Care este al doilea principiu din cadrul subiectului despre renunțarea la carieră? Să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte. Pentru a supraviețui în societate, oamenii se angajează în tot felul de munci sau slujbe ca să-și câștige traiul, asigurându-se că au o sursă și siguranță pentru mesele zilnice și cheltuielile lor de trai. Prin urmare, indiferent dacă fac parte din clasele inferioare sau se află la un nivel puțin mai înalt, oamenii își câștigă existența prin diverse ocupații. Întrucât scopul lor este de a avea din ce trăi, lucrurile sunt destul de simple: să aibă unde să locuiască, să mănânce trei mese pe zi, să-și permită ocazional carne dacă asta își doresc să mănânce, să meargă cu regularitate la muncă, să aibă un venit, să nu umble în zdrențe sau să nu-și permită suficientă hrană – asta e suficient. Acestea sunt nevoile de bază din viața oamenilor. Când cineva își asigură aceste nevoi de bază, nu e relativ ușor să aibă mâncare și căldură? Nu e în sfera abilităților sale? (Ba da.) Așadar, dacă natura carierei cuiva este doar de dragul mâncării și căldurii, de dragul de a-și câștiga existența, indiferent în ce carieră activează, atât timp cât este legală, va corespunde în general standardelor umanității. De ce spun că aceasta corespunde standardelor umanității? Pentru că motivul, intenția și scopul tău de a activa în această profesie nu au nicio legătură cu altă chestiune sau idee decât câștigarea existenței – este doar pentru a avea destulă mâncare, a avea suficiente haine călduroase de purtat și a fi capabil să-ți întreții familia. Nu este așa? (Ba da.) Acestea sunt nevoile de bază. Odată ce aceste nevoi de bază sunt satisfăcute, oamenii se pot bucura de o calitate de bază a vieții. Când pot obține acest lucru, ei pot duce o existență normală. Nu este suficient ca o persoană să fie capabilă să ducă o existență normală? Nu asta ar trebui să realizeze oamenii în cadrul umanității? (Ba da.) Ești responsabil pentru propria viață, porți răspunderea pe umerii tăi – aceasta e o manifestare necesară a umanității normale. E suficient și adecvat să realizezi acest lucru. Totuși, dacă nu ești mulțumit, în timp ce o persoană normală ar putea să mănânce carne o dată sau de două ori pe săptămână, tu insiști să mănânci în fiecare zi și în exces. De exemplu, dacă tu consumi 230 sau 450 de grame de carne zilnic, deși nu ai nevoie decât de 112 grame pentru a-ți menține sănătatea fizică, această hrană în exces ar putea să te îmbolnăvească. Care este cauza unor boli precum ficatul gras, hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat? (Consumul de carne în exces.) Care este problema cu mâncatul cărnii în exces? Nu este cauzat de lipsa de control asupra alimentației? Nu este cauzat de lăcomie? (Ba da.) De unde vine această lăcomie? Nu e din cauză că apetitul cuiva este excesiv? Oare apetitul excesiv și lăcomia corespund nevoilor umanității normale? (Nu.) Ele depășesc nevoile umanității normale. Dacă dorești în permanență să depășești nevoile umanității normale, înseamnă că va trebui să muncești mai mult, să câștigi mai mulți bani și să lucrezi de multe ori mai mult decât oamenii normali. Făcând ore suplimentare sau având mai multe slujbe, va trebui să generezi un venit mai mare ca să-ți permiți să mănânci carne de trei ori pe zi și oricând dorești. Nu depășește asta sfera umanității normale? Este bine să depășești sfera umanității normale? (Nu.) De ce nu e bine? (Pe de o parte, corpul oamenilor este predispus la boală; pe de alta, pentru a-și satisface dorințele și apetiturile, oamenii trebuie să investească mai mult timp, energie și costuri în munca lor. Aceasta le consumă timpul și energia pe care le-ar putea folosi pentru a urmări adevărul și a-și îndeplini îndatoririle, afectând modul în care merg pe calea credinței în Dumnezeu și a urmăririi adevărului.) Oamenii ar trebui să se mulțumească să aibă necesitățile de bază, să nu le fie foame sau frig și să se bucure de hrana și căldura necesare pentru umanitatea normală. Ar trebui să câștigi suficienți bani cât să te conformezi cerințelor nutriționale normale ale corpului. E suficient, e genul de viață pe care ar trebui să o aibă oamenii cu umanitate normală. Dacă tânjești mereu după plăceri ale trupului, satisfăcându-ți apetitul trupesc fără să te gândești la sănătatea ta fizică și ignorând calea cea dreaptă; dacă vrei mereu să mănânci mâncare bună, să te bucuri de lucruri bune și să ai un mediu de viață bun și o calitate bună a vieții, să mănânci delicatese rare, să porți haine de firmă și bijuterii de aur și argint, să locuiești în conace și să conduci mașini de lux – dacă vrei mereu să urmărești aceste lucruri, ce fel de ocupație trebuie să ai? Dacă îți iei doar o slujbă normală ca să-ți asiguri nevoile de bază și să te ocupi de mâncare și