Pe lângă că te-au crescut, ți-au asigurat hrana, îmbrăcămintea și educația, ce ți-au oferit părinții tăi? Nu ți-au făcut decât necazuri, nu-i așa? (Ba da.) Dacă nu te-ai fi născut într-o astfel de familie, toate diversele efecte de condiționare pe care familia le are asupra ta s-ar putea să nu fi existat. Condiționarea din partea familiei tale nu ar fi existat, dar efectele de condiționare din partea societății tot ar exista – nu poți scăpa de ele. Indiferent din ce perspectivă privești lucrurile, fie că aceste efecte de condiționare provin de la familia ta sau de la societate, aceste idei și păreri provin practic de la Satana. Doar că fiecare familie acceptă aceste diverse zicale de la societate, cu grade diferite de convingere și punând accent pe diferite puncte. Apoi folosește metodele corespunzătoare pentru a educa și condiționa următoarea generație a familiei. Fiecare primește tot felul de condiționări, în grade variate, în funcție de familia din care provine. Dar, de fapt, aceste efecte de condiționare provin din societate și de la Satana. Doar că aceste efecte de condiționare sunt inculcate profund în mințile oamenilor, prin intermediul cuvintelor și acțiunilor concrete ale părinților, folosind metode mai directe care îi fac pe oameni mai receptivi la ele, astfel încât ei acceptă această condiționare și ea se transformă în principiile și modurile lor de a relaționa cu lumea și, de asemenea, în fundamentul după care privesc oamenii și chestiunile, se comportă și acționează. De exemplu, idea și părerea despre care tocmai am vorbit – „Când cineva bate gongul, ascultă-i sunetul; când cineva vorbește, ascultă-i glasul” – este, de asemenea, un efect de condiționare care provine de la familia ta. Indiferent ce efect de condiționare exercită familia asupra lor, oamenii îl privesc din perspectiva membrilor familiei și, prin urmare, îl acceptă ca pe un lucru pozitiv și ca pe propriul talisman, pe care îl folosesc ca să se protejeze. Asta pentru că oamenii se gândesc că tot ce provine de la părinții lor este rezultatul practicii și al experienței acestora. Din toată lumea, doar părinții lor nu le-ar face niciodată rău și numai părinții lor vor ca ei să ducă o viață mai bună și să-i protejeze. Prin urmare, oamenii acceptă, fără discernământ, diverse idei și păreri de la părinții lor. În felul acesta, ei acceptă în mod firesc condiționarea acestor diverse idei și păreri. Odată ce oamenii au fost condiționați de aceste diverse idei și păreri, nu se îndoiesc niciodată de ele sau nu discern ceea ce sunt ele cu adevărat, pentru că îi aud adesea pe părinții lor spunând astfel de lucruri. De exemplu: „Părintele are întotdeauna dreptate”. Ce înseamnă această zicală? Înseamnă că indiferent dacă părinții tăi au dreptate sau greșesc, practic, întrucât ți-au dat viață și te-au crescut, în ceea ce te privește, tot ceea ce fac ei este corect. Nu poți să judeci dacă au dreptate sau nu și nici nu poți să-i respingi, cu atât mai puțin să li te împotrivești. Aceasta se numește pietate filială. Chiar dacă părinții tăi au greșit și chiar dacă unele dintre ideile și părerile lor sunt învechite sau greșite, sau felul în care te educă și ideile și părerile cu care te educă nu sunt corecte sau pozitive, nu trebuie să te îndoiești de ei sau să-i respingi, pentru că există o zicală despre asta – „Părintele are întotdeauna dreptate.” Când este vorba despre părinți, nu ar trebui niciodată să discerni sau să evaluezi dacă au dreptate sau nu, pentru că în ceea ce-i privește pe copii, viețile lor și tot ceea ce au provine de la părinții lor. Nimeni nu este mai presus de părinții tăi, așa că, dacă ai conștiință, nu ar trebui să-i critici. Indiferent cât de mult greșesc sau cât de imperfecți sunt, ei sunt totuși părinții tăi. Ei sunt oamenii cei mai apropiați de tine, care te-au crescut, oamenii care te tratează cel mai bine și cei care ți-au dat viață. Nu acceptă toată lumea această zicală? Și tocmai pentru că există această mentalitate, părinții tăi cred că te pot trata fără scrupule și pot folosi diverse metode ca să te îndrume să faci tot felul de lucruri și să-ți insufle diverse idei. Din punctul lor de vedere, se gândesc: „Motivele mele sunt corecte, este pentru binele tău. Tot ceea ce ai ți-a fost dat de mine. Eu ți-am dat viață și te-am crescut, așa că, indiferent cum te tratez, nu pot greși, pentru că tot ceea ce fac este pentru binele tău, nu te-aș răni și nu ți-aș face rău.” Din perspectiva copiilor, este corect ca atitudinea lor față de părinți să se bazeze pe această zicală: „Părintele are întotdeauna dreptate”? (Nu, este greșit.) Cu siguranță este greșit. Deci cum ar trebui să discerni această zicală? Din câte aspecte putem diseca incorectitudinea acestei zicale? Dacă o privim din perspectiva copiilor, viețile și trupurile lor provin de la părinții lor, care au și bunătatea de a-i crește și a-i educa, așadar, copiii ar trebui să le asculte fiecare cuvânt, să-și îndeplinească obligația filială și să nu le caute vină părinților lor. Importanța ascunsă a acestor cuvinte este că nu ar trebui să-ți discerni părinții așa cum sunt ei cu adevărat. Dacă analizăm lucrurile din această perspectivă, este corectă această părere? (Nu, este greșită.) Cum ar trebui să tratăm această chestiune, în conformitate cu adevărul? Care ar fi modalitatea corectă de exprimare? Sunt trupurile și viețile copiilor date de părinții lor? (Nu.) Trupul unei persoane provine de la părinții ei, dar de unde provine abilitatea părinților de a avea copii? (Este dată de Dumnezeu și provine de la El.) Dar sufletul unei persoane? De