Primul pas în pătrunderea în adevărurile-realități este să reflectezi asupra ta conform cuvintelor lui Dumnezeu și să-ți evaluezi toate stările diverse pe baza cuvintelor Lui. Dacă vrei să pătrunzi mai profund, trebuie să-ți diseci și să-ți înțelegi mai profund firea coruptă. Ce ar trebui să faci după ce o înțelegi? Ar trebui să găsești o cale de a practica și a pătrunde și să te gândești bine la felul în care să practici adevărul și să te eliberezi de firea ta coruptă; aceasta este calea corectă. Unii oameni devin negativi după ce dobândesc o înțelegere de sine; plâng și suspină că au fost eliminați și că sunt făcători de servicii și contraste și nu vor nici măcar să-și îndeplinească îndatoririle. Ce fel de oameni sunt aceștia? Aceștia sunt oameni absurzi și teatrali. Deci, care este cea mai bună cale de a îndrepta lucrurile? Ei ar trebui cel puțin să nu plângă și să nu facă tărăboi și, mai mult decât atât, nu ar trebui să renunțe sau să-L învinuiască pe Dumnezeu. Cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le facă sunt să caute adevărul și să ajungă să înțeleagă care este, de fapt, intenția lui Dumnezeu, care este cel mai rațional mod de a acționa și ce cale ar trebui să aleagă; acestea sunt cele mai importante lucruri. Oamenii își pierd cel mai ușor rațiunea atunci când sunt tot timpul controlați de intenția de a fi binecuvântați. Oamenii cărora le lipsește rațiunea sunt cei mai jalnici, dar aceia care, în toate lucrurile, aleg să se supună lui Dumnezeu și caută doar să-L mulțumească, sunt cei care au cea mai multă rațiune și cea mai mare conștiință. Când un om este expus de Dumnezeu, cum ar trebui să trateze acest lucru și ce alegere ar trebui să facă? Trebuie să caute adevărul și nu ar trebui, sub nicio formă, să devină confuz. Este bine să experimentezi judecata și mustrarea lui Dumnezeu și să-ți vezi corupția așa cum este cu adevărat, deci de ce ești negativ? Dumnezeu te expune ca să poți câștiga înțelegere de sine și ca să te mântuiască. De fapt, firea coruptă pe care o dezvălui provine din natura ta. Nu este vorba că Dumnezeu vrea să te expună, dar dacă nu te expune, oare nu tot o vei dezvălui? Înainte să crezi în Dumnezeu, El încă nu te expusese, așadar tot ce trăiai nu era oare o fire coruptă satanică? Ești un om care trăiește după o fire satanică. Aceste lucruri nu ar trebui să te șocheze. Când dezvălui puțină corupție, asta te sperie de moarte și crezi că totul s-a terminat pentru tine, că Dumnezeu nu te vrea și că tot ce ai făcut este în zadar. Nu reacționa exagerat. Dumnezeu mântuiește oameni corupți, nu roboți. La cine Mă refer când spun „oameni corupți”? La oamenii care dezvăluie o fire coruptă satanică, sunt aroganți și neprihăniți de sine, nu acceptă adevărul, sunt capabili să se împotrivească și să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să-I devină potrivnici și care sunt capabili să meargă pe urmele lui Pavel. Astfel de oameni mântuiește Dumnezeu. Dacă vrei să accepți mântuirea lui Dumnezeu și să obții mântuirea, trebuie să înfrunți firea coruptă care există în inima ta, să înfrunți firea coruptă pe care o dezvălui în fiecare zi și, zilnic, trebuie să cauți adevărul și să te autoanalizezi, să te evaluezi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, să practici discernământul și disecarea firii corupte pe care o dezvălui și să te lupți cu ea. Unii oameni se luptă cu ea de mai multe ori, dar sunt învinși și spun: „De ce dezvălui tot timpul aroganță? De ce alți oameni nu fac asta?” De fapt, fiecare dezvăluie aroganță. Când o dezvăluie alți oameni, tu nu știi, dar ei știu. Sau s-ar putea ca ei înșiși să nu știe că fac asta, dar Dumnezeu știe. De asemenea, există o altă problemă de care oamenii trebuie să-și amintească: Dumnezeu îndreaptă firile corupte ale oamenilor; El nu îndreaptă modul în care ei fac lucrurile. Dumnezeu nu urăște intenția de moment pe care o ai în timp ce faci ceva sau un anumit mod de a face lucrurile sau dacă, ocazional, ești leneș sau nu plătești un preț; nu acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le urăște. Ceea