căldură, poate ea să-ți îndeplinească toate aceste dorințe? (Nu poate.) Cu siguranță nu. De pildă, dacă vrei să faci afaceri și o firmă mică cu un singur stand poate asigura mâncarea și căldura întregii tale familii, s-ar putea să ai mai puțin decât cei aflați mai sus decât tine, dar ai mult mai mult decât cei de mai jos. Poți mânca ocazional carne și toată familia ta se poate îmbrăca decent. Poți folosi timpul rămas pentru a crede în Dumnezeu, a participa la întruniri și a-ți îndeplini îndatoririle și încă poți avea energia de a urmări adevărul. E suficient de bine pentru că, ținând cont că viața ta este asigurată, cât desfășori această ocupație, vei putea să dispui de timp și energie pentru a urmări credința în Dumnezeu și adevărul. Aceasta se conformează intențiilor lui Dumnezeu. Totuși, dacă nu ești niciodată mulțumit, vei gândi mereu: „Această afacere are potențial. Pot câștiga atâția bani pe lună cu un singur stand, care poate asigura hrana și căldura familiei mele. Dacă am două standuri, îmi pot dubla câștigurile. Familia mea poate avea nu doar mâncare și căldură, dar putem și economisi ceva bani. Putem să mâncăm orice vrem și chiar să călătorim și să cumpărăm câteva bunuri de lux. Putem să mâncăm și să ne bucurăm de lucruri pe care majoritatea oamenilor nu și le permit. Ar fi minunat. Hai să mai adaug un stand!” După ce mai adaugi un stand, devii mai bogat; guști din beneficii și te gândești: „Se pare că această piață e destul de mare. Pot să adaug încă un stand, să-mi extind afacerea și să aduc diferite bunuri ca să o dezvolt și mai mult. Pot nu doar să economisesc bani, ci și să-mi cumpăr o mașină și să mă mut într-o casă mai mare. Toată familia mea poate călători atât în țară, cât și în afară!” Cu cât te gândești mai mult la asta, cu atât ideea devine mai atrăgătoare. În acest punct, ești hotărât să adaugi un alt stand. Afacerea crește tot mai mult, câștigi din ce în ce mai mulți bani, desfătarea ta crește, dar mergi tot mai rar la întruniri, de la întruniri săptămânale la două sau una pe lună și, în cele din urmă, doar o dată la șase luni. Îți spui în inima ta: „Afacerea mea a crescut, am câștigat mulți bani, susțin lucrarea casei lui Dumnezeu și aduc ofrande mari.” Conduci o mașină decapotabilă, soția și copiii tăi poartă bijuterii din aur și diamante, sunt îmbrăcați din cap până în picioare cu haine de firmă și chiar ați călătorit în străinătate. Îți spui: „E grozav să ai bani! Dacă știam că e atât de ușor să fac bani, de ce n-am început mai devreme? E grozav să ai bani! Bogații își petrec zilele în atâta confort și tihnă! Când mănânc mâncare delicioasă, gustul e fără egal. Când mă îmbrac cu haine de firmă, mă simt în culmea fericirii și, oriunde merg, ceilalți îmi aruncă priviri pline de invidie și gelozie. Am câștigat respectul și admirația oamenilor și mă simt diferit, parcă spatele meu este mai drept acum.” Dorințele trupului tău au fost satisfăcute, la fel și vanitatea ta. Dar praful de pe coperta cuvintelor lui Dumnezeu devine tot mai gros, nu le-ai citit de mult timp, iar rugăciunile tale către Dumnezeu au devenit mai scurte. Întrunirile s-au mutat în alt loc și nici măcar nu ești sigur unde se țin acum. Nu mai raportezi nici măcar ocazional bisericii. Spune-Mi, înseamnă asta că te apropii de mântuire sau că te îndepărtezi? (Mă îndepărtez.) Calitatea vieții tale se îmbunătățește, corpul tău e bine hrănit și ai devenit mai pretențios. În trecut, nu mergeai la un control medical nici măcar o dată la opt sau la zece ani, dar acum că ești bogat, mergi la controale o dată la șase luni să vezi dacă ai tensiune, glicemie sau colesterol mare. Spui: „Trebuie să avem grijă de corpul nostru. Așa cum spune zicala: «Dacă trebuie să fii cumva, nu fi bolnav. Dacă nu trebuie să fii cumva, nu fi sărac.»” Gândurile și punctele tale de vedere s-au schimbat, nu-i așa? Acum că ești bogat și nu mai ești o persoană obișnuită, simți că ești valoros, că identitatea ta este onorabilă și îți prețuiești chiar mai mult corpul. Atitudinea ta față de viață s-a schimbat și ea. Înainte nu-ți băteai capul cu controalele medicale, gândind: „Noi, săracii, nu avem de ce să ne îngrijorăm. De ce să merg la control? Dacă sunt bolnav grav, oricum nu-mi permit tratamentul. Doar o să stau și o să suport și, dacă nu pot, presupun că trupul acesta pur și simplu o să moară. Nu-i mare lucru.” Dar acum e diferit. Îți spui: „Oamenii n-ar trebui să trăiască cu o boală. Dacă sunt bolnavi, cine va cheltui banii pe care i-au câștigat? Nu vor putea să se bucure de viață. Viața e scurtă!” E diferit, nu-i așa? Atitudinile tale față de bani, față de viața trupului și față de desfătare s-au schimbat toate. În mod similar, atitudinile tale față de credința în Dumnezeu, urmărirea adevărului și primirea mântuirii au devenit și ele tot mai indiferente.