unde provine? Și acesta provine de la Dumnezeu. Deci, în esență, oamenii sunt creați de Dumnezeu și toate acestea sunt prestabilite de El. Dumnezeu a fost Cel care a prestabilit să te naști în această familie. Dumnezeu a trimis un suflet acestei familii și apoi te-ai născut tu și ai această relație prestabilită cu părinții tăi – acest lucru a fost prestabilit de Dumnezeu. Datorită suveranității și prestabilirii din partea lui Dumnezeu, părinții tăi au fost capabili să te aibă și te-ai născut în această familie. Asta înseamnă să privim lucrurile de la sursă. Dar dacă Dumnezeu nu predestina lucrurile în felul acesta? Atunci părinții tăi nu te-ar fi avut, iar tu nu ai fi avut această relație copil-părinte cu ei. Nu ar fi existat relații de sânge, afecțiunea familiei și niciun fel de conexiune. Prin urmare, e greșit să spunem că viața unei persoane îi este dată de părinții ei. Un alt aspect este acela că, privind lucrurile din perspectiva copilului, părinții lui sunt cu o generație mai în vârstă decât el. Dar în ceea ce le privește pe toate ființele umane, părinții sunt la fel ca toată lumea, în măsura în care toți sunt membri ai rasei umane corupte și toți au firile corupte ale Satanei. Nu sunt cu nimic diferiți de ceilalți și nici de tine. Deși, fizic, ți-au dat viață și, în privința relației voastre de sânge, ei sunt cu o generație mai în vârstă decât tine, totuși, în ceea ce privește esența firii umane, toți trăiți sub puterea Satanei și toți ați fost corupți de el și aveți firi corupte și satanice. Dat fiind că toți oamenii au firi corupte satanice, esențele tuturor oamenilor sunt la fel. Indiferent de diferențele de vechime sau de vârstă, sau de cât de devreme sau târziu a venit cineva pe lumea asta, în esență, oamenii au aceeași fire-esență coruptă, sunt toți ființe umane care au fost corupte de Satana și nu sunt diferiți, din acest punct de vedere. Indiferent dacă umanitatea lor este bună sau rea, pentru că au firi corupte, adoptă aceleași perspective și puncte de vedere, când este vorba de a privi oamenii și chestiunile și de a aborda adevărul. În acest sens, nu există nicio diferență între ei. De asemenea, toți cei care trăiesc în mijlocul acestei rase umane rele acceptă diversele idei și păreri care abundă în lumea aceasta rea, fie în ceeea ce privește cuvintele sau gândurile, fie în formă sau ideologie și acceptă tot felul de idei de la Satana, fie prin educația de stat sau prin condiționarea moravurilor sociale. Aceste lucruri nu sunt deloc conform adevărului. Nu există adevăr în ele, iar oamenii cu siguranță nu înțeleg care este adevărul. Din acest punct de vedere, părinții și copiii lor sunt egali și au aceleași idei și păreri. Doar că părinții tăi au acceptat aceste idei și păreri în urmă cu 20 sau 30 de ani, pe când tu le-ai acceptat puțin mai târziu. Cu alte cuvinte, având același mediu social, atât timp cât ești o persoană normală, atât tu, cât și părinții tăi, ați acceptat aceeași corupție de la Satana, condiționarea moravurilor sociale și aceleași idei și păreri care provin din diversele tendințe rele din societate. Din acest punct de vedere, copiii sunt la fel ca părinții lor. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, lăsând la o parte premisa că El poruncește dinainte, prestabilește și alege, în ochii lui Dumnezeu, atât părinții, cât și copiii lor sunt asemănători prin faptul că sunt ființe create și, fie că sunt sau nu ființe create care Îl venerează pe Dumnezeu, ei sunt, în mod colectiv, cunoscuți drept ființe create și toți acceptă suveranitatea, orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, părinții și copiii lor au de fapt un statut egal în ochii lui Dumnezeu și toți acceptă în mod similar și egal suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Aceasta este o realitate obiectivă. Dacă toți sunt aleși de Dumnezeu, toți au șanse egale de a urmări adevărul. Desigur, au și șanse egale de a accepta mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu și șanse egale de a fi mântuiți. Pe lângă similaritățile de mai sus, există o singură diferență între părinți și copiii lor, aceea că rangul părinților în așa-zisa ierarhie familială este mai înalt decât cel al copiilor lor. Ce înseamnă rangul lor în ierarhia familială? Înseamnă că sunt numai cu o generație mai în vârstă, cu 20 sau 30 de ani – nu-i nimic mai mult decât o mare diferență de vârstă. Și din cauza statutului special al părinților, copiii trebuie să fie filiali și să-și îndeplinească obligațiile față de părinții lor. Aceasta este singura responsabilitate pe care o are o persoană față de părinții ei. Dar întrucât copiii și părinții fac cu toții parte din aceeași rasă umană coruptă, părinții nu sunt exemple de moralitate pentru copiii lor și nici un punct de referință sau un model de urmat pentru copiii lor în urmărirea adevărului și nici nu sunt modele de urmat pentru copiii lor în ceea ce privește venerarea și supunerea față de Dumnezeu. Desigur, părinții nu sunt întruparea adevărului. Oamenii nu au nicio obligație sau responsabilitate să-și privească părinții drept exemple de moralitate și personalități pe care ar trebui să le asculte necondiționat. Copiii nu ar trebui să se teamă să discearnă comportamentul, acțiunile și esența firii părinților lor. Adică, atunci când vine vorba de felul în care își tratează părinții, oamenii nu ar trebui să respecte astfel de idei și păreri precum „Părintele are întotdeauna dreptate”. Această părere se bazează pe faptul că părinții au un statut special, și anume că ți-au dat viață după prestabilirea de la Dumnezeu și sunt