Acum, că am terminat părtășia despre problema înțelegerilor și practicilor denaturate ale oamenilor căsătoriți, haideți să avem părtășie despre subiectul „Misiunea ta nu este să urmărești fericirea conjugală.” Faptul că oamenii renunță la diverse fantezii despre căsnicie înseamnă doar că au ajuns să aibă unele înțelegeri și idei corecte care sunt relativ în conformitate cu adevărul din punctul de vedere al conceptului și definiției căsniciei; cu toate acestea, nu înseamnă că ei pot să renunțe complet la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor cu privire la căsnicie. Cât despre cei care s-au căsătorit, cum își întrețin ei fericirea conjugală? Se poate spune că mulți oameni sunt incapabili să abordeze corect fericirea conjugală sau sunt incapabili să abordeze corect relația dintre fericirea conjugală și misiunea omului. Nu este și aceasta o problemă? (Ba da, este.) Oamenii căsătoriți privesc mereu căsătoria ca pe un eveniment major în viață și pun mare accent pe căsătorie. Prin urmare, încredințează vieții lor conjugale toată fericirea din viața lor, crezând că urmărirea fericirii conjugale este singurul obiectiv de atins în această viață. De aceea, mulți oameni depun un mare efort, plătesc un preț ridicat și fac sacrificii mari de dragul fericirii conjugale. De exemplu, cineva se căsătorește și, pentru a-și atrage partenerul și a-și păstra căsnicia și iubirea „proaspete”, va face multe lucruri. O femeie spune: „Drumul către inima unui bărbat trece prin stomac”, așa că învață cum să gătească de la mama ei sau de la cei mai vârstnici decât ea, cum să facă mâncăruri rafinate și produse de patiserie, pregătind tot felul de lucruri pe care soțului ei îi place să le mănânce și străduindu-se să-i ofere acestuia mâncăruri delicioase și minunate. Când soțul ei este flămând, se gândește la mâncărurile ei rafinate, apoi se gândește la casă, la ea, iar apoi se grăbește să ajungă acasă. Astfel, ea nu rămâne des singură acasă și, în schimb, îl are adesea pe soțul ei alături, așa că simte că a învăța să facă unele mâncăruri delicioase ca să ajungă la bărbatul ei prin stomac este foarte important. Fiindcă acesta este un mod de a întreține fericirea conjugală și fiindcă este prețul pe care ar trebui să-l plătească o femeie și responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinească de dragul fericirii ei conjugale, muncește din greu ca să-și susțină căsnicia în acest fel. Există și unele femei care se simt nesigure în legătură cu căsnicia lor și adesea folosesc diverse mijloace pentru a-și mulțumi, atrage și stimula soții. De exemplu, o astfel de femeie își va întreba adesea soțul dacă își amintește când a fost prima lor întâlnire, când s-au cunoscut, când este aniversarea nunții lor și alte date. Dacă soțul ei își amintește, atunci simte că o iubește, că o poartă în inima lui. Dacă nu-și amintește, atunci se supără și se plânge: „Nu-ți amintești nici măcar o dată atât de importantă ca asta. Nu mă mai iubești?” Vezi tu, într-o încercare continuă de a-și atrage partenerul, de a-i capta atenția și de a întreține fericirea lor conjugală, atât bărbații cât și femeile folosesc mijloace lumești de a-și stimula partenerul și toți fac lucruri lipsite de sens și copilărești. Există și unele femei care vor plăti orice preț pentru a face lucruri dăunătoare propriei sănătăți. De exemplu, unele femei trecute de 30 de ani, văzând că pielea lor nu mai este atât de frumoasă și de albă și că fața lor nu mai este atât de strălucitoare și de atrăgătoare, merg să-și facă lifting facial sau injecții cu acid hialuronic. Există unele femei care, pentru a fi mai frumoase, își operează ambele pleoape și își tatuează sprâncenele, îmbrăcându-se adesea în moduri deosebit de frumoase și de sexy pentru a-și atrage soții și chiar învață să facă lucrurile romantice pe care le fac altele pentru propria fericire