Referitor la subiectul renunțării la cariere, care este al treilea principiu pe care Dumnezeu le cere oamenilor să-l practice? Acela de a se feri de diversele forțe sociale. E puțin mai greu de înțeles, nu-i așa? (Da.) Deși poate fi puțin mai greu de înțeles, și acesta este unul dintre principii. Este un principiu pe care oamenii ar trebui să-l respecte cu strictețe pentru a supraviețui în această societate. Reprezintă, de asemenea, o atitudine, o abordare și o modalitate de supraviețuire pe care trebuie să le aibă oamenii pentru a supraviețui în această societate și, desigur, se poate spune cu exactitate că este un tip de înțelepciune pentru supraviețuirea în societate. A se feri de diversele forțe sociale poate părea la suprafață o chestiune îndepărtată pentru fiecare individ, dar, de fapt, aceste diverse forțe sociale se ascund în jurul tuturor. Sunt forțe intangibile, entități intangibile care există în jurul tuturor. Când alegi o ocupație, indiferent din ce clasă socială face parte, este învăluită de forța considerabilă asociată acesteia. Fie că te angajezi într-o ocupație de elită, fie într-una de nivel inferior, există grupuri conexe de oameni în cadrul acelei ocupații. Dacă, în rândul societății, aceste grupuri au anumiți ani de experiență, anumite calificări sau anumite temelii sociale, atunci ele formează fără îndoială o forță intangibilă. De exemplu, profesia de profesor ar putea să nu fie considerată o ocupație de elită, dar nu este nici de nivel inferior. Este într-o anumită măsură superioară față de ocupații precum agricultura sau diverse tipuri de munci manuale, dar oarecum inferioară față de profesiile cu adevărat de elită din societate. În cadrul acestei ocupații, pe lângă simpla muncă pe care o desfășori, sunt și mulți alți oameni care invadează industria. Prin urmare, în această industrie, oamenii sunt diferențiați după vechimea și experiența lor. Nivelurile superioare ale acestei profesii constituie o clasă care controlează lucruri precum personalul, tendințele, politicile, reglementările și regulile; aceasta formează o forță corespunzătoare în cadrul profesiei. De pildă, în profesia de profesor, cine este conducătorul, șeful cel mare care conduce și controlează profesia și care îți controlează mijloacele de trai și salariul? În unele țări, poate exista un sindicat al profesorilor; în China, e vorba de Biroul de Educație și de Ministerul Educației. Aceste instituții reprezintă domeniul forțelor corespunzătoare profesiei de profesor în societate. În mod similar, pentru agricultori, cine este superiorul lor direct? Poate fi un lider de echipă, un conducător al satului sau șeful unei localități, iar acum apar chiar și comitete de gestionare agricolă. Nu este acesta domeniul forțelor corespunzătoare acestei profesii? (Ba da.) Se poate spune că aceste diferite domenii ale forțelor îți afectează și controlează gândurile, cuvintele, acțiunile și chiar credința și calea pe care o urmezi în viață. Nu-ți controlează doar mijloacele de trai; controlează tot ce are legătură cu tine. Mai ales în țara marelui balaur roșu, non-credincioșii țin mereu seminare ideologice, raportând despre gândurile lor și verificând dacă există probleme cu gândurile lor, dacă includ elemente antipartinice, antistatale sau antiumane. Indiferent în ce profesie te angajezi, fie că este o profesie mai tradițională sau mai modernă, vor exista diverse forțe corespunzătoare prezente în sfera profesională din jurul tău. Unele dintre forțe sunt superiorii tăi direcți, cei care răspund direct de asigurarea salariului și cheltuielilor tale de trai. Altele ar putea fi forțe intangibile. De exemplu, să presupunem că ești un angajat modest într-un loc de muncă; vor exista diverse forțe active în sfera ta profesională. Unele se dau bine pe lângă manager și se învârt mereu în jurul lui – acesta e un tip de forță. Apoi există și grupul unei forțe care rămâne în apropierea directorului general și se ocupă de probleme pentru acesta. Un alt grup ar putea fi apropiat de directorul departamentului de marketing. Toate aceste diverse forțe există. Care e scopul acestor forțe? Cum iau ființă aceste forțe? Prin faptul că fiecare individ ia ceea ce-și dorește, dar și ține partea cuiva și îi lingușește pe cei aflați la putere, pentru a-și atinge scopurile proprii și a supraviețui, ceea ce duce apoi la formarea diverselor forțe. Unele forțe susțin