cu 20, 30 sau chiar 40 sau 50 de ani mai în vârstă decât tine. Doar din perspectiva acestei relații de sânge, din punct de vedere al statutului și al rangului lor în ierarhia familială, ei sunt diferiți de copiii lor. Dar din cauza acestei diferențe, oamenii consideră că părinții lor nu au niciun defect. E corect? Acesta este un lucru greșit, irațional și nu este conform adevărului. Unii se întreabă cum ar trebui să-și trateze părinții, dat fiind că părinții și copiii au această relație de sânge. Dacă părinții cred în Dumnezeu, ar trebui să fie tratați ca atare, drept credincioși; dacă nu cred în Dumnezeu, ar trebui să fie tratați ca atare, drept non-credincioși. Indiferent ce fel de oameni sunt părinții, ei ar trebui să fie tratați conform adevărurilor-principii corespunzătoare. Dacă sunt diavoli, ar trebui să spui că sunt diavoli. Dacă nu au umanitate, ar trebui să spui că nu au umanitate. Dacă ideile și părerile pe care le înveți de la ei nu sunt conform adevărului, nu trebuie să le asculți sau să le accepți și poți chiar să discerni ceea ce sunt cu adevărat și să le dai în vileag. Dacă părinții tăi spun: „Fac asta pentru binele tău” și apoi au un acces de furie și fac scandal, îți va păsa? (Nu, nu-mi va păsa.) Dacă părinții tăi nu cred, pur și simplu nu le da atenție și încheie discuția acolo. Dacă fac atât de mult caz, vei vedea că sunt diavoli și nimic altceva. Aceste adevăruri care privesc credința în Dumnezeu sunt ideile și părerile pe care majoritatea oamenilor trebuie să le accepte. Ei nu le pot accepta sau nu vor adera la ele, deci ce fel de lucruri sunt? Ei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, așa că sunt subumani, nu-i așa? Trebuie să gândești în felul acesta: „Deși sunteți părinții mei, nu aveți umanitate. Mi-e cu adevărat rușine că mi-ați dat viață! Acum pot să discern ceea ce sunteți cu adevărat. Nu aveți duh uman în voi, nu înțelegeți adevărul, nu puteți nici măcar să ascultați astfel de doctrine evidente și simple și, totuși, faceți comentarii insensibile și spuneți calomnii. Înțeleg asta acum și m-am despărțit de voi în inima mea. Dar, la exterior, tot trebuie să vă fac pe plac și tot trebuie să-mi îndeplinesc anumite responsabilități și obligații în calitate de copil al vostru. Dacă voi avea mijloacele să fac asta, voi cumpăra câteva produse de îngrijire a sănătății, dar dacă nu voi putea, mă voi întoarce să vă vizitez și atât. Orice ați spune, nu vă voi contrazice. Sunteți absurzi, iar eu pur și simplu vă voi lăsa să fiți așa. Ce li se poate spune diavolilor ca voi, care sunt insensibili la rațiune? Din respect pentru că mi-ați dat viață și ați petrecut toți acești ani crescându-mă, voi continua să vin să vă vizitez și să am grijă de voi. Altfel, nu v-aș da nicio atenție și n-aș vrea să vă văd cât trăiesc.” De ce nu vrei să-i mai vezi sau să ai de-a face cu ei? Pentru că înțelegi adevărul, le-ai văzut esența așa cum este și ai văzut toate diversele idei și păreri false pe care le au și, din aceste idei și păreri false, le percepi nerozia, intransigența și ticăloșia, vezi clar că sunt diavoli și, astfel, ești scârbit și dezgustat de ei și nu vrei să-i vezi. Numai din cauza acelei fărâme de conștiință dinlăuntrul tău te simți obligat să-ți îndeplinești câteva responsabilități și îndatoriri filiale, în calitate de fiu sau fiică, așa că îi vizitezi de Anul Nou sau de sărbătorile legale și atât. Atâta vreme cât nu te-au împiedicat să crezi în Dumnezeu sau să-ți faci datoria, mergi și vizitează-i când ai timp. Dacă într-adevăr nu vrei să-i vezi, pur și simplu sună-i ca să îi întrebi ce fac, trimite-le, din când în când, bani prin poștă și cumpără-le câteva lucruri folositoare. Fie că e vorba să ai grijă de ei, să-i vizitezi, să le cumperi haine, să fii îngrijorat de sănătatea lor sau să-i îngrijești când sunt bolnavi – toate acestea nu înseamnă decât că-ți îndeplinești obligațiile filiale și îți satisfaci propriile nevoi în ceea ce privește sentimentele și conștiința. Asta-i tot și nu se consideră ca fiind practicarea adevărului. Indiferent cât de mult te dezgustă, sau cât de clar le poți vedea adevărata esență, atât timp cât sunt în viață, trebuie să-ți îndeplinești obligațiile necesare, în calitate de fiu sau fiică, și să-ți asumi responsabilitățile necesare. Părinții tăi au avut grijă de tine când erai mic și, când îmbătrânesc, trebuie să ai grijă de ei, atât timp cât ai mijloacele s-o faci. Lasă-i să te sâcâie dacă vor. Atât timp cât nu asculți ideile și părerile pe care încearcă să ți le insufle, nu accepți ce spun ei, nu-i lași să te tulbure sau să te constrângă, atunci este în regulă, iar asta dovedește că ai o statură înaltă și că deja ești ferm în mărturia ta înaintea lui Dumnezeu. El nu te va condamna pentru că ai grijă de ei și nu va spune: „De ce ești atât de sentimental? Ai acceptat adevărul și-l urmărești, deci cum poți avea în continuare grijă de ei?” Aceasta este responsabilitatea și obligația elementară după care ar trebui să te comporți și anume să-ți îndeplinești obligațiile, atât timp cât condițiile o permit. Asta nu înseamnă că ești sentimental, iar Dumnezeu nu te va condamna pentru asta. Desigur, în lumea aceasta, în afară de părinții tăi, care sunt oamenii față de care ar trebui să-ți îndeplinești obligațiile și responsabilitățile, nu ai responsabilități și obligații față de nimeni altcineva – nici față de frații tăi, nici față de prieteni sau diverși unchi și mătuși. Nu ai nicio obligație sau responsabilitate de a întreprinde ceva ca să le faci pe plac, să le intri în grații sau să-i ajuți. Nu-i așa? (Ba da.)

