Cât privește condiționarea din partea familiei, în afară de gândurile și punctele de vedere pe care le-am menționat, mai este ceva? Vă rog să rezumați. Există multe lucruri care provin de la familie și, în China, oamenii se referă la ele drept „cultura din jurul mesei”. De exemplu, la masă, un copil ar putea spune: „Șefa de clasă, fata aceea cu trei dungi pe mânecă, îmi verifică mereu tema și spune că nu am terminat-o, deși am făcut-o. Se ia mereu de mine.” Părinții ar putea răspunde: „Tu ești băiat, ea e fată. De ce îți bați capul cu ea? Axează-te pe studii și fă-ți mama mândră. Când vei deveni șef de clasă, îi vei putea verifica tema, iar asta va rezolva lucrurile, nu-i așa?” Când aude asta, copilul s-ar putea gândi: „Are sens. Sunt băiat și, chiar dacă e șefa clasei, rămâne tot fată. Nu ar trebui să-mi bat capul cu ea. Dacă mă mai deranjează, o voi ignora și cu asta basta. Cu cât mă sâcâie mai mult, cu atât voi învăța mai mult. O voi depăși și, în semestrul viitor, voi deveni șef de clasă și o voi controla eu pe ea. Asta va rezolva lucrurile.” Acesta este un exemplu de cultură din jurul mesei. La masă, dacă un băiat începe să plângă, părinții i-ar putea spune: „Abține-te! De ce plângi? Nu ești bun de nimic!” Dacă plângi înseamnă că nu ești bun de nimic? Asta înseamnă că oamenii care nu plâng sunt promițători? Este fiecare băiat care n-a plâns niciodată un individ promițător? Uită-te la acei oameni promițători – au plâns sau nu când erau tineri? Au avut emoții? Au experimentat bucurie, mânie, durere și fericire? Le-au experimentat pe toate. Indiferent dacă cineva este o figură proeminentă sau o persoană obișnuită, fiecare are o latură de fragilitate umană sau de instinct omenesc. Din cauza educației parentale și a mediului social, oamenii percep adesea această latură ca fiind slabă, lașă, incompetentă sau ușor de hărțuit. Nu îndrăznesc niciodată să o dezvăluie public; în schimb, o exprimă în taină, într-un colț. Unele figuri proeminente, când înfruntă cele mai grele vremuri din carierele lor, fără să aibă pe nimeni care să le ajute sau să le sprijine, ar putea să aștepte până se retrag toți soldații, subordonații și slujitorii din jurul lor. Apoi, în cadă, își revarsă emoțiile, urlând ca niște lupi. După ce strigă, se gândesc la asta: „A auzit cineva? Nu m-am dezlănțuit cam mult? Mai bine aș lăsa-o mai moale!” Dar faptul că o lasă mai moale pare insuficient, așa că își acoperă gurile cu un prosop și continuă să urle ca niște lupi. Umanitatea normală necesită eliberarea și exprimarea diverselor emoții. Cu toate acestea, sub presiunea imensă din partea societății și sub opresiunea diverselor opinii publice, nimeni nu îndrăznește să-și exprime normal emoțiile. Pentru că, începând de la învățăturile și condiționarea din partea familiei, fiecărui individ i-au fost insuflate convingeri eronate precum: „Un bărbat nu ar trebui să se bazeze pe nimeni”, „Ca să forjezi fierul, trebuie să fii puternic”, „Dacă ești integru, zvonurile nu trebuie să te îngrijoreze” și „Dacă ai conștiința împăcată, nu trebuie să te temi că-ți va bate trecutul la ușă”. Mai este și „Un om amabil este hărțuit, la fel cum calul blând este călărit”, ceea ce transmite mesajul că ar trebui să eviți să fii o țintă ușoară și, în schimb, ar trebui să-i hărțuiești tu pe ceilalți. Ce înseamnă „amabil” în contextul „Un om amabil este hărțuit, la fel cum calul blând este călărit”? Înseamnă sincer, simplu, loial, bun și integru. Adică asta sugerează că ar trebui să eviți să fii acest tip de persoană, pentru că astfel de oameni sunt ținte ușoare. Așadar, ce ar trebui să devii în schimb? Ar trebui să devii un bădăran, un pungaș, un ticălos, un bandit, un om rău, un huligan – atunci nimeni nu va îndrăzni să se pună cu tine. Oriunde mergi, dacă discuțiile nu funcționează, trebuie să te comporți ca un ticălos și să fii capabil să faci o scenă, să faci crize, să fii absurd și să creezi haos. Oamenii care se comportă în felul acesta prosperă. În orice loc de muncă sau grup social, majoritatea oamenilor se tem de astfel de indivizi și nimeni nu îndrăznește să-i provoace. Sunt ca niște excremente de câine, urât mirositoare, sau ca niște insecte enervante și, odată ce le ai pe tine, e greu să scapi de ele. Trebuie să devii acest tip de persoană. Nu lăsa oamenii să creadă că ești o țintă ușoară sau ușor de provocat. Ar trebui să ai spini pe tot trupul. Dacă nu ai spini, nu vei fi capabil să te impui în această societate. Va exista mereu cineva care să te hărțuiască. Educația din partea familiei îți servește ca ghid pe drumul vieții, precum și ca o învățătură și insuflare specifică a principiilor de comportament. Cu alte cuvinte, părinții folosesc aceste gânduri și zicale ca să te învețe cum să te comporți, cum să te porți și să abordezi lucrurile. Ce fel de persoană îți spun să fii? La suprafață, unii părinți ar putea spune lucruri care sună bine, precum: „Copilul meu nu trebuie să devină o persoană proeminentă sau o celebritate; e suficient să fie un om bun.” Cu toate acestea, le spun copiilor lor și fraze precum: „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face”, „Un om amabil este hărțuit, la fel cum calul blând este călărit” și „Un bărbat nu ar trebui să se bazeze pe nimeni”. Așadar, după atâta vorbărie, le spun copiilor lor să fie oameni buni sau altceva? (Îi încurajează să fie neînfricați sau măcar capabili să se apere.) Spune-Mi, oare majoritatea părinților sunt dispuși să-și vadă copiii hărțuind pe alții sau ar prefera să-i vadă deosebit de integri și mergând pe calea cea dreaptă, dar fiind frecvent hărțuiți și supuși unei anumite excluderi? Ce fel de persoană ar trebui să devină copilul, ca să-și facă părinții fericiți, mândri și radianți? (Părinții sunt mândri când copiii lor sunt capabili să-i hărțuiască pe alții, dar consideră că este o rușine dacă ei sunt adesea abuzați, când merg pe calea cea dreaptă.) Dacă mergi pe calea cea dreaptă, dar ești adesea abuzat, părinții tăi vor simți durere, tristețe, mâhnire și nu vor fi dispuși să permită așa ceva. Care este rădăcina acestui lucru? Indiferent de motive, fiecare gând și punct de vedere pe care copiii îl învață de la părinții lor, despre felul în care să se comporte și să acționeze, este incorect și contrar adevărului. Pe scurt, aceste gânduri și puncte de vedere pe care părinții ți le insuflă nu te vor duce niciodată la prezența lui Dumnezeu și nici nu te vor îndruma pe calea urmăririi adevărului. Desigur, oamenii nu vor obține niciodată mântuirea, sub îndrumarea unor astfel de gânduri și puncte de vedere. Acesta este un fapt de netăgăduit. Așadar, indiferent care sunt intențiile sau motivațiile părinților tăi, indiferent ce influență au asupra ta, dacă ceea ce trăiești contrazice adevărul, se opune adevărului și te împiedică să te supui lui Dumnezeu și adevărului, atunci ar trebui să renunți la acel lucru.

Cu privire la diversele gânduri din condiționarea din partea familiei, care au constituit subiectul acestor ultime sesiuni de părtășie, deși aceste gânduri sunt folosite la scară largă și promovate printre oameni, indiferent de câți oameni sunt acceptate sau cât de mulți oameni le adoptă și oricât de mult se bazează oamenii pe ele, având în vedere răul pe care li-l fac indivizilor, este imperativ ca oamenii să renunțe la aceste gânduri și puncte de vedere. Trebuie să reexamineze sau să confrunte diverse chestiuni corespunzătoare acestor gânduri și puncte de vedere, căutând, în cuvintele lui Dumnezeu, căile de practicare corecte și adevărurile-principii, și trebuie să pătrundă în adevărurile-realități, sub premisa renunțării la această condiționare a gândirii, câștigând astfel speranța la mântuire. Prin intermediul acestor sesiuni de părtășie despre gândurile și punctele de vedere și diversele zicale specifice condiționate în tine de familia ta, mă întreb în ce măsură ați recunoscut diversele gânduri și puncte de vedere care există în adâncul sufletelor voastre. Pe scurt, orice s-ar întâmpla, aceste sesiuni de părtășie ar trebui să servească drept avertisment, oferindu-le oamenilor o înțelegere inedită a conceptului de familie, precum și o nouă înțelegere și comprehensiune a condiționării din partea rudelor, a gândurilor din partea familiei și a culturii familiale, oferindu-le o nouă metodă de abordare, precum și capacitatea de a adopta o perspectivă și o poziție corectă în felul în care își abordează familia. Indiferent de maniera exterioară în care îți abordezi familia, pe scurt, cu privire la gândurile și punctele de vedere eronate despre felul în care să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi, cu care te-a influențat familia ta, ar trebui să-l discerni pe fiecare dintre ele și apoi să renunți la aceste gânduri, unul câte unul, ca să adopți, cu o înțelegere pură, punctele de vedere și metodele învățate de oameni de la Dumnezeu și să accepți diversele puncte de vedere și metode corecte pe care Dumnezeu le împărtășește oamenilor, despre felul în care trebuie să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze. Asta ar trebui să facă persoanele care urmăresc sincer adevărul.

Un gând și un punct de vedere semnificativ pe care familiile îl insuflă oamenilor este că ei ar trebui să fie neînfricați și să folosească diverse mijloace pentru a se proteja. Având în vedere modul în care oamenii își protejează interesele, trupul și siguranța personală, după ce obțin mijloace și metode de relaționare cu lumea din condiționarea diverselor gânduri și puncte de vedere, care este scopul principal al familiilor care le insuflă aceste gânduri? Este acela de a proteja indivizii de hărțuire. Acum, să examinăm esența hărțuirii. Este bine să fii hărțuit? Poți evita asta? Există cineva care nu a fost hărțuit niciodată? Ce implică hărțuirea? În afară de faptul că speră că, în viitor, copiii lor se vor putea integra în societate și se vor putea impune în mod normal, părinții au și frica permanentă că aceștia vor fi hărțuiți. Prin urmare, părinții îți împărtășesc adesea anumite trucuri și mijloace de relaționare cu lumea, folosind aceste metode pentru a te proteja și împiedica să fii hărțuit. Întrucât părinții nu te pot însoți sau proteja tot timpul, când îți întinzi aripile și trebuie să zbori singur, ei te înarmează cu anumite gânduri și puncte de vedere, ca să se asigure că nu vei fi hărțuit. Sunt corecte aceste gânduri și puncte de vedere? Vă temeți că veți fi hărțuiți? Aveți acest gând și punct de vedere: „Când ajung în societate și în grupurile sociale și mai ales când interacționez cu non-credincioși, mi-e teamă că voi fi hărțuit – asta mă îngrijorează cel mai mult. Dacă întâlnesc pe cineva aproximativ egal cu mine, tot mă pot apăra. Dar dacă întâlnesc pe cineva mai neînfricat decât mine, nu voi îndrăzni să mă împotrivesc. Voi accepta pur și simplu orice hărțuire mă așteaptă. Nu pot face nimic în privința asta. Au susținători și oameni în culise, iar eu va trebui să îndur asta.” Este aceasta gândirea și punctul de vedere predominant pentru majoritatea oamenilor? (Înainte, aveam astfel de puncte de vedere. După ce mi-am pus credința în Dumnezeu, am început să mă înțeleg armonios cu frații și surorile. Când interacționez cu non-credincioși, chiar dacă înfrunt hărțuire și persecuție, știu că sunt permise de Dumnezeu și că există o lecție pe care trebuie s-o învăț. Așadar, mă tem mai puțin și, în schimb, am învățat să mă bazez pe Dumnezeu ca să experimentez asta.) Ce fel de om este deosebit de temător? (Cei cărora le lipsește credința în Dumnezeu.) În afară de acești indivizi, mai există cei care sunt deosebit de timizi, introvertiți și cu stimă de sine scăzută, care sunt slabi și firavi, care sunt mai puțin atractivi fizic sau au o statură mai mică și provin din medii sărace – mai ales cei care sunt batjocoriți și discriminați din cauza istoricului familial – care au un statut social umil, cărora le lipsesc abilitățile sau expertiza și sunt mână de lucru și cei cu dizabilități fizice, printre alții. Toți acești oameni sunt mai predispuși la a fi hărțuiți și se tem de asta. Este hărțuirea o problemă răspândită în societate? (Da.) Oriunde există oameni, se vor întâmpla aceste lucruri. Cum apare hărțuirea? (Fiindcă, după ce oamenii au fost corupți de Satana, aceștia au devenit foarte răi, dorind să-i hărțuiască pe alții, fără a fi hărțuiți ei înșiși. Așadar, aceste cazuri de opresiune există peste tot.) Acesta este un aspect. Unii nu vor să fie hărțuiți, așa că iau inițiativa, hărțuindu-i ei primii pe alții și intimidându-i, astfel încât nimeni nu îndrăznește să-i intimideze. De fapt, în adâncul sufletului, nu vor să se comporte în felul acesta; este obositor și pentru ei. Când îi dobori pe toți ceilalți, nu ești și tu obosit? Există o zicală: „Dacă ucizi o mie de inamici, pierzi opt sute de aliați.” Să luăm un arici, de exemplu: după ce-și aruncă țepii, nu este sistemul său nervos epuizat? Rănește oamenii când îi înțeapă și este și el obosit. Atunci, de ce face asta, dacă este atât de obositor? Pentru autoconservare – ariciul trebuie să facă un efort pentru a se proteja. Întrucât acestei lumi rele îi lipsesc principiile pozitive sau corecte pentru tratarea diverșilor oameni, iar oamenii sunt clasificați pe baza filosofiei Satanei pentru interacțiuni lumești și a ierarhiei sociale, pe baza acestor principii și criterii de diviziune inegală, apar divergențe și ierarhii între oameni. Când se întâmplă asta, oamenii nu pot interacționa corect și armonios. Concurează pentru a se afla în eșaloanele superioare, pentru a fi cei mai buni dintre cei mai buni. Cei din vârf îi pot domina pe ceilalți și îi pot hărțui și controla în voie. Întrucât această societate este nedreaptă, principiile de tratare a oamenilor sunt nedrepte. Astfel, interacțiunile dintre oameni sigur nu vor fi armonioase, iar principiile, metodele și mijloacele prin care oamenii interacționează unii cu alții devin toate inechitabile. Această nedreptate se referă în mod specific la unii oameni care compară puterea, istoricul familial, abilitățile, aptitudinile, aspectul fizic, înălțimea, precum și tacticile, schemele și strategiile. De unde provin toate aceste lucruri? Ele nu provin din adevăr sau de la Dumnezeu – ele provin de la Satana. Aceste lucruri de la Satana le sunt insuflate oamenilor și ei trăiesc după ele, așadar, cum crezi că vor interacționa oamenii? Îi vor trata pe toți corect? (Nu, nu o vor face.) Categoric nu. Poate chiar și cel mai simplu principiu al alegerii în casa lui Dumnezeu să funcționeze în lumea rea dominată de Satana? (Nu poate.) Care este esența motivului pentru care nu funcționează? Faptul că această lume rea nu este guvernată de adevăr; este guvernată de tendințe rele, precum și de diversele gânduri și filosofii ale Satanei. Așadar, nu se poate decât ca oamenii să se hărțuiască și să se controleze unii pe alții – aceasta este singura stare de fapt posibilă. Este imposibil să eviți hărțuirea – este destul de normală. Întrucât lumea nu se află sub imperiul adevărului, în această lume rea, atunci când oamenii interacționează unii cu alții, dacă nu ești hărțuitor, atunci ești hărțuit. Rolul tău nu poate fi decât unul dintre aceste două lucruri. În realitate, fiecare om este și hărțuitor, și hărțuit. Asta pentru că întotdeauna există atât oameni care îți sunt superiori, cât și oameni care îți sunt inferiori. Îi hărțuiești pe ceilalți pentru că ai un statut mai înalt decât ei, dar, în același timp, în vreme ce tu îi hărțuiești, există oameni cu un statut și o poziție și mai înaltă decât tine, care te vor hărțui, iar tu va trebui să le suporți hărțuirea. O clasă de oameni o hărțuiește pe alta: aceasta este relația dintre oameni, aceea de a hărțui și de a fi hărțuiți. Este singura relație. Nu există afecțiune familială autentică, iubire, toleranță, răbdare și nici posibilitatea de a trata fiecare persoană în mod corect și echitabil, conform principiilor. Deoarece această lume nu este condusă de adevăr, ci de Satana, relațiile care se formează între oameni nu pot fi decât cele de a hărțui și a fi hărțuit, de a folosi și a fi folosit. Acest lucru este inevitabil și nimeni nu poate scăpa de el. Poți spune că ești un șef al mafiei și că ai multe slugi și mulți lachei, iar tu îi hărțuiești și îi controlezi pe toți. Dar chiar și un cap al lumii interlope are superiori și mai există și guvernul. Deși se spune că oficialii și bandiții fac parte din aceeași familie, uneori, guvernul caută intenționat necazuri, obține avantaje și nu te lasă să scapi. Va trebui să plătești o sumă de bani la secția de poliție și să te dai bine pe lângă ei. Vezi tu, chiar dacă un șef al mafiei pare măreț, atunci când se duce la secția de poliție, tot trebuie să se poarte într-un mod servil – nu îndrăznește să fie arogant. Cum spun zicalele non-credincioșilor: „În timp ce preotul se urcă pe un stâlp, diavolul se urcă pe zece” și „Întotdeauna există un pește mai mare”. Asta înseamnă că fiecare persoană îi hărțuiește pe alții și este hărțuită, iar acestea sunt esența și fenomenul hărțuirii.

Cu privire la chestiunea hărțuirii, întrucât este un lucru pe care nu-l poate evita nimeni, cum ar trebui să-l abordezi? În biserică, deși s-ar putea să nu te temi că vei fi hărțuit, există așa ceva? Se poate întâmpla? Când interacționezi cu non-credincioși, s-ar putea să fii hărțuit de ei. Așadar, nu apare acest fenomen în biserică? (Ba da.) Apare, în diferite măsuri, pentru că toți oamenii sunt corupți de Satana. Înainte ca oamenii să obțină mântuirea, ei dezvăluie adesea corupție și unul dintre aspectele acestor dezvăluiri ale corupției este tratarea celorlalți conform propriei voințe și nu corect. Când apare această tratare nedreaptă a celorlalți, oamenii sunt hărțuiți și hărțuiesc. Așadar, aceste lucruri se întâmplă ocazional, iar oamenii nu pot scăpa de ele și nu le pot evita. Care este principiul corect de abordare și tratare a acestei chestiuni? (Conform cuvintelor lui Dumnezeu, conform principiilor.) Teoretic, așa se spune. Dar calea specifică de practicare? Cum înțelegi chestiunea de a hărțui și a fi hărțuit? De pildă, să spunem că scrii o scrisoare, ca să raportezi probleme cu un fals conducător, iar conducătorul fals vrea să te intimideze, spunând: „Dacă nu te liniștești și continui să-mi raportezi problemele superiorilor, să mă pârăști sau să scrii lucruri negative în evaluările mele, te omor! Am puterea să te exclud. Nu ți-e frică?” Cum ai gestiona această situație? Te amenință, adică te hărțuiește. Are puterea, iar tu ești un credincios de rând, așa că te chinuie în mod arbitrar, fără principii sau motiv. Te tratează la fel cum Satana tratează oamenii. Concret, nu te hărțuiește? Nu încearcă să te chinuie? (Ba da.) Așadar, cum ai gestiona această situație? Ai face un compromis sau ai susține principiile? (Aș susține principiile.) Teoretic, oamenii ar trebui să susțină principiile și nu ar trebui să se teamă de acest conducător fals. Care e baza acestui lucru? De ce nu ar trebui să te temi de el? Dacă într-adevăr te exclude, vei fi înspăimântat? Întrucât el chiar te poate exclude, s-ar putea să nu îndrăznești să susții principiile și s-ar putea să fii speriat. Unde se blochează această chestiune? Cum poți să fii speriat? (Pentru că nu cred despre casa lui Dumnezeu că este sub conducerea adevărului.) Acesta este un aspect. Trebuie să ai această credință și să spui: „Ești un om rău. Să nu crezi că, doar pentru că ești conducător acum, ai puterea de a mă exclude. Ar fi greșit să faci asta. Mai devreme sau mai târziu, această chestiune va fi dată în vileag. Casa lui Dumnezeu nu se află numai sub autoritatea ta. Dacă mă excluzi azi, în cele din urmă, vei fi pedepsit. Dacă nu crezi, așteaptă și o să vezi. Casa lui Dumnezeu e guvernată de adevăr, de Dumnezeu. Oamenii nu pot să te pedepsească, dar Dumnezeu te poate dezvălui și te poate elimina. Când îți vor fi date în vileag nelegiuirile, îți vei înfrunta pedeapsa.” Ai această credință? (Da.) Ai? Atunci de ce nu puteți spune asta? Se pare că vei fi în pericol dacă vei întâlni astfel de situații; îți lipsesc curajul și credința adevărată. Când înfrunți cu adevărat aceste chestiuni, când întâlnești oameni răi și antihriști care sunt atât de feroce, ale căror metode de chinuire a oamenilor sunt comparabile cu cele ale marelui balaur roșu, ce vei face atunci? Vei începe să plângi, spunând: „O, statura mea este mică, sunt timid, m-am temut mereu de necazuri, mi-e frică până și de o frunză, să nu cadă și să mă lovească în cap. Chiar sper că nu va trebui să înfrunt astfel de oameni. Ce-aș face dacă m-ar hărțui?” Te hărțuiesc? Nu te hărțuiesc; acela este Satana, care te chinuie. Privind lucrurile dintr-o perspectivă umană, ai spune: „Această persoană este formidabilă, are statut și hărțuiește oamenii neprihăniți și fără statut.” Asta se întâmplă? Din perspectiva adevărului, asta nu este hărțuire; e Satana, care îi face pe oameni să sufere, chinuindu-i, păcălindu-i, corupându-i și călcându-i în picioare. Cum ar trebui să tratezi și să abordezi aceste acțiuni de la Satana? Ar trebui să-ți fie frică de astfel de oameni? (Nu, ar trebui să-i raportez și să-i dau în vileag.) În sufletul tău, nu ar trebui să te temi de ei. Dacă în momentul acela, nu se cuvine să le raportezi problemele și să lupți împotriva lor, ar trebui să-i suporți temporar și, ulterior, să găsești momentul potrivit în care să-i denunți. Dacă, printre frați și surori, există indivizi cu discernământ, așa ca tine, ar trebui să vă uniți ca să-i denunțați și să le dați în vileag faptele rele. Dacă nu mai are nimeni discernământ și, atunci când ieși în față ca să-i denunți, toată lumea te respinge, pentru moment, ai răbdare. Când la biserica ta vin conducătorii de rang superior, pentru a verifica și urmări lucrarea, găsește un moment potrivit ca să le raportezi problemele acelor conducători, expunându-le clar și în detaliu faptele rele și lăsându-i pe conducători să-i înlăture. Este înțelept să faci asta? (Da.) Pe de o parte, trebuie să ai credință și să nu te temi de oameni răi, de antihriști sau de Satana. Pe de altă parte, nu ar trebui să le consideri acțiunile față de tine drept hărțuire; ar trebui să vezi esența acestora drept Satana, care păcălește, chinuie și calcă oamenii în picioare. Apoi, în funcție de situație, ar trebui să fii înțelept, ca să faci față chinului din partea lor, să găsești momentul oportun ca să-i dai în vileag și să-i denunți și să aperi interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Aceasta este mărturia în care ar trebui să rămâi ferm și datoria și obligația pe care ar trebui să le îndeplinești, ca om. Indiferent cum te hărțuiesc sau te tratează nedrept, nu considera asta hărțuire. Nu ei te hărțuiesc; Satana este cel care păcălește, calcă în picioare și chinuie oamenii. Ai spune că marele balaur roșu te hărțuiește, când persecută credincioșii în Dumnezeu? (Nu.) Nu te hărțuiește. De ce te persecută? (Pentru că esența lui este să se împotrivească lui Dumnezeu.) Esența lui este să se împotrivească lui Dumnezeu. Îl consideră dușman pe Dumnezeu și-I vede toată lucrarea ca pe un ghimpe în coasta lui. Îi consideră dușmani și pe oamenii aleși de Dumnezeu. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu, te va urî, exact cum se spune în Biblie: „Dacă lumea vă urăște, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră” (Ioan 15:18). Marele balaur roșu urăște oamenii, Îl urăște pe Dumnezeu, Îl privește ca pe un dușman și, mai mult decât atât, îi consideră dușmani pe cei care-L urmează pe Dumnezeu, mai ales pe cei care practică adevărul. De aceea vrea să te persecute, să te ucidă, să te împiedice să-L urmezi pe Dumnezeu, să te facă să-l venerezi și să-l urmezi pe el și să te facă să-L blestemi pe Dumnezeu. Ai putea spune: „Nu-L voi blestema.” Atunci te va amenința: „Dacă nu-L blestemi pe Dumnezeu, vei muri!” Va încerca să te silească să spui: „Partidul Comunist este bun” și tu vei răspunde: „Nu voi spune asta.” Atunci va zice: „Dacă nu vei spune asta, îți voi face zile fripte, te voi trata și-ți voi răspunde cu o tortură crudă!” Te hărțuiește? Nu, e Satana care abuzează oamenii. Înțelegi? (Înțeleg.) Trebuie să înțelegi corect atunci când abordezi chestiunea hărțuirii. În societate și în grupurile de oameni, dacă privești lucrurile dintr-o perspectivă umană, fiecare persoană are, pe rând, rolul de hărțuitor și rolul de hărțuit. Dar dacă privești lucrurile din perspectiva adevărului, nu ar trebui să le vezi în felul acesta. Esența comportamentului oricărei persoane care vrea să te hărțuiască și să te controleze nu se consideră a fi hărțuirea. Mai degrabă, este înșelătoria, abuzul, manipulările, călcatul în picioare și corupția din partea Satanei. Mai exact, înseamnă că nu te tratează conform metodelor raționale și umane, nu te tratează corect, ci adoptă perspectiva și poziția Satanei și folosesc gândurile Satanei drept ghid în felul în care te tratează, îți vorbesc și interacționează cu tine. De exemplu, să presupunem că împarți o cameră cu un om rău. Ajungi primul, așa că tu ar trebui să alegi, mai întâi, un loc potrivit și alegi patul de jos. Imediat ce ajunge și vede asta, spune: „A fost corect să alegi patul de jos? Eu încă nu am ales, e rândul tău? Îndrăznești să dormi în patul de jos în ciuda mea? Ce obrăznicie! Nici măcar nu ai discutat cu mine și pur și simplu ți-ai ales patul de jos, ca să dormi în el. Treci în patul de sus!” Tu răspunzi: „De ce să nu dormi tu în patul de sus? Ai ajuns după mine; conform acelei ordini, tu ar trebui să dormi în patul de sus.” El spune: „Ordine? N-am respectat niciodată nicio ordine! Nu stau la coadă nicăieri; n-aș sta la rând nici ca să-l întâlnesc pe președinte! Te-ai deranjat măcar să afli cine sunt? Îndrăznești să-mi vorbești despre stat la rând – ce obrăznicie! Vrei să mori? Treci în patul de sus!” Așadar, trebuie să te duci, ascultător, și să dormi în patul de sus. Te hărțuiește? Dintr-o perspectivă umană, asta pare a fi hărțuire. Te vede drept neprihănit, un om pe care îl poate manipula. Mai întâi, îți oferă o demonstrație intimidantă de forță și-ți dă o lecție, ca să te facă să înțelegi cine este el. Asta este o perspectivă umană sau una a sentimentelor umane sau a trupului. Dar dacă privești lucrurile din perspectiva adevărului, le vezi la fel? Ai ales primul patul de jos, totul era în regulă, dar a insistat să te muți, deranjându-te ca să te duci în patul de sus. Nu e absurd? Nu te chinuie? Așa-i că nu te tratează ca pe un om? Nu este lipsit de respect față de tine? Nu se comportă de parcă el ar fi șeful și te tratează ca pe un slujitor sau un sclav? Care este logica gândurilor lui? Fiecare om care nu este formidabil ca el este slujitorul lui, cineva căruia îi comandă, pe care poate să-l chinuie. Din perspectiva adevărului, asta nu poate fi numită hărțuire; este vorba despre chinuirea oamenilor. Cine este capabil să chinuie oamenii? Oamenii răi, demonii, bandiții, huliganii, canaliile, oamenii care nu sunt rezonabili, cărora le lipsește umanitatea și care nu au niciun respect pentru nimeni. Ei nu respectă regulile nicăieri. Se comportă de parcă ar fi șefi, ca și cum orice este bun, avantajos sau benefic li se cuvine doar lor. Alții nu au voie să aibă parte de astfel de lucruri și nici măcar să se gândească să le ia. Nu este aceasta o canalie? (Ba da.) Asta fac demonii și canaliile. Te chinuie în felul acesta, deci nu ți-ar fi teamă? Te-ai gândi: „Vai de mine, până la urmă, există oameni formidabili. El chiar crede că nu se cuvine ca eu să dorm în patul de jos. Ce se întâmplă?” Te-ai speria și, de atunci încolo, când ai vorbi cu el, ar trebui să fii selectiv. Ar trebui să meditezi la asta: „Nu pot să-l supăr și să-l provoc. Dacă-l provoc, îmi va face zile fripte.” Dacă ai această mentalitate, atunci el și-a atins scopul. Care este țelul lui? Vrea să te sperie, să te facă să-ți fie frică de el, să creeze o diferență ierarhică între tine și el, unde el este șeful, iar tu ești slujitorul și, oriunde mergi, trebuie să-l asculți și să îi cedezi. Nu este acesta principiul după care Satana face lucrurile? El trebuie să fie șeful tău, iar tu trebuie să fii servitorul lui. Trebuie să te disciplineze în mod arbitrar, să-ți dea ordine și să se joace cu tine; trebuie să-i cedezi în toate privințele. Nu poți fi egalul lui; dacă vrei să îi fii egal, singura situație în care vei putea s-o faci va fi când el va fi mort – nu meriți decât să fii egalul unui mort. Spune-Mi, în ce măsură ai fost hărțuit de el? În adâncul sufletului, te-au înspăimântat faptele lui rele și modul impunător de a fi? (Da.) Ai acceptat acest fapt, ai făcut un compromis, deci, pe cale de consecință, putem spune că ai fost corupt de el? Te-a prins în strânsoarea lui; când face lucruri rele și încalcă principiile, nu vei îndrăzni să spui ceva, pentru că, în trecut, te-a trimis din patul de jos în cel de sus, cu un singur șut. Nu vei mai îndrăzni să-l provoci; când îl vezi, îl vei ocoli și numai simpla lui menționare îți va provoca sudori reci. Nu înseamnă asta că te înspăimântă? Nu îndrăznești să-l tratezi corect, conform principiilor; te-a prins în strânsoarea lui. Care este esența faptului că te-a prins ferm în strânsoarea lui? Înseamnă că îi aparții și te controlează. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Așadar, cum ar trebui să abordezi această situație, pentru a evita să fii controlat de astfel de oameni? Ar trebui să privești chestiunea indivizilor răi, care hărțuiesc oamenii, ca pe un fenomen al Satanei, care corupe și abuzează oamenii. După ce ai văzut cu adevărat cum este această esență, cum ar trebui să o abordezi? În adâncul inimii tale, ar trebui să detești și să respingi indivizii răi, nu să te temi de ei. Ar trebui să te gândești: „O, vrei să dorm în patul de sus? Bine, voi dormi în patul de sus. Dar astăzi am văzut acțiunile unui alt om rău, am recunoscut esența unui alt om rău și, de acum înainte, voi putea discerne încă un tip de comportament pe care îl au oamenii răi în viața lor de zi cu zi și pe la spatele oamenilor. Începând de azi, voi urmări îndeaproape ce spun și ce fac ei și dacă se dedau înșelăciunii. În cazul în care sunt folosiți de casa lui Dumnezeu, voi vedea dacă acționează conform principiilor, dacă susțin interesele casei lui Dumnezeu, dacă risipesc jertfele și dacă îi mai chinuie pe alții.” În adâncul inimii tale, ar trebui să te rogi: „Dumnezeule, te rog să dai în vileag acest om rău, fă-mă să-i discern faptele rele și esența. Ajută-mă să strâng dovezi ale faptelor lui rele și dă-mi curaj, fă-mă să nu-mi fie frică de oameni răi, să am credință și putere să lupt împotriva lor.” Deși tot vei sta în aceeași cameră cu el și, aparent, nimic nu se va fi schimbat, în adâncul inimii, nu-ți va fi frică de el, pentru că tot ce-ți face nu este hărțuire; este dezvăluirea și darea în vileag a naturii lui satanice. Când îl vei privi în felul acesta, îți va mai fi frică de el? Cu fiecare faptă rea pe care o dezvăluie și cu fiecare cuvânt absurd pe care îl rostește, îl vei blestema în inima ta, spunând: „Ești un diavol, o satană, faci rău și te împotrivești lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, vei fi blestemat. Dumnezeu nu te va lăsa să scapi; în cele din urmă, vei fi dat în vileag!” Așa ar trebui să tratezi oamenii răi. Trebuie să ai credință și putere ca să te lupți cu ei și trebuie să te rogi lui Dumnezeu și apoi inima ta va avea putere și ție nu-ți va fi frică de ei. Ce spui despre asta? Au efect aceste tactici? (Da, au.) Când îi discerni din perspectiva adevărului, nu este mai practic decât ce te-au învățat părinții tăi: „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face”? Ce rost are să te păzești? Nu te poți păzi de abuzul și corupția din partea Satanei. Acestea nu sunt lucruri de care te poți păzi – ele sunt peste tot. Satana nu corupe oamenii doar la suprafață, doar extern; el îți corupe și gândurile. Te poți păzi de asta? Cel mai important este să te înzestrezi cu adevărul și să te bazezi pe Dumnezeu. Nu numai că ar trebui să discerni acțiunile oamenilor răi, dar și esența acestora și, în același timp, ar trebui să discerni diversele gânduri și puncte de vedere exprimate de ei. Apoi, înzestrează-te cu adevărul, folosind cuvintele lui Dumnezeu și adevărul ca să le dai în vileag și să le diseci, astfel încât să poată dobândi discernământ și frații și surorile tale. Apoi, toată lumea se poate ridica pentru a-i respinge. Nu este minunat? Dacă ești mereu în defensivă, în gardă, refuzând sau evitând mereu, asta înseamnă că ești un laș, nu este manifestarea unui biruitor.

După ce am avut părtășie despre toate aceste lucruri, aveți acum o perspectivă nouă asupra chestiunii hărțuirii? Este corectă hărțuirea? (Nu, nu este.) Care este natura hărțuirii? (Oamenii răi care îi chinuie pe alții.) În esență, este vorba de oamenii răi și de Satana care îi chinuie pe alții și îi păcălesc. Acum, care este natura actului de a fi hărțuit? (Înseamnă să fii slab, să nu practici adevărul, să nu îndrăznești să te ridici și să te împotrivești.) Așa este, să te temi de oamenii răi, să te temi de forțele rele, să nu ai credința de a lupta cu Satana, să nu ai credința de a recunoaște, discerne și vedea adevărata față urâtă a Satanei și să nu ai credința de a te împotrivi călcării în picioare și abuzului Satanei asupra ta – nu aceasta este natura? (Ba da.) Cei lipsiți de credință au întotdeauna un nod în stomac; le este mereu frică, gândindu-se: „Nu trebuie să fiu hărțuit de alții. Eu nu îi hărțuiesc pe alții și nu trebuie să fiu hărțuit de alții, așa cum a spus mama mea: «Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face.»” Se roagă lui Dumnezeu, spunând: „O, Dumnezeule, te rog să nu mă lași să întâlnesc oameni răi; sunt timid, am fost mereu neprihănit și simplu. Cred în Tine și Te urmez; trebuie să mă aperi!” Asta înseamnă să nu ai coloană vertebrală. Ai auzit atât de multe adevăruri și înțelegi atât de multe adevăruri. Nu ți-e teamă de diavoli și de Satana, deci de ce te temi de un om rău? Vă e teamă de marele balaur roșu? (Dacă mă prinde, mă voi teme, dar pot să mă rog lui Dumnezeu și să mă bazez pe El.) Asta înseamnă că nu ai fost înspăimântat de răutatea lui. Și aceasta este o manifestare care vine doar cu o anumită bază de credință. Unii spun: „Spui că mă tem de marele balaur roșu. Dacă mi-ar fi fost frică de marele balaur roșu, aș fi putut ajunge atât de departe? Nu asta este realitatea? Dar dacă îmi ceri să spun că nu mi-e frică de marele balaur roșu, tot mi-e puțin teamă să o fac. Dacă aude marele balaur roșu despre asta?” Încă mai există o oarecare teamă. Astfel de oameni se tem puțin să spună public că marele balaur roșu este ticălos și crud; le lipsește acea credință și statura lor este încă prea mică. Nu-ți cer să te lupți în mod deschis cu marele balaur roșu sau să îl provoci. Dar, în adâncul inimii tale, cel puțin ar trebui să știi că marele balaur roșu, acest demon, abuzează oamenii, îi corupe, îi păcălește, îi calcă în picioare și apoi îi devorează. Nu este vorba de hărțuire; nu este ca și cum îi hărțuiește și îi chinuie pe credincioși pentru că aceștia sunt neprihăniți, respectă regulile și legea. Este o prostie, o afirmație lipsită de înțelegere spirituală. Marele balaur roșu te abuzează. Cum te abuzează? Te amenință, te intimidează, te persecută și te torturează. De ce te abuzează? Ca să te facă să renunți la credința ta, să-L negi pe Dumnezeu, să-L abandonezi și apoi să faci compromisuri cu el și, în cele din urmă, să te facă să-l venerezi, să-l urmezi, să fii subjugat de el, să-i accepți diversele gânduri și să îngenunchezi înaintea lui, venerându-l. Se delectează cu asta; acesta este scopul pentru care te persecută. Deoarece vede că Îl urmezi pe Dumnezeu și nu pe el, devine gelos și nu vrea să te lase să scapi. Desigur, dacă nu-L urmezi pe Dumnezeu, oare te va lăsa să scapi? (Nu, îi abuzează și pe cei care nu cred în Dumnezeu.) Așa este, pe înțelesul tuturor, așa este el; mai exact, aceasta este esența-natura sa. Chiar și cei care îl urmează, cei care îi cântă laude, sunt în continuare abuzați, păcăliți și călcați în picioare de el și, după ce se folosește de ei, îi aruncă, chiar ucigându-i pe unii dintre ei pentru a le închide gura, devorându-i, în cele din urmă, cu totul. În orice caz, nu se termină bine pentru ei. Orice-ar fi, oamenii ar trebui să vadă clar că scopul final pentru care familiile condiționează și insuflă diverse gânduri și puncte de vedere în oameni nu este cu adevărat acela de a-i proteja sau de a-i conduce pe calea cea dreaptă. În schimb, este acela de a-i îndepărta de Dumnezeu, de a-i face să trăiască după filosofiile Satanei și de a-i face să accepte, în mod repetat și ciclic, modul în care sunt călcați în picioare de unele gânduri și condiționarea din partea diverselor tendințe rele care vin din partea societății și a Satanei. Oricare ar fi intențiile sau scopurile inițiale pe care le au familiile care fac acest lucru, în cele din urmă, asta nu îi poate îndruma pe oameni pe calea cea dreaptă sau nu îi poate conduce să pătrundă în adevărul-realitate și, în cele din urmă, să obțină mântuirea. Prin urmare, diversele gânduri și puncte de vedere care provin de la familii sunt lucruri la care oamenii trebuie să renunțe, lucruri la care ar trebui să renunțe în procesul și pe calea urmăririi adevărului. Ei bine, haideți să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. Pe curând!

4 martie 2023

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.