Odată ce o persoană pășește pe calea de a nu se mulțumi cu hrană și îmbrăcăminte, va urmări o calitate superioară a vieții și desfătarea cu lucruri mai bune. Acesta e un semn de pericol, e o cădere în ispită, va cauza necazuri și este un semn de rău augur. Odată ce se bucură de bogăție și dă de gustul ei, omul începe să se îngrijoreze că-și va pierde averea într-o zi și va deveni sărac. Drept urmare, prețuiește în mod deosebit zilele în care are bani acum și apreciază poziția și statutul de a fi bogat. Deseori îi auzi pe non-credincioși spunând: „E ușor să treci de la amar la dulce, dar să treci de la dulce la amar nu este.” Asta înseamnă că, atunci când nu ai nimic, nu te deranjează dacă ți se cere să renunți; poți renunța cât ai zice pește, pentru că nu ai nimic valoros de care să te agăți. Aceste bunuri monetare și materiale nu devin obstacole pentru tine și îți este ușor să renunți la ele. Dar odată ce deții aceste lucruri, devine dificil să renunți la ele, mai dificil decât urcarea la Ceruri. Dacă ești sărac, când vine vremea să-ți părăsești casa și să-ți îndeplinești îndatoririle, poți să-i întorci spatele cu ușurință. Însă dacă ești un mare ștab, mintea ta se umple de gânduri și spui: „Casa mea valorează două milioane de yuani, iar mașina mea valorează cinci sute de mii de yuani. Apoi mai sunt și activele fixe, economiile din bancă, acțiuni, fonduri, investiții și alte lucruri, ajungând mai mult sau mai puțin la un total de zece milioane de yuani. Dacă plec, cum voi lua toate acestea cu mine?” Nu-ți este ușor să renunți la aceste bunuri materiale. Îți spui: „Dacă renunț la aceste lucruri și părăsesc această casă și familia mea actuală, oare locul unde voi trăi în viitor va oferi condiții asemănătoare? Aș fi în stare să tolerez traiul într-o colibă de lut sau de paie? Aș putea suporta duhoarea unui grajd de vite? În prezent, pot să fac un duș fierbinte în fiecare zi. Aș putea suporta un loc în care nu pot face nici măcar un duș fierbinte pe an?” Gândurile tale se înmulțesc și nu poți rezista. Cât timp ai bani, scoți teancuri de bancnote ca să cumperi lucruri, luând orice vrei fără nicio ezitare, ești deosebit de generos și banii nu sunt niciodată o problemă pentru tine. Dar dacă ar fi să renunți la toate acestea, te-ai simți stânjenit de fiecare dată când te-ai uita în portofel, întrebându-te ce s-ar întâmpla dacă ar fi gol. Dacă ți-ai dori să mănânci un bol de tăiței calzi, ar trebui să calculezi care restaurant este cel mai ieftin și câte mese mai poți mânca din banii rămași. Ar trebui să te încadrezi într-un buget strict, ducând viața unei persoane sărace. Ai putea tolera asta? Anterior, dacă spălai o haină de două ori și își pierdea forma, iar tu te simțeai stânjenit purtând-o, o aruncai și îți luai una nouă. Acum, speli și porți același tricou de nenumărate ori și, chiar dacă se rupe gulerul, nu te lasă inima să-l arunci. Îl cârpești și continui să-l porți. Ai putea tolera asta? Oriunde ai merge, oamenii ar vedea că ești sărac și nu ar dori să interacționeze cu tine. Când ai merge la cumpărături și ai întreba prețul, nimeni nu ți-ar acorda vreo atenție. Ai putea suporta asta? Nu e o senzație plăcută, nu-i așa? Dar dacă n-ai avea aceste posesiuni monetare și materiale, n-ar trebui să renunți la ele și să te confrunți cu această provocare. Ți-ar fi mult mai ușor să abandonezi totul și să urmărești adevărul. Prin urmare, Dumnezeu le-a spus de mult timp oamenilor că ar trebui să se mulțumească cu hrană și îmbrăcăminte. Indiferent ce profesie practici, nu o trata ca pe o carieră și nu o considera o rampă de lansare sau un mijloc de a-ți spori importanța sau de a acumula avere și a trăi confortabil. Indiferent în ce slujbă sau profesie te angajezi, e suficient să o consideri doar un mijloc de a-ți câștiga existența. Dacă îți poate asigura existența, ar trebui să știi când să te oprești și să nu mai urmărești avuția. Dacă este suficient să câștigi 2.000 de yuani pe lună ca să-ți acoperi cele trei mese pe zi și nevoile de bază ale vieții, atunci ar trebui să te oprești acolo și să nu încerci să extinzi sfera slujbei tale. Dacă ai unele nevoi speciale, poți lucra schimburi suplimentare cu jumătate de normă sau o slujbă temporară ca să o scoți la capăt – acest lucru este acceptabil. Cerința lui Dumnezeu de la oameni este aceasta: indiferent ce profesie practici, indiferent dacă presupune cunoștințe sau aptitudini tehnice, ori dacă necesită muncă fizică, atât timp cât este rezonabilă și legală, cât este în limita capacităților tale și îți poate asigura mijloacele de trai, atunci este suficientă. Nu transforma profesia pe care o practici într-o trambulină pentru a-ți atinge idealurile și dorințele proprii, de dragul de a-ți satisface viața în trup, lăsându-te astfel să cazi într-o ispită sau într-o mocirlă sau conducându-te pe o cale fără întoarcere. Dacă e suficient să câștigi două mii de yuani pe lună ca să-ți întreții viața personală sau pe cea a familiei tale, atunci ar