Am fost clar în ceea ce am spus despre afirmația că „Părintele are întotdeauna dreptate”? (Da.) Ce sunt părinții? (Oameni corupți.) Așa e, părinții sunt oameni corupți. Dacă, uneori, ți-e dor de părinții tăi și te gândești: „Cum s-au descurcat părinții mei în ultimii doi ani? Le-a fost dor de mine? S-au pensionat? Oare au vreo greutate în viață? Oare au pe cineva care să-i îngrijească atunci când sunt bolnavi?” Să spunem că te gândești la aceste lucruri și, de asemenea, chibzuiești: „Părintele are întotdeauna dreptate. Părinții mei mă băteau și mă certau, pentru că erau exasperați că nu mă ridicam la nivelul așteptărilor lor și pentru că mă iubeau cu atât de mult zel. Părinții mei sunt mai buni decât oricine, sunt cei care mă iubesc cel mai mult pe lume. Acum, că mă gândesc la defectele lor, nu le mai văd ca defecte, pentru că părintele are întotdeauna dreptate”. Și cu cât te gândești mai mult la asta, cu atât mai mult vrei să-i vezi. Este bine să gândești așa? (Nu, nu este.) Nu, nu este. Cum ar trebui să gândești? Chibzuiești: „Părinții mei m-au bătut, m-au certat și mi-au rănit stima de sine, când eram copil. Nu mi-au spus niciodată o vorbă blândă sau de încurajare. M-au forțat să studiez și, de asemenea, să învăț să dansez și să cânt și să mă pregătesc pentru olimpiadele de matematică – toate fiind lucruri care nu-mi plac. Părinții mei chiar au fost agasanți. Acum, cred în Dumnezeu și sunt eliberat. Am plecat de acasă pentru a-mi îndeplini datoria, dinainte să termin facultatea. Dumnezeu este Cel care este bun. Nu îmi este dor de părinții mei. M-au împiedicat să cred în Dumnezeu. Părinții mei sunt diavoli.” Apoi, chibzuiești iar: „Nu-i corect. Părintele are întotdeauna dreptate. Părinții mei sunt oamenii care-mi sunt cel mai aproape, așa că e corect să-mi fie dor de ei.” E corect să gândești așa? (Nu, e greșit.) Atunci care este modul corect de gândire? (Înainte, credeam că orice ar face părinții noștri, o fac pentru că țin la noi, că sunt buni cu noi în tot ceea ce fac și că nu ne vor răni niciodată. Părtășia lui Dumnezeu tocmai m-a făcut să realizez că părinții mei sunt și oameni corupți, care au acceptat diverse idei și păreri de la Satana. Fără să vrea, părinții noștri ne-au insuflat multe păreri satanice, făcându-ne să ne abatem prea mult de la adevăr, în comportamentul și acțiunile noastre, și să trăim după filosofii satanice. Acum, că am puțin discernământ asupra a ceea ce este în inimile părinților mei, îmi va fi dor de ei și mă voi gândi la ei mult mai puțin.) În relațiile cu părinții tăi, ar trebui mai întâi să te îndepărtezi rațional de această legătură de sânge și să-ți discerni părinții folosind adevărurile pe care deja le-ai acceptat și înțeles. Discerne-ți părinții pe baza gândurilor, părerilor și motivelor pe care le au în privința comportamentului și pe baza principiilor și metodelor de comportare, care vor confirma că și ei sunt oameni corupți de Satana. Privește-i și discerne-i din perspectiva adevărului, în loc să te gândești mereu că părinții tăi sunt măreți, altruiști și buni cu tine și, dacă îi privești în felul acela, nu vei descoperi niciodată ce probleme au. Nu-ți privi părinții din perspectiva legăturilor de familie sau a rolului tău de fiu sau fiică. Ieși din această sferă și uită-te cum abordează lumea, adevărul, oamenii, chestiunile și lucrurile. De asemenea, în mod specific, uită-te la ideile și părerile pe care părinții tăi le-au condiționat în tine, în legătură cu felul în care ar trebui să privești lumea și lucrurile și cum ar trebui să te comporți și să acționezi – așa ar trebui să-i recunoști și să-i discerni. În felul acesta, calitățile lor umane și faptul că au fost corupți de Satana vor deveni clare, încetul cu încetul. Ce fel de oameni sunt? Dacă nu sunt credincioși, care este atitudinea lor față de oamenii care cred în Dumnezeu? Dacă sunt credincioși, care este atitudinea lor față de adevăr? Sunt ei oameni care urmăresc adevărul? Iubesc ei adevărul? Le plac lucrurile pozitive? Care este perspectiva lor asupra vieții și asupra lumii? Și așa mai departe. Dacă-ți poți discerne părinții pe baza acestor lucruri, îți vei face o idee clară. Odată ce aceste chestiuni devin clare, în mintea ta, statutul măreț, nobil și de nezdruncinat al părinților tăi se va schimba. Și când se va schimba, iubirea maternă și paternă pe care ți-au arătat-o părinții tăi – împreună cu vorbele și acțiunile lor specifice și acele imagini mărețe pe care le ai despre ei – nu vor mai fi atât de profund întipărite în mintea ta. Altruismul și măreția iubirii părinților tăi pentru tine, precum și devotamentul cu care au avut grijă de tine, te-au protejat și chiar te-au răsfățat, nu vor mai ocupa, fără ca tu să-ți dai seama, un loc important în mintea ta. Oamenii spun adesea: „Părinții mei mă iubesc atât de mult. Oricând sunt departe de casă, mama mă întreabă mereu: «Ai mâncat? Mănânci la ore fixe?» Tata mă întreabă mereu: «Ai destui