerile lor greșite despre credința în Dumnezeu nici datorită predicilor pe care le ascultă și nici datorită adevărurilor pe care le înțeleg. Și astfel, indiferent dacă există vreo schimbare sau vreo veste despre situația din lumea exterioară sau din casa lui Dumnezeu, asta are întotdeauna un impact asupra acestui lucru care îi preocupă cel mai mult în adâncul inimii lor. Dacă aud că lucrarea lui Dumnezeu se va încheia încurând, se bucură nespus; dacă aud însă că este încă prea devreme ca lucrarea Lui să se încheie și ei nu mai pot merge înainte, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea lor vor spori pe zi ce trece și ei vor începe să se pregătească să se despartă în orice moment de casa lui Dumnezeu și de frații și surorile lor, să se separe în termeni buni de casa lui Dumnezeu. Bineînțeles că există și cei care, în orice moment, încep să se pregătească să șteargă complet toate datele de contact și mesajele fraților și surorilor lor și să returneze bisericii cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu, pe care le-au primit de la casa Lui. Se gândesc: „Chiar nu mai pot continua să urmez calea credinței în Dumnezeu și să urmăresc adevărul. Am crezut că, datorită credinței, voi trăi o viață fericită, voi avea copii, voi primi binecuvântări și voi intra în Împărăția cerurilor. Acum, acest vis frumos s-a spulberat, așa că voi alege în continuare să trăiesc o viață fericită, să am copii și să mă bucur de viață. Totuși, tot nu pot renunța la credința mea în Dumnezeu. Dacă există o șansă să primesc de o sută de ori mai mult în această viață și viață veșnică în cea viitoare, nu ar fi chiar și mai bine?” Aceasta este părerea lor despre credința în Dumnezeu, acesta este planul lor și, desigur, este și ceea ce fac. Aceasta este gândirea și planificarea din adâncul inimilor celor care se bazează pe închipuirile lor în credința în Dumnezeu, care se simt mereu tulburați, anxioși și îngrijorați de viața lor trupească și reprezintă ceea ce urmăresc ei și calea pe care o urmează în credința lor în Dumnezeu. Ce îi obsedează cel mai mult? Când va sosi ziua lui Dumnezeu, când se va încheia lucrarea Lui, când vor veni marile dezastre și dacă vor putea scăpa de ele – iată ce îi obsedează cel mai mult.

Cât despre cei care sunt mereu tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu viețile lor trupești, ceea ce urmăresc în credința lor în Dumnezeu este „să primească de o sută de ori mai mult în această viață și viață veșnică în cea viitoare.” Cu toate acestea, nu le place să audă cât de mult a progresat lucrarea lui Dumnezeu, dacă aceia care cred în El obțin rezultatul de a atinge mântuirea, câți oameni au obținut adevărul, au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu și au fost o mărturie bună, ca și cum aceste lucruri nu ar avea nimic de-a face cu ei. Așadar, ce vor ei să audă? (Când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu.) Au speranțe mai mari, nu-i așa? Cei mai mulți oameni sunt prea înguști la minte. Uitați-vă la ceea ce își propun, ei speră doar la lucruri mari – în ce stare înaltă se află! Majoritatea oamenilor sunt foarte vulgari, vorbesc mereu despre schimbările firii, despre supunerea față de Dumnezeu, despre îndeplinirea cu credincioșie a datoriei lor, despre a face lucrurile în conformitate cu adevărurile-principii – cum sunt acești oameni? Sunt prea înguști la minte! Ce spun chinezii? Sunt prea josnici. Ce înseamnă josnici? Prea vulgari. Și unde își fixează ei obiectivele? Foarte sus, speră la lucruri grozave, mărețe, de lux. Cei care speră la lucruri de lux vor mereu să progreseze, sperând încă în zadar că Dumnezeu îi va ridica într-o zi în văzduh pentru a se întâlni cu El. Vrei