conjugală. De exemplu, într-o zi specială, o astfel de femeie poate pregăti o cină somptuoasă cu lumânări și vin roșu. Apoi, stinge luminile și, când vine soțul ei acasă, îl pune să închidă ochii și-l întreabă: „Ce zi e azi?” Soțul ei încearcă mult timp să ghicească, dar nu-și dă seama ce zi este. Ea aprinde lumânările și, când soțul ei deschide ochii, se dovedește că este chiar ziua lui de naștere, iar el spune: „E minunat! Te iubesc atât de mult! Nu mi-am amintit nici măcar propria zi de naștere. Tu ți-ai amintit de ziua mea de naștere, ești absolut adorabilă!” Atunci, femeia se simte fericită și mulțumită. Doar cu aceste câteva cuvinte din partea soțului ei, se simte satisfăcută și liniștită. Și bărbații și femeile își storc creierii gândindu-se la mijloace prin care să-și întrețină fericirea conjugală. Soția face mari schimbări și sacrificii, consumând mult timp și efort, iar soțul face la fel, trudind cu zel și câștigând bani în lume, umplându-și portofelul, aducând tot mai mulți bani acasă, clădind o viață tot mai frumoasă de care să se bucure soția lui. Pentru a-și întreține fericirea conjugală, și el trebuie să învețe din ce fac alții și cumpără trandafiri, cadouri pentru ziua ei de naștere, cadouri de Crăciun, bomboane de ciocolată de Ziua Îndrăgostiților și așa mai departe, storcându-și creierii pentru a se gândi la mijloace prin care să încerce să-și facă soția fericită, dându-se peste cap să fac aceste lucruri lipsite de sens. Și apoi, într-o zi, își pierde slujba și nu îndrăznește să-i spună soției lui, de teamă că va divorța de el sau că nu vor mai avea o căsnicie la fel de fericită ca înainte. Așa că tot pretinde că merge la serviciu și termină munca la timp în fiecare zi, dar în acest timp, merge peste tot și își depune CV-ul, căutând o slujbă. Ce face când vine ziua de salariu și el nu primește niciun ban? Se împrumută de la toți ca să-și facă soția fericită și spune: „Uite, am primit o primă de 2 000 de yuani luna asta. Cumpără-ți ceva frumos.” Soția nu știe ce se întâmplă în realitate și chiar merge și-și cumpără câteva articole de lux. Mintea lui e copleșită de îngrijorare și simte că nu are la cine să apeleze, iar anxietatea lui crește. Fie că este bărbat sau femeie, toți iau multe măsuri și consumă mult timp și efort pentru a-și întreține fericirea conjugală, mergând chiar atât de departe încât să facă lucruri în pofida propriei rațiuni. Deși irosesc atât de mult timp și efort, oamenii implicați tot nu știu cum să înfrunte sau să trateze corect aceste lucruri, chiar storcându-și creierii ca să învețe de la alții, să studieze și să se consulte cu alții pentru a-și întreține fericirea conjugală. Sunt chiar unii oameni care, după ce au început să creadă în Dumnezeu, își acceptă datoria și însărcinarea dată lor de casa lui Dumnezeu, dar pentru a întreține fericirea și satisfacția în căsnicia lor, nu se ridică deloc la standardele necesare când vine vorba de îndeplinirea datoriei lor. Inițial, ar fi trebuit să meargă într-un loc îndepărtat pentru a predica Evanghelia, întorcându-se acasă o dată pe săptămână sau chiar mai rar, sau ar fi putut să plece de acasă și să-și îndeplinească datoria cu normă întreagă, în conformitate cu diversele lor calibre și condiții, dar se tem că partenera lor va fi nemulțumită de ei, că nu va fi fericită căsnicia lor sau că-și vor pierde de tot căsnicia și, de dragul întreținerii fericirii lor conjugale, renunță la mult timp pe care ar trebui să-l petreacă îndeplinindu-și datoria. În special când își aud partenera plângându-se, părând nemulțumită sau văitându-se, devin și mai precauți cu întreținerea căsniciei lor. Fac tot ce pot pentru a-și satisface partenera și muncesc din greu pentru a aduce fericire în căsnicia lor, ca aceasta să nu se destrame. Bineînțeles, chiar mai grav este faptul că unii oameni refuză chemarea casei lui Dumnezeu și refuză să-și îndeplinească datoria, pentru a-și menține fericirea conjugală. Când ar trebui să plece de acasă pentru a-și îndeplini datoria, fiindcă nu suportă să se despartă de consoarta lor sau fiindcă părinții acesteia se opun credinței lor în Dumnezeu și ideii ca ei să-și abandoneze slujba și să plece de acasă pentru a-și îndeplini datoria, fac compromisuri și-și abandonează datoria, alegând, în schimb, să-și întrețină fericirea conjugală și integritatea căsniciei lor. Pentru a-și întreține fericirea conjugală și integritatea căsniciei lor și pentru a împiedica destrămarea și încheierea căsniciei lor, aleg doar să își îndeplinească responsabilitățile și obligațiile în viața conjugală și să abandoneze misiunea unei ființe create. Nu îți dai seama că, indiferent de rolul tău în familie sau în societate – fie că este ca soție, soț, copil, părinte, angajat sau orice altceva – și indiferent dacă rolul tău în viața conjugală este sau nu unul important, ai o singură identitate înaintea lui Dumnezeu și aceea este cea de ființă creată. Nu ai o a doua identitate înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, când te cheamă casa lui Dumnezeu, acela este momentul când ar trebui să-ți îndeplinești misiunea. Cu alte cuvinte, ca ființă creată, ideea nu este că ar trebui să-ți îndeplinești misiunea doar când este îndeplinită condiția de a-ți întreține fericirea conjugală și integritatea căsniciei, ci mai degrabă că, atât timp cât ești o ființă creată, atunci misiunea pe care ți-o dă și pe care ți-o încredințează Dumnezeu ar trebui să fie îndeplinită necondiționat; indiferent de împrejurări, întotdeauna îți revine sarcina de a da prioritate misiunii încredințate ție de către Dumnezeu, în timp ce misiunea și responsabilitățile date ție de căsnicie sunt secundare. Misiunea pe care ar trebui să o îndeplinești ca ființă creată, pe care ți-a dat-o Dumnezeu, ar trebui să fie întotdeauna prioritatea ta absolută în orice condiții și în orice împrejurări. Prin urmare, indiferent cât de mult îți dorești să întreții fericirea căsniciei tale sau cum este situația ta conjugală, sau cât de mare este prețul pe care îl plătește partenerul tău pentru căsnicia voastră, niciunul dintre acestea nu este un motiv de a refuza misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu. Cu alte cuvinte, indiferent cât de fericită este căsnicia ta sau cât de solidă este integritatea ei, identitatea ta ca ființă creată nu se schimbă și, ca atare, misiunea pe care ți-o încredințează Dumnezeu este cea pe care ești dator s-o îndeplinești în primul și în primul rând, iar acest lucru nu este condiționat. Așadar, când Dumnezeu îți încredințează misiunea ta, când ajungi să ai datoria și misiunea unei ființe create, ar trebui să renunți la urmărirea unei căsnicii fericite, să abandonezi ideea de a urmări susținerea unei căsnicii intacte, să faci din Dumnezeu și din misiunea pe care ți-o încredințează casa lui Dumnezeu prioritatea ta absolută și să nu acționezi nesăbuit. Întreținerea fericirii conjugale este doar o responsabilitate pe care o porți ca soț sau soție în cadrul căsniciei; nu este responsabilitatea sau misiunea unei ființe create înaintea Creatorului și, prin urmare, nu ar trebui să abandonezi misiunea încredințată ție de Creator pentru a-ți întreține fericirea conjugală și nici nu ar trebui să faci atât de multe lucruri nesăbuite, puerile și copilărești care nu au nicio legătură cu responsabilitățile unei soții sau ale unui soț. Tot ce trebuie să faci este să-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile ca soție sau ca soț conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu – adică în conformitate cu cele mai vechi instrucțiuni ale lui Dumnezeu. Ar trebui cel puțin să îndeplinești responsabilitățile unei soții sau ale unui soț cu conștiința și rațiunea umanității normale, iar asta este suficient. În ceea ce privește vorba: „Drumul către inima unui bărbat trece prin stomac” sau poveștile de dragoste sau sărbătorirea constantă a tot felul de aniversări, sau lumea formată din doi oameni, sau urmărirea expresiilor „ținându-se de mână și îmbătrânind împreună” sau „te voi iubi mereu așa cum te iubesc acum” și alte astfel de lucruri fără sens, acestea nu sunt responsabilitățile unui bărbat normal și ale unei femei normale. Bineînțeles, ca să vorbim mai precis, aceste lucruri nu sunt responsabilitățile și obligațiile din cadrul căsniciei cuiva care urmărește adevărul. Aceste moduri de viață și lucruri de urmărit în viață nu sunt chestiuni în care ar trebui să se implice o persoană care urmărește adevărul, așadar, ar trebui mai întâi să renunți la aceste zicale, puncte de vedere și practici insipide, nesăbuite, copilăroase, superficiale, grețoase și dezgustătoare din adâncul minții tale. Nu-ți lăsa căsnicia să se deterioreze și nu lăsa urmărirea fericirii conjugale să te lege de mâini și de picioare, să-ți înrobească gândurile și pașii, făcându-te copilăros, nesăbuit, vulgar și chiar ticălos. Aceste urmăriri lumești ale unei căsnicii fericite nu sunt obligațiile și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească o persoană cu rațiune normală, ci, în schimb, au evoluat strict din această lume ticăloasă și din această omenire coruptă și au un efect dăunător asupra umanității și gândurilor tuturor oamenilor. Ele îți vor face mintea să se deterioreze, îți vor deforma umanitatea și-ți vor face gândurile să devină ticăloase, complexe, haotice și chiar extreme. De exemplu, unele femei văd că alți bărbați sunt romantici, le dau soțiilor trandafiri la data aniversării căsătoriei lor sau își duc soțiile la cumpărături, le îmbrățișează sau le oferă cadouri speciale atunci când sunt supărate sau nemulțumite, sau chiar le fac surprize, ca să încerce să le înveselească și așa mai departe. Odată ce accepți aceste zicale și aceste practici în sinea ta, vei vrea ca și partenerul tău să facă acele lucruri, vei vrea și tu o astfel de viață și astfel de comportamente, așa că simțul rațiunii tale va deveni anormal și va fi perturbat și deteriorat de astfel de zicale, idei și practici. Dacă partenerul tău nu îți cumpără trandafiri, nu încearcă să te facă fericită sau nu face nimic romantic pentru tine, atunci te simți supărată, revoltată și nemulțumită – simți tot felul de lucruri diferite. Când viața ta este plină cu aceste lucruri, atunci obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești ca femeie și datoria și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești în casa lui Dumnezeu ca ființă creată sunt toate date peste cap. Vei trăi într-o stare de insatisfacție, iar viața și rutina ta normală vor fi tulburate de aceste sentimente și gânduri de insatisfacție. Prin urmare, lucrurile pe care le urmărești vor influența gândirea logică a umanității tale normale, judecata ta normală și, bineînțeles, responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești ca persoană normală. Dacă urmărești lucruri lumești și fericirea conjugală, atunci vei deveni, inevitabil, „laicizată”. Dacă urmărești doar fericirea conjugală, atunci cu siguranță vei avea mereu nevoie ca soțul tău să spună lucruri precum „Te iubesc”, iar dacă soțul tău nu a spus niciodată „Te iubesc”, te vei gândi: „Ah, căsnicia mea este foarte nefericită. Soțul meu este insensibil ca o scândură, ca un imbecil. Cel mult aduce ceva bani acasă, depune oarece efort și face oarece muncă manuală. La ora mesei, spune: «Hai să mâncăm» și când e ora de culcare, spune «E ora de culcare, vise plăcute, noapte bună» și asta este tot. De ce nu poate să spună niciodată «Te iubesc»? Nu poate să spună nici măcar acest singur lucru romantic?” Poți să fii o persoană normală când inima ta este plină cu astfel de lucruri? Nu