În legătură cu ce este politica, am avut mai mult sau mai puțin părtășie despre acest subiect, prin urmare ar trebui să fie destul de clar modul în care să nu vă implicați în politică. Cum faceți să nu vă implicați în politică? Mai întâi, să vorbim despre modul în care nu vă implicați în politică, apoi vom discuta despre motivul pentru care trebuie să faceți asta. Tocmai am discutat despre definiția politicii. Ce este politica? Întâi de toate, este participarea la luptele pentru putere – acesta e echivalentul participării la politică. Suntem cu toții oameni de rând, prin urmare, haideți să nu vorbim despre oameni precum președinții, liderii partidelor sau cei care ocupă poziții în grupurile politice naționale de nivel înalt. În schimb, să vorbim despre o funcție la care se pot raporta oamenii de rând, cum ar fi secretarii filialelor de partid dintr-o agenție guvernamentală. Este secretarul unei filiale de partid un om politic? Ocuparea unei funcții de partid într-o agenție guvernamentală îl transformă într-un om politic de seamă. Așadar, cum faci să nu te implici în politică? Ce înseamnă neimplicarea? (Să nu interacționăm cu acești oameni politici.) Să nu interacționezi cu ei? Dar nu-i poți evita cu adevărat la locul de muncă. Dacă îi eviți, s-ar putea să vină și să-ți caute nod în papură, spunând: „De ce nu vorbești cu mine? De ce te ascunzi de mine? Nu-ți place de mine, secretarul filialei de partid? Dacă ai vreo părere despre mine, nu înseamnă că procesul tău de gândire are o problemă? Hai să discutăm.” Va dori să „bea un ceai” cu tine. Savurezi acel ceai? Îndrăznești să te prezinți? De exemplu, secretarul filialei de partid te abordează și te întreabă: „Hei, Xiao Zhang, de cât timp lucrezi aici?” Iar tu spui: „De mulți ani, vreo 5.” Atunci îți răspunde: „Pari un tip de treabă. Te-ai înscris în partid?” Cum i-ai răspunde? Care e răspunsul corect ca să nu te implici în politică? (Să spunem doar: „Nu îndeplinesc criteriile ca să devin membru de partid în momentul de față.”) E un răspuns înțelept. Este adevărată această afirmație? (Nu.) De fapt, e doar un mod de a-l trimite la plimbare. Îți spui în sinea ta: „Vulpe șireată, diavol bătrân ce ești, ce-ți pasă ție dacă mă înscriu în partid sau nu? Vrei să mă înscriu în partid. Ei bine, ce rost are partidul oricum?” Asta gândești, dar nu i-o poți spune diavolului bătrân. În schimb, atitudinea ta exterioară trebuie să pară politicoasă. Spui: „Ești membru de partid cu vechime, nu înțelegi dificultățile cu care ne confruntăm noi, tinerii. Avem experiență limitată și încă nu am văzut rezultatele muncii noastre, așa că nu suntem calificați să ne înscriem în partid. Partidul este sacru; nu ne putem înscrie pur și simplu, fără un motiv bun. Iau în considerare ideea de a mă înscrie în partid…” Răspunde-i în câteva cuvinte. Vrei în inima ta să te înscrii în partid? (Nu.) Chiar dacă îți oferă condiții preferențiale și, după înscriere, primești o promovare sau o funcție oficială, nu ești interesat, nu-i așa? Condițiile de bază pentru a ocupa o funcție și a avea o carieră de funcționar sunt să te înscrii mai întâi în organizație, să te înscrii în partid sau să te apropii de partid. Trebuie să te apropii de partid ca să poți deține o funcție sau avansa. Ca să nu te implici în politică, primul pas este să te distanțezi de partidele politice. Unii oameni ar putea întreba: „Înseamnă să ne ferim doar de Partidul Comunist?” Nu, înseamnă să te ferești de toate tipurile de partide. Ce reprezintă un partid? Reprezintă o forță politică. Un grup care ia manifestul politic, programul și scopurile partidului drept obiectivul său se numește partid. Indiferent de obiectivul și de programul unui partid, singurul lui scop este să formeze o forță și să-și folosească forța și puterea ca să lupte pentru mai multă forță și putere în arena și pe scena politică. Acesta e scopul existenței unui partid politic. Scopul existenței oricărui partid nu este de a aduce beneficii oamenilor, ci de a avea forță și putere. Cu alte cuvinte, este de dragul de a deține puterea și a avea o forță proprie. Nu este așa? (Ba da.) Prin urmare, primul pas pentru a nu te implica în politică este să nu te înscrii oficial în niciun partid politic. Unii oameni ar putea întreba: „Dacă am fost pe vremuri membru în cutare partid?” E puțin dificil. Dacă ești dispus să părăsești partidul și întrerupi oficial legăturile cu el, ar fi cel mai bine. Dacă nu ești dispus să părăsești partidul sau dacă acest lucru este problematic, ar trebui să te gândești ce este de făcut pe cont propriu. În orice caz, fie oficial, fie ca intenție, ar trebui să te ții la distanță de prima chestiune majoră referitoare la politică, și anume să nu te implici în partide. Odată ce te distanțezi de partide, devii un individ independent. Nu vei fi măturat de nicio forță politică, nici nu vei lucra pentru vreo forță politică. A nu te înscrie în niciun partid este cea mai importantă cale specifică pe care ar trebui să o practici pentru a nu te implica în politică. În plus, când vine vorba de orice forță politică, cum ar fi secretarul filialei de partid, directorul sau responsabilul cu personalul dintr-un birou guvernamental, principiul pentru interacțiunile cu aceștia este să păstrezi distanța. De exemplu, dacă secretarul filialei de partid îți spune: „Xiao Zhang, ai o secundă? Hai să luăm cina diseară, după serviciu. Weekendul începe mâine, hai să jucăm baschet împreună”, poți spune: „Din nefericire, copilul meu e bolnav. A făcut febră ieri. Din cauza serviciului, n-am avut timp să-l duc la doctor. Mâine trebuie să-l duc la spital.” Cu o altă ocazie, secretarul spune: „Xiao Zhang, a trecut ceva timp de când n-am mai vorbit. Hai să avem o discuție sinceră, ce zici?” Care e scopul lui? Vrea să te pregătească să devii succesorul lui. Dacă nu ți-ai dat seama încă, trebuie să te gândești ce urmărește cu adevărat. Dacă ți-ai dat seama, trebuie să te grăbești și să fii evaziv cu el, spunând: „Ieri mi-a spus mama că nu se simte bine și voia să o duc la spital. Nu e o coincidență nefericită?” Îl respingi de fiecare dată și, când secretarul va vedea asta, își va spune: „De fiecare dată când îl invit, intervine ceva, de fiecare dată când