bani? Dacă nu ai bani, o să-ți mai trimit eu.» Iar eu spun: «Am bani, nu e nevoie.» și tata răspunde: «Nu, nu e suficient, deși spui că ai bani, o să-ți trimit oricum.»” Realitatea este că părinții tăi trăiesc cumpătat și sunt reticenți să cheltuiască bani pentru ei înșiși. Își folosesc banii ca să te sprijine, astfel încât să ai puțin mai mulți bani de cheltuială, atunci când ești departe de casă. Mama și tatăl tău spun mereu: „Acasă, să faci economie, dar să ai niște bani în plus la tine atunci când călătorești. Ia ceva mai mulți bani cu tine când ieși în oraș. Dacă nu ai destui bani, doar spune-mi și-ți voi trimite sau îți voi pune pe card.” Preocuparea altruistă a părinților tăi, considerația, grija și chiar afecțiunea copleșitoare și răsfățul vor fi mereu, în ochii tăi, un semn de neșters al dedicării lor altruiste. Această dedicare altruistă a devenit un sentiment puternic și cald în adâncul inimii tale, care întărește relația dintre voi. Te face incapabil să renunți la ei și te face să te îngrijorezi în privința lor, să te frămânți din cauza lor, să-ți fie tot timpul dor de ei și te face chiar să fii dispus în mod constant să fii prins în acest sentiment și șantajat de afecțiunea lor. Ce fel de fenomen este acesta? Iubirea din partea părinților tăi este, într-adevăr, altruistă. Indiferent cât de mult țin părinții tăi la tine, sau dacă fac economii la sânge numai ca să-ți dea bani de cheltuială, sau dacă-ți cumpără toate lucrurile de care ai nevoie, s-ar putea ca asta să fie o binecuvântare acum, dar, pe termen lung, nu va fi un lucru bun pentru tine. Cu cât sunt mai altruiști, cu cât te tratează mai bine, cu cât țin mai mult la tine, cu atât mai puțin capabil ești să te detașezi de această afecțiune și să renunți la ea sau să o uiți și cu atât ți-e mai dor de ei. Când nu reușești să-ți faci datoria filială sau să-ți îndeplinești obligațiile față de ei, îți va părea și mai rău de ei. În aceste circumstanțe, nu te lasă inima să-i discerni sau să uiți de iubirea și dedicarea lor și de tot ce au făcut pentru tine, sau să consideri toate aceste lucruri nedemne de menționat – acesta este efectul conștiinței tale. Oare conștiința ta reprezintă adevărul? (Nu, nu reprezintă adevărul.) De ce sunt părinții tăi așa față de tine? Pentru că au sentimente pentru tine. Așadar, poate bunătatea lor față de tine să reprezinte umanitatea-esență pe care o au? Poate reprezenta atitudinea lor față de adevăr? Nu, nu poate. Este întocmai cum spun mamele mereu: „Ești sânge din sângele meu, am asudat și am muncit din greu ca să te cresc. Cum să nu știu ce gândești în sinea ta?” Sunt buni cu tine datorită acestor legături familiale strânse și acestei legături de sânge, însă sunt cu adevărat buni cu tine? Este aceasta adevărata lor față? Este o expresie adevărată a umanității-esență pe care o au? Nu neapărat. Întrucât le ești rudă de sânge, ei cred că ar trebui să fie buni cu tine dintr-un simț al datoriei. Dar tu, în calitate de copil al lor, crezi că sunt buni cu tine din bunăvoință și te simți incapabil să-i răsplătești vreodată. Dacă nu poți să le răsplătești pe deplin bunătatea sau măcar o infimă fracțiune din ea, conștiința ta te va condamna. Sentimentul acela pe care îl ai când te condamnă conștiința este conform adevărului? Cu alte cuvinte, dacă n-ar fi părinții tăi, ci oameni obișnuiți, care ar interacționa normal cu tine în cadrul unui grup, te-ar mai trata astfel? (Nu.) Cu siguranță nu. Dacă n-ar fi părinții tăi și n-ar avea o legătură de sânge cu tine, comportamentul și atitudinea față de tine ar fi diferite în multe moduri. Cu siguranță nu le-ar păsa de tine, nu te-ar proteja, nu te-ar copleși cu afecțiune, nu ar avea grijă de tine, sau nu ți-ar dedica nimic în mod altruist. Deci cum te-ar trata? Poate că te-ar hărțui pentru că ești tânăr și nu ai experiență socială, sau te-ar discrimina din cauza poziției și statutului tău modest și ți-ar vorbi mereu pe un ton birocratic și ar încerca să te educe; sau poate că ar crede că nu ai o înfățișare deosebită și, dacă ai vorbi cu ei, nu ți-ar da nicio atenție și nu te-ai putea ridica la nivelul lor; sau poate că nu te-ar considera util și nu ar socializa cu tine sau nu ar avea nimic de-a face cu tine; sau poate că ar crede că ești inocent, așa că dacă ar vrea informații despre o anumită chestiune, ar începe mereu prin a te întreba pe tine și a încerca să obțină răspunsuri de la tine; sau poate că ar vrea să profite pe nedrept de tine în vreun fel, de exemplu când vrei să cumperi vreun chilipir, și-ar dori mereu să-l împarți cu ei sau să ia o parte din el; sau poate, atunci când cazi pe stradă și ai nevoie de ajutorul lor ca să te ridici, nici nu s-ar uita la tine și, în schimb, ar încerca să te lovească; sau poate că, atunci când te urci în autobuz, dacă nu le cedezi locul, ar spune: „Sunt atât de bătrân, de ce nu-mi cedezi locul? De ce ești un tânăr atât de ignorant? Părinții tăi nu te-au învățat