trebui să păstrezi acea slujbă și să folosești timpul rămas ca să practici credința în Dumnezeu, să participi la întruniri, să-ți îndeplinești îndatoririle și să urmărești adevărul. Aceasta este misiunea ta, valoarea și semnificația vieții unui credincios. În plus, orice profesie practici este doar pentru a asigura nevoile fizice de bază ale unei vieți omenești normale. Dumnezeu nu-ți va cere să ajungi o persoană importantă, să devii remarcabil sau să ai un renume în profesia ta. Dacă profesia ta are legătură cu cercetarea științifică, va necesita o parte însemnată din energia ta, dar principiul de practicare rămâne neschimbat – mulțumește-te cu hrană și îmbrăcăminte. Dacă profesia ta îți oferă oportunități de promovare și un venit substanțial pe baza capacităților tale, iar acest venit depășește nivelul de a fi mulțumit cu hrană și îmbrăcăminte, ce ar trebui să alegi să faci? (Să refuzi oferta.) Principiul pe care ar trebui să-l respecți este cel indicat de Dumnezeu – să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte. Indiferent în ce profesie te angajezi, dacă depășește nivelul de a te mulțumi cu hrană și îmbrăcăminte, vei investi în mod inevitabil energie, timp sau costuri ieșind din sfera nevoilor de bază pentru a câștiga acel venit suplimentar. De exemplu, poate ești în prezent un angajat debutant care câștigă suficient pentru a-și acoperi nevoile de bază, dar datorită bunei tale performanțe la muncă, superiorii tăi vor să te promoveze într-o funcție de conducere sau în vreun post de director executiv cu un salariu de câteva ori mai mare. Oare acest venit se câștigă degeaba? Când venitul tău crește, va crește în mod corespunzător și volumul de muncă pe care îl depui. Oare depunerea efortului nu necesită energie și timp? Este echivalent cu a spune că banii pe care îi câștigi se obțin în schimbul unei mari părți din energia și timpul tău. Pentru a câștiga mai mulți bani, trebuie să investești mai mult timp și energie. În timp ce câștigi mai mulți bani, o mare parte din timpul și energia ta este consumată și, totodată, timpul pe care îl aloci pentru credința ta în Dumnezeu, participarea la întruniri, îndeplinirea îndatoririlor și urmărirea adevărului scade proporțional. Aceasta e o simplă constatare. Când energia și timpul tău sunt dedicate pentru acumularea averii, pierzi recompensele credinței tale în Dumnezeu. El nu te va trata favorabil, nici casa Lui nu te va informa despre ce ai ratat doar pentru că ai fost promovat și o mare parte din timpul și energia ta e acum consumată, așa încât nu ai timp să-ți îndeplinești îndatoririle sau să participi la întruniri în casa lui Dumnezeu. Este acesta genul de lucru care se întâmplă? (Nu.) Casa lui Dumnezeu nu te va pune la curent și nu-ți va acorda tratament special, iar Dumnezeu nu te va trata favorabil din această cauză. Pe scurt, dacă dorești să ai recompense pentru credința ta în Dumnezeu, dacă dorești să obții adevărul, depinde de eforturile tale de a-ți asigura timpul și energia. E o chestiune de alegere. Dumnezeu nu-ți interzice să păstrezi o viață normală. Venitul tău e suficient pentru a acoperi mâncarea și căldura, întreținând supraviețuirea trupească și activitățile vieții tale. E suficient pentru a-ți susține continuarea existenței. Dar tu nu ești mulțumit; vrei mereu să câștigi mai mult. Atunci energia și timpul tău vor fi răpite de această sumă de bani. Pentru ce sunt răpite? Pentru a îmbunătăți calitatea vieții tale fizice. În timp ce-ți îmbunătățești calitatea vieții fizice, câștigi mai puțin din credința în Dumnezeu, iar timpul pentru îndeplinirea îndatoririlor dispare, este ocupat. De ce este ocupat? Este ocupat de urmărirea unei vieți fizice bune, de desfătarea fizică. Merită? (Nu.) Dacă te pricepi să pui în balanță avantajele și dezavantajele, știi că nu merită. Obții desfătare în viața ta fizică, mănânci mâncare mai bună și ai stomacul plin; te îmbraci bine, elegant și confortabil. Cumperi câteva obiecte de design și bunuri de lux în plus, dar slujba ta este obositoare, mai solicitantă și îți consumă timpul și energia. În calitate de credincios, nu ai timp să participi la întruniri sau să asculți predici. Îți lipsește și timpul pentru a cugeta la adevăr și cuvintele lui Dumnezeu. Încă există mult adevăr pe care nu-l înțelegi și nu-l poți recunoaște, dar nu ai timp și energie să cugeți la aceste lucruri și să le cauți. Viața ta fizică este îmbunătățită, dar viața ta spirituală nu se dezvoltă și se îndreaptă spre declin. Acesta este un câștig sau o pierdere? (O pierdere.) Această pierdere e prea mare! Trebuie să cântărești avantajele și dezavantajele! Dacă ești o persoană deșteaptă care iubește sincer adevărul, ar trebui să cântărești ambele laturi și să vezi care e cel mai valoros și însemnat lucru pe care-l poți dobândi. Dacă apare o promovare și ai șansa de a câștiga mai mulți bani și a-ți oferi o viață fizică mai bună, ce ar trebui să alegi? Dacă ești dispus să urmărești adevărul și ai determinarea