mă apropii de el, se întâmplă ceva; nu știe să aprecieze favorurile, o să găsesc pe altcineva!” Poate căuta pe oricine dorește, dar tu tot n-o să te apropii de el. În general, ești destul de prietenos cu el, dar când vrea să te acapareze sau să te promoveze, găsești scuze ca să-l eviți și îți pierzi entuziasmul, astfel încât să nu-și dea seama ce gândești. De fapt, în inima ta, știi limpede ca lumina zilei: „N-o să mă apropii de tine, diavole! Îl am pe Dumnezeu în inima mea și El îmi spune să nu mă implic în politică. Ești o persoană politică, așa că am de gând să nu mă apropii de tine. Vrei să mă promovezi într-o funcție oficială și să-mi folosești talentele ca să te slujesc, dar n-o să-ți dau nici măcar o șansă! Chiar dacă doar mătur pe jos și duc gunoiul în acest birou guvernamental, n-o să devin un funcționar! Câștig pur și simplu suficienți bani cât să mă întrețin, n-o să vă slujesc!” Dar, în realitate, trebuie să spui asta: „Voi, conducătorii, aveți națiunea în inimile voastre, vă ocupați de nenumărate chestiuni și sunteți în slujba poporului, având grijă de oamenii de rând! Noi, oamenii obișnuiți, nu conștientizăm multe și ne pasă doar de burțile noastre; nu suntem de aceeași factură și nu putem face ce faceți voi, conducătorii.” Faci mereu pe prostul în fața lui, astfel încât să nu-și poată da seama ce gândești. Chiar dacă ai talente, nu le arăți. Le demonstrezi puțin doar în momentele critice și el vede că ești cu adevărat talentat. De obicei, faci câteva mici greșeli ca să-l faci să creadă că nu ești chiar atât de capabil, dar tot nu se poate descurca fără tine la muncă. Aceasta se numește înțelepciune. Te joci cu diavolul, te folosești de el ca să prestezi servicii și îi câștigi banii, dar nu te apropii de el și îl disprețuiești în inima ta, nu-i așa? Asta înseamnă să nu te apropii. Poți face asta? (Da.) La prânz, liderul își conduce micul sedan și caută peste tot un restaurant cunoscut unde să mănânce. Îți strigă: „Xiao Zhang, hai să ieșim și să mâncăm ceva; ce vrei să mănânci azi?” Tu spui: „N-am mâncat tăiței prăjiți cu sos de fasole de câteva zile și nici chifle fierte în abur de mult timp; asta vreau să mănânc. Merg acasă la prânz, vrei și tu?” Îi răspunzi așa și, când aude asta, îți spune: „Ce să mănânci? E fiertură pentru porci, oamenii nu mănâncă așa ceva!” Nu vrea să mănânce nimic din ce-i spui și își spune în sinea lui: „Individul ăsta e chiar așa cum se spune – prostia din naștere n-are leac. Cine mănâncă chifle fierte în abur și tăiței prăjiți cu sos de fasole în zilele noastre? Demnitarii mănâncă mult mai bine de atât!” Acești demnitari merg la restaurante și cheltuie fonduri publice, se bucură de gloria și splendoarea funcției de demnitar și mănâncă doar meniuri extravagante: o singură masă costă peste o mie de yuani. Mănâncă piele de arici și creier de maimuță. Acești monștri și diavoli mănâncă orice, nu există ceva ce să nu poată mânca sau bea. Ce îți spui în inima ta? „N-o să fiu părtaș la păcatele voastre, o să păstrez distanța față de voi, progenituri ale diavolilor, mizerabili care devorează carne de om și beau sânge de om! Prefer să ajung din nou să mănânc tăiței prăjiți cu sos de fasole și chifle fierte în abur, decât să mă bucur de stilul tău de viață extravagant. Chiar dacă trebuie să mănânc tărâțe, tot n-o să mă apropii deloc de tine; n-am de gând să mă las absorbit de răutatea ta sau să iau parte la păcatele tale. Să mănânci carne de om și să bei sânge de om e ceva ce fac diavolii, nu oamenii. Care va fi finalul ultim? Vei merge cu siguranță în iad și vei fi pedepsit! Fac concesii și compromisuri și-mi câștig existența sub autoritatea ta, dar scopul meu este să-mi asigur mijloacele de trai, să-L urmez pe Dumnezeu și să-mi fac datoria. Nu încerc să fiu promovat sau să mă implic în politică; te detest din adâncul inimii mele!” Așadar, oricum te-ar ademeni liderul să te bucuri de o masă copioasă, tu nu mergi. În weekend, dacă te invită la karaoke, să fii înconjurat de femei frumoase și să bei vin bun; dacă te invită la o ceainărie pentru relaxare sau distracție sau să vezi un spectacol cu travestiți, vei merge sau nu? Dacă vrei să te apropii de organizație sau de partid, va trebui să mergi în aceste locuri. Dar, în acest moment, spui: „Practic cuvintele lui Dumnezeu, nu mă implic în politică, nu voi participa la nimic din toate acestea, nu voi lua parte la păcatele lor.” În următoarea zi, când se reunesc, discută despre cât de frumoasă este cutare Miss, spunând că este regina balului, cât de talentată este la cântat, cât de delicios este vinul dintr-o anumită perioadă din Franța, unde să meargă la distracție, unde să se bucure de izvoare termale… Vorbesc despre aceste lucruri – îi invidiezi? Ești invidios? Trebuie să-ți pui căștile, să-ți astupi urechile; nu-i asculta pe acești diavoli rostind cuvinte diavolești, stai departe de ei, păstrează-ți inima calmă, nu lua parte la păcatele păcătoșilor, păstrează distanța față de viețile lor murdare și nu te lăsa prins în capcana ticăloșiei lor. Scopul tău este să nu te implici în politică. Cei care caută să avanseze, care vor să se apropie de organizație și doresc să fie promovați: obiectivul lor când trăiesc astfel este, de fapt, să participe la politică, să intre direct în politică, cu scopul de a obține o funcție în cercurile politice și de a duce o viață nepotrivită nici pentru un om, nici pentru o fiară. Însă tu ești exact opusul lor. Trebuie să stai departe de o astfel de viață murdară. Scopul distanțării față de acest gen de viață este de a nu-ți dori și de a nu-ți păsa de nicio perspectivă politică. Viitorul tău este să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea. Prin urmare, ar trebui să-ți fie limpede în inima ta că tot ceea ce faci acum are însemnătate și valoare; este pentru urmărirea adevărului, de dragul dobândirii mântuirii. Nu este un sacrificiu lipsit de sens, nici nu te comporți într-un mod atipic. Ba mai mult, nu ești singur. Așadar, scopul final pentru care te ferești de aceste vieți păcătoase este, de fapt, de a te separa de acești oameni, de a te distanța de ceea ce numesc ei politică. Acesta este al doilea principiu al neimplicării în politică – să nu te apropii.