o anumită abordare, în timp ce altele susțin o altă abordare. Unele forțe au tendința de a face lucrurile ca la carte și de a respecta normele de la locul de muncă, în timp ce altele pot acționa mai josnic, neținând seama nici de lege, nici de etica profesională. Trăind într-un mediu în care se îmbină aceste diverse forțe, cum ar trebui să alegi? Cum ar trebui să supraviețuiești? Ar trebui să te apropii de organizația de partid, ori de un manager sau de un director general? Ar trebui să te dai bine pe lângă un director sau șef de secție, ori să te aliezi cu un șef de birou sau un director de fabrică? (Niciunul dintre acestea.) Totuși, pentru a supraviețui, oamenii renunță deseori la demnitate, la principiile lor de conduită și, mai ales, la limitele privind comportamentul lor. În peisajul complex al acestor forțe, oamenii vor alege în mod inconștient să treacă de partea cuiva, să urmeze cursul evenimentelor și să se alieze cu diverse forțe. Ei caută o forță care îi va accepta și proteja sau una pe care ar putea să o accepte mai ușor sau să o poată controla și se apropie sau chiar se lasă asimilați de ea. Nu este acesta instinctul uman? (Ba da.) Nu e un tip de aptitudine sau metodă de supraviețuire? (Ba da.) Fie că e un instinct înnăscut, fie că e o abilitate pentru ca oamenii să se adapteze la această societate și la diverse grupuri, este acesta un principiu de practicare pentru conduita noastră? (Nu.) Unii oameni ar putea spune: „Chiar dacă spui acum că nu este, când te vei afla cu adevărat în acea situație, în viața reală vei alege să treci de partea cuiva și să cauți refugiu pe lângă orice forță care îți aduce beneficii și îți permite să supraviețuiești. Și, în adâncul sufletului tău, chiar ai putea simți că oamenii trebuie să se bazeze pe aceste forțe pentru a trăi, că nu pot trăi independent, deoarece o viață independentă îi face vulnerabili la intimidări. Nu poți rămâne mereu independent și rezervat; trebuie să înveți să cedezi și să rămâi aproape de diverse forțe. Trebuie să fii un bun observator, să te guduri pe lângă oameni și să te prefaci după cum o cere situația. Trebuie să urmezi curentul, să știi să lingușești, să evaluezi tendințele și să ai o intuiție bună. Trebuie să afli și să te familiarizezi cu preferințele și antipatiile conducătorilor tăi, cu temperamentele și personalitățile lor, mediul lor familial, tipurile de lucruri pe care preferă să le audă, vârstele lor, zilele lor de naștere, mărcile lor preferate de costume, pantofi și genți de piele, restaurantele, mărcile de mașini, de computere și de telefoane favorite, tipurile de software care preferă să fie instalate pe computerele lor, tipurile de divertisment de care se bucură în timpul lor liber, cu cine preferă să se asocieze și ce subiecte discută.” De dragul supraviețuirii, te vei apropia în mod inconștient și firesc de ei, te vei integra în mediul lor, vei fi exagerat de binevoitor și vei face lucruri pe care eziți să le faci și vei spune lucruri pe care nu ești dispus să le zici pentru a-ți mulțumi conducătorii și colegii, pentru a executa manevre cu mare pricepere și a controla totul la locul tău de muncă, asigurându-te că viața și supraviețuirea ta sunt protejate. Indiferent dacă acțiunile tale încalcă etica și limitele conduitei proprii sau chiar dacă înseamnă că renunți la demnitate, ție nu-ți pasă. Dar tocmai această indiferență marchează începutul declinului tău și este un semn că nu mai poți fi ajutat. Prin urmare, la suprafață, nu li se poate reproșa oamenilor care nu au de ales decât să se apropie de diversele forțe sociale pentru a-și asigura viața și supraviețuirea. Cu toate acestea, comportamentele pe care le manifestă oamenii, alegerile pe care le fac și căile pe care le urmează le deformează umanitatea și caracterul. În același timp, pe măsură ce se apropie de diverse forțe sau se integrează în ele, oamenii învață constant să apeleze la diverse uneltiri și strategii pentru a mulțumi și a satisface aceste forțe, pentru a-și îmbunătăți viețile proprii și a-și face condițiile de supraviețuire mai favorabile. Cu cât fac asta mai mult, cu atât au nevoie de mai multă energie și timp pentru a menține această stare de fapt și aceste relații. Așadar, în timpul și în zilele tale limitate, fiecare cuvânt pe care-l rostești, fiecare acțiune pe care o întreprinzi și fiecare zi pe care o trăiești nu sunt doar lipsite de sens; sunt de-a dreptul putrede. Ce înseamnă că sunt putrede? Înseamnă că fiecare zi te face mai pervertit, până în punctul în care nu mai semeni nici cu un om, nici cu o fantomă. În acest context, nu ai o inimă liniștită pentru a veni înaintea lui Dumnezeu și, bineînțeles, nici nu ai suficient timp pentru a-ți face datoria. Îți este imposibil să-ți dedici întregul trup și întreaga minte pentru a-ți face datoria și, în același timp, îți este imposibil să-ți dedici trupul și mintea pentru urmărirea adevărului. Astfel, șansele tale de mântuire sunt sumbre, speranțele tale sunt slabe. Deoarece ai investit în diverse forțe sociale, ai ales să te apropii de ele și ai optat să te integrezi în rândul lor și să le accepți, consecințele acestei alegeri sunt că trebuie să-ți dedici în întregime corpul și mintea pentru a menține această stare de fapt, irosindu-ți zilele. Te simți epuizat fizic și mental, ca și cum ți-ai petrece fiecare zi într-o mașină de tocat și, totuși, din cauza alegerilor tale, trebuie să continui astfel zi după zi. În acel mediu complex al diverselor forțe, când te integrezi în rândul lor, fiecare cuvânt pe care-l rostesc, tendințele integrante, precum și aspectele viitoare, comportamentele fiecărui individ și gândurile sale intime și, mai ales, ceea ce gândesc superiorii tăi direcți, cel mai înalt nivel al acestor forțe – trebuie să evaluezi toate aceste lucruri și să aduni informații despre ele în timp util. Nu-ți permiți să fii delăsător sau să le neglijezi. Ce gândesc ei, ce acțiuni întreprind în culise, ce planuri și intenții au, chiar și ce plănuiesc și calculează pentru fiecare individ, ce decid pentru el și ce atitudini au față de el – dacă dorești să știi aceste lucruri ca pe propriile buzunare, trebuie să înțelegi acea stare de fapt în adâncul inimii tale. Dacă vrei să le înțelegi în profunzime, trebuie să-ți dedici întreaga energie pentru studierea și stăpânirea acestor lucruri. Trebuie să iei cina cu ei, să porți conversații cu ei, să-i suni la telefon, să interacționezi mai mult cu ei la serviciu și chiar să te apropii de ei în timpul sărbătorilor și să fii cu ochii pe mișcările lor. Ca urmare, indiferent cum sunt zilele tale, fie că sunt pline de bucurie sau de durere, chiar dacă ai avea dorința de a-ți face datoria și a urmări adevărul, ai fi capabil să găsești timp pentru a te calma suficient încât să-ți faci datoria cu tot trupul și cu toată mintea? (Nu am fi capabili.) În această stare, credința ta în Dumnezeu și realizarea datoriei tale nu ar fi decât un fel de hobby de care te ocupi în timpul tău liber. Indiferent de cerințele tale și de dorința resimțită față de credința ta în Dumnezeu, în starea ta actuală, credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei tale sunt probabil doar ultimele lucruri de pe lista ta de dorințe. Cât despre urmărirea adevărului și primirea mântuirii, s-ar putea să nu îndrăznești să te gândești la ele sau nici măcar să nu fii în stare să te gândești la ele – nu-i așa? (Da.) Prin urmare, pentru oricare dintre voi, indiferent de mediul de lucru în care te găsești, dacă vrei să te apropii sau să te integrezi în rândul diverselor forțe sau dacă deja te-ai apropiat și te-ai integrat în rândul lor, indiferent de motivele sau scuzele tale, consecința finală poate fi doar că speranța ta la mântuire dispare în neant. Cea mai directă pierdere a acestei situații este că abia vei avea timp să citești cuvintele lui Dumnezeu sau să-ți faci datoria. Desigur, îți este imposibil să păstrezi o inimă calmă înaintea lui Dumnezeu sau să te rogi cu sinceritate Lui – nu vei fi în stare să obții nici măcar acest minim necesar. Deoarece mediul în care te afli este complicat peste măsură de oameni și evenimente, odată ce vei fi asimilat în diversele forțe, este ca și cum ai păși într-o mlaștină – odată ce intri, nu e ușor să ieși din ea. Ce înseamnă că nu e ușor să ieși din ea? Înseamnă că, odată ce pășești în domeniul diverselor forțe, te vei pomeni că nu poți scăpa de diferitele chestiuni în care sunt amestecate aceste forțe și de tot soiul de dispute care apar din cauza lor. Te vei trezi încurcat în permanență de diferite persoane și evenimente și nu vei putea să le eviți chiar dacă încerci, deoarece ai devenit deja unul dintre ei. Așadar, fiecare eveniment care are loc în domeniul acestor forțe are legătură cu tine și te va implica, dacă nu intervine o anumită situație; și anume, rămâi indiferent aici la beneficii și dezavantaje, precum și la dispute, și observi totul din perspectiva unui spectator. În acest caz, este posibil să te ții departe de aceste diverse dispute sau de orice posibile necazuri. Însă, imediat ce te integrezi în rândul acestor forțe, imediat ce te apropii de ele, imediat ce participi din toată inima la fiecare eveniment care are loc în mijlocul lor, vei fi fără îndoială prins în capcană. Nu vei putea să rămâi un observator; poți doar să fii un participant. Și, în calitate de participant, vei deveni o victimă a domeniului acestor forțe.

Unii oameni spun: „Indiferent în ce domeniu profesional sau în ce grup exiști, să fii călcat în picioare de alții nu e mare lucru – contează dacă poți sau nu să supraviețuiești. Dacă nu te aliezi cu organizații sau diverse forțe, neavând pe nimeni să te susțină în societate sau în diferite grupuri, nu vei reuși să te descurci.” Chiar așa stau lucrurile? (Nu stau așa.) În diverse grupuri sociale, oamenii se dau bine pe lângă diferite forțe cu scopul de a „găsi umbră sub un copac mare”, de a găsi forțe care îi vor susține. Aceasta este cea mai simplă cerință a oamenilor. Pe lângă asta, oamenii vor să profite de aceste forțe pentru a urca în ierarhie, pentru a-și atinge propriul scop de a căuta beneficii sau putere. În sfera ta profesională, dacă îți câștigi pur și simplu existența și te mulțumești doar să ai hrană și îmbrăcăminte, atunci nu ai nevoie să te apropii de nicio forță. Dacă te apropii totuși de ele, înseamnă că nu vrei doar să-ți câștigi existența și să-ți satisfaci nevoile de bază de a avea hrană și îmbrăcăminte – ai cu siguranță și alte intenții, fie de a avea faimă, fie profit. Există cineva care să spună: „Pe lângă faptul că-mi câștig existența, vreau să mă și afirm”? Este acest lucru necesar? (Nu este necesar.) Odată ce ți-ai câștigat banii, ești în stare să-ți asiguri trei mese pe zi și ai îmbrăcăminte de purtat, este destul – ce rost are să te străduiești din mândrie? Pentru cine te străduiești? Pentru țara ta, strămoșii tăi, părinții tăi sau pentru tine? Spune-Mi, este mai important să te străduiești din mândrie sau să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte? (E mai important să ne mulțumim cu hrană și îmbrăcăminte.) A te strădui din mândrie constituie o fire plină de impetuozitate; orice faci este de dragul acestei mândrii. Este un concept abstract, gol. Cel mai pragmatic lucru este să câștigi bani pentru a-ți asigura mijloacele de trai. Așa ar trebui să gândești astfel: „Indiferent de situație, indiferent cine e de partea cui sau cine se apropie de vreun lider sau funcționar de orice nivel, nimic nu contează. Indiferent cine e promovat sau retrogradat, cine primește o mărire de salariu sau folosește orice mijloace ca să devină un funcționar de rang înalt, totul este irelevant. Eu muncesc doar ca să am ce pune pe masă. Indiferent pentru ce vă străduiți oricare dintre voi, nu are nicio legătură cu mine. În orice caz, muncesc opt ore pe zi, sunt plătit cât merit și, atât timp cât pot să mă întrețin pe mine și familia mea, sunt mulțumit. Asta este tot; acesta e puținul pe care îl cer.” Îndeplinește-ți obligațiile de serviciu, fă-ți treaba bine și primește-ți salariul și bonusurile având conștiința împăcată – este suficient. Este corectă această atitudine față de supraviețuire și de ocupația unei persoane? (Da.) De ce este corectă? (Deoarece trăiește cu o atitudine conformă cerințelor lui Dumnezeu. În primul rând, înseamnă că nu-și face meseria în mod superficial și este în stare să-și facă bine treaba în profesia sa. În al doilea rând, înseamnă că nu caută refugiu și nu intră în grațiile unei forțe; e suficient să acopere nevoile unei vieți normale. Acest lucru este conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Bineînțeles că este conform cuvintelor lui Dumnezeu. Îți cere El asta pentru a te proteja? (Da.) Pentru a te proteja de ce anume? (De a fi vătămat de Satana. Altfel, odată ce ne amestecăm în astfel de dispute, viața devine foarte dureroasă și, în plus, nu ne va rămâne mult timp pentru credința în Dumnezeu și îndeplinirea îndatoririlor noastre.) Acesta e un aspect. Care este, pe scurt, celălalt aspect? Când te încurci cu diverse forțe, rezultatul final este că tu însuți vei fi distrus. Chiar nu merită! În primul rând, nu vei putea să te protejezi. În al doilea rând, nu vei susține și promova dreptatea. În al treilea, vei conspira cu diverse forțe, sporindu-ți păcatele. Prin urmare, apropierea de aceste forțe nu are absolut niciun beneficiu. Chiar dacă primești o mărire de salariu sau o promovare dându-te bine pe lângă diverse forțe, câte minciuni va trebui să spui alături de ei? Câte fapte rele va trebui să faci în culise? Câți oameni va trebui să pedepsești în spatele ușilor închise? În această societate, de ce trebuie ca tot soiul de oameni și diferitele industrii să aibă aceste forțe? Pentru că această societate este lipsită de corectitudine și dreptate. Oamenii se pot proteja doar bazându-se pe diverse forțe care să ia măsuri și își pot asigura locul doar bazându-se pe vorbele și acțiunea acestora. Există corectitudine aici? (Nu.) Nu există nicio corectitudine în asta; totul se bazează pe aceste forțe. Cine are cea mai mare forță are ultimul cuvânt, iar cei fără nicio forță sau cu o forță mai mică nu au niciun cuvânt de spus. Chiar și crearea legilor funcționează așa: dacă ai o forță considerabilă, legile pe care le creezi pot fi promulgate și puse în aplicare. Dacă nu ai multă forță, niciuna dintre legile sau reglementările pe care le propui nu va fi adoptată și nu va putea intra în legislația națională. Acest lucru este adevărat în orice grup de persoane: dacă ai o forță considerabilă, te poți lupta pentru interesele proprii și le poți maximiza; dacă nu ai nicio forță, obiectul intereselor tale îți poate fi înlăturat sau luat. Scopul din spatele formării diverselor forțe este de a controla situații folosind tocmai respectivele forțe, chiar trecând peste opinia publică, peste lege și peste principiile morale umane. Ele pot depăși limitele legii, moralității și umanității – pot depăși orice. Cu cât este mai mare forța cuiva, cu atât mai mare va fi influența sa și cu atât va avea mai multe oportunități de a face ce dorește, de a dicta lucruri. Este aceasta corectitudine? (Nu.) Nu este deloc corectitudine. Puterea și forța reprezintă identitatea sa și arată cota de beneficii pe care o poate obține. Dacă faci parte dintr-un grup social și tot ce vrei este să-ți câștigi existența și să ai hrană și îmbrăcăminte, iar strădania ta nu este de dragul statutului sau al reputației, nici pentru a-ți satisface dorințele proprii, atunci ar părea de-a dreptul inutil să te apropii de diverse forțe. Dacă vrei să-ți dedici tot timpul pentru îndeplinirea îndatoririlor tale, dacă vrei să mergi pe calea urmăririi adevărului și să obții în cele din urmă mântuirea, dar vrei și să te dai bine pe lângă diverse forțe, aceste două lucruri se contrazic reciproc. Nu se pot completa unul pe celălalt, deoarece sunt diametral opuse, sunt la fel de incompatibile ca apa și uleiul. Apropierea de diverse forțe nu va avea niciun efect asupra sprijinirii credinței tale în Dumnezeu sau asupra urmăririi adevărului. Nu te va ajuta să identifici mai clar fața hidoasă a Satanei, nici nu va da mai multă greutate cuvintelor tale și nu-ți va îngădui să crezi în Dumnezeu fără a fi respins de lume și persecutat de guvern. Unii oameni trăiesc într-un sat mic, dar au planuri mari în inimile lor. Aceștia își spun: „M-am născut la țară. Sunt agricultor. Deși sunt tratat rău, tot mă descurc plantând câteva cereale și legume și crescând câteva găini, vite și oi. În cazul în care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul, aceste condiții sunt destul de bune; am condițiile de bază necesare pentru supraviețuire. Dar de ce simt mereu că lipsește ceva din viața și supraviețuirea în această societate și printre acești oameni?” Ce lipsește? Nu au o susținere puternică. Acesta e cazul oamenilor care aleg o casă: preferă mereu o casă cu un munte mare în spatele ei. Consideră că acel munte este sprijinul lor și asta îi face să se simtă în siguranță locuind acolo. Dacă ar fi o stâncă în spatele casei, nu s-ar simți în siguranță să locuiască acolo, de parcă s-ar prăbuși în orice moment de pe stâncă. În mod asemănător, locuind într-un sat, dacă cineva nu stabilește o relație cu o persoană care are reputație și statut și nu o vizitează din când în când pentru a o câștiga de partea sa, se va simți mereu oarecum izolat trăind în acel sat și va risca în permanență să fie călcat în picioare și să nu se descurce cu banii. De asta dorește mereu să se dea bine pe lângă conducătorul satului. Este o idee bună? (Nu.) Mai