de a urmări adevărul, atunci ar trebui să renunți la astfel de oportunități. De exemplu, să presupunem că un angajat al companiei pentru care lucrezi spune: „Faci munca asta de 10 ani. Cei mai mulți oameni din companie primesc creșteri salariale și promovări în 3 până la 5 ani. Dar leafa ta e la fel ca la început. De ce nu dai mai mult randament? De ce nu-ți îmbunătățești performanța? Privește-o pe cutare, este aici de 3 ani și acum conduce o mașină decapotabilă și locuiește într-o casă mai mare: și-a schimbat garsoniera cu o casă cu trei dormitoare. Când s-a angajat, era doar o biată studentă. Acum e o femeie bogată, îmbrăcată din cap până-n picioare cu haine de firmă, se cazează în hoteluri de lux, locuiește într-o vilă și conduce o mașină de lux.” Văzând cât de bine se descurcă, n-ai începe să tânjești și tu la aceste lucruri? Nu te-ai simți prost? Ai putea rezista la astfel de ispite? Ți-ai mai respecta intenția inițială? Ai respecta principiile? Dacă iubești în mod sincer adevărul, dacă ești dispus să urmărești adevărul și consideri că a câștiga ceva din adevăr e cel mai important lucru, cel mai prețios lucru din viața ta și că ai ales ceea ce este cel mai important și prețios lucru din viața ta, atunci nu vei regreta și nu vei fi influențat de lucruri precum promovările. Vei fi perseverent, spunând: „Mă mulțumesc cu hrană și îmbrăcăminte; orice ocupație aș avea, este pentru mâncare și căldură, pentru a-i permite corpului meu să trăiască în continuare, nu pentru desfătare trupească și, cu siguranță, nu pentru a mă distinge. Nu urmăresc promovări sau salarii mari; îmi voi folosi durata de viață limitată pentru a urmări adevărul.” Dacă ai această determinare, nu vei șovăi și inima ta nu va tânji; când vei vedea că alții sunt promovați, primesc măriri, poartă bijuterii de aur și argint și haine de firmă, se bucură de o calitate a vieții mai bună decât a ta și te surclasează în ceea ce privește stilul, nu vei simți invidie. Nu este așa? (Ba da.) Însă, dacă nu iubești și nu urmărești adevărul, nu vei fi în stare să te abții și nu vei rezista mult timp. Într-o astfel de ocazie și într-un astfel de mediu, dacă oamenii nu dețin adevărul ca pe viața lor, dacă le lipsește puțină determinare, dacă nu au o pricepere adevărată, vor oscila deseori înainte și înapoi și se vor simți slabi. După ce rezistă o perioadă, vor deveni chiar deprimați, gândind: „Când se vor sfârși aceste zile? Dacă zilele lui Dumnezeu nu vin, cât timp voi rămâne un lacheu în companie? Alții câștigă mai mult decât mine. De ce sunt în stare să obțin doar mâncarea și căldura de bază? Dumnezeu nu-mi spune să câștig mai mulți bani.” Cine te oprește să câștigi mai mulți bani? Dacă ești capabil, poți câștiga mai bine. Dacă alegi să câștigi mai mulți bani, să ai un stil de viață bogat și să te bucuri de un trai extravagant, e în regulă; nimeni nu te oprește. Totuși, trebuie să fii responsabil pentru alegerile tale. În cele din urmă, dacă nu obții adevărul și cuvintele lui Dumnezeu n-au devenit viața din tine, vei fi singurul care va regreta. Trebuie să fii responsabil pentru acțiunile și alegerile tale. Nimeni nu poate să achite nota de plată sau să-și asume responsabilitatea în locul tău. Întrucât ai ales să crezi în Dumnezeu, să mergi pe calea mântuirii și să urmărești adevărul, nu regreta. Întrucât asta e ceea ce ai ales, nu ar trebui să o consideri o regulă sau o poruncă de urmat; în schimb, ar trebui să înțelegi că perseverența și alegerile tale au sens și valoare. În final, câștigi adevărul și viața, nu doar o regulă. Dacă perseverența și alegerile tale te fac să te simți deosebit de stânjenit, jenat sau incapabil să dai ochii cu oamenii din jurul tău, atunci nu mai persevera. De ce să-ți îngreunezi situația? Orice ai dori în inima ta, orice ai vrea, urmărește acel lucru – nimeni nu te oprește. În momentul de față, faptul că avem părtășie în acest mod doar îți oferă un principiu. În lume, fiecare profesie pe care o exercită oamenii este asociată cu faimă, profit și desfătare fizică. Motivul pentru care oamenii câștigă mai mulți bani nu este de a ajunge la o anumită cifră, ci de a-și spori desfătarea fizică prin câștigarea acelor bani și, de asemenea, de a deveni oameni bogați, cunoscuți de public. Astfel, vor avea faimă, profit și poziție, toate acestea depășind nivelul nevoilor de bază. Orice preț plătit de oameni este pentru desfătarea fizică, nimic nu are niciun rost; totul este gol, asemenea unui vis. Ce câștigă ei în cele din urmă este pur și simplu deșertăciune. Azi ai putea să mănânci găluști la masă și să ți se pară delicioase, dar după o chibzuire atentă, vezi că nu ai câștigat nimic. Dacă mănânci găluști zilnic, s-ar putea să te saturi de ele, să nu le mai mănânci și să treci la altceva, de exemplu la chiftele de porumb, orez sau clătite. Te adaptezi în felul acesta și corpul tău fizic devine mai sănătos. Dacă mănânci zilnic mâncare bogată în calorii, corpul tău fizic s-ar putea îmbolnăvi, nu-i așa?