Să nu te apropii de politicieni este minimul pe care ar trebui să îl faci și, în plus, înseamnă să nu participi. De exemplu, dacă există o oportunitate de promovare ca șef de secție, director sau șef de birou, toți abia așteaptă să se afirme, să-și îmbunătățească performanța, să le dea cadouri liderilor, să tragă sfori, să studieze toate posibilitățile și să încerce orice mijloace pentru ca liderii și superiorii să le vadă talentele, abilitățile și valoarea și chiar valoarea lor de a se lăsa folosiți. Preferă să fie lingușitori, să se gudure pe lângă lideri și superiori și fac orice le cer aceștia, chiar dacă nu vor să o facă. Unii oameni dau bani, iar alții își oferă chiar și trupurile pentru a participa la luptele politice. În aceste lupte, unii socializează cu liderii, alții le dau o grămadă de bani și cadouri, iar alții își oferă trupurile liderilor, cu scopul final de a fi promovați sau îndrumați de aceștia și de a urma calea politicii. În calitatea ta de credincios în Dumnezeu, dacă știi că aceste practici implică participarea la politică, ar trebui să nu te implici. În primul rând, nu oferi cadouri și nu socializa de dragul perspectivelor tale politice sau al unei funcții oficiale. De asemenea, nu le dezvălui liderilor în mod activ punctele tale forte și nu apela în niciun caz la măsuri extreme ca să concurezi pentru atenția lor. Lasă-i pe alții să concureze fără tine. De fiecare dată când te nominalizează șeful, spune: „Nu particip de data asta, nu sunt calificat.” Trebuie doar să spui că nu ești calificat și să-i lași pe alții să meargă mai departe; sunt mulți oameni care se vor oferi să concureze. Când șeful spune: „Xiao Zhang, e rândul tău de data asta”, răspunde: „Nu sunt calificat încă, șefule, te rog să mă scuzi. Nu sunt capabil. Lasă-l pe Xiao Li să meargă întâi și, dacă Xiao Li nu este capabil, lasă-l pe Xiao Wang să meargă. Lasă-i pe ei să o facă.” Șeful va spune: „Ești prost? Dacă ei acceptă, nu o să primești niciun beneficiu: n-o să primești o casă, bonusuri sau măriri de salariu.” Atunci spui: „Dacă nu primesc nimic, asta este. Am suficientă mâncare și suficienți bani de cheltuială, deci nu vă îngrijorați, domnule. Dacă tot vă faceți griji, dați-mi bonusuri puțin mai mari la sfârșitul anului.” Nu participa la lupta lor. Lasă-i să concureze pe cei care vor. Nu recurge la diverse mijloace, nu-ți folosi deloc energia și nu plăti niciun preț. Nu cheltui niciun bănuț, nu spune niciun cuvânt, nu face nimic în plus și nu depune niciun efort suplimentar pentru promovare. Chiar dacă ai condițiile, legăturile și un grup adecvat de oameni, tot nu participa. Aceasta înseamnă să renunți cu adevărat, să nu te implici cu adevărat. Acei oameni laici te privesc constant cu milă și spun mereu: „Ești prost, ești nătâng!” Dar tu zici: „Spuneți orice vreți despre mine; tot nu vreau să particip.” Oamenii întreabă: „De ce nu vrei să participi?” Tu spui: „Câștig suficienți bani de cheltuială. Nu sunt calificat. Toți sunteți mai buni decât mine, deci mergeți voi.” Ești în stare să te abții de la participare? (Da.) Desigur, dacă ai ocazia de a fi promovat șef de secție adjunct sau director adjunct, o poți refuza, dar dacă ți se oferă funcția de șef de birou sau guvernator de provincie, poți proceda la fel? S-ar putea să nu fie ușor: cu cât este mai înaltă funcția, cu atât devine mai tentantă și cu cât este mai mare autoritatea ei, cu atât ispita este mai puternică deoarece, atunci când ai mai multă autoritate, primești un tratament mai bun, cuvintele tale devin mai influente și desfătarea ta fizică sporește. Vezi tu, primarul, guvernatorul și președintele, toți aceștia au reședințe oficiale proprii. Toate cheltuielile lor, atât în deplasări, cât și acasă, sunt acoperite de stat. Prin urmare, cu cât interacționezi mai mult cu clasele superioare, cu atât mai ispitit ești de ele și cu cât ai mai multe oportunități de a interacționa cu ele, cu atât devine mai greu să renunți la aceste oportunități. Ca să eviți ispita, muncește la nivelul de jos, nepunând piciorul în cercurile claselor superioare. Abține-te de la a face orice pas în cercurile claselor superioare. Asta se numește a nu te implica. Nimic din ce spui sau faci nu are legătură cu politica; totul se rezumă la păstrarea distanței față de aceste lucruri. Indiferent cine reușește să fie ales ca funcționar de rang înalt în fiecare concurs în parte, indiferent cine ajunge să dețină multă putere, tu nu-i invidiezi, nu ești jignit și nu regreți, deoarece, în încă o ispită sau în circumstanța orchestrată de Dumnezeu, ai practicat principiul neimplicării în politică pe care îl cere Dumnezeu. Ai îndeplinit cerința Lui și, în fața Satanei, ești victorios; în fața lui Dumnezeu, ești un biruitor și El te aprobă. Unii oameni spun: „Dacă Dumnezeu mă aprobă, îmi va crește puțin salariul?” Nu, aprobarea lui Dumnezeu și recunoașterea ta ca biruitor înseamnă că ești cu un pas mai aproape de mântuire și că El te privește cu tot mai multă bunăvoință – este o mare onoare. E ușor să te abții de la participarea la chestiuni politice? Cei cărora le place competiția n-au decât să concureze. Cei cărora le place să vorbească în favoarea acestor chestiuni n-au decât să o facă. Cei care adoră să se ocupe cu astfel de lucruri n-au decât să se ocupe. În orice caz, ție nu-ți pasă, nici nu-ți bați capul cu aceste lucruri, deoarece tu nu cauți avansarea și nu-ți propui să ai o carieră oficială. Acesta este al treilea principiu al neimplicării în politică – să nu participi.

Al patrulea principiu al neimplicării în politică este să nu ții partea nimănui. „A ține partea cuiva” este un tip de jargon folosit de politicieni și, în lumea politică, este un fenomen obișnuit să ții partea cuiva. Când participi la politică, trebuie să-ți exprimi clar poziția: dacă ești de partea partidului A sau a partidului B. Imediat ce te implici în politică, trebuie să ții partea cuiva. Dacă nu te implici, nu este nevoie să faci asta sau poți spune că nu ții partea nimănui. Dacă rămâi neutru și nu acorzi atenție disputelor lor sau motivelor pentru care se ceartă cele două părți, atunci nu ții partea nimănui. Indiferent dacă susții partidul A sau partidul B, nu există niciun rezultat sau răspuns din partea ta. Spui: „Nu sunt de partea nimănui, mă abțin. Am o relație bună atât cu A, cât și cu B, dar nu mă apropii de niciunul dintre ei. Nu particip la certurile lor.” Acești oameni sunt uimiți: faci parte din partidul A sau din partidul B la urma urmei? Încearcă mereu să te câștige de partea lor, dar nimeni nu reușește. Rezultatul final este că înțeleg că nu ții partea niciunui partid. În cele din urmă, superiorul tău direct spune: „Ce alunecos ești, de ce nu m-ai susținut într-un astfel de moment critic?” Răspunzi: „Șefule, nu îndrăznesc să aspir la o astfel de onoare, n-am aceeași profunzime intelectuală, nici nu sunt foarte competent în slujba mea; mă tem să nu te dezamăgesc. Șefule, te rog să mă ierți, sunt doar o persoană neînsemnată care se apleacă după un bănuț; sunt doar un om de rând, nu îndrăznesc să țin partea nimănui. Te rog să fii îngăduitor cu mine și să nu mă pedepsești, sigur o să te susțin data viitoare.” În realitate, doar îl trimiți la plimbare. Nu l-ai jignit și nu poate face nimic în privința asta. Ceilalți se pot lupta și certa cum vor ei, nu are nicio legătură cu tine, ești un spectator. De ce spun că ești un spectator? Tu nu urmărești să ai o carieră oficială, să devii o oficialitate, să ajungi cunoscut, să aduci glorie strămoșilor tăi sau să pășești în lumea politică. Nu urmărești perspective politice; scopul tău este să te ferești de o carieră oficială și de aceste personaje politice. Prin urmare, alegi în mod deliberat să nu ții partea nimănui, să nu alegi partidul A sau partidul B și cine ia partea cui nu are nicio legătură cu tine. Oricând încearcă cineva să te convingă, doar îi râzi în nas și faci pe prostul, spunând: „Nu știu cine are dreptate, toți îmi sunteți prieteni buni, mă voi bucura indiferent cine câștigă.” Ei spun: „Ești un individ foarte alunecos!” Iar tu răspunzi: „Nu sunt alunecos, sunt doar prost; voi sunteți experții!” Te prefaci că ești nedumerit în fața lor. Este în regulă să nu ții partea nimănui? Nu fi naiv, nu-i accepta pe cei care încearcă să profite de tine. Indiferent de nivelul politic, apa este mereu tulbure – nu-i poți vedea fundul. Nu este ca un izvor limpede, unde poți vedea fundul apei; este o apă tulbure, o mocirlă. Dacă un lider te tratează bine, te apropii de el și îi ții partea, dar nu știi dacă asta îți va face bine sau rău. Nu-ți poți da seama care va fi viitorul lui, dacă va sfârși în lanțuri sau va ajunge o persoană importantă. Toți acei oameni sunt niște crocodili într-o mlaștină, există unii mari și alții mici. Fiind o persoană neînsemnată, nu-ți vei putea da seama dacă fiecare cuvânt pe care îl rostesc este adevărat sau fals, pe cine tratează ei bine și pe cine nu și care este scopul acțiunilor lor zilnice – pur și simplu n-ai de unde ști. Așadar, dacă vrei să te protejezi, cel mai simplu și înalt principiu este să nu ții partea nimănui. Dacă sunt buni cu tine, dă dovadă de entuziasm față de ei; dacă nu sunt, tot dă dovadă de entuziasm, dar nu le ține partea. Când intervine ceva, doar râzi și prefă-te nedumerit; când te întreabă ceva, spune că nu știi, că nu-ți este clar sau că n-ai văzut acel lucru până atunci. Poți răspunde așa? (Da, acum pot.) Este adecvat să aplici aceste principii în biserică? (Nu este adecvat.) Aceste șiretlicuri sunt adecvate doar pentru locurile unde sălășluiesc diavolii, nu trebuie folosite printre frați și surori. Aceasta înseamnă înțelepciune. În locurile unde sălășluiesc diavolii, trebuie să fii înțelept ca șerpii; nu poți fi nesăbuit, trebuie să fii înțelept. Indiferent cine te trage spre el, nu te duce să stai de partea lui. Indiferent cine creează un conflict cu tine sau te displace, nu te opune și nu lua atitudine împotriva lui. Fă-l să creadă că nu ești împotriva lui. Aceste lucruri țin de înțelepciune. Nu concura cu nicio forță politică, nu te apropia de niciuna dintre ele, nu intra în cârdășie și nu arăta bunăvoință față de niciuna dintre ele. Aceasta este înțelepciune, asta înseamnă să nu ții partea nimănui. Nu-i așa? (Ba da.) Ai învățat cum să faci asta? (Da.) În momentele critice, trebuie să te prefaci că ești surd și mut, că ești smintit și nesăbuit, să-i lași să te considere un prost ignorant. Dacă îți spun să faci ceva, fă-o, acceptă-le sfatul fără să le pui întrebări și arată-le cât de obedient ești. Obedient în ce măsură? Ca un om slugarnic, ascultând mereu, fără să vorbească vreodată neîntrebat, fără să ceară vreodată noutăți despre șef sau informații despre cutare ori cutare – fii deosebit de obedient. Dar n-ar trebui să-ți dai niciodată în vileag adevăratele gânduri în fața lor; odată ce ți-ai dat în vileag adevăratele gânduri și intenții, te vor pedepsi și îți vor da o lecție. Dacă nu ești de partea lor, nu-i poți lăsa să-și dea seama – chiar dacă îi respingi, nu-i poți lăsa să afle asta. De ce ar trebui să procedezi astfel? Pentru că, în ochii lor, dacă nu ești prietenul lor, ești adversarul lor. Odată ce devii un adversar în ochii lor, vei fi cel pe care își propun să-l pedepsească: te vor trata ca pe ghimpele din ochii lor, ca pe spinul din coasta lor și vor trebui să te pedepsească. Prin urmare, trebuie să dai dovadă de înțelepciune și să te prefaci că ești neghiob. Nu-ți arăta abilitățile; dacă îți exprimi gândurile, punctele de vedere, pozițiile și atitudinile față de ceva, atunci ești nesăbuit. Ai înțeles? (Am înțeles.) În fața satanelor și a diavolilor, mai ales când te apropii de un grup din lumea politică, trebuie să fii deosebit de atent, să te protejezi, să nu te crezi isteț sau să faci pe deșteptul, să nu te dai în spectacol, să nu încerci să-ți demonstrezi valoarea – trebuie să fii discret. Dacă vrei să-ți asiguri supraviețuirea într-un astfel de mediu complex și, de asemenea, să crezi în Dumnezeu, să-ți faci datoria, să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea, atunci primul lucru pe care s-ar cuveni să-l faci este să te protejezi. Unul dintre modurile de a te proteja este să nu provoci nicio forță politică și să nu devii ținta atacurilor sau pedepselor acestora – așa poți rămâne puțin mai în siguranță. Dacă refuzi mereu să-i asculți, să te supui lor sau să te apropii de ei, te vor antipatiza și vor dori să te pedepsească. Pe de altă parte, dacă văd că ai talent și capacitate de muncă, dacă observă că ești profitabil pentru ei și că, în cazul în care le ții locul, nu le vei da în vileag secretele și nu le vei strica reputația pe viitor, atunci vor dori să-ți fie mentori. Este un lucru bun să-ți fie mentori? (Nu.) Dacă au pus ochii pe tine și vor să-ți fie mentori, atunci spune-Mi, nu e ca și cum ai fi posedat de un spirit rău? (Ba da.) Dacă au pus ochii pe tine, ai dat de necaz. Prin urmare, înainte de a intra în vizorul lor, nu trebuie să-i lași să te aprecieze; trebuie să te prefaci că ești neghiob, de parcă n-ai putea să faci nimic extrem de bine. Fă o treabă acceptabilă în majoritatea cazurilor. Chiar dacă ar putea fi nemulțumiți, nu vor putea să-ți caute vină sau să găsească motive de a scăpa de tine. Asta este suficient și îți aduce efectul dorit. Dacă faci lucrurile prea bine, dacă totul decurge perfect și sunt deosebit de mulțumiți de tine și te stimează, nu este bine. Într-o privință, te vor considera o amenințare pentru traiectoria lor politică și, în alta, și-ar putea dori să-ți devină mentori; niciuna dintre aceste situații nu este bună pentru tine. Așadar, pentru a-ți găsi locul în această societate, pe lângă evitarea și distanțarea de diversele forțe, există ceva chiar mai important, și anume să gestionezi în mod competent relațiile și chestiunile referitoare la diversele forțe sau la superiorul tău direct. De exemplu, dacă te afirmi prea mult, dacă vrei să-ți demonstrezi valoarea prea mult sau dacă faci lucrurile fără înțelepciune, s-ar putea să fii prins într-o dilemă în care nu poți refuza nimic sau ești nevoit să faci ceva ce nu vrei. Ce se poate face în acest caz? Așadar, este dificil de găsit o soluție la această problemă. Trebuie să te rogi frecvent lui Dumnezeu, să fii liniștit înaintea Lui, să-L lași să te îndrume, să-ți dea înțelepciune, să-ți dea cuvintele pe care să le rostești, să te îndrume în ceea ce ar trebui să faci și să te ajute să te descurci în acea situație, astfel încât să te poți proteja și să fii protejat de Dumnezeu în astfel de cercuri complexe. Când ai primit apărarea lui Dumnezeu și ești capabil să te protejezi, doar atunci poți avea condițiile de bază pentru a fi liniștit înaintea Lui, a mânca și a bea cuvintele Sale, a cugeta la ele și a urmări adevărul. Înțelegi aceste lucruri? (Da, le înțeleg.) Acesta este principiul de a nu ține partea nimănui.

Există un alt principiu al neimplicării în politică, și anume să nu-ți faci poziția cunoscută. Indiferent dacă este vorba de punctele de vedere, atitudinile sau tendințele politice, ori de intenția, scopul, expresiile și gândurile conducătorilor sau de faptul că aceștia au dreptate sau se înșală, nu ar trebui să-ți faci poziția cunoscută. Când șeful te întreabă: „Ești de acord cu ceea ce am spus adineauri? Care e părerea ta?”, îi răspunzi: „Ce ai spus? Auzul meu nu e foarte bun, nu te-am auzit.” Șeful se înfurie după ce aude asta și nu-ți mai vorbește. În inima ta, îți spui: „Minunat, oricum nu voiam să spun nimic!” Ar trebui să te prefaci că ești surd și mut și nu ar trebui să-ți faci mereu poziția cunoscută sau să arăți cât de deștept ești, spunând: „Șefule, am câteva opinii, am unele idei.” Dacă ridici mereu mâna și iei atitudine, e pur și simplu o nesăbuință. N-ar trebui să iei cuvântul când ai opinii despre șef și, când ai păreri despre un anumit coleg sau când vezi că șeful tău face ceva greșit, nu scoate un sunet. Dar dacă liderul te întreabă despre aceste lucruri, ce spui? „Ai făcut o treabă grozavă în această privință, ești la alt nivel față de noi, micii muncitori. Ești cu adevărat plin de tact!” Ar trebui să-i aduci laude, să-i vorbești cu o voce atât de măgulitoare încât să înceapă să se simtă euforic și, când vezi că ți-ai atins scopul, să nu-l mai lauzi, deoarece aproape că îți vine rău. Indiferent ce spune șeful tău despre politici, opinii, directivele de sus despre implementarea muncii sau ce atitudine are față de orice, tu faci pe prostul și spui câteva propoziții ambigue. Când te va auzi șeful, va spune: „Individul ăsta a fost mereu confuz, așa că e normal să fie confuz și în privința asta.” În regulă, ai reușit să te strecori prin șiretlicuri. Orice ar spune șeful, n-ar trebui să-ți faci niciodată poziția cunoscută. Dacă iei masa cu șeful și acesta vrea să-ți declari poziția față de ceva, spui: „Uite ce mult orez am mâncat; mi-a crescut glicemia și mă simt puțin amețit, așa că n-am auzit prea clar ce ai spus mai devreme. Șefule, putem discuta despre asta data viitoare?” Doar fii vag cu el. Dacă șeful trimite pe cineva care să-ți afle părerile despre el, despre comitetul de partid sau politicile naționale, ar trebui să exprimi vreo părere? (Nu.) Atitudinea ta publică ar trebui să fie că nu ai nicio părere, dar cum rămâne cu adevărata ta atitudine? Chiar dacă ai păreri, nu le spune: asta se numește „a păcăli o fantomă”. Există o zicală alegorică: „Pune flori de plastic pe mormântul cuiva – păcălește o fantomă”, nu-i așa? Când te confrunți cu probleme importante privind binele și răul, chiar dacă ai atitudini și puncte de vedere, nu ar trebui să le exprimi. De ce? Aceste lucruri nu implică credința în Dumnezeu, nu implică adevărul, toate sunt chestiuni din lumea diavolilor și nu au nicio legătură cu noi, credincioșii. Nu contează care sunt atitudinile noastre, ce contează este faptul că aceste lucruri nu au nicio legătură cu noi; deși am putea avea o atitudine, în realitate, este vorba de înțelegerea și deslușirea esenței lor; atitudinea și principiul nostru de practicare sunt să ne ferim de ele, să le respingem și să respingem influența și controlul lor. Cât despre atitudinile altor oameni, ele nu au nicio legătură cu noi; țin de lumea diavolilor și nu au nicio legătură cu credincioșii în Dumnezeu. Aceste lucruri nu implică urmărirea adevărului, nici nu implică mântuirea, cu atât mai puțin orice atitudine a lui Dumnezeu față de tine; așadar, nu este nevoie să ai vreo atitudine, nici să exprimi vreo atitudine. Poți să râzi pur și simplu, spunând: „Șefule, procesul gândirii mele e superficial și mintea mea este tulbure; am studiat politica atât de mult timp, dar n-am cunoscut nicio revoluție politică în gândurile mele, prin urmare, fiind o persoană de rând, încă nu pot pricepe politicile de sus sau sensul spuselor tale. Îți cer iertare.” Acesta e un răspuns suficient. Înseamnă asta că păcălești o fantomă? (Da.) De asemenea, poți spune: „Ochii șefului sunt luminoși și ochii oamenilor sunt limpezi, dar eu sunt singurul ai cărui ochi au o privire nedumerită: nu sunt capabil să văd sau să înțeleg nimic! Nu sunt membru de partid, așa că nu am spirit de partid. Nu pot înțelege aceste lucruri. Vorbește cu noi, șefule, tu ai prioritate față de noi. Orice ai spune, o să ascultăm și o să punem în aplicare. Este suficient pentru mine.” Nu este simplu? Îndeplinește principiul de a nu-ți face poziția cunoscută? (Da.) Simulând astfel și neclarificându-ți poziția, te poți proteja. Oare șeful știe care sunt intențiile tale? Nu știe. Crede că ești doar un idiot, spunându-și: „Individul ăsta nu caută să fie avansat. Cu astfel de condiții favorabile, cei mai mulți oameni ar fi fost deja promovați într-o funcție mai înaltă, poate chiar de primar. Tipul ăsta ar putea fi guvernator de provincie, dar pur și simplu nu vrea să avanseze, continuă să facă pe prostul și nu se apropie de organizație – e un exemplu tipic de prost!” Ce ai spune în inima ta? „În ochii tăi, sunt un prost. Dar în ochii lui Dumnezeu, sunt un porumbel fără pată. Sunt mai valoros decât tine. Diavol bătrân ce ești, deții o funcție oficială, participi puțin la politică și crezi că asta te face superior. În ochii mei, nu ești mai bun decât o biată lăcustă!” Poți spune asta? (Nu, nu putem.) Nu poți spune asta. Ai grijă, deoarece pereții au urechi; poți vorbi acasă cu câinele tău și să te oprești acolo. Sunt foarte puțini oameni în această lume în care poți avea încredere și cărora te poți destăinui; prin urmare, când te confrunți cu probleme principiale importante, fie în cercurile politice, fie în orice grup social, ar trebui să înveți să nu-ți faci poziția cunoscută, mai ales când este vorba de politică, de putere sau de luarea părții cuiva. Nu trebuie în niciun caz să-ți exprimi clar poziția. Dacă o faci, este ca și cum te-ai pune singur la frigare. Cum e să fii pus la frigare? Dacă vrei să afli, este de ajuns să iei atitudine și vei vedea. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Este posibil să nu-ți faci poziția cunoscută? Depinde ce urmărești în inima ta. Dacă urmărești cu adevărat o carieră oficială, dacă vrei să devii o oficialitate, nu doar vei lua atitudine, ci îți vei și exprima poziția clar și vei face acest lucru în fața șefului tău, urcând totodată treptele ierarhiei – în acest caz, vei ajunge o persoană de toată jena. Nu aplici principiul de a nu te implica în politică; iei parte la ea. Dacă iei parte la politică, pleacă de aici. Nu sta în casa lui Dumnezeu. Ești un neîncrezător, aparții lumii, diavolilor, nu casei lui Dumnezeu – nu te numeri printre aleșii Lui. Chiar dacă stai în casa lui Dumnezeu, te-ai strecurat în ea, ai vrut să apuci o mușcătură de mâncare, să primești o binecuvântare – o astfel de persoană nu este binevenită aici. Dar, pe de altă parte, dacă ai calificări personale excelente și ești în situația de a avea multe ocazii de a deveni o oficialitate și de a începe o carieră, dar cu toate acestea poți evita să te apropii, să participi, să ții partea cuiva și să iei atitudine, atunci ești capabil să nu te implici în politică. Îți amintești aceste principii? Sunt fezabile? (Da, sunt.) Vezi, toți cei din cercurile politice care vor mereu să se afirme, să iasă în evidență, dar și cei care doresc să-și exprime punctele de vedere și atitudinile, având o dorință deosebit de puternică de a se exprima – toți au un singur scop: vor să dețină o funcție oficială. Ca să ne exprimăm frumos, vor să participe la politică; dar, în realitate, vor doar să dețină o funcție, să aibă autoritate și să se bucure de o viață bună prin intermediul funcției lor. Vor să-și folosească funcția pentru a atinge diverse scopuri personale și a-și spori prestigiul. Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Unii oameni nu au un calibru foarte bun; sunt plini de defecte, dar vor cu toate acestea să devină oficialități și să participe la politică. Drept urmare, se bazează pe eforturile lor și urcă treptele ierarhiei cu orice cost; își lingușesc superiorii și se poartă cu funcționarii guvernamentali ca niște slugi personale. În cele din urmă, își ating scopul de a participa la politică și își îndeplinesc visul de a avea o carieră oficială.

În ceea ce privește neimplicarea în politică, am avut părtășie despre cinci principii. Primul principiu este să nu te înscrii în niciun partid. Conducătorii oricărei țări fac cu toții parte dintr-un partid politic, să nu mai vorbim de liderii țărilor autoritare, care fac și ei parte dintr-un partid politic. Prin urmare, primul principiu al neimplicării în politică este să nu te înscrii în niciun partid. Nu tocmai asta am spus? (Ba da.) Deci care este al doilea principiu? (Să nu ne apropiem de ei.) Să nu te apropii de ei sau de cercurile politice. Care este al treilea principiu? (Să nu participăm.) Așa este, să nu participi la niciuna dintre activitățile, mișcările sau discuțiile lor ideologice, cu alte cuvinte, să nu faci parte din rândul lor. Care este al patrulea principiu? (Să nu ții partea nimănui.) Nu ține partea nimănui, lasă-i să se certe în legătură cu cine are dreptate și cine se înșală; pe scurt, nu ține partea nimănui. Care este al cincilea principiu? (Să nu ne facem poziția cunoscută.) Să nu-ți faci poziția cunoscută. Cineva spune: „Dacă nu-ți faci poziția cunoscută, nu ești doar o pacoste?” Îi răspunzi: „Nu am o opinie, sunt doar o persoană obișnuită, nu am multă educație, procesul gândirii mele nu e deloc remarcabil – ce fel de opinie aș putea avea? Sunt doar un cetățean de rând, lasă-mă în pace.” Nu ai niciodată o opinie, în niciun moment. Când ți se cere să iei atitudine, te prefaci că sforăi, că dormi și, când văd că nu te interesează progresul, oamenii nu-ți vor cere să-ți faci opinia cunoscută, ceea ce este perfect, nu-i așa? Câte principii există în total? (Cinci.) Dacă urmezi aceste cinci principii, poți să nu te implici în politică și să nu fii influențat, afectat sau constrâns de nicio forță politică. Când ai de-a face cu cercurile politice de rang înalt sau mic, dacă pui în practică aceste cinci principii, vei fi capabil să nu te implici în politică. Acesta e un subiect care se aplică la cariera profesională. Desigur, chiar dacă nu ai nicio profesie, aceste principii rămân aceleași, neschimbate. Chiar dacă nu ești angajat, ar trebui totuși să respecți aceste principii de a nu te implica în politică – principiile nu se schimbă. Prin urmare, de ce ar trebui să nu te implici în politică? Ce este politica? Este o luptă, un joc al puterii. Politica este atât conspirație, cât și strategie. Ce altceva mai este politica? Politica se referă și la acele mișcări sau activități stârnite de diverse forțe. Nici măcar nu puteți să explicați ce este politica, totuși, marele balaur roșu acuză oameni din biserică de implicare în politică. Nu este absurd? Nu-i este ușor să găsească o vină când vrea asta? (Ba da.) Este în mod clar o acuzație falsă. Unii neghiobi și oameni confuzi, după ce ascultă cuvintele diavolești ale marelui balaur roșu, devin constrânși de el și nu îndrăznesc să-și aplice discernământul nici față de el, nici față de Satana. Oricând este adus în discuție subiectul identificării marelui balaur roșu sau a Satanei, se ascund într-un colț și nu îndrăznesc să deschidă gura; doar își dreg vocea sau se prefac că sunt nedumeriți. De ce se prefac? Nu e nevoie să se prefacă: nici măcar nu înțeleg ce este politica, deci cum pot participa la politică? Poate un om confuz ca ei să participe la politică? Prin urmare, pentru majoritatea oamenilor de rând, neimplicarea în politică este realizabilă în realitate. Tocmai am subliniat un aspect al principiului, și anume să nu faci nimic nesăbuit, să eviți să te implici în politică în necunoștință de cauză, să te lași antrenat în politică fără să-ți dai măcar seama și, în cele din urmă, să devii un țap ispășitor sau un obiect de sacrificiu fără să înțelegi ce s-a întâmplat. Așadar, motivul pentru care avem părtășie despre aceste principii este, într-o anumită privință, de a-ți spune că inteligența ta nu este, pur și simplu, suficientă pentru a înțelege adevărata esență a politicii. În altă privință, dacă practici aceste principii, vei fi capabil să te protejezi mai bine și să eviți ca alții să profite de tine în orice situație sau în situațiile în care ești neștiutor sau ignorant. Prin simpla respectare a acestor principii, îți poți garanta propria siguranță relativă în orice grup. În consecință, aceste principii nu sunt doar amuleta ta de protecție, ci și principiile pe care Dumnezeu te sfătuiește să le urmezi în domeniul politicii. Urmând aceste principii, te poți bucura de beneficiile pe care ți le aduce adevărul și s-ar putea spune și că ești protejat de Dumnezeu. Dacă simți că protecția lui Dumnezeu este vagă și deșartă și că nu o poți vedea sau simți, atunci poți opta să practici aceste cinci principii. Astfel, poți experimenta cu adevărat protecția lui Dumnezeu, care e un tip mai real de protecție. Nu înseamnă doar să folosești cuvintele lui Dumnezeu ca să te protejezi, ci și să te protejezi practicând cuvintele lui Dumnezeu și respectând adevărurile-principii pe care ți le-a dezvăluit El. În orice caz, scopul final este atins și ești capabil prin neimplicarea în politică să te protejezi de grupurile malefice de oameni, să eviți diversele ispite și crize și, astfel, să-ți liniștești trupul și mintea înaintea lui Dumnezeu, într-o stare de calm, pace și siguranță, astfel încât să poți urmări adevărul. Cu toate acestea, dacă ești nechibzuit și nu știi cum să urmezi principiile învățate de la Dumnezeu și încerci să te faci remarcat și să te afirmi la întâmplare, acționând adesea fără înțelepciune și amestecându-te în diverse dispute și conflicte ce izvorăsc din politică și grupuri; dacă deseori cazi în diverse capcane și ispite, iar viața ta zilnică este antrenată și tulburată de aceste lucruri și îți petreci tot timpul gestionând și ocupându-te de aceste lupte legate de dispute și perturbări, atunci s-ar putea spune că inima ta nu va veni niciodată înaintea lui Dumnezeu și nu vei fi niciodată cu adevărat liniștit înaintea Sa. Dacă nu poți realiza acest lucru mărunt, nu există nicio speranță să pricepi cuvintele lui Dumnezeu, să aprofundezi sau să înțelegi adevărul, să practici adevărul și să pășești pe calea urmăririi adevărului pentru a fi mântuit. Dacă ești prins în capcană de aceste lucruri, este echivalent cu a fi prins în capcană de diavol. Dacă nu ai principiile pentru a gestiona aceste chestiuni, finalitatea ta ultimă va fi înghițită de aceste lucruri. Viața ta zilnică, inima ta și viața ta vor fi prinse în aceste dispute și lupte. Te vei gândi doar cum să scapi de aceste lucruri, cum să te lupți și să te cerți cu acei oameni și cum să-ți demonstrezi nevinovăția și să ceri dreptate. Drept urmare, cu cât ești mai prins în aceste chestiuni, cu atât mai mult vrei să-ți demonstrezi rapid nevinovăția, să ceri dreptate și să primești o explicație și cu atât mai haotică și mai complicată va deveni inima ta. Cu cât este mai complicat mediul tău extern, cu atât mai complicată va deveni ființa ta interioară și cu cât este mai haotic mediul tău extern, cu atât mai haotică va deveni ființa ta interioară. Astfel, vei fi complet terminat, vei fi controlat și luat captiv de Satana. Dacă vei dori în continuare să urmărești adevărul și să fii mântuit, va fi imposibil! Vei fi complet inutil, imposibil de răscumpărat. La acel moment, vei spune: „Regret totul. Cercul politic al Satanei nu este decât o mlaștină! Dacă aș fi știut, aș fi ascultat de cuvintele lui Dumnezeu.” Ți-am spus cu mult timp în urmă, dar nu M-ai crezut. Ai insistat să primești o explicație de la ei, să auzi un cuvânt bun, un cuvânt de laudă și de recunoaștere din gura lor. Ai refuzat să respecți principiile și criteriile pe care ți le-a spus Dumnezeu, astfel încât meriți să fii târât de ei până când vei muri. În cele din urmă, Satana va fi distrus și tu vei fi distrus odată cu el, devenind jertfa lui funerară. Meriți asta! Cine te-a pus să-l urmezi pe Satana? Cine te-a pus să cauți o explicație de la Satana? Cine te-a pus să fii atât de nesăbuit? Dumnezeu ți-a dat înțelepciune, dar nu ai folosit-o. Ți-a dat principii, dar nu le-ai respectat. Ai insistat să mergi pe drumul tău, să lupți împotriva acelor oameni cu mintea, talentele și darurile tale. Poți învinge diavolul? În plus, să lupți împotriva diavolului nu e ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu. Ce ți-a încredințat El este să-I urmezi calea, nu să lupți împotriva diavolului. Nu are nicio valoare pentru tine să lupți împotriva lui. Dumnezeu nu laudă acest lucru. Chiar dacă îl învingi, nu vei dobândi mântuirea. Înțelegi acum? Prin urmare, în industria și cercul politicii, trebuie să reții aceste principii pe care oamenii ar trebui să le urmeze. Poate că aceia dintre voi care vă faceți în prezent datoria cu normă întreagă ați putea considera aceste cuvinte drept nerealiste și relativ îndepărtate de voi. Dar, cel puțin, ele îți arată ce este politica, cum ar trebui să tratezi politica, cum să-i privești pe aceia care trăiesc în cercurile politice sau urmăresc perspective politice și cum să-i ajuți să-și rezolve problemele dacă au credință în Dumnezeu. Acestea sunt cele mai simple lucruri pe care ar trebui să le știți. Odată ce înțelegi și accepți pe deplin aceste principii, vei fi în stare să-i ajuți și, când vei întâlni astfel de oameni, vei fi capabil să te ocupi de problemele lor și să le rezolvi folosind principiile corespunzătoare. Ei bine, să încheiem aici părtășia noastră despre subiectul neimplicării în politică. La revedere!

18 iunie 2023