ce urăște El este firea ta coruptă. Oricând simți că dezvălui o fire coruptă, ar trebui să devii singur conștient de ea, înainte să te disciplineze Dumnezeu. Nu ar trebui să ghicești dacă Dumnezeu te urăște sau dacă te-a eliminat; ar trebui să fii conștient de problema ta, apoi să cauți cum ar trebui să te căiești și ce mod de a practica adevărul va aduce schimbări. Aceasta este o manifestare a rațiunii normale. Primul lucru de care trebuie să devii conștient este: „Aceste cuvinte ale mele nu sunt raționale și dezvăluie aroganță. Nu sunt capabil să fac această sarcină, totuși mă laud și spun că pot, deci nu sunt doar vorbe mari? Vorbele mari și lauda arată că am o fire arogantă.” Dumnezeu nu te condamnă pentru vorbele mari, dar înseamnă asta că poți pur și simplu să renunți la ele? Nu, nu poți renunța la ele. Trebuie să le diseci și să spui: „De ce mă pricep atât de bine la a mă lăuda și a spune vorbe mari? De ce mă laud cu lucruri pe care nu le pot face sau lucruri despre care nici măcar nu știu dacă le pot face? De ce am acest cusur?” Acesta nu este un cusur. Un cusur este un prost obicei de suprafață. Vorbele mari sunt unul dintre modurile în care se dezvăluie o fire arogantă; firea ta satanică este cea care te îndrumă să trăiești într-o astfel de stare – ești îndrumat pe deplin de firea ta. Dacă o poți suprima și poți să nu dezvălui o fire arogantă, oare asta înseamnă că nu mai ai o fire arogantă? Înseamnă că a fost îndreptată? Categoric nu este atât de simplu. Doar dacă schimbi felul în care faci ceva, respecți regulile și ești bine-crescut la exterior, nu ești încrezut și ai maniere cultivate, asta nu înseamnă că nu ești arogant. Acestea sunt doar măști și adaugă noi probleme pe lângă aroganță, iar rezultatul este și mai supărător. Dacă vrei să-ți îndrepți aroganța și fiecare fel de fire coruptă, trebuie să cauți adevărul pentru a le îndrepta, când îți îndeplinești îndatoririle. Acesta este modul corect. De exemplu, să presupunem că liderul stabilește să îndeplinești o anumită datorie și, după ce asculți, spui cu trufie: „Am mai făcut astfel de datorii. Va fi floare la ureche!” Însă imediat după aceea, îți dai seama că ai dezvăluit aroganță și că acest mod de gândire a fost greșit și te rogi repede și-ți adaptezi gândirea, spunând: „O, Dumnezeule! Iarăși am dezvăluit aroganță. Te rog să mă emondezi; sunt dispus să-mi îndeplinesc bine datoria.” Acesta este primul lucru pe care ar trebui să-l faci. Atunci, cum ar trebui să-ți tratezi datoria? Te gândești: „Fac asta pentru Dumnezeu și o fac în prezența Lui, așa că trebuie să gestionez lucrurile cu atenție. Nu pot s-o dau în bară. Dacă o fac, va fi o mare rușine!” Apoi cugeți cu atenție la asta și te gândești: „Nu, nu-i corect. De ce ar trebui să-mi fie frică să nu mă fac de rușine?” Nici starea aceasta nu este corectă; ai început să te îndepărtezi de la cale. Cum ar trebui să îndrepți acest lucru? Care direcție este corectă? Iarăși, asta are legătură cu practicarea adevărului pentru a rezolva probleme. Ar trebui să te gândești: „Nu mi-e teamă să mă fac de râs. Cheia este că nu ar trebui să fiu dăunător pentru lucrarea bisericii”, iar starea ta se va fi schimbat. Dacă însă apoi te gândești: „Dacă sunt dăunător pentru lucrarea bisericii și sunt emondat? Îmi voi pierde toată mândria”, starea ta va fi iar incorectă. Cum se poate rezolva acest lucru? În inima ta, trebuie să te gândești: „Nu dau niciodată importanță datoriei mele, sunt leneș când e vorba s-o fac și sunt foarte arogant. Merit să fiu emondat. Trebuie să mă rog lui Dumnezeu și să-L las să lucreze. Sunt o persoană greu de înțeles, dar Dumnezeu este atotputernic și nimic nu este imposibil pentru El, așa că mă voi baza pe Dumnezeu.” Așa este corect; aceasta este calea corectă de practică. Dumnezeu ți-a oferit anumite talente și ți-a permis să dobândești unele cunoștințe, dar dobândirea acestor cunoștințe nu înseamnă neapărat că îți poți îndeplini bine datoria. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Cum ajunge un om la această concluzie? (Prin experiență.) Această experiență te-a învățat o lecție și ți-a oferit înțelegere, și anume că lucrurile pe care Dumnezeu le dă oamenilor nu sunt ceva ce ei au în mod inerent și nici nu sunt capitalul lor; Dumnezeu le poate lua în orice moment ceea ce le-a dat. Când Dumnezeu vrea să te expună, oricât de talentat ai fi la ceva, vei uita lucrul acela și nu vei fi capabil să-l folosești – nu vei fi nimic. Dacă, în acel moment, te rogi: „Dumnezeu, nu sunt nimic. Am această abilitate numai pentru că Tu mi-ai dat-o. Te implor să-mi dai putere! Te rog să mă binecuvântezi și să mă îndrumi, ca să nu fiu dăunător pentru lucrarea Ta.” Este acesta modul corect de a te ruga? (Nu, nu este.) Ce schimbări ar trebui să faci în acest punct? Spui: „O, Dumnezeule! Sunt dispus să mă supun rânduielilor Tale. Nu pot crede mereu că am dreptate. Deși știu anumite lucruri despre acest domeniu al lucrării și am anumite competențe în acest domeniu, asta nu înseamnă neapărat că pot face bine sarcina. Întrucât firea mea coruptă este o tulburare, îmi este dat să fac lucrurile într-un mod nepăsător și neglijent și nu-mi iau datoria în serios. Sunt incapabil să mă controlez și nu pot să mă stăpânesc. Te implor să mă protejezi și să mă îndrumi. Sunt dispus să mă supun Ție, să fac tot ce-mi stă în putință și să-Ți ofer gloria.” Dacă îți faci bine datoria și acorzi optzeci la sută din merit lui Dumnezeu și douăzeci la sută ție, este un lucru potrivit? (Nu, nu este.) Nu este rațional să împarți lucrurile în felul acesta. Dacă Dumnezeu nu ar lucra, ți-ai putea face bine datoria? Sigur că nu, pentru că nu numai că-ți lipsește adevărul, dar ai și o fire coruptă. Indiferent ce fel de stare coruptă există în inimile oamenilor, ei trebuie să se autoanalizeze mereu și să caute adevărul ca s-o îndrepte. Odată ce firea lor coruptă a fost curățită, starea lor va fi normală.

Uneori, în inima unui om, va apărea un gând sau o idee greșită, iar asta îi tulbură inima. Se împotmolește în starea aceea și, o zi sau două, este incapabil să iasă din ea. Ce ar trebui să facă un om într-un astfel de moment? Ar trebui să cauți adevărul ca să remediezi situația. Mai întâi, ar trebui să înțelegi clar cum a apărut gândul sau ideea greșită, cum a pus stăpânire pe tine, te-a făcut negativ și deprimat și te-a determinat să dezvălui tot felul de răzvrătiri și obiceiuri hidoase. Apoi, când îți dai seama că aceste lucruri au fost dictate de firea ta coruptă și că Dumnezeu o detestă, ar trebui să te liniștești înaintea Lui și să te rogi: „Dumnezeule, disciplinează-mă și permite-mi să învăț lecțiile de care am nevoie. Nu mi-e frică să fiu expus și nici să mă fac de rușine sau să fiu umilit. Mă tem doar ca acțiunile mele să nu-Ți încalce decretele administrative și să Te nemulțumească.” Aceasta este calea corectă, dar ai statura potrivită pentru a o parcurge? (Nu.) Dacă nu ai statura potrivită, înseamnă că nu te poți ruga în direcția aceasta? De vreme ce este calea corectă, ar trebui să te rogi în direcția asta. În prezent, statura oamenilor este mică, ei trebuie să vină frecvent înaintea lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să-L lase să-i protejeze și să-i disciplineze mai mult. Când statura lor crește și pot să ducă o povară și să facă mai multe sarcini, Dumnezeu nu va mai trebui să-Și facă atât de multe griji și nu va trebui să-i protejeze, să-i disciplineze, să-i pună la încercare sau să-i supravegheze constant. Aceasta este o chestiune a inimii, iar Dumnezeu Se uită la inimile oamenilor. Lui Dumnezeu nu Îi pasă cât de bine-crescut sau ascultător ești în aparență; El Se uită la atitudinea ta. Poate că nu spui nimic toată ziua, dar ce atitudine ai în inima ta? „Mi s-a dat această datorie, deci am responsabilitatea de a o face bine, dar am obiceiul de a fi neînfrânat și fac mereu cum îmi place. Știu că am această problemă, dar nu mă pot controla. Sunt dispus ca Dumnezeu să-mi orchestreze mediul și să înlăture oamenii, evenimentele și lucrurile care mă înconjoară și ar putea să mă tulbure, să afecteze modul în care îmi îndeplinesc datoria sau cel în care practic adevărul, astfel încât să nu cad în ispită, să pot accepta încercările lui Dumnezeu și disciplinarea de la El.” Trebuie să ai o inimă dispusă să se supună. Când aceste gânduri se află în inima ta, cum să nu le vadă Dumnezeu? Cum să nu le dea nicio atenție? Așadar, Dumnezeu acționează. Uneori, când te rogi în felul acesta o dată sau de două ori, Dumnezeu nu-ți dă atenție. Când pune la încercare lucrarea și sinceritatea unui om, El nu va spune nimic, dar asta nu înseamnă că lucrurile pe care le-ai făcut sunt greșite. Sub nicio formă nu ar trebui să-L testezi pe Dumnezeu. Dacă Îl testezi mereu și spui: „Este corect să fac asta? Ai văzut, Dumnezeule?”, atunci vei avea necazuri. Aceasta este o stare incorectă. Concentrează-te numai să acționezi. Indiferent dacă Dumnezeu te disciplinează, te îndrumă, te pune la încercare sau te ghidează, nu da atenție acestor lucruri. Concentrează-te numai să faci eforturi pentru adevărul pe care îl înțelegi și ca să acționezi conform intențiilor lui Dumnezeu. E suficient. În ceea ce privește rezultatul, de multe ori nu este responsabilitatea ta. Pentru ce ar trebui să-ți asumi responsabilitatea? Pentru datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești, pentru a petrece timpul și a plăti prețul necesar. Este suficient. Orice privește adevărul trebuie să fie examinat și trebuie să depui eforturi ca să-l înțelegi. Cel mai important lucru este ca oamenii să meargă pe calea potrivită. Asta este suficient. Asta ar trebui să facă oamenii. Cât despre nivelul pe care îl are statura ta, prin ce încercări ar trebui să treci, ce disciplinare ar trebui să experimentezi, ce situații ar trebui să experimentezi și cum Dumnezeu deține suveranitatea, nu este nevoie să dai atenție acestor lucruri. Dumnezeu va face asta. Spui: „Am o statură mică. Nu mă face să trec prin încercări, Dumnezeule, mi-e frică!” Ar face Dumnezeu asta? (Nu.) Nu este nevoie să-ți faci griji. Spui: „Am o statură foarte mare și o credință amplă. Dumnezeule, de ce nu mă pui să trec prin câteva încercări? Pune-mă la încercare așa cum ai făcut cu Iov și ia tot ce am!” Dumnezeu nu ar face asta. Nu-ți cunoști propria statură, dar Dumnezeu știe bine și foarte clar; El poate vedea inima fiecărei persoane. Pot oamenii să vadă inima lui Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Oamenii nu pot să vadă inima lui Dumnezeu, deci cum Îl înțeleg și cum cooperează cu El? (Prin cuvintele Lui.) Înțelegându-I cuvintele, îndeplinindu-și bine datoria și rămânând fermi în locul lor ca oameni. Care este datoria oamenilor? Este lucrarea pe care ar trebui s-o facă oamenii și pe care sunt capabili să o facă. Acestea sunt sarcinile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Ce includ sarcinile care ți-au fost date? Domeniul lucrării pe care îl cunoști, acele sarcini pe care ți le dă biserica, acele sarcini pe care ar trebui să le faci și acele sarcini pe care ești capabil să le faci. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, are legătură cu chestiunea pătrunderii în viață. Trebuie să fii capabil să practici adevărul și să asculți de Dumnezeu. Concentrează-te doar asupra practicării adevărului și a pătrunderii în el. Nu da atenție felului în care alții evaluează cum te vede Dumnezeu. Nu trebuie să dai atenție acestor lucruri și nici nu este necesar să le dai atenție – acestea nu sunt lucrurile cu care ar trebui să te deranjezi. Oamenii nu au niciun cuvânt de spus în ceea ce privește norocul lor, ghinionul, longevitatea, toate lucrurile pe care le experimentează în timpul vieții lor, șansa sau viața lor; nimeni nu poate schimba aceste lucruri. Asta trebuie să-ți fie clar. Dumnezeu este suveran asupra acestor lucruri. În mod categoric, oamenii trebuie să recunoască și să înțeleagă clar aceste lucruri în inimile lor. Să nu te preocupe nimic în numele lui Dumnezeu; nu încerca să decizi ce vrea Dumnezeu să facă. Concentrează-te doar să te ocupi eficient de ceea ce ar trebui să faci, de lucrurile în care ar trebui să pătrunzi și de calea pe care ar trebui să fii. Este suficient. Cât despre destinația ta viitoare, ai vreun cuvânt de spus în legătură cu ea? (Nu.) Atunci cum poți rezolva această problemă? Pe de o parte, făcând bine tot ce ar trebui să faci în fiecare zi și îndeplinindu-ți datoria ca persoană. Aceasta este însărcinarea pe care Dumnezeu o dă fiecăruia. Ai venit în această lume, iar Dumnezeu te-a condus tot timpul – indiferent dacă ți-a dat diverse feluri de daruri sau te-a crescut și ți-a dat un talent sau o abilitate, asta arată că Dumnezeu ți-a dat însărcinări. Este evident ce însărcinare ți-a dat Dumnezeu și nu este nevoie ca El să-ți spună direct. De exemplu, dacă știi engleză, atunci cu siguranță Dumnezeu are cerințe pentru tine în acest domeniu. Aceasta este datoria ta. Nu este nevoie ca Dumnezeu să strige din ceruri și să-ți spună direct: „Datoria ta este traducerea și, dacă n-o faci, te voi pedepsi.” Nu este nevoie să spună asta. Ție îți este deja foarte clar, pentru că Dumnezeu ți-a dat rațiune, procese de gândire și judecată normală, precum și capacitatea de a înțelege această limbă. Este suficient. Ceea ce ți-a dat Dumnezeu este ce îți spune să faci, iar asta îți este foarte clar în inima ta. De-a lungul procesului de îndeplinire a îndatoririlor tale și de-a lungul procesului de acceptare a însărcinării date de Dumnezeu, trebuie să accepți tot ce ți-a făcut Dumnezeu, inclusiv îndrumarea pozitivă, udarea și aprovizionarea pe care ți-a oferit-o. De exemplu, mâncând și bând frecvent cuvintele lui Dumnezeu, ascultând predici, trăind viața bisericească, având părtășie despre adevăr și cooperând armonios cu ceilalți în timp ce-ți îndeplinești datoria. Pe de altă parte, prin pătrunderea individuală în viață – asta e cel mai important. Unii vor să știe mereu dacă au viață și dacă sunt eficienți. Este în regulă să reflectezi asupra acestor lucruri pentru moment, dar nu te concentra asupra lor. E ca și cum ai planta culturi în fiecare an – niciunul dintre fermieri nu spune cât de mare trebuie să fie recolta în acel an și că, dacă nu obține acest rezultat, va muri. Nu sunt atât de nesăbuiți. Toți plantează semințe când este sezonul pentru asta, apoi le udă, le pun îngrășământ și au grijă de ele în mod firesc. Apoi, la timpul potrivit, vor avea o recoltă garantată. Trebuie să ai o astfel de credință; aceasta este credință adevărată în Dumnezeu. Nu mai fi atât de calculat cu Dumnezeu, spunând: „În ultimul timp, am depus puțin efort, oare Dumnezeu mă va recompensa?” Este inacceptabil să ceri mereu recompense, ca un funcționar care-și cere salariul la sfârșitul lunii. Nu este acceptabil să ceri mereu salarii. Credința oamenilor este prea slabă și ei nu au credință adevărată în Dumnezeu. Odată ce vezi clar cum calea de a-L urma pe Dumnezeu este calea către mântuire și că este viața reală, că este calea corectă pe care oamenii ar trebui s-o urmeze și viața pe care ar trebui s-o aibă ființele create, concentrează-te doar să urmărești adevărul și să cauți să pătrunzi în realitate, să asculți cuvintele lui Dumnezeu și să mergi și să acționezi în direcția pe care ți-o arată Dumnezeu. Asta este corect. Nu-L întreba mereu pe Dumnezeu: „Dumnezeule, cât mai durează până Te voi fi urmat până la capătul drumului? Când voi fi mântuit? Când voi fi recompensat și când voi primi o cunună? Când va sosi ziua lui Dumnezeu?” Toate acestea sunt stări pe care le au oamenii, dar oare asta le face corecte? (Nu.) Unii spun: „Legea nu poate fi aplicată când toți sunt infractori”, dar aceasta zicală este o aberație, nu se susține și nu este în conformitate cu adevărul. Faptul că toată lumea are aceste stări dovedește că toată lumea are o fire coruptă, așa că toți trebuie să remedieze această problemă și să depășească acest obstacol. Trebuie să te examinezi mereu în inima ta, să nu te concentrezi niciodată să vezi cum se descurcă alții și, în timp ce te examinezi, trebuie să îndrepți orice stare coruptă ai. Mințile oamenilor sunt dinamice și gândesc mereu activ – la un moment dat înclină spre stânga, iar în altul spre dreapta; modul lor de gândire este întotdeauna un pic deplasat. Nu merg pe calea corectă. Insistă să-i urmeze pe alții și să urmeze tendințele ticăloase din lume și să meargă pe calea greșită. Aceasta este natura-esența oamenilor și nu ar putea s-o controleze nici dacă ar vrea. Dacă nu poți s-o controlezi, atunci nu o controla. Când apare o intenție sau o părere greșită, îndreapt-o. În felul acesta, corupția pe care o dezvălui se va diminua treptat. Așadar, cum poți îndrepta acest lucru? Rugându-te și câștigând constant înțelegere și schimbând lucrurile. Uneori, indiferent cum încerci să schimbi lucrurile, acele lucruri vor ieși la suprafață, așa că nu le da atenție și pur și simplu fă ce ar trebui să faci. Aceasta este cea mai ușoară metodă. Așadar, ce trebuie să facă oamenii? Să-și îndeplinească bine datoria și să-și vadă de ea. Nu poți respinge însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu; trebuie să o îndeplinești bine. În afară de asta, în ceea ce privește intrarea individuală în viață, trebuie să faci tot ce-ți stă în putință ca să cauți adevărul în timp ce-ți faci datoria și să muncești din greu ca să ajungi la orice nivel al pătrunderii poți. Dacă, în cele din urmă, vei fi suficient de bun, asta va decide Dumnezeu. Sentimentele și verdictele oamenilor nu sunt de niciun folos. Oamenii nu-și pot decide propria soartă și nu sunt capabili să-și evalueze comportamentul sau să-și stabilească finalul. Numai Dumnezeu poate evalua și stabili aceste lucruri. Trebuie să ai încredere că Dumnezeu este drept. Ca să împrumut cuvintele non-credincioșilor, trebuie să îndrăznești să acționezi, să fii răspunzător pentru acțiunile tale, să înfrunți faptele și să fii capabil să-ți asumi responsabilitatea. Oamenii care au conștiință și rațiune ar trebui să-și îndeplinească bine datoria și să-și asume responsabilitatea.

Este esențial ca oamenii să se autoexamineze frecvent și este esențial ca ei să accepte scrutarea lui Dumnezeu. De asemenea, este crucial ca ei să caute adevărul, să-și schimbe stările și părerile și să scape de ele atunci când se autoexaminează și descoperă că au stări sau păreri incorecte. În felul acesta, fără să-ți dai seama, vei experimenta din ce în ce mai puține stări incorecte și vei avea din ce în ce mai mult discernământ în ceea ce le privește. După ce-ți schimbi stările incorecte, lucrurile pozitive din tine vor fi mai numeroase, iar tu îți vei îndeplini datoria cu o puritate din ce în ce mai mare. Deși, în aparență, felul în care vorbești și personalitatea ta vor fi la fel ca înainte, viața-fire personală se va fi schimbat. În ce feluri va fi vizibil acest lucru? Vei fi capabil să urmezi adevărurile-principii când faci ceva și îți îndeplinești datoria și vei fi capabil să-ți asumi responsabilitatea în aceste lucruri; când îi vei vedea pe ceilalți făcând lucruri într-o manieră superficială, te vei mânia și când vei vedea fenomene rele, precum și practici pasive, negative, nepotrivite și ticăloase, care dezvăluie firi corupte, le vei detesta. Cu cât te vei uita mai mult la aceste lucruri, cu atât mai mult dezgust vei simți și vei avea tot mai mult discernământ față de ele. Când vei vedea anumiți oameni care cred în Dumnezeu de foarte mult timp și care vorbesc foarte clar despre cuvinte și doctrine, dar nu fac nicio lucrare reală și sunt lipsiți de principii, te vei mânia foarte tare și vei detesta acest lucru. Mai ales când vei vedea conducători și lucrători care nu fac lucrare reală, care vorbesc mereu despre cuvinte și doctrine și care cred în Dumnezeu de ani buni, dar nu s-au schimbat, vei avea discernământ față de ei, vei fi capabil să-i expui și să-i raportezi și vei avea un simț al dreptății. Nu numai că te vei urî pe tine însuți, dar vei urî și aceste lucruri ticăloase și nedrepte, când apar. Asta va dovedi că a existat o schimbare înlăuntrul tău. Vei fi capabil să privești problemele și să tratezi oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău din perspectiva adevărului, din perspectiva lui Dumnezeu și a lucrurilor pozitive – asta va arăta că s-a petrecut o schimbare în tine. Așadar, vei mai avea nevoie ca Dumnezeu să te evalueze? Nu – vei fi capabil să simți singur acest lucru. De exemplu, înainte, dacă vedeai pe cineva făcând lucrurile într-o manieră superficială, te gândeai: „Este normal. Și eu sunt la fel. Dacă el nu ar fi făcut lucrurile în felul acela, atunci ar fi părut că eu le-am făcut într-o manieră superficială.” Toată lumea făcea lucrurile într-o manieră superficială, așa că ai considerat că tu te descurcai destul de bine. În acel moment, nu vei mai gândi astfel. Te vei gândi: „Este inacceptabil să faci lucrurile într-o manieră superficială. Lucrarea casei lui Dumnezeu este importantă. A fost o răzvrătire destul de mare că am făcut lucrurile într-o manieră superficială – de ce sunteți așa cum am fost eu și faceți și voi lucrurile în felul acela?” Te vei gândi că, înainte, ai fost atât de ignorant și imatur, că modul în care priveai lucrurile era atât de demn de dispreț și rușinos și că nu aveai cum să Îi dai socoteală lui Dumnezeu, iar conștiința ta nu va putea trece peste asta. Faptul că vei fi capabil să ai asemenea gânduri și sentimente va dovedi că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins deja rădăcini și au încolțit înlăuntrul tău. Perspectiva din care privești lucrurile și standardele după care le evaluezi se vor fi schimbat. Deja vei fi o persoană complet diferită de cea dinainte, când trăiai în cadrul firilor tale corupte. Deja te vei fi schimbat într-un mod real. V-ați schimbat puțin acum? (Puțin.) Acum v-ați schimbat puțin și, ocazional, când vedeți oameni care fac lucrurile într-o manieră superficială, fără să vrea să practice adevărul și răsfățându-se mereu în confortul fizic, nu credeți că este un lucru bun. Totuși, dacă ți s-ar cere să mergi să-i ajuți și să-i sprijini, filosofiile satanice te-ar constrânge în continuare. Deși descoperi această problemă în oameni, nu îndrăznești să spui nimic de teamă să nu-i jignești și chiar te gândești: „Nimeni nu m-a ales drept lider de grup, așa că nu este nevoie să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala.” Când întâlnești aceste lucruri nedrepte și negative, ești incapabil să stai de partea adevărului în discursul și acțiunile tale sau să-ți asumi responsabilitatea; pur și simplu te faci că nu vezi și crezi că este un mod grozav de a te comporta, distanțându-te de controverse. Te vei gândi: „Dacă ceva nu merge bine, asta nu va avea nicio legătură cu mine. Scap ca prin urechile acului.” Dacă mai ai astfel de păreri, vei fi capabil să practici adevărul? Vei avea pătrundere în viață? Cu astfel de păreri în inima ta, ești un neîncrezător și nu poți accepta adevărul. De aceea, astfel de păreri nu pot rămâne necorectate. Dacă vrei să ai pătrundere în viață, pe de o parte, trebuie să fii capabil să te supraveghezi. Pe de altă parte, trebuie, în primul rând, să accepți scrutarea lui Dumnezeu. Dacă observi că există reproșuri în inima ta, ar trebui să te autoanalizezi și să-ți dai seama de unde provin acestea. Dacă poți simți că Dumnezeu te scrutează și crezi că Dumnezeu te scrutează, atunci ar trebui să Îi accepți scrutarea. Doar dacă te vei simți adesea plin de remușcări, neliniștit în inima ta și dator față de Dumnezeu pentru că ai fost în acele stări, vei avea motivația de a practica adevărul și a pătrunde în el. Există niște standarde și manifestări practice ale pătrunderii în adevărurile-realități. În ce măsură ați pătruns în ele acum? (Când se întâmplă ceva, pot vedea că am multe neajunsuri, dar îmi petrec mult timp blocat în acea stare. Nu știu cum să adopt perspectiva adevărului, pentru a diseca sau a înțelege ce probleme am; nu am discernământ clar față de mine însumi; nu mă văd clar și adesea nu pot să văd clar nici stările altor oameni.) Dacă nu te poți vedea clar, atunci nu îi poți vedea clar pe ceilalți. Această afirmație este corectă. Când alți oameni au o problemă, crezi că nu are nicio legătură cu tine, dar, de fapt, stările sunt consecvente și aceleași. Dacă nu-ți poți vedea clar propria stare, nu vei fi capabil să-ți rezolvi problemele, cu atât mai puțin să le rezolvi pe ale altora. Odată ce ți-ai rezolvat problemele, vei fi capabil să le vezi foarte clar pe ale celorlalți și să le rezolvi imediat. Dacă vrei să ai pătrundere în viață, trebuie să respecți următoarele două lucruri: unul este că trebuie să-ți îndeplinești bine datoria, iar celălalt este că, în timp ce-ți îndeplinești datoria, trebuie să te examinezi frecvent, să cauți adevărul pentru a-ți schimba diversele păreri, gânduri, atitudini, intenții și stări incorecte și să ieși din orice fel de stare incorectă. Dacă ai tăria de a ieși din ele, îl vei birui pe Satana și te vei elibera de firile tale corupte. Atunci, te vei fi schimbat. Vei fi ieșit din stările tale pasive și negative și nu vei mai fi constrâns sau controlat de aceste stări. Acesta este în sine un pas înainte. Mai întâi, trebuie să rezolvați această problemă. Ce stări negative sau pasive aveți? Unii se gândesc: „Pur și simplu așa sunt eu. Nu pot să fac nimic pentru a-mi îndrepta firea arogantă. În orice caz, Dumnezeu știe despre ea și cred că m-a clasificat deja. Am încercat să mă schimb de foarte multe ori, dar sunt în continuare același. Pur și simplu acesta sunt eu.” Ai o părere proastă despre tine, dar aceasta este o stare negativă; este oarecum o mentalitate de a te abandona disperării. Nu ai căutat adevărul ca să rezolvi această problemă, deci de ce crezi că ești lipsit de speranță? Oamenii trăiesc frecvent în astfel de stări; o dezvăluire de moment a corupției și cred că au fost clasificați și că acesta este felul de persoană care sunt. Aceasta este o stare negativă; ar trebui să fie schimbată și ar trebui să ieși din ea. Ce alte stări negative sau pasive aveți? (Trăiesc adesea într-o stare în care fac lucrurile bazându-mă pe darurile și calibrul meu și îmi lipsește intrarea în viață. Această stare este foarte gravă.) Când oamenii fac lucruri bazându-se pe darurile și calibrul lor, le place mereu să concureze cu alții, gândindu-se: „Cum se face că tu poți îndeplini această sarcină, dar eu nu pot? Trebuie să muncesc din greu și să depun eforturi pentru această sarcină, să încerc să o fac mai bine decât tine!” În asta a apărut natura ta diavolească. Ce ar trebui făcut în privința asta? Dacă, atunci când faci ceva, ai această motivație sau acest punct de plecare, nu-i da nicio atenție. Este o dezvăluire de moment sau un gând ignorant trecător. Nu acționa în conformitate cu el și vei fi bine. Trebuie să faci lucrurile într-o manieră realistă și în modul în care ar trebui făcute. Dacă întâlnești o dificultate, ia inițiativa de a te uita la modul în care au gestionat-o alți oameni. Dacă au gestionat-o bine, vorbește cu ei și învață de la ei. În felul acesta, îți vei schimba stările incorecte. Dacă ai acele gânduri și dezvălui corupție în sinea ta, dar nu acționezi în felul acela, atunci firile tale corupte vor fi contracarate. Totuși, dacă ai acele gânduri și acționezi în felul acela, iar acțiunile tale sunt și mai grave decât gândurile tale, atunci vei avea necazuri și o vei da în bară. Firile corupte ale oamenilor sunt lucrul pe care Dumnezeu îl urăște cel mai mult.

Abordarea lui Dumnezeu față de firile tale corupte nu este să te facă să le ascunzi, să le acoperi sau să le deghizezi. El îți permite mai degrabă să le dezvălui, expunându-te și făcându-te să le cunoști. Odată ce le cunoști, asta-i tot? Nu. După ce le cunoști și știi că este greșit să faci lucrurile după firile tale corupte și că este un drum fără ieșire, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi Lui și să cauți adevărul, pentru a-ți înlătura firile corupte. Dumnezeu te va lumina și-ți va oferi o cale corectă de practică. Cuvintele lui Dumnezeu vorbesc despre ce ar trebui să facă oamenii, dar ei au firi corupte și uneori nu vor să facă așa cum spune Dumnezeu; vor să facă lucrurile în felul lor. Așadar, ce face Dumnezeu? Îți dă libertate și-ți permite să acționezi în felul acesta, pentru moment. Pe măsură ce continui să acționezi în felul acesta, te vei lovi de un zid și vei simți că ai dat-o în bară. Atunci te vei întoarce la Dumnezeu și vei căuta ce trebuie să faci. Dumnezeu va spune: „În inima ta, Îmi înțelegi cerințele. De ce nu asculți?” