Unii părinți își cicălesc fiicele, spunând: „Ca femeie, ar trebui să urmezi bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine. Dacă te căsătorești într-o familie de cocoși, trebuie să te porți ca un cocoș; dacă te căsătorești într-o familie de câini, trebuie să te porți ca un câine.” Înțelesul este că nu ar trebui să te străduiești să fii o ființă umană bună, ci să te resemnezi să fii ca un cocoș sau ca un câine. Este aceasta o cale bună? În mod clar, când aude asta, oricine ar discerne că nu este bună, nu-i așa? Expresia „urmează bărbatul cu care te căsătorești” se adresează cu siguranță femeilor – atât de tragică este soarta lor. Sub influența și condiționarea din partea familiei, femeile se abandonează depravării: chiar urmează un cocoș, dacă se căsătoresc cu un cocoș, sau un câine, dacă se căsătoresc cu un câine, fără să se străduiască să meargă pe o cale bună, făcând orice le spun părinții să facă. Deși părinții îți insuflă acest gând, ar trebui să discerni dacă un astfel de gând este corect sau greșit, benefic sau dăunător pentru felul în care te comporți. Desigur, am avut deja părtășie despre acest aspect, în cadrul subiectului renunțării la căsătorie, așa că nu-l vom diseca și nu-l vom analiza aici, în mod specific. Pe scurt, toate aceste gânduri și puncte de vedere eronate, denaturate, superficiale, nesăbuite și chiar ticăloase și degenerate de la părinți sunt lucrurile la care ar trebui să renunți. Mai ales zicalele precum „Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine”, despre care tocmai am discutat, și „Căsătorește-te cu un bărbat pentru îmbrăcăminte și mâncare” – ar trebui să discerni aceste afirmații și să nu fii indus în eroare de astfel de gânduri insuflate de părinții tăi, crezând că „Sunt vândută omului cu care mă căsătoresc: el este stăpânul meu, ar trebui să fiu orice vrea el să fiu și să fac tot ce spune, iar soarta mea este legată de el. Odată ce ne căsătorim, amândoi suntem legați, ca două lăcuste pe o funie. Dacă el prosperă, prosper și eu; dacă nu prosperă, nici eu nu prosper. Prin urmare, zicala părinților mei, «Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine» va fi mereu corectă. Femeile nu ar trebui să fie independente sau să urmărească lucruri și, cu siguranță, nu ar trebui să aibă idei sau dorințe despre stabilirea perspectivei corecte asupra vieții și urmarea căii corecte în viață. Ar trebui doar să urmeze ascultătoare cuvintele părinților lor, «Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine.»” Este acesta un gând corect? (Nu.) De ce este greșit? „Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine” – mai există o frază cu un înțeles asemănător, și anume „Două lăcuste pe o singură funie”, ceea ce înseamnă că, odată ce te căsătorești cu el, soarta ta este legată de a lui. Dacă el prosperă, vei prospera și tu; dacă el nu prosperă, nici tu nu vei prospera. Așa stau lucrurile? (Nu.) Să vorbim mai întâi despre zicala „Dacă el prosperă, vei prospera și tu”. Este aceasta realitatea? (Nu.) Poate cineva să ofere un contraexemplu pentru a contrazice această chestiune? Nu vă puteți gândi la niciunul? O să vă ofer Eu un exemplu. De pildă, când o anumită femeie se căsătorește cu un bărbat, ea devine hotărâtă să îl urmeze. E la fel cum tind femeile să spună: „De azi înainte, îți aparțin”, adică „Îți sunt vândută, iar destinul meu este legat de al tău.” Făcând abstracție de femeia care se abandonează depravării, să vedem acum dacă fraza „Dacă el prosperă, vei prospera și tu” este corectă sau nu. Este adevărat că dacă el prosperă, automat vei prospera și tu? Să presupunem că pornește o afacere și ajunge într-o situație dificilă, înfruntând numeroase provocări, întâmpinând dificultăți peste tot, ducând lipsă de fonduri, de relații, de o locație potrivită pentru a deschide un magazin, de o piață în care să facă afaceri și de oameni care să-l ajute. Tu, ca soție, ești hotărâtă să-l urmezi; indiferent ce face, nu-l detești deloc, ci îl sprijini necondiționat. Cu timpul, afacerea lui prosperă, deschizând magazin după magazin, obținând beneficii economice și venituri tot mai mari. Soțul tău devine șef și, din șef, devine un magnat înstărit. Prosperă, nu-i așa? Ca în zicala „Orice bărbat cu bani devine rău”, care este, desigur, o realitate a acestei societăți și a acestei lumi rele. Odată ce soțul tău ajunge șef și, în cele din urmă, magnat, cât de ușor este să devină corupt? Se întâmplă în câteva clipe. După ce ajunge șef și începe să prospere, zilele tale bune se vor sfârși. De ce? Vor începe să apară grijile: „Are altă femeie? Oare mă va înșela? Îl seduce cineva? Se va plictisi de mine? Va înceta să mă iubească?” S-au terminat zilele tale fericite? După toți acești ani în care ai împărtășit greutățile cu el, te simți nefericită și obosită. Condițiile tale de trai au fost proaste, sănătatea ți s-a deteriorat și ți-ai pierdut frumusețea. Ai devenit o bătrână cu fața pământie. În ochii lui, s-ar putea să nu mai ai farmecul tinerei de care s-a îndrăgostit cândva. S-ar putea să se gândească: „Acum că sunt înstărit și influent, pot găsi pe cineva mai bun.” Pe măsură ce devine tot mai distant, începe să aibă gânduri active, începe să se schimbe. Nu ești în pericol atunci? Devine mare șef, în vreme ce tu ești o bătrână cu fața pământie – nu există un fel de disparitate și de inegalitate între voi? În aceste momente, nu ești nedemnă de el? Nu simte el că-ți este superior? Nu te detestă tot mai mult? Dacă da, zilele tale dificile abia încep. În cele din urmă, s-ar putea să-și pună dorințele în practică și să găsească altă femeie și să petreacă tot mai puțin timp acasă. Atunci când se întoarce, o face mai mult ca să se certe cu tine, trântește ușa și pleacă imediat după asta, uneori fără să dea niciun semn timp de câteva zile. Ținând cont de relația voastră din trecut, poți spera cel mult că îți va da bani sau se va îngriji de necesitățile tale de zi cu zi. Dacă faci cu adevărat mare caz, s-ar putea chiar să nu-ți mai plătească cheltuielile de întreținere. Deci, cum e? Doar pentru că el începe să prospere, soarta ta s-a îmbunătățit în vreun fel? Ești mai fericită sau mai nefericită? (Mai nefericită.) Ești mai nefericită. Zilele tale de nenorocire au sosit. Când înfruntă astfel de situații, de cele mai multe ori, femeile vor vărsa lacrimi amare și, datorită celor spuse de părinții lor, „Rufele murdare nu se spală în public”, vor suporta situația, gândindu-se: „Voi îndura până crește fiul meu și mă poate susține. Apoi voi scăpa de soțul meu!” Unele femei sunt destul de norocoase să vadă ziua în care fiii lor le devin un sprijin real, în vreme ce altele nu ajung atât de departe. Când fiul lor este încă mic, soțul decide să țină la el copilul și îi spune soției lui: „Pleacă, bătrână cu fața pământie!”, iar ea ar putea fi luată drept cerșetoare și alungată din propria casă. Așadar, când el prosperă, prosperi, neapărat, și tu? Chiar sunt sorțile voastre legate una de alta? (Nu.) Dacă afacerea lui are probleme continuu sau nu merge cum își dorește el, atunci, având nevoie de sprijinul, încurajarea, compania și grija ta și neavând calificarea și oportunitatea de a deveni corupt, s-ar putea să te prețuiască în continuare. Când nu prosperă, s-ar putea să te simți mai în siguranță și să ai pe cineva alături și vei capabilă să experimentezi căldura și fericirea căsniciei. Întrucât atunci când nu prosperă, nimeni din afară nu-i dă atenție sau nu-l prețuiește, iar tu devii singura persoană pe care se poate baza, te prețuiește. În acel caz, te vei simți în siguranță și relativ mai bine și mai fericită. Dar dacă prosperă și își ia avânt, atunci va zbura, dar te va lua și pe tine? Este corectă zicala unor părinți, „Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine”? (Nu, nu este.) În mod clar, asta împinge femeile într-un abis al suferinței. Dar principiul: „Îl voi urma dacă merge pe calea cea dreaptă și, dacă nu, îl voi părăsi”? Și acest principiu este greșit. Dacă te-ai căsătorit cu el, nu înseamnă că îi ești vândută și nici nu ar trebui să-l tratezi ca pe un străin. E suficient să-ți îndeplinești obligațiile în căsnicie. Dacă lucrurile merg bine, grozav; dacă nu, despărțiți-vă. Ți-ai îndeplinit obligațiile și ai conștiința curată. Dacă are nevoie ca tu să-ți îndeplinești responsabilitățile de a-l însoți, fă-o; dacă nu, despărțiți-vă. Acesta este principiul. Fraza: „Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine” e un nonsens – e dăunătoare. De ce este un nonsens? Îi lipsesc principiile: indiferent ce fel de persoană este un bărbat, îl urmezi fără discernământ. Dacă urmezi un bărbat bun, viața s-ar putea să merite trăită. Dar dacă urmezi un bărbat rău, nu te condamni? Astfel, indiferent ce fel de persoană este, ar trebui să ai o poziție precisă față de căsnicie. Trebuie să înțelegi că doar adevărul oferă protecție adevărată și o cale și principii pentru o viață demnă. Ceea ce oferă părinții sunt numai mici frânturi de experiență sau strategii bazate pe sentimentele sau interesele lor personale. Astfel de sfaturi nu te pot proteja deloc și nici nu-ți pot oferi principiile corecte de practică. De pildă, zicala „Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine”. Nu te poate face decât să devii ignorantă în privința căsniciei, făcându-te să-ți pierzi demnitatea și șansa de a alege calea cea dreaptă în viață. Mai important, s-ar putea să te facă și să pierzi șansa la mântuire. Așadar, indiferent de intenția din spatele cuvintelor părinților tăi, fie că a fost grijă, protecție, afecțiune, interese personale sau orice alt motiv, ar trebui să discerni diversele lor zicale. Chiar dacă intenția lor inițială are legătură cu bunăstarea și protecția ta, nu ar trebui să le accepți zicalele cu nepăsare și nesăbuință. În schimb, ar trebui să le discerni și să găsești principiile corecte de practică, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, nu să practici sau să te comporți conform cuvintelor lor. Mai ales zicala „Căsătorește-te cu un bărbat pentru îmbrăcăminte și mâncare”, pe care o spuneau adesea generațiile anterioare – este o greșeală și mai mare. Femeilor le lipsesc mâinile sau picioarele? Nu-și pot câștiga singure traiul, sau ce? De ce trebuie să se bazeze pe bărbați pentru îmbrăcăminte și mâncare? Femeile nu sunt inteligente? Comparativ cu bărbații, ce le lipsește femeilor? (Absolut nimic.) Așa e, nu le lipsește nimic. Femeile au capacitatea de a exista independent, iar aceasta le este oferită de Dumnezeu. Întrucât femeile au capacitatea de a trăi independent, de ce ar trebui să se bazeze pe bărbați ca să le susțină? Nu este acesta un gând eronat? (Ba da.) Aceasta este insuflarea unui gând greșit. Femeile nu ar trebui să se devalorizeze sau să se înjosească din cauza acestei zicale, depinzând de bărbați pentru necesitățile de bază. Desigur, este obligația bărbatului să plătească toate cheltuielile de trai pentru soția și familia sa, asigurându-se că femeia sa are ce mânca și ce îmbrăca. Totuși, femeile nu ar trebui să se căsătorească numai pentru mâncare sau îmbrăcăminte sau să aibă astfel de gânduri și puncte de vedere. Întrucât ai abilitatea de a trăi independent, de ce te-ai baza pe un bărbat pentru necesitățile de bază? Nu se datorează asta, într-o anumită măsură, influenței părinților și condiționării gândurilor din partea familiei? Dacă o femeie primește această condiționare a educației familiale, atunci fie este leneșă, nu vrea să facă nimic, ci doar dorește să se bazeze pe altcineva pentru probleme legate de hrană și îmbrăcăminte, fie a acceptat gândurile părinților ei, crezând că femeile nu sunt bune de nimic și că nu pot și nu ar trebui să rezolve singure aceste probleme legate de hrană și îmbrăcăminte, ci ar trebui pur și simplu să se bazeze pe bărbați pentru ele. Asta nu înseamnă că se abandonează depravării? (Ba da.) De ce este greșit să adopți astfel de gânduri și puncte de vedere? Ce afectează ele? De ce ar trebui să se renunțe la aceste gânduri depravate? Dacă un bărbat îți asigură mâncarea și îmbrăcămintea și atunci îl vezi ca pe stăpânul tău, un superior, cel care decide totul, nu l-ai consulta în orice chestiune, mare sau mică? (Ba da.) De exemplu, dacă tu crezi în Dumnezeu, ai putea gândi: „Îl voi întreba pe cel care ia deciziile dacă am voie să cred în Dumnezeu; dacă spune da, voi crede, dacă nu, nu.” Chiar și atunci când casa lui Dumnezeu le cere oamenilor să-și îndeplinească îndatoririle, tu tot trebuie să-i ceri permisiunea; dacă e bucuros și e de acord, îți poți face datoria, dar dacă nu, nu poți. În calitate de credincioasă în Dumnezeu, dacă poți să Îl urmezi sau nu depinde de atitudinea soțului tău față de tine și de felul în care te tratează. Poate soțul tău să discearnă dacă această cale este adevărată sau falsă? Dacă îl asculți, îți va garanta asta mântuirea și intrarea în Împărăția Cerurilor? Dacă soțul tău este înțelept și poate auzi glasul lui Dumnezeu, dacă este una dintre oile lui Dumnezeu, atunci s-ar putea să beneficiezi alături de el, dar tu doar beneficiezi alături de el. Totuși, dacă este un ticălos și un antihrist și nu poate pricepe adevărul, ce vei face? Vei mai crede? Nu ai urechi sau creier? Nu poți asculta cuvintele lui Dumnezeu? După ce le auzi, nu poți discerne singură? Poate soțul tău să-ți determine soarta? Îți controlează și îți orchestrează destinul? I te-ai vândut lui? Aceste doctrine le sunt clare tuturor, dar când vine vorba de anumite probleme care implică principiile, oamenii tind să fie, în mod inconștient, influențați de condiționarea acestor gânduri și puncte de vedere din partea familiei lor. Când aceste gânduri și puncte de vedere te influențează, faci adesea judecăți greșite și, îndrumată de gândurile din spatele acestor judecăți eronate, faci alegerile greșite, care te conduc apoi pe calea greșită și, în cele din urmă, te ruinează. Ai ratat șansa de a-ți face datoria, de a câștiga adevărul și de a fi mântuită. Ce a dus la prăbușirea ta? La suprafață, pare că ai fost indusă în eroare și influențată de un bărbat, ruinată de el. Dar în realitate, propriul gând profund înrădăcinat a dus la prăbușirea ta. Cu alte cuvinte, cauza acestui final este gândul următor: „Urmează bărbatul cu care te căsătorești, fie că este cocoș sau câine”. Prin urmare, este esențial să renunți la acest gând.

Acum, privind retrospectiv la gândurile și punctele de vedere de la părinți și familii, despre care am avut părtășie, care implică principiile și strategiile de relaționare cu lumea, regulile jocului, căile lumii, rasa, bărbații și femeile, căsnicia și așa mai departe – există printre acestea vreun lucru care este pozitiv? Există vreunul care te poate îndruma, într-o anumită măsură, pe calea urmăririi adevărului? (Nu.) Niciunul dintre ele nu te ajută să devii o ființă creată adevărată sau calificată. Dimpotrivă, fiecare dintre ele te rănește profund, corupându-te prin intermediul condiționării acestor gânduri și puncte de vedere, făcând ca oamenii din ziua de azi să fie, în adâncul ființei lor, înrobiți, controlați, influențați și tulburați de diverse gânduri și puncte de vedere eronate. Deși în adâncul inimii oamenilor, familia este un loc cald, plin de amintiri din copilărie și un refugiu pentru suflet, diversele influențe negative ale familiei asupra lor nu ar trebui să fie subestimate. Căldura familiei nu poate dizolva aceste gânduri greșite. Căldura familiei și amintirile frumoase pe care le aduce le oferă oamenilor doar o oarecare consolare și satisfacție, la nivelul afecțiunii fizice. Cu toate acestea, în ceea ce privește lucruri precum comportamentul și relaționarea cu lumea, calea pe care ar trebui să o urmezi, sau ce fel de perspectivă asupra vieții și ce valori să stabilești, condiționarea din partea familiei este complet dăunătoare. Din această perspectivă, chiar dinainte să intre în societate, omul a fost deja corupt de diverse gânduri și puncte de vedere din familie – a fost supus deja condiționării, controlului și influenței diverselor gânduri și puncte de vedere eronate. Se poate spune că familia este locul unde se primesc mai întâi toate gândurile și punctele de vedere eronate și locul în care acestea încep să fie folosite și aplicate liber. Familiile joacă acest fel de rol în viața fiecărui om și în viața lui cotidiană. Părtășia noastră despre acest subiect nu înseamnă că le cerem oamenilor să renunțe la familie în ceea ce privește afecțiunea, sau să se despartă sau să taie legăturile în aparență cu familiile lor. Se referă doar la a le cere oamenilor să recunoască în mod specific, să discearnă și, desigur, să renunțe mai precis și mai practic la diversele gânduri și puncte de vedere eronate, insuflate de familiile lor. Aceasta este practica specifică pe care ar trebui să o adopte cel care urmărește adevărul, atunci când abordează subiecte legate de familie.

Sunt multe subiecte legate de familie. Nu-i adevărat că aceste zicale, pe care familia le condiționează în oameni, cele despre care am avut părtășie, sunt destul de comune? (Ba da.) Le auzim adesea spuse printre familii – dacă nu într-o familie, atunci în alta. Nu sunt aceste zicale răspândite și reprezentative? Majoritatea familiilor au insuflat aceste gânduri și puncte de vedere în diferite măsuri. Fiecare zicală despre care am avut părtășie apare în diferite moduri în majoritatea familiilor și este insuflată în diverse etape ale creșterii unei persoane. Din ziua în care unui om îi sunt insuflate aceste gânduri, el începe să le accepte, dobândind o anumită conștientizare și acceptare față de ele și apoi, fără să se poată apăra, adoptă aceste gânduri și puncte de vedere drept strategiile și modalitățile lui de relaționare cu lumea, pentru a trăi și supraviețui în viitor. Desigur, mulți le consideră și o bază pentru a se impune în societate. Astfel, aceste gânduri și puncte de vedere nu numai că pătrund în viețile cotidiene ale oamenilor, dar și în lumea lor interioară și în diversele probleme pe care le întâmpină pe calea supraviețuirii lor. Când apar diferite probleme, diversele gânduri și puncte de vedere din inimile oamenilor îndrumă felul în care ei gestionează aceste chestiuni; când apar aceste diferite probleme, ei sunt dominați și guvernați de diferite gânduri și puncte de vedere, precum și de principii și strategii de relaționare cu lumea. Cu îndemânare, oamenii pot aplica aceste gânduri și puncte de vedere eronate în viața reală. Sub îndrumarea diverselor gânduri și puncte de vedere greșite, ei merg în mod firesc pe o cale incorectă. Întrucât acțiunile, comportamentul, viețile și existența lor sunt dictate de gânduri greșite, e inevitabil să meargă și pe căi greșite în viață. De vreme ce rădăcina gândurilor care îi îndrumă este greșită, calea lor este, firește, greșită. Direcția căii lor este denaturată, făcând finalul destul de clar. Oamenii, condiționați de diversele gânduri ale familiilor lor, merg pe calea greșită și apoi rătăcesc, din cauza acesteia. Prin urmare, se îndreaptă spre iad, spre distrugere. În final, cauza prăbușirii lor se află în diversele gânduri greșite condiționate de familiile lor. Având în vedere consecințele grave, oamenii ar trebui să renunțe la condiționarea diverselor gânduri date de familiile lor. În prezent, influența asupra oamenilor a condiționării diverselor gânduri eronate îi împiedică să accepte adevărul. Îndrumați de aceste gânduri greșite și din cauza existenței lor, adesea, oamenii nu pot pricepe adevărul și chiar îl resping și i se împotrivesc în inimile lor. Mai rău, bineînțeles, unii ar putea lua decizia de a-L trăda pe Dumnezeu. Așa stau lucrurile acum, dar pe termen lung, în circumstanțele în care oamenii nu pot accepta adevărul sau îl trădează, aceste gânduri eronate îi fac să meargă pe o cale greșită, opusă adevărului, trădându-L și respingându-L pe Dumnezeu. Sub îndrumarea unei astfel de căi greșite, chiar dacă par să-L asculte pe Dumnezeu vorbind și să-I accepte lucrarea, în cele din urmă, nu pot fi cu adevărat mântuiți din cauza căii greșite pe care se află. Este cu adevărat regretabil. Prin urmare, dat fiind că influența familiei tale poate duce la consecințe atât de grave, omul nu ar trebui să banalizeze aceste gânduri. Dacă ai fost condiționat de gândurile greșite corespunzătoare din partea familiei tale, despre diferite probleme, atunci ar trebui să le examinezi și să renunți la ele – nu le mai păstra. Indiferent de gând, dacă este greșit și se împotrivește adevărului, singura cale corectă pe care ar trebui s-o alegi este renunțarea. Practica precisă de a renunța este următoarea: criteriile sau baza pe care privești, faci sau gestionezi această chestiune nu ar mai trebui să fie gândurile eronate insuflate de familia ta, ci cuvintele lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să fie necesar să plătești un preț în acest proces, motiv pentru care ai putea crede că acționezi împotriva voinței tale, că pierzi respectul celorlalți și s-ar putea chiar să suferi o pierdere pentru interesele tale trupești, indiferent ce înfrunți, ar trebui, în mod persistent, să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu și principiilor pe care ți le spune El, și nu ar trebui să renunți. Procesul acestei transformări va fi cu siguranță o provocare, nu va fi ușor. De ce nu va fi ușor? Este o luptă între lucruri negative și pozitive, între gânduri rele de la Satana și adevăr și între voința și dorința ta de a accepta adevărul și lucrurile pozitive contra gândurilor și punctelor de vedere eronate din inima ta. De vreme ce este o luptă, s-ar putea să suferi și ar trebui să plătești un preț – asta trebuie să faci. Dacă un om vrea să meargă pe calea urmăririi adevărului și să obțină mântuirea, trebuie să accepte aceste fapte și să experimenteze aceste lupte. Desigur, în timpul acestor lupte, cu siguranță vei plăti un preț, vei suferi o durere și vei renunța la anumite lucruri. Indiferent de felul în care arată procesul, să fii, în final, capabil să atingi teama de Dumnezeu și să te ferești de rău, să câștigi adevărul și să obții mântuirea – acesta este țelul final. Prin urmare, orice preț plătit pentru acest țel merită, pentru că este cel mai corect țel și ceea ce ar trebui să urmărești, ca să devii o ființă creată calificată. Pentru a atinge acest țel, indiferent cât efort depui sau ce preț trebuie să plătești, nu ar trebui să faci compromisuri, să te sustragi, sau să te temi, pentru că, atât timp cât urmărești adevărul și intenționezi să te temi de Dumnezeu, să te ferești de rău și să fii mântuit, atunci, când înfrunți orice luptă sau bătălie, nu ești singur. Cuvintele lui Dumnezeu te vor însoți; ai drept sprijin pe Dumnezeu și cuvintele Lui, așa că nu ar trebui să te temi, nu-i așa? (Așa e.) Așadar, din aceste câteva puncte, fie că e condiționarea gândurilor greșite din partea familiei sau din orice altă sursă, omul ar trebui să aleagă să renunțe la ea. De exemplu, așa cum tocmai am avut părtășie, familia îți spune adesea: „Omul nu ar trebui să intenționeze niciodată să le facă rău altora, dar ar trebui să se păzească mereu de răul pe care alții i l-ar putea face”. De fapt, practicarea renunțării la acest gând este simplă: pur și simplu acționează conform principiilor pe care Dumnezeu le spune oamenilor. „Principiile pe care Dumnezeu le spune oamenilor” – această expresie este destul de vastă. Cum se practică, în mod specific? Nu trebuie să diseci dacă ai intenția de a le face rău celorlalți și nici nu trebuie să te păzești de ceilalți. Așadar, ce ar trebui să faci? Pe de o parte, ar trebui să fii capabil să menții, cum se cuvine, relații armonioase cu ceilalți; pe de altă parte, când relaționezi cu diverși oameni, ar trebui să folosești cuvintele lui Dumnezeu drept bază și adevărul drept criteriu pentru a discerne ce fel de persoane sunt și apoi să-i tratezi pe baza principiilor corespunzătoare. Atât e de simplu. Dacă sunt frați și surori, tratează-i corespunzător; dacă sunt sinceri în urmărirea lor, fac sacrificii și se sacrifică pe ei înșiși, atunci tratează-i ca pe niște frați și surori care își îndeplinesc sincer datoria. Dacă sunt neîncrezători, care nu sunt dispuși să-și îndeplinească datoria, vrând doar să-și trăiască viețile, atunci nu ar trebui să-i tratezi ca pe niște frați și surori, ci ca pe niște non-credincioși. Când privești oamenii, ar trebui să te uiți la ce fel de persoane sunt, la firea, umanitatea și atitudinea lor față de Dumnezeu și de adevăr. Dacă pot accepta adevărul și sunt dispuși să-l practice, tratează-i ca pe niște frați și surori adevărate, ca pe niște rude. Dacă umanitatea lor este rea, iar ei doar spun că practică de bunăvoie adevărul, având capacitatea de a discuta doctrine, dar fără să practice niciodată adevărul, atunci tratează-i ca pe niște simpli muncitori, nu ca pe niște rude. Ce-ți spun aceste principii? Îți spun principiul cu care să tratezi diferite feluri de oameni – acesta este un principiu pe care l-am discutat adesea, adică tratarea oamenilor cu înțelepciune. Înțelepciune este un termen general, dar, în mod specific, înseamnă să ai metode și principii distincte de a relaționa cu diferite tipuri de oameni – toate bazate pe adevăr, nu pe sentimente, preferințe, sau păreri personale, pe avantajele sau dezavantajele pe care ți le aduc, sau pe vârsta lor, ci numai pe cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, în relaționarea cu oamenii, nu trebuie să analizezi dacă ai intenția de a face rău altora sau să te păzești de alții. Dacă tratezi oamenii cu principiile și metodele pe care ți le-a dat Dumnezeu, toate ispitele vor fi evitate, iar tu nu vei cădea în ispite și vei evita conflictele. Atât este de simplu. Acest principiu este potrivit și când relaționezi cu lumea non-credincioșilor. Când vezi pe cineva, te vei gândi: „Este rău, un diavol, un demon, un bandit, sau un ticălos. Nu trebuie să mă păzesc de el; nu-i voi da atenție și nu-l voi provoca. Dacă lucrarea necesită interacțiune, atunci mă voi ocupa de ea într-o manieră oficială și imparțială. Dacă nu este necesar, voi evita contactul sau asocierea și nici nu-l voi apăra, nici nu-l voi linguși. Nu va fi capabil să-mi găsească vreo vină. Dacă vrea să mă hărțuiască, Îl am pe Dumnezeu. Mă voi baza pe El. Dacă El îi permite să mă hărțuiască, voi accepta asta și mă voi supune. Dacă Dumnezeu nu-i permite, nu va fi capabil să-mi atingă niciun fir de păr.” Nu este aceasta credință adevărată? (Ba da.) Trebuie să ai această credință adevărată și să nu te temi de el. Nu spune că este doar un bandit local sau neînsemnat: chiar și când înfruntăm marele balaur roșu, respectăm acest principiu. Dacă marele balaur roșu îți interzice să crezi în Dumnezeu, stai la discuții cu el? Îi predici? (Nu.) De ce nu? (Pentru că e inutil să-i predic.) Este un diavol, nu merită să asculte predici. Nu trebuie să strici orzul pe gâște. Adevărul nu este rostit pentru fiare sau diavoli; este menit oamenilor. Chiar dacă diavolii sau fiarele ar putea înțelege, nu le-ar fi predicat lor. Nu merită! Cum este acest principiu? (Bun.) Cum îi tratezi pe cei cu umanitate rea, pe cei răi, pe proști și pe agresorii absurzi din biserică, sau pe cei din societate, care au o oarecare putere, care provin din familii mari sau au o anumită importanță? Tratează-i așa cum ar trebui să fie tratați. Dacă sunt frați și surori, apropie-te de ei. Dacă nu, ignoră-i și tratează-i ca pe niște neîncrezători. Dacă se încadrează în principiile de împărtășire a Evangheliei, împărtășește-le-o. Dacă nu sunt obiectul Evangheliei, nu te întâlni și nu te apropia de ei în viața asta. Atât e de simplu. Cu diavolii și cu satanele, nu este nevoie să te păzești, construind un caz împotriva lor sau pentru răzbunare. Pur și simplu ignoră-i. Nu-i provoca și nu te apropia de ei. Dacă, dintr-un oarecare motiv, este inevitabil să interacționezi sau să relaționezi cu ei, atunci abordează lucrurile într-o manieră oficială și imparțială și pe baza principiilor. Atât este de simplu. Principiile și metodele de acționare și comportament pe care Dumnezeu le predă oamenilor te ajută să te porți cu demnitate, permițându-ți să trăiești o asemănare umană tot mai mare. Pe când calea pe care o înveți de la părinții tăi, deși pare să te protejeze și să aibă grijă de tine, de fapt, te induce în eroare și te împinge într-un abis de suferință. Ceea ce te învață ei nu este calea cea dreaptă sau o abordare înțeleaptă după care să te comporți, ci o cale vicleană și demnă de dispreț, care este contrară adevărului și nu are nicio legătură cu el. Așadar, dacă accepți numai gândurile condiționate în tine de părinții tăi, îți va fi greu și anevoios să accepți adevărul, iar practicarea acestuia devine o provocare. Cu toate acestea, dacă ești hotărât să renunți cu adevărat la aceste gânduri despre comportament și despre principiile de relaționare cu lumea, care provin de la familia ta, acceptarea adevărului devine mai ușoară și la fel și practicarea lui.