să-L întâlnești pe Dumnezeu, dar nu te întrebi dacă El vrea sau nu să te întâlnească pe tine – continui să îți dorești aceste lucruri uimitoare! L-ai întâlnit pe Dumnezeu doar de câteva ori? Oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu, așa că atunci când Îl vei întâlni, tot Îl vei sfida. Așadar, care este motivul tulburării, anxietății și îngrijorării acestor oameni? Oare chiar totul este din cauza dificultăților din viața lor? Nu, nu este vorba de faptul că ei chiar au dificultăți în viețile lor, ci de faptul că, în credința lor în Dumnezeu, se concentrează asupra vieților lor trupești. Punctul central al urmăririi lor nu este adevărul, ci mai degrabă este acela de a trăi o viață fericită, de a se bucura de o viață bună și de un viitor bun. Sunt ușor de rezolvat problemele acestor oameni? Există astfel de oameni în biserică? Ei îi întreabă mereu pe alții: „O, când va sosi ziua lui Dumnezeu? Nu s-a spus acum câțiva ani că lucrarea Lui este pe cale să se încheie? Atunci de ce nu s-a încheiat încă?” Există vreo modalitate de a interacționa cu astfel de oameni? Spuneți-le doar un singur cuvânt și „În curând!” Când vine vorba de astfel de oameni, mai întâi, puneți-le următoarea întrebare: „Întrebi mereu despre asta. Ți-ai făcut planuri? Dacă da, atunci nu te deranja să rămâi aici dacă nu vrei. Fă numai ce vrei. Nu te opune dorințelor tale și nu-ți face singur zile fripte. Casa lui Dumnezeu nu te ține aici, nu te închide în capcană aici. Poți pleca oricând dorești. Nu întreba mereu ce se mai aude. La fiecare zvon ți se va spune doar «În curând!» Dacă acest răspuns nu te mulțumește, dacă ți-ai făcut deja planuri în sufletul tău și oricum le vei duce la bun sfârșit mai devreme sau mai târziu, atunci urmează-mi sfatul: returnează bisericii cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu cât mai curând posibil, fă-ți bagajele și pleacă. Pur și simplu ne vom lua rămas bun unul de la celălalt, iar tu nu va trebui să te mai simți vreodată tulburat, anxios sau îngrijorat în legătură cu aceste lucruri. Întoarce-te acasă și trăiește-ți viața! Îți doresc numai bine! Îți doresc o viață fericită și mulțumitoare și sper ca totul să-ți meargă bine în viitor!” Ce părere aveți despre acest lucru? (Este bun.) Sfătuiți-i să plece din biserică; nu încercați să-i rețineți. De ce să nu încercați să îi rețineți? (Ei nu cred cu adevărat în Dumnezeu, așa că nu are rost să-i reținem.) Așa este; sunt neîncrezători! Ce rost ar avea să-i păstrăm pe neîncrezători și să nu-i dăm afară? Unii spun: „Dar nu au făcut niciun rău și nu au perturbat lucrurile.” Trebuie să perturbe ceva? Spuneți-Mi, oare faptul că un astfel de om rămâne într-un grup de oameni nu constituie o perturbare? Oriunde s-ar duce, comportamentul și acțiunile lui constituie deja o perturbare. Nu face niciodată devoțiuni spirituale, nu citește niciodată cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă și nu are părtășie în cadrul adunărilor, ci doar își îndeplinește în mod automat îndatoririle, întrebând mereu ce se mai aude. Este extrem de emotiv și capricios. În plus, se concentrează extrem de mult asupra mâncării, a băuturii și a distracției și există chiar unii care sunt leneși, își fac poftele, dorm cât vor, își fac de cap, sunt acolo doar pentru a ieși la număr în casa lui Dumnezeu. Nu sunt preocupați de îndeplinirea îndatoririlor și sunt doar niște leneși. Când vin în casa lui Dumnezeu, sunt acolo doar pentru a căuta lucruri care să le fie de folos și ca să profite. Dacă nu pot să profite, vor pleca la prima ocazie. Dat fiind că vor pleca la prima ocazie, nu este mai bine pentru ei să plece mai devreme decât mai târziu? Astfel de oameni nici măcar nu pot munci până