ales când vine vorba de credința în Dumnezeu, în unele țări unde se confruntă cu persecuția guvernului, unii oameni spun: „Dacă îi predicăm Evanghelia conducătorului satului și el nu crede, dar mama, bunica, soția sau fiica lui crede, nu va însemna asta că ne apropiem de el? Dacă un frate sau o soră din biserica noastră are o funcție importantă în sat sau se înrudește cu conducătorul satului, nu va avea biserica o poziție sigură acolo? Nu va avea statut? Nu vor putea frații și surorile noastre care cred în Dumnezeu să mănânce și să cultive pământul în sat fără ca acestea să fie o problemă? Nu doar atât, dar când marele balaur roșu sau Departamentul Frontului Unit al Muncii vine să investigheze, va fi cineva care să ne susțină. Ar fi grozav!” Vrei mereu să te apropii de vreo organizație sau de vreun grup de forțe ca să te asiguri că nu ajungi într-o situație periculoasă, că poți să crezi în Dumnezeu în siguranță și fără nicio persecuție – cât de grozav este! În același timp, socializarea cu oameni influenți te face să te simți o persoană cu influență, nu-i așa? Este un gând minunat, dar oare conducătorul satului chiar vrea să te apropii de el? Este cineva de care să poți profita? Îți va permite el să-l exploatezi? Tu, o persoană obișnuită, vrei să te apropii de organizație sau de conducătorul satului și crezi că simpla predicare a Evangheliei va fi de ajuns? Nu trebuie să oferi câteva cadouri decente sau să realizezi unele sarcini substanțiale ca să te apropii de conducătorul satului? Ce experiență aveți? Este ușor să te apropii de conducătorul satului? Ar fi dificil și să te apropii de câinele lui de companie! Și nu ar funcționa să-i dai un cadou direct conducătorului satului; ar trebui să te apropii de soția, mama, mătușa sau bunica lui, începând cu ținte relativ mai ușoare. De ce să te apropii de bunica lui? Conducătorul satului are o relație mai apropiată cu ea, deci începi cu bunica și, prin intermediul ei, o persoană în vârstă din familie care poate pune o vorbă bună pentru tine, te apropii treptat de conducătorul satului. Asta se numește „abordare indirectă”, nu-i așa? Dacă îi dai un cadou direct conducătorului satului, ar putea întreba: „Cine ești?” Iar tu vei răspunde: „Sunt cutare din familia Li, din partea de est a satului.” „Care familie Li? De ce nu o cunosc?” Dacă nici măcar nu te recunoaște, va fi ușor să te apropii de el? (Nu, nu va fi.) Și dacă îi oferi un cadou, ce fel de cadou îi va capta atenția? Bare sau lingouri de aur – ai așa ceva? Castraveți de mare – chiar vrea așa ceva? Va vedea dacă acei castraveți de mare sunt importați sau autohtoni; are și el destui. Strângi băierile pungii și îți petreci zilele făcând economii ca să-i cumperi, neîndrăznind să-i mănânci tu însuți – sau chiar să-i atingi. Îi dăruiești lui, iar el nici măcar nu le aruncă o privire. Îi dai o curea și el întreabă: „Este făcută în țară, nu-i așa?” Spui: „E din piele de vacă.” Iar el răspunde: „Cine mai poartă curele din piele de vacă în zilele noastre? Nimeni. Oamenii poartă curele autentice din piele cu logourile mărcilor europene sau cu diamante încrustate. Ai așa ceva?” Tu spui: „Cum arată? Nu le-am văzut niciodată.” El zice: „Dacă nu le-ai văzut niciodată, nu te mai obosi să vii aici. Încerci să dai cureaua asta unui cerșetor?” Poți intra în grațiile unei astfel de persoane? Crezi că ai un plan isteț, că te-ai gândit la toate, dar el pur și simplu se uită cu dispreț la darurile tale. Se uită cu dispreț la darurile tale, dar tu insiști să te dai bine pe lângă el. Se cuvine acest lucru? Chiar dacă îți apreciază darurile, se cuvine să te dai bine pe lângă el? (Nu se cuvine.) Doar ca să ai ceva de mâncare, doar ca să ai un sprijin puternic în sat, ai fi dispus să faci astfel de lucruri degradante. Nu găsiți că este rușinos? (Ba da.) Să alergi după bunica unui conducător, să alergi după soția sau cumnata lui, să recurgi la tot soiul de metode necugetate, făcând cadouri și încercând să te apropii. Alții îți spun: „E inutil să dai aceste daruri; conducătorul a pus ochii chiar pe tine.” Ai mai încerca să te apropii atunci? Niciun cadou pe care l-ai putea dărui n-ar fi adecvat. Conducătorul nu le va băga în seamă, considerându-le sub nivelul lui. Cel mai rău dintre toate este că ar trebui să te incluzi și pe tine în afacere. Ai mai încerca să te apropii de el? (Nu.) Vei mai căuta acest tip de susținător? Ce fel de