bunele maniere?” Și chiar te-ar și dojeni. Dacă așa stau lucrurile, trebuie să cercetezi dacă iubirea maternă și paternă din adâncul inimii tale sunt o adevărată dezvăluire a umanității lor. Ești adesea emoționat de devotamentul lor altruist și de marea lor iubire maternă și paternă și ești foarte atașat de ei, ți-e dor de ei și vrei tot timpul să îi răsplătești cu propria viață. Care este motivul pentru acest lucru? Dacă provine doar din conștiință, atunci problema nu este atât de profundă și poate fi remediată. Dar dacă provine din afecțiunea ta față de ei, atunci e foarte dificil. Te vei împotmoli tot mai mult în ea și nu vei fi capabil să te eliberezi. Te vei bloca adesea în această afecțiune și îți va fi dor de părinții tăi și, uneori, chiar Îl vei trăda pe Dumnezeu ca să răsplătești bunătatea părinților tăi. De exemplu, ce ai face dacă ai auzi că părinții tăi sunt grav bolnavi, în spital, sau că li s-a întâmplat ceva grav și s-au aflat într-o dificultate din care n-au putut să iasă și sunt tulburați și au inima frântă, sau dacă ai primi vestea că părinții tăi sunt pe moarte? În acel moment, nu ai de unde să știi dacă sentimentele tale ți-ar domina conștiința, sau dacă adevărul și cuvintele lui Dumnezeu, pe care le-ai învățat de la El, ți-ar determina conștiința să ia un fel de decizie. Finalul acestor chestiuni depinde de felul în care tinzi să vezi relația dintre părinți și copii, de cât de mult ai pătruns în adevărul despre cum să-ți tratezi părinții, de cât de bine poți să-i vezi așa cum sunt cu adevărat, de cât de bine înțelegi natura-esență pe care o are omenirea și cât de bine înțelegi caracterul și umanitatea-esență a părinților tăi, precum și firile lor corupte. Cel mai important, finalul acestor chestiuni depinde de felul în care tratezi relațiile la nivel familial și de părerile corecte pe care ar trebui să le ai – acestea sunt diversele adevăruri cu care ar trebui să te înzestrezi înainte să se abată asupra ta oricare dintre aceste chestiuni. La toți ceilalți – rude și prieteni, mătuși și unchi, bunici și alte persoane din exterior – poți renunța cu ușurință, pentru că nu ocupă o poziție importantă în sentimentele tale. La acești oameni poți renunța ușor, dar părinții sunt excepția. Numai părinții sunt cele mai apropiate rude de pe lume. Ei sunt oamenii care joacă un rol important în viața ta și au un impact semnificativ de-a lungul vieții, așa că nu este ușor să renunți la ei. Dacă astăzi ai dobândit o înțelegere clară a diverselor gânduri provocate de condiționarea din partea familiei tale, asta s-ar putea să te ajute să renunți la sentimentele față de părinții tăi, pentru că efectele de condiționare exercitate de familie asupra ta, în ansamblul lor, se rezumă doar la afirmații intangibile, pe când condiționarea cea mai specifică vine de fapt de la părinții tăi. O propoziție de la părinții tăi, sau atitudinea lor față de un anumit lucru, sau căile și mijloacele prin care gestionează ceva – acestea sunt cele mai precise moduri de a descrie cum ești condiționat. Odată ce ai discernut și recunoscut într-un mod specific ideile, acțiunile și zicalele pe care părinții tăi le-au condiționat în tine, vei avea o evaluare și o cunoaștere precisă a esenței rolului, caracterului, perspectivei asupra vieții și modului părinților tăi de a face lucrurile. Odată ce ai această evaluare și cunoaștere precisă, fără să-ți dai seama, în mintea ta, felul în care percepi rolul părinților tăi se va transforma treptat dintr-unul pozitiv într-unul negativ. Odată ce percepi rolul părinților tăi ca fiind complet negativ, poți renunța treptat la sprijinul tău sentimental, la atașamentul spiritual și la diversele feluri de mare iubire pe care o au pentru tine. Până atunci, vei simți că imaginea pe care ai avut-o în adâncul inimii despre părinții tăi era, înainte, măreață, ca aceea din eseul „Plecarea tatălui meu”, pe care l-ai studiat în manualul școlar, precum și în acel cântec popular de acum mulți ani, „Mama este cea mai bună din lume”, care făcea parte din coloana sonoră a unui film taiwanez și a prins peste tot în societatea vorbitoare de chineză – acestea sunt moduri în care societatea și lumea educă omenirea. Când nu-ți dai seama care este esența sau adevărata față din spatele acestor lucruri, simți că aceste metode de educație sunt pozitive. Pe baza umanității pe care o ai, îți oferă o mai mare recunoaștere și credință în măreția iubirii părinților tăi față de tine și, în consecință, îți lasă impresia, în adâncul inimii, că iubirea părinților tăi este altruistă, măreață și sacră. Prin urmare, indiferent cât de răi sunt părinții tăi, iubirea lor este tot altruistă și măreață. Pentru tine, acesta este un fapt de netăgăduit, pe care nimeni nu-l poate nega și nimeni nu poate spune nimic rău despre părinții tăi. Prin urmare, nu vrei să-i discerni sau să-i dai în vileag și, în același timp, vrei și să păstrezi un anumit loc pentru ei în adâncul inimii tale, pentru că tu crezi că iubirea parentală este permanent mai presus decât orice altceva, fără cusur, măreață și sacră și că nimeni nu poate nega asta. Acesta este reperul conștiinței și al comportamentului tău. Dacă cineva spune că iubirea parentală nu este măreață sau fără cusur, vei lupta cu disperare împotriva lui – e absurd! Înainte ca oamenii să înțeleagă adevărul, influența conștiinței lor îi va face să se agațe de câteva idei și păreri tradiționale sau, de asemenea, să dea naștere unor noi idei și păreri. Cu toate acestea, privind lucrurile din perspectiva adevărului, aceste idei și păreri sunt adesea absurde. Odată ce înțelegi adevărul, poți gestiona aceste lucruri în sfera raționalității normale. Prin urmare, umanitatea are atât conștiință, cât și rațiune. În cazul în care conștiința nu poate atinge aceste lucruri sau nu se poate ridica la înălțimea lor, sau ele nu sunt reglementate sau pozitive, sub efectele conștiinței, atunci oamenii pot folosi raționalitatea pentru a le reglementa și corecta. Deci cum obțin oamenii raționalitate? Oamenii trebuie să înțeleagă adevărul. Odată ce îl înțeleg, vor trata, vor alege și vor discerne totul cu mai multă precizie și acuratețe. În acest fel vor ajunge la adevărata raționalitate și la punctul în care rațiunea transcende conștiința. Aceasta este o manifestare a ceea ce se întâmplă după ce o persoană a pătruns în adevărul-realitate. Poate că nu înțelegeți cu adevărat aceste cuvinte acum, dar le veți înțelege odată ce veți avea experiență reală și veți înțelege adevărul. Zicala „Părintele are întotdeauna dreptate” provine din raționalitate sau din conștiință? Nu este rațională, își are originea în sentimentele oamenilor sub influența conștiinței. Deci este această zicală rațională? Nu, este irațională. De ce este irațională? Pentru că provine din sentimentele oamenilor și nu este în conformitate cu adevărul. Așadar, când ești capabil să-ți privești și să-ți tratezi rațional părinții? Atunci când înțelegi adevărul și ai văzut care sunt cu adevărat esența și cauza acestei chestiuni. Odată ce ai făcut asta, nu-ți vei mai trata părinții conform influenței conștiinței tale, sentimentele nu vor mai juca un rol, și nici conștiința, iar tu vei fi capabil să-ți privești și să-ți tratezi părinții conform adevărului – asta înseamnă să fii rațional.

Am fost clar în părtășia despre problema felului în care trebuie tratați părinții? (Da.) Aceasta este o chestiune importantă. Toți membrii familiei spun: „Părintele are întotdeauna dreptate” și nu știi dacă este corect sau nu, așa că pur și simplu accepți asta. Apoi, ori de câte ori părinții tăi fac ceva nepotrivit, chibzuiești și te gândești: „Oamenii spun «Părintele are întotdeauna dreptate», deci cum pot spune eu că părinții mei greșesc? Ce se întâmplă în familie rămâne în familie, nu le spune altora, pur și simplu suportă.” Pe lângă efectele de condiționare ale acestei zicale greșite – „Părintele are întotdeauna dreptate” – mai există o zicală: „Ce se întâmplă în familie rămâne în familie”. Așa că te gândești: „Cine este de vină pentru părinții mei? Nu le pot spune celor din exterior despre acest lucru rușinos. Trebuie să-l țin secret. Ce rost are să fiu serios cu părinții mei?” Aceste efecte de condiționare din partea familiei sunt prezente mereu în viețile cotidiene ale oamenilor, pe calea vieții lor și pe parcursul existenței lor. Înainte ca oamenii să înțeleagă și să obțină adevărul, ei privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează pe baza acestor diverse idei și păreri care au fost condiționate în ei de către familiile lor. Ei sunt adesea influențați, tulburați, constrânși și legați de mâini și de picioare de aceste gânduri. Sunt chiar îndrumați de ele și adesea judecă greșit oamenii și fac lucrurile greșite și, de asemenea, încalcă frecvent cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. Chiar dacă oamenii au ascultat multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și chiar dacă adesea le citesc rugându-se și au părtășie despre ele, întrucât aceste păreri pe care familia le-a condiționat în ei sunt adânc înrădăcinate în gândurile și în inimile lor, ei nu au discernământ asupra acestor păreri și nici capacitatea de a le rezista. Chiar și în timp ce primesc învățăturile și aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, ei încă sunt influențați de aceste gânduri, care le și îndrumă cuvintele, faptele și modul de trai. Prin urmare, sub îndrumarea inconștientă a acestor gânduri care sunt condiționate în ei de către familiile lor, oamenii adesea nu se pot abține să nu încalce cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii. Totuși, ei încă se gândesc că practică și urmăresc adevărul. Nu știu că aceste diverse zicale, care sunt condiționate în ei de familiile lor, pur și simplu nu sunt conform adevărului. Ceea ce este și mai grav este că aceste zicale condiționate în oameni de familiile lor i-au dus pe calea încălcării adevărului de nenumărate ori și totuși, ei nici măcar nu știu asta. Prin urmare, dacă vrei să urmărești adevărul și să pătrunzi în adevărul-realitate, mai întâi ar trebui să discerni și să recunoști clar diversele efecte de condiționare, care provin de la familia ta, și apoi să faci un efort ca să scapi de aceste diverse gânduri, care sunt condiționate în tine de către aceasta. Desigur, categoric se poate spune că trebuie să scapi de condiționarea familiei tale. Să nu crezi că, dacă provii din acea familie, trebuie să faci cutare lucru sau să trăiești în cutare fel. Nu ai nicio responsabilitate sau obligație să moștenești tradițiile familiei tale, sau diversele sale căi și mijloace de a face lucrurile și de a acționa. Viața ta vine de la Dumnezeu. Astăzi, ai fost ales de Dumnezeu, iar țelul pe care vrei să-l urmărești este acela al mântuirii, așa că nu poți să folosești diversele idei condiționate în tine de familia ta drept bază pentru părerile tale despre oameni și lucruri, pentru comportamentul și acțiunile tale. În schimb, trebuie să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a diverselor Sale învățături. Numai în felul acesta poți obține, în cele din urmă, mântuirea. Desigur, efectele de condiționare exercitate de familie nu se limitează la cele enumerate aici. Am menționat doar câteva dintre ele. Există multe feluri diferite de educație familială, care provin de la familii, clanuri, societăți, rase și religii diferite, și care condiționează gândurile ființelor umane în diverse moduri. Indiferent din ce rasă sau cultură religioasă provine această condiționare a gândirii, atât timp cât nu este conform adevărului și atât timp cât nu provine de la Dumnezeu, ci de la oameni, ar trebui să fie lăsată în urmă și este un lucru de care oamenii ar trebui să se elibereze. Nu ar trebui să adere la ea și cu atât mai puțin să o moștenească. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le abandoneze și de care să se lepede. Numai în felul acesta pot oamenii să intre realmente pe calea urmăririi adevărului și să pătrundă în adevărul-realitate.

Aceste zicale despre care am avut părtășie, care provin din condiționarea omului de către familie, sunt, pe de o parte, reprezentative și, pe de altă parte, discutate adesea printre oameni. Cât despre câteva zicale speciale și care nu sunt reprezentative, nu vom vorbi despre ele acum. Ce credeți în legătură cu părtășia noastră despre familie? A fost folositoare în vreun fel? (Da, a fost.) Este necesar să avem părtășie despre acest subiect? (Da.) Fiecare are o familie și este condiționat de ea. Lucrurile pe care ți le insuflă familia sunt toate otrăvuri și opiu spiritual și te fac să suferi amarnic. Când părinții ți-au insuflat aceste lucruri, pe moment, te-ai simțit minunat, de parcă ai fi luat opiu. Te-ai relaxat complet, ca și cum pătrunseseși într-o lume fericită. Însă, după o vreme, efectele s-au diminuat, așa că trebuie să continui să cauți acest fel de stimulare. Acest opiu spiritual îți provoacă nenumărate necazuri și tulburări. Până în ziua de azi, îți este foarte dificil să scapi de acest lucru și nu este ceva de care te poți lepăda în scurt timp. Dacă oamenii vor să renunțe la aceste idei și păreri condiționate, trebuie să investească timp și energie pentru a le identifica, a îndepărta straturile ca să le recunoască în mod clar și să le vadă așa cum sunt. Apoi, ori de câte ori apar chestiuni asociate, ei trebuie să fie capabili să renunțe la aceste lucruri, să se răzvrătească împotriva lor și să nu acționeze conform principiilor unor astfel de idei și păreri, ci să practice și să facă lucrurile în conformitate cu modul transmis de Dumnezeu oamenilor. Aceste câteva cuvinte par simple, dar s-ar putea să dureze 20 sau 30 de ani, sau chiar o viață întreagă, pentru ca oamenii să le pună în practică. S-ar putea să-ți petreci toată viața luptând împotriva acestor idei și păreri produse de acele zicale care îți sunt insuflate de familia ta, să rupi legăturile cu ele și să scapi de ele. Pentru a face asta, trebuie să-ți sacrifici sentimentele și energia și, de asemenea, să treci prin niște greutăți fizice. Trebuie să ai și o dorință arzătoare pentru Dumnezeu și o voință care să fie însetată de adevăr și să îl urmărească. Numai dacă ai aceste lucruri poți să obții treptat schimbarea și să pătrunzi în adevărul-realitate. Atât este de dificil să câștigi adevărul și viața. Când oamenii au ascultat multe predici, ei înțeleg anumite doctrine cu privire la credința în Dumnezeu, dar nu le este ușor să înțeleagă realmente adevărul și să fie capabili să discearnă efectele de condiționare ale familiei și ideile și părerile non-credincioșilor. Chiar dacă poți înțelege adevărul după ce ai ascultat predici, pătrunderea în adevărul-realitate nu este un lucru care se petrece peste noapte, nu-i așa? (Așa e.) Bine, aici se încheie părtășia noastră de astăzi. Pe curând!

25 februarie 2023