la capăt, iar munca lor nu are niciun efect bun. Atunci când muncesc, ei nu fac lucrurile corecte – sunt pur și simplu niște neîncrezători. În credința lor în Dumnezeu, privesc lucrurile dintr-o a treia perspectivă. Când casa lui Dumnezeu prosperă, sunt fericiți, gândindu-se că au speranța de a fi binecuvântați, că sunt avantajați, că nu au crezut în Dumnezeu în zadar, că nu au pierdut și că au pariat pe partea câștigătoare. Dacă, însă, casa lui Dumnezeu este asuprită de forțe satanice, abandonată de societate, supusă calomniei și persecuției și se află într-o situație disperată, atunci nu numai că nu sunt supărați, dar râd de asta. Putem păstra astfel de oameni în biserică? (Nu.) Sunt neîncrezători și dușmani! Dacă un dușman este chiar lângă tine și totuși îl privești ca pe un frate sau ca pe o soră, atunci asta nu te face prost? Dacă astfel de oameni nu sunt în stare să muncească de bunăvoie, atunci ar trebui să fie dați afară, nu-i așa? (Așa e.) Corect, într-adevăr, faceți-o prompt și temeinic. Nu este nevoie să îi sfătuim, ci doar să le cerem relaxați să plece. Nu este nevoie să vă răciți gura cu ei, ar trebui doar să-i trimiteți înapoi acasă. În esență, nu sunt oameni al căror loc este în casa lui Dumnezeu, sunt doar neîncrezători care s-au strecurat în biserică. Se pot întoarce de unde au venit, iar tu poți să le ceri pur și simplu să plece. După ce au intrat în biserică, unii chiar fac o distincție clară între ei înșiși și frații și surorile și casa lui Dumnezeu. Asta pentru că știu ce au venit să facă, știu dacă au sau nu credință adevărată și, în afară de speranțele lor cu privire la momentul în care lucrarea lui Dumnezeu se va încheia și dacă vor putea primi binecuvântări, nicio lucrare a casei lui Dumnezeu sau niciunul dintre adevărurile în care Dumnezeu le cere oamenilor să pătrundă nu are nicio legătură cu ei; nu dau nicio atenție acestor lucruri, nu citesc cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu, pe care biserica le trimite să le citească și pur și simplu le lasă pe jos, cu ambalajul încă nedesfăcut. Astfel de oameni doar spun că au credință; par să creadă ca și ceilalți și își îndeplinesc îndatoririle în mod automat, dar nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Nu au deschis nici măcar o dată o carte conținând cuvintele lui Dumnezeu, nu au întors nici măcar o singură pagină – nu au citit niciodată nimic din aceste cărți. Nu urmăresc niciodată videoclipurile cu mărturii bazate pe experiențe, nici filmele evanghelice, nici imnurile și alte lucruri pe care casa lui Dumnezeu le pune pe internet. La ce se uită de obicei? La știri, la emisiuni populare, la videoclipuri și la comedii, urmărind doar ceea ce este inutil. Ce sunt acești oameni? Vizitează ocazional biserica pentru a întreba: „În câte țări s-a răspândit lucrarea evanghelică acum? Câți oameni s-au întors la Dumnezeu? În câte țări au fost înființate biserici acum? Câte biserici sunt acolo? În ce stadiu se află lucrarea lui Dumnezeu?” În timpul liber, întreabă mereu despre aceste lucruri. Nu cumva există o suspiciune că această persoană este un spion? Spuneți-Mi, este în regulă să păstrăm o astfel de persoană? (Nu.) Dacă nu părăsește biserica din proprie inițiativă, atunci voi trebuie să o îndepărtați imediat ce o descoperiți și să scăpați biserica de aceste năpaste. Păstrarea lor este inutilă și va cauza probleme. Așadar, lucrurile în legătură cu care acești oameni sunt tulburați, anxioși și îngrijorați nu au nicio legătură cu noi. Nu vă obosiți să le dați sfaturi și este inutil să aveți părtășie cu ei despre adevăr. Pur și simplu scăpați de ei și cu asta basta – aceasta este cea mai bună cale de a interacționa cu astfel de oameni.