personaj este conducătorul satului? Este cineva care te lasă să te apropii de el la întâmplare? (Nu.) Chiar dacă ai stabili o relație cu el și te-ai apropia de el, ce urmează? Îți poate controla soarta sau te poate ajuta să obții mântuirea? Sau, când vine vremea să te confrunți cu persecuție și situații reale, când Dumnezeu îngăduie și orchestrează aceste situații, poți evita să te confrunți cu ele? Oare conducătorul satului are ultimul cuvânt în această privință? (Nu.) În marele plan al lucrurilor orchestrate de Dumnezeu, nu există nicio forță care să aibă ultimul cuvânt, cu atât mai puțin conducătorul satului – nicio forță nu merită nici măcar menționată în această privință. Prin urmare, trăind în această lume, fie că te afli într-un sat, un județ, un oraș sau în orice țară, chiar și în orice industrie în care activezi din orice țară, toate diversele forțe care există nu pot exercita suveranitate asupra sorții tale, nici nu-ți pot schimba soarta. Nicio forță individuală nu este stăpână asupra sorții tale, cu atât mai puțin suverană asupra ei, nici nu-ți croiește destinul. Dimpotrivă, odată ce te integrezi printre diversele forțe existente în societate, atunci se abate asupra ta calamitatea și începe nenorocirea ta. Cu cât te apropii mai mult de ele, cu atât mai mult ești în pericol; cu cât te integrezi mai mult în rândul lor, cu atât devine mai greu să te eliberezi. Nu doar că aceste diverse forțe nu-ți aduc niciun beneficiu, dar pe măsură ce te integrezi în rândul lor, te distrug și te calcă în picioare în repetate rânduri, denaturându-ți spiritul și mintea, făcându-te să-ți pierzi liniștea, astfel încât să nu mai crezi în existența corectitudinii și dreptății în această lume. Îți vor distruge cea mai frumoasă dorință de a urmări adevărul și mântuirea. Așadar, pentru a supraviețui în această societate, indiferent de clasa socială, mediul sau grupul tău și indiferent în ce industrie activezi, căutarea unei forțe pe care să te bazezi, care să acționeze ca umbrela ta de protecție, este un gând și o opinie falsă și extremă. Dacă doar încerci să supraviețuiești, ar trebui să te ferești de aceste forțe. Chiar dacă aceste forțe doar apără drepturile legitime ale omului, nu sunt un motiv sau o scuză pentru a te amesteca în rândul lor. Indiferent de starea de supraviețuire a acestor diverse forțe în societate, de obiectivele lor de avansare sau de direcția acțiunilor lor, pe scurt, ca persoană care crede în Dumnezeu și urmărește adevărul, nu ar trebui să devii unul de-ai lor, nici să devii un susținător în cadrul acestor diverse forțe. În schimb, ar trebui să te distanțezi de ele, să nu te apropii de ele, să eviți diversele dispute în care se aruncă, să eviți diversele reguli ale jocului pe care le stabilesc și, de asemenea, să eviți lucrurile și cuvintele dăunătoare pe care i le cer cuiva să le facă și să le spună în cadrul profesiei sale sau în cadrul acestor forțe. N-ar trebui să devii unul de-ai lor și, cu siguranță, n-ar trebui să devii unul dintre complicii lor. Aceasta este cerința lui Dumnezeu pentru tine în cadrul diverselor industrii și profesii în care există diferite forțe: să rămâi la distanță și să nu te apropii de ele, să nu devii pionul lor de sacrificiu, să nu devii obiectul lor de exploatare și să nu devii lacheul sau purtătorul lor de cuvânt.

Desigur, în această societate, pe lângă supervizorii direcți din diversele industrii și profesii și pe lângă organizațiile civile, mai există și anumite grupuri sociale clandestine, pe care oamenii ar trebui să le evite – nu vă încurcați cu acești oameni și nu vă asociați în niciun fel cu ei. De exemplu, cei care se ocupă de cămătărie. Unii oameni nu au capital pentru afacerea lor și nu pot obține un împrumut normal, dar există o modalitate prin care pot facilita fluxul de capital, și anume prin împrumuturi cu camătă. Acestea nu implică doar rate mari ale dobânzii, ci și riscuri semnificative. Unii oameni, pentru a câștiga mulți bani sau a evita falimentul afacerii lor, recurg în cele din urmă la această măsură: împrumuturile cu camătă. Oare cei care se ocupă de cămătărie sunt cetățeni care respectă legea în societate? (Nu sunt.) Sunt o organizație socială ilegală și ar trebui mereu evitați. Indiferent în ce situație te aduce supraviețuirea ta sau starea actuală a lucrurilor, nu ar trebui să ai niciodată în vedere această cale, ci să te ferești de ea și să o eviți. Indiferent ce probleme apar în viața și mijloacele tale de trai, nici măcar nu te gândi la ei și nu lua în considerare această cale. Nu este acest grup de oameni similar organizației de partid? Așa-numita societate care respectă legea și lumea interlopă prezintă unele similarități. Nu te gândi că pot oferi o cale de scăpare sau un punct de cotitură pentru mijloacele tale de trai; aceasta e doar o iluzie deșartă. Odată ce alegi să faci această mutare, odată ce mergi pe acest drum, te va aștepta o viață mai rea. Bineînțeles, există și alt tip de așa-numită organizație socială al cărei nume nu dorim să-l spunem, de care nu trebuie să te apropii niciodată, mai ales când întâmpini anumite probleme speciale și spinoase, când te confrunți cu medii speciale sau când te afli în circumstanțe deosebit de periculoase. Nu te gândi să folosești mijloace extreme ca să te protejezi, să ieși din pericol și să scapi de dificultăți. În astfel de situații, e mai bine să fii blocat de ele decât să te asociezi vreodată cu acele soiuri de oameni sau să te încurci cu ei în orice mod. De ce ai face asta? Se numește a avea integritate? Este acesta tipul de integritate pe care ar trebui să-l aibă creștinii? (Nu e tipul de integritate pe care ar trebui să-l aibă creștinii.) Atunci ce este? (Pur și simplu nu este bine să ne apropiem de ei.) De ce nu este bine? (Apropierea de ei va duce la o viață mai rea și la pericole mai mari în viitor.) Este doar ca să scapi de pericolele viitoare? Atunci de ce nu scapi mai întâi de pericolul tău imediat? De ce nu te poți apropia de aceste forțe? În Biblie, când a fost ispitit, cum i-a răspuns Domnul Isus Satanei? (Domnul Isus a spus: „Pleacă, Satan, căci este scris: «Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să-I slujești!»” (Matei 4:10).) Cel ce ar trebui venerat de oameni este Dumnezeu și El este singurul pe care ar trebui să-L slujească oamenii. În același timp, Cel pentru care ar trebui să trăiască oamenii este doar Dumnezeu. Dacă El permite să-ți fie luată viața, ce ar trebui să faci? (Să mă supun.) Ar trebui să te supui lui Dumnezeu și să-L slăvești. Numele lui Dumnezeu ar trebui preamărit, iar oamenii ar trebui să se supună lui Dumnezeu fără a-și căuta propriile vieți. Cu toate acestea, dacă El vrea ca tu să trăiești, cine îți poate lua viața? Nimeni nu ți-o poate lua. Așadar, indiferent de circumstanțele sau de pericolele cu care te confrunți, chiar și în fața morții, dacă există o forță care te poate salva de la moarte, atunci această forță nu este una adecvată, ci îi aparține Satanei. Ce ar trebui să spui? „Pleacă, Satană! Mai bine mor decât să am vreo legătură cu tine!” Nu este o chestiune de principiu? (Ba da.) „Îmi este imposibil să trăiesc din cauza forțelor tale, dar nici nu voi muri deoarece Dumnezeu S-a lepădat de mine. Totul este în mâinile lui Dumnezeu. Nu pot în niciun caz să mă bazez pe o forță și să fac concesii ca să trăiesc în continuare.” Acesta e principiul pe care ar trebui să-l susțină oamenii. Dacă te afli într-o dilemă și cineva spune că există o forță în societate care te poate salva; dacă această forță poate avea succes în salvarea ta, dar ar aduce rușine asupra ta, asupra creștinilor, asupra bisericii și asupra casei lui Dumnezeu; dacă ar discredita casa lui Dumnezeu, cum ai răspunde? Ai accepta sau refuza? (Aș refuza.) Ar trebui să refuzi. În principiu, nu ne bazăm pe nicio forță ca să supraviețuim. Așadar, indiferent de circumstanțele sau de situațiile periculoase cu care ne confruntăm, cel mai important lucru, pe lângă supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu, este că nici măcar nu ar trebui să luăm în considerare ideea de a folosi diverse mijloace extreme pentru a scăpa din situații periculoase. Odată ce oamenii și-au îndeplinit responsabilitățile și au depus efortul cuvenit, restul ar trebui lăsat în seama orchestrării lui Dumnezeu. Dacă cineva ar spune că există o organizație socială ilegală capabilă să te ajute, ai accepta? (N-aș accepta.) De ce n-ai accepta? Nu vrei să trăiești? Nu vrei să scapi rapid de necazul tău? Chiar și atunci când încerci să scapi de necazul tău și să rămâi în viață, trebuie să ai principii pentru conduita ta. Trebuie să știi ce ar trebui și ce nu ar trebui să faci. S-ar cuveni să-ți fie clar în inima ta și să nu-ți pierzi principiile.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.