ești mereu într-o stare anormală și emoțională? (Ba da.) Unii oameni nu au discernământ cu privire la aceste tendințe ticăloase ale lumii; nu au rezistență, nu au imunitate. O astfel de femeie privește această chestiune, acest fenomen de a spune lucruri romantice drept semn al fericirii conjugale, iar apoi vrea să-l urmărească, să-l imite, să-l obțină, iar când nu poate să-l obțină se supără și își va întreba adesea soțul: „Spune-mi, mă iubești sau nu?” Fiind întrebat de atât de multe ori, soțul se supără atunci și, roșu la față, lasă să-i scape: „Te iubesc, scumpo.” Iar ea spune: „Ah, mai zi o dată.” Soțul ei se abține atât de mult, încât fața și gâtul îi sunt roșii ca focul și, gândindu-se, spune: „Scumpo, te iubesc.” Vezi tu, acest bărbat decent spune acest lucru revoltător, dar nu din inimă, așa că simte un disconfort. Când soția lui îl aude spunând asta, e în culmea fericirii și zice: „Va trebui să fie de ajuns!” Și soțul ei ce spune? „Uită-te la tine. Ești fericită acum? Pur și simplu o cauți cu lumânarea.” Spuneți-Mi, când o femeie și un bărbat trăiesc o astfel de viață conjugală, este aceasta fericire? (Nu.) Sunteți fericiți când auziți cuvintele „Te iubesc”? Explică asta fericirea conjugală? Este chiar atât de simplu? (Nu.) O femeie își întreabă mereu soțul: „Hei, îți par bătrână?” Soțul este onest, așa că spune sincer: „Da, puțin. Cine nu pare, după ce împlinește 40 de ani?” Ea răspunde: „Ah, nu mă iubești? De ce nu spui că arăt tânără? Îți displace faptul că îmbătrânesc? Vrei să-ți găsești o amantă?” Soțul ei spune: „Ce bătaie de cap! Nici măcar nu pot să-ți spun nimic sincer. Ce e cu tine? Eram doar onest. Cine nu îmbătrânește? Vrei să fii vreun fel de monstru?” Asemenea femei sunt iraționale. Cum le spunem persoanelor care urmăresc acest fel de așa-zisă fericire conjugală? Vorbind în termeni vulgari, sunt gunoaie. Și cum le putem spune, dacă nu vorbim vulgar? Sunt bolnave mintal. Ce vreau să spun prin „bolnave mintal”? Vreau să spun că le lipsește gândirea unei umanități normale. La 40 sau 50 de ani, se apropie de vârsta bătrâneții și încă nu pot vedea clar ce este viața, ce este căsnicia și le place mereu să facă lucruri inutile și grețoase. Cred că aceasta este fericirea conjugală, că este libertatea și dreptul lor și că în acest fel trebuie să urmărească, să trăiască și să abordeze căsnicia. Nu înseamnă asta că nu acționează adecvat? (Ba da.) Sunt mulți oameni care nu acționează adecvat? (Da.) Sunt mulți în lumea necredincioșilor, dar sunt și în casa lui Dumnezeu? Sunt mulți? Poveștile de dragoste, cadourile, îmbrățișările, surprizele și acele cuvinte, „Te iubesc”, și așa mai departe sunt toate semne ale căsniciei fericite pe care o urmăresc și sunt obiectivele fericirii conjugale pe care o urmăresc. Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt așa și există inevitabil mulți care cred în Dumnezeu și care acum se implică într-o astfel de urmărire și care au astfel de opinii. Așadar, există mulți care cred în Dumnezeu de zece sau mai mulți ani, care au ascultat unele predici și au înțeles unele adevăruri, dar care, pentru a-și întreține fericirea conjugală, pentru a-și însoți soțul și pentru a-și respecta promisiunile pe care le-au făcut cu privire la căsnicia lor și la obiectivul fericirii conjugale pe care au făgăduit că-l vor urmări, nu și-au îndeplinit niciodată responsabilitățile și îndatoririle înaintea Creatorului. În schimb, nu ies din casa lor, nu pleacă de acasă indiferent cât de intensă devine lucrarea casei lui Dumnezeu și nu-și abandonează partenerul pentru a-și îndeplini datoria, ci mai degrabă consideră urmărirea și întreținerea fericirii conjugale drept obiectiv pe viață, pentru care se luptă și fac eforturi neîncetate. Implicându-se într-o astfel de urmărire, urmăresc ei adevărul? Este clar că nu. Fiindcă în mintea lor, în adâncul inimii lor, și chiar în acțiunile lor, ei nu au renunțat la urmărirea fericirii conjugale și nici la ideea, opinia și perspectiva asupra vieții care spun că „Misiunea unui om în viață este urmărirea fericirii conjugale”, sunt, prin urmare, absolut incapabili să obțină adevărul. Voi încă nu sunteți căsătoriți și încă nu ați început căsnicia. Dacă vă mențineți această opinie când veți începe căsnicia, nici atunci nu veți fi capabili să obțineți adevărul. Odată ce ai obținut fericirea conjugală, atunci nu vei fi capabil să obții adevărul. Fiindcă tu consideri urmărirea fericirii conjugale drept misiunea ta în viață, inevitabil vei abandona și vei renunța la ocazia de a-ți îndeplini misiunea înaintea Creatorului. Dacă renunți la ocazia și la dreptul de a îndeplini misiunea unei ființe create înaintea Creatorului, atunci renunți la urmărirea adevărului și, bineînțeles, renunți și la dobândirea adevărului – aceasta este alegerea ta.

Nu avem părtășie despre renunțarea la urmărirea fericirii conjugale pentru ca tu să renunți la căsătoria ca formalitate, nici pentru a te încuraja să divorțezi, ci mai degrabă ca să renunți la acele lucruri pe care le urmărești cu privire la fericirea conjugală. În primul rând, ar trebui să renunți la acele opinii care te domină în urmărirea fericirii conjugale, iar apoi, ar trebui să renunți la practica de urmărire a fericirii conjugale și să-ți dedici cea mai mare parte a timpului și energiei tale îndeplinind datoria unei ființe create și urmărind adevărul. În ceea ce privește căsnicia, atât timp cât nu este în dezacord sau nu intră în conflict cu urmărirea adevărului de către tine, atunci, obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești, misiunea pe care ar trebui să o duci la capăt și rolul pe care ar trebui să-l joci în cadrul căsniciei nu se vor schimba. Prin urmare, a-ți cere să renunți la urmărirea fericirii conjugale nu înseamnă a-ți cere să abandonezi căsnicia sau să divorțezi, ca formalitate, ci mai degrabă înseamnă a-ți cere să-ți îndeplinești misiunea ca ființă creată și să îndeplinești în mod adecvat datoria care îți revine, plecând de la premisa îndeplinirii responsabilităților care îți revin în căsnicie. Bineînțeles, dacă faptul că urmărești fericirea conjugală îți afectează, împiedică sau chiar compromite îndeplinirea datoriei unei ființe create, atunci ar trebui să abandonezi nu doar urmărirea fericirii conjugale, ci și întreaga ta căsnicie. Care este scopul și înțelesul final al părtășiei despre aceste aspecte? Este ca fericirea conjugală să nu îți împiedice pașii, să nu îți lege mâinile, să nu îți orbească ochii, să nu îți deformeze vederea, să nu îți perturbe și să nu îți ocupe mintea; este ca urmărirea fericirii conjugale să nu îți umple calea vieții și însăși viața și ca tu să abordezi corect responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești în căsnicie și să faci alegerile corecte cu privire la responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești. Un mod mai bun de a practica este să dedici mai mult timp și mai multă energie datoriei tale, să realizezi datoria care îți revine și să execuți misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu. Nu trebuie să uiți niciodată că ești o ființă creată, că Dumnezeu este Cel care te-a călăuzit în viață până în acest moment, că Dumnezeu ți-a dat căsnicia, ți-a dat o familie și că Dumnezeu este Cel care ți-a oferit responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești în cadrul căsniciei și că nu tu ai ales căsnicia; ideea nu este că ai ajuns să fii căsătorit din senin sau că îți poți întreține fericirea conjugală bazându-te pe propriile abilități și pe propria forță. Acum am explicat clar acest lucru? (Da.) Înțelegi ce trebuie să faci? Îți este clară calea acum? (Da.) Dacă nu există niciun conflict sau nicio contradicție între responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești în căsnicie și datoria și misiunea ta ca ființă creată, atunci, în aceste condiții, ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitățile în cadrul căsniciei oricum trebuie îndeplinite acestea și ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitățile bine, să îți asumi responsabilitățile care îți revin și să nu încerci să te sustragi de la ele. Trebuie să îți asumi răspunderea pentru partenerul tău și pentru viața partenerului tău, pentru sentimentele lui și pentru tot ce ține de acesta. Totuși, când apare un dezacord între responsabilitățile și obligațiile pe care ți le asumi în cadrul căsniciei și misiunea și datoria ta ca ființă creată, atunci nu va trebui să renunți la datoria sau la misiunea ta, ci mai degrabă la responsabilitățile tale în cadrul căsniciei. Asta este ceea ce așteaptă Dumnezeu de la tine, este însărcinarea dată ție de Dumnezeu și, bineînțeles, este ceea ce îi cere Dumnezeu oricărui bărbat sau oricărei femei. Abia atunci când ești capabil să faci asta vei urmări adevărul și-L vei urma pe Dumnezeu. Dacă nu ești capabil de asta și nu poți să practici în acest fel, atunci ești credincios doar cu numele, nu Îl urmezi pe Dumnezeu cu o inimă sinceră și nu ești un urmăritor al adevărului. Acum ai ocazia și condițiile pentru a pleca din China ca să-ți îndeplinești datoria, iar unii oameni spun: „Dacă plec din China ca să-mi îndeplinesc datoria, atunci va trebui să-mi las partenerul acasă. Deci nu ne vom mai vedea niciodată? Nu va trebui să trăim separat? Nu înseamnă că nu vom mai avea o căsnicie?” Unii oameni se gândesc: „Ah, cum va trăi partenerul meu fără mine? Nu se va destrăma căsnicia noastră dacă eu nu sunt acolo? Se va încheia căsnicia noastră? Ce voi face în viitor?” Ar trebui să te gândești la viitor? La ce ar trebui să te gândești cel mai mult? Dacă vrei să fii cineva care urmărește adevărul, atunci, cel mai mult ar trebui să te gândești la modul în care să renunți la lucrurile la care îți cere Dumnezeu să renunți și la modul în care să realizezi ce îți cere Dumnezeu să realizezi. Dacă vei rămâne fără căsnicie și fără partenerul tău alături în viitor, în zilele care urmează, poți să trăiești până la bătrânețe și să trăiești bine. Însă dacă abandonezi această ocazie, atunci acest lucru este echivalent cu a abandona datoria și misiunea pe care ți le-a încredințat Dumnezeu. Atunci, pentru Dumnezeu, tu nu vei fi cineva care urmărește adevărul, cineva care Îl dorește cu adevărat pe Dumnezeu, sau cineva care urmărește mântuirea. Dacă-ți dorești în mod activ să abandonezi ocazia și dreptul tău de a dobândi mântuirea și misiunea ta și, în schimb, alegi căsnicia, alegi să rămâneți uniți ca soț și soție, alegi să fii cu partenerul tău și să îl mulțumești pe el și alegi să îți păstrezi căsnicia intactă, atunci, în final, tu vei câștiga unele lucruri și vei pierde altele. Înțelegi ce vei pierde, nu-i așa? Căsnicia nu este totul pentru tine, și nici fericirea conjugală nu este – acestea nu îți pot decide soarta, nu îți pot decide viitorul și cu atât mai puțin îți pot decide destinația. Așadar, oamenii trebuie să decidă ce alegeri ar trebui să facă și dacă ar trebui sau nu să renunțe la urmărirea fericirii conjugale și să îndeplinească datoria unei ființe create. Am avut acum clar părtășie despre subiectul „Misiunea ta nu este să urmărești fericirea conjugală”? (Da.) Există vreun aspect care vi se pare dificil și cu privire la care, după ce ați ascultat părtășia Mea, nu știți cum să practicați? (Nu.) După ce ați ascultat această părtășie, simțiți că sunteți mai lămuriți, că aveți o cale de practică precisă și că aveți un obiectiv corect pentru îndeplinirea căruia să practicați? În acest moment, știți cum ar trebui să practicați de acum înainte? (Da.) Atunci, haideți să încheiem această părtășie aici. La revedere!

14 ianuarie 2023