Să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte, este aceasta calea corectă? (Este corectă.) De ce este corectă? Valoarea vieții unei persoane constă în hrană și îmbrăcăminte? (Nu.) Dacă valoarea vieții unei persoane nu constă în hrană și îmbrăcăminte sau în desfătarea trupului, atunci profesia pe care o exercită ar trebui să satisfacă doar nevoia de hrană și îmbrăcăminte; nu ar trebui să depășească acest nivel. Care e scopul faptului de a avea hrană și îmbrăcăminte? Acela de a asigura supraviețuirea normală a trupului. Care e scopul supraviețuirii? Nu este de dragul desfătării trupești, nici de dragul de a te bucura de cursul vieții și, cu siguranță, nu este de dragul de a te bucura de toate lucrurile pe care le experimentează oamenii în viață. Niciunul dintre aceste lucruri nu e important. Așadar, ce e mai important? Care e cel mai prețios lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană? (Să meargă pe calea credinței în Dumnezeu și a urmăririi adevărului și apoi să-și îndeplinească îndatoririle proprii.) Indiferent ce tip de persoană ești, ești o ființă creată. Ființele create ar trebui să facă ceea ce sunt menite să facă – asta are valoare. Așadar, ce anume din ce fac ființele create are valoare? Fiecare ființă creată are o misiune încredințată de Creator, o misiune pe care este menită să o îndeplinească. Dumnezeu a stabilit destinul vieții fiecărei persoane. Oricare ar fi destinul vieții sale, asta ar trebui să facă. Dacă o faci bine, când vei sta înaintea lui Dumnezeu ca să-I dai socoteală, El va da un răspuns satisfăcător. Va spune că ți-ai trăit viața într-un mod merituos și roditor, că ai transformat cuvintele lui Dumnezeu în viața ta și că ești o ființă creată calificată. Totuși, dacă viața ta înseamnă numai să trăiești, să te zbați și să investești de dragul hranei, îmbrăcămintei, plăcerii și fericirii, când vei sta în cele din urmă înaintea lui Dumnezeu, El va întreba: „Cât de mult ai îndeplinit din sarcina și misiunea pe care ți le-am dat în această viață?” Vei cântări totul și vei descoperi că energia și timpul acestei vieți au fost irosite pentru hrană, îmbrăcăminte și distracție. Se pare că nu ai făcut multe în privința credinței tale în Dumnezeu, nu ți-ai îndeplinit datoria, nu ai perseverat până la capăt și nu ți-ai manifestat devotamentul. Cât privește urmărirea adevărului, deși ai avut o oarecare dorință de a-l urmări, nu ai plătit un preț prea mare și n-ai câștigat nimic. La testul final, cuvintele lui Dumnezeu nu au devenit viața ta, iar tu ești tot aceeași satană ca înainte. Metodele tale de a privi lucrurile și de a acționa se bazează toate pe noțiunile și închipuirile umane, precum și pe firea coruptă a Satanei. Ești în continuare complet opus lui Dumnezeu și incompatibil cu El. În acel caz, vei fi considerat inutil și Dumnezeu nu te va mai dori. Din acest punct înainte, nu vei mai fi o ființă creată a lui Dumnezeu. Acesta e un lucru demn de milă! Prin urmare, indiferent ce profesie practici, atât timp cât e legală, este rânduită și predestinată de Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu te susține sau te încurajează să câștigi mai mulți bani sau să urci pe scara ierarhică în cariera pe care ți-ai ales-o. Dumnezeu nu aprobă acest lucru și nu ți l-a cerut niciodată. Mai mult, El nu va folosi niciodată profesia pe care o practici ca să te împingă spre lume, să te predea Satanei sau să-ți îngăduie să urmărești dinadins faima și profitul. În schimb, prin profesia pe care o practici, Dumnezeu îți permite să-ți satisfaci nevoile de hrană și căldură – asta e tot. În plus, în cuvintele Lui, ți-a spus care este datoria ta, care e misiunea ta, ce ar trebui să urmărești și ce ar trebui să trăiești. Acestea sunt valorile pe care ar trebui să le trăiești și calea pe care ar trebui să mergi de-a lungul vieții tale. După ce Dumnezeu a vorbit, iar tu înțelegi ce a spus, ce ar trebui să faci? Dacă e suficient să muncești trei zile pe săptămână ca să-ți satisfaci nevoile de hrană și căldură, dar alegi totuși să lucrezi în celelalte zile, atunci nu-ți poți face datoria. Când o datorie necesită cooperarea ta, spui: „Sunt la serviciu, sunt la postul meu”, iar când cineva încearcă să ia legătura cu tine, susții mereu că nu ai timp. Când ai timp? Doar după ora 20:00, când ești epuizat, obosit și stors de energie; atunci ai voința, dar nu și puterea. Lucrezi șase zile pe săptămână și, oricând încearcă cineva să ia legătura cu tine prin telefon, susții mereu că nu ai timp. Doar duminica ai timp și chiar și atunci trebuie să petreci timp cu familia și copiii, să faci treburi casnice, să-ți reîncarci bateriile și să te relaxezi puțin. Unii oameni chiar merg în vacanțe, petrec timp făcând activități recreative și merg să cheltuie bani și să cumpere lucruri. Alții își consolidează relațiile cu colegii și socializează cu superiorii și liderii lor. Ce fel de credință e asta? Acesta e un neîncrezător până în măduva oaselor. Ce rost are să te ocupi de formalități? Nu spune că ai credință în Dumnezeu; nu ai nicio relație cu credincioșii în Dumnezeu. Nu faci parte din biserică; ești cel mult un prieten al bisericii. Casa lui Dumnezeu are nevoie de cineva care să se ocupe de treburile externe, iar tu poate că accepți să dai o mână de ajutor, dar numai ca să nu refuzi. Nu se știe dacă îți poți prelua atribuțiile sau când le poți prelua. Și după ce ai ajuns să-ți preiei atribuțiile, nu se știe dacă le poți acorda tot timpul, toată inima și puterea ta – toate acestea sunt necunoscute. Cine știe când s-ar putea să devii prea ocupat cu serviciul sau să pleci într-o călătorie de afaceri și să dispari fără urmă timp de două săptămâni sau o lună – nimeni nu poate lua legătura cu tine. Aceasta nu mai e o credință autentică, e doar o formalitate. Când vine vorba de astfel de oameni, ar trebui să li se ia cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu, apoi ei ar trebui îndepărtați și să li se spună: „Dacă nu poți renunța la serviciu, n-ai timp de întruniri și nu-ți poți face datoria, casa lui Dumnezeu nu te va obliga. Să ne despărțim aici. Când vei putea ajunge să te mulțumești doar cu hrană și îmbrăcăminte, să renunți la cerințele tale de a avea o calitate ridicată a vieții și să aloci mai mult timp pentru a-ți face datoria, atunci te vom accepta oficial în rândurile noastre și te vom considera un membru al bisericii. Dacă nu reușești și doar faci act de prezență, dai o mână de ajutor și construiești relații fragile cu frații și surorile în timpul tău liber, nu se consideră că îți faci datoria de ființă creată și, cu siguranță, nu poate fi considerată o credință oficială în Dumnezeu.” Cum numim astfel de oameni? (Prieteni ai bisericii.) Prieteni ai bisericii, prieteni buni ai bisericii. „Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră” (Marcu 9:40). Prin urmare, oamenii de acest tip sunt numiți prieteni ai bisericii. Faptul că o persoană este numită prieten al bisericii arată că se află încă în perioada de observație, nu este încă un credincios oficial în Dumnezeu, nu se numără printre membrii bisericii și nici nu este considerată o persoană care face o datorie; cel mult, trebuie să fie observată în continuare, deoarece încă este neclar dacă își poate face datoria. Totuși, din cauza restricțiilor impuse de mediul sau de condițiile familiale, unii oameni trebuie să lucreze mai multe zile pe săptămână pentru a-și câștiga existența și a-și întreține copiii. Nu vom avea nicio cerere categorică de la ei. Dacă își pot îndeplini îndatoririle în timpul rămas, sunt considerați membri ai casei lui Dumnezeu, credincioși oficiali în Dumnezeu, deoarece au îndeplinit deja condiția de bază de a se mulțumi cu hrană și îmbrăcăminte. Ei întâmpină dificultăți obiective și, dacă îi împiedici să lucreze, întreaga lor familie nu va avea niciun mijloc de existență și va suferi de frig și foame. Dacă nu-i lași să muncească, cine le va întreține familia? Intenționezi să-i întreții tu? Prin urmare, conducătorii de biserică, supraveghetorii și oricine are legătură cu ei nu sunt îndreptățiți să le ceară să renunțe la slujbele lor și să nu se îngrijoreze pentru familiile lor. Acest lucru nu se cuvine. Ar însemna să ceri imposibilul de la oameni; ar trebui să li se ofere mijloace de a trăi. Oamenii nu trăiesc într-un vid, nu sunt mașini. Au nevoie să supraviețuiască, să-și asigure existența. Așa cum am discutat anterior, dacă ai copii și familie, atunci, ca stâlp al familiei sau membru al ei, ar trebui să-ți asumi responsabilitatea de a-ți întreține familia. Principiul pentru îndeplinirea acestei responsabilități este de a asigura hrana și căldura; acesta este principiul. Pentru unii oameni, aceasta e situația în care se află și nu pot face nimic în privința asta. După ce-și îndeplinesc responsabilitățile față de familia lor, își ajustează programul pentru a-și face datoria. Acest lucru este permis și îngăduit de casa lui Dumnezeu; nu poți cere imposibilul de la oameni. Este acesta un principiu? (Da.) Nimeni nu e îndreptățit să le ceară celor care cred de puțin timp în Dumnezeu și nu și-au format încă rădăcini să-și dea demisia, să-și abandoneze familiile, să divorțeze, să-și neglijeze copiii sau să-și respingă părinții. Nimic din toate acestea nu este necesar. Cuvintele lui Dumnezeu le cer oamenilor să urmeze adevărurile-principii, iar aceste principii includ diverse situații și condiții. Pe baza acestor diferite situații și condiții, cerințele și măsurile trebuie concepute în funcție de adevărurile-principii; doar acest lucru este corect. Prin urmare, în privința unei cariere, este esențial să te mulțumești cu hrană și îmbrăcăminte. Dacă nu poți înțelege clar această chestiune, s-ar putea să-ți pierzi datoria și să-ți periclitezi șansele de a fi mântuit.

Zilele de pe urmă sunt, de asemenea, o perioadă specială. Într-o privință, treburile bisericii sunt aglomerate și complicate; în altă privință, în fața acestui moment când Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se extinde, este nevoie de mai mulți oameni care să-și dedice timpul și energia, să contribuie cu eforturile lor și să-și îndeplinească îndatoririle pentru a satisface nevoile diverselor proiecte din casa lui Dumnezeu. Așadar, indiferent de ocupația ta, dacă pe lângă satisfacerea nevoilor tale elementare de trai, ești în stare să-ți dedici timpul și energia pentru a-ți îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu, cooperând la diverse proiecte, atunci, în ochii lui Dumnezeu, nu e doar ceva de dorit, ci și deosebit de prețios. Este demn de lauda lui Dumnezeu și, desigur, merită ca oamenii să investească și să se dedice atât de mult. Aceasta deoarece, deși ți-ai sacrificat bucuriile trupului, ceea ce câștigi este viața neprețuită a cuvintelor lui Dumnezeu, o viață nepieritoare, o comoară neprețuită, ce nu poate fi schimbată cu nimic în lume, cu bani sau cu nimic altceva. Și această comoară neprețuită, lucrul pe care-l câștigi investind timp și energie, prin propriile eforturi și strădanii – aceasta este o favoare specială și ceva ce ai fost norocos să primești, nu-i așa? Cuvintele lui Dumnezeu și adevărul devenind viața cuiva – aceasta e o comoară neprețuită, în schimbul căreia oamenii ar trebui să ofere totul. Așadar, pe baza faptului că ocupația ta îți permite să ai hrană și îmbrăcăminte, dacă ești capabil să plătești prețul și să investești timp și energie în urmărirea adevărului – dacă alegi această cale – acesta este un lucru bun, ce merită sărbătorit. N-ar trebui să te simți descurajat sau derutat în această privință, ci să fii sigur că ai făcut alegerea corectă. Se poate să fi ratat oportunități de promovare, măriri de salarii și venituri superioare, mai multă desfătare a vieții în trup sau o viață bogată, dar ai profitat de ocazia de a fi mântuit. Faptul că ai pierdut sau ai renunțat la acele lucruri înseamnă că alegerea ta ți-a adus speranță și viabilitate pentru mântuire. Nu ai pierdut nimic. Dimpotrivă, după ce ai hrană și îmbrăcăminte, dacă dedici mai mult timp și energie, câștigi mai mulți bani, dobândești mai multe plăceri materiale și îți satisfaci trupul, însă, procedând astfel, ți-ai spulberat speranța de a fi mântuit, acesta nu este fără nicio îndoială un lucru bun pentru tine. Ar trebui să fii supărat și îngrijorat în privința asta; ar trebui să-ți ajustezi munca sau atitudinea față de viață și cerințele privind calitatea vieții fizice; ar trebui să renunți la anumite dorințe, planuri și proiecte pentru viața în trup care nu se conformează realității. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu, să vii în prezența Sa și să te hotărăști să-ți îndeplinești propria datorie, dedicându-ți mintea și trupul diverselor sarcini din casa lui Dumnezeu, străduindu-te ca, în viitor, în ziua în care se va termina lucrarea lui Dumnezeu, când El va examina lucrarea tuturor tipurilor diferite de oameni și va măsura statura tuturor acestor tipuri diferite de oameni, tu să faci parte din ele. Când măreața lucrare a lui Dumnezeu va fi înfăptuită, când Evanghelia Împărăției Lui va fi răspândită în tot universul, când se va desfășura această scenă plină de veselie, acolo vor fi truda, investiția și sacrificiul tău. Când Dumnezeu va primi slavă, când lucrarea Sa va fi răspândită în tot universul, când toată lumea va sărbători realizarea cu succes a măreței lucrări a lui Dumnezeu, în timpul desfășurării acelui moment de veselie, tu vei fi cel conectat cu această veselie. Vei fi unul dintre cei care iau parte la această veselie, nu cel care va plânge și va scrâșni din dinți, care se va bate peste piept și își va lovi spatele în timp ce toți ceilalți strigă și sar în sus de bucurie, nu cel care primește o pedeapsă aspră, care va fi pe deplin disprețuit și respins de Dumnezeu și eliminat de El. Desigur, și mai bine este că, atunci când măreața lucrare a lui Dumnezeu va fi înfăptuită, vei deține cuvintele Sale drept viață. Vei fi o persoană care a fost mântuită, fără să se mai răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, fără să mai încalce principiile, ci o persoană compatibilă cu Dumnezeu. În același timp, te vei bucura datorită tuturor lucrurilor la care ai renunțat inițial: salariu mare, plăceri trupești, tratament material bun, mediu de viață superior și aprecierea, promovarea și înălțarea din partea conducătorilor. Nu vei regreta că nu ai renunțat la acele oportunități de promovare, la acele ocazii de a-ți mări salariul și a acumula avere sau la acele șanse de a te răsfăța cu un stil de viață luxos. Pe scurt, cerințele și standardele pentru profesia pe care o exercită cineva, acestea fiind și principiile de practicare pe care ar trebui să le respecte, sunt toate rezumate în această zicală: „Mulțumește-te cu hrană și îmbrăcăminte.” Oamenii ar trebui să se rezume la urmărirea adevărului pentru a dobândi viață. Nu ar trebui să se lepede de adevăr și de calea cea dreaptă pentru a-și satisface dorințele trupești și pentru plăcere. Acesta constituie al doilea principiu pe care ar trebui să-l respecte oamenii în ceea ce privește cariera.

Referitor la subiectul renunțării la carieră, am discutat astăzi despre două principii. Ați înțeles aceste două principii? (Da.) Dacă principiile sunt clare, următorul pas este să evaluăm, pe baza lor, cum să le practicăm. În cele din urmă, cei care pot respecta aceste principii sunt cei care urmează calea lui Dumnezeu, în timp ce aceia care nu le pot respecta se abat de la calea lui Dumnezeu. Este foarte simplu. Dacă poți respecta principiile, vei dobândi adevărul; dacă nu respecți principiile, vei pierde adevărul. Dobândirea adevărului oferă speranța mântuirii; nedobândirea adevărului va duce la pierderea speranței de mântuire – pur și simplu așa stau lucrurile. Bine, să încheiem aici părtășia de azi. La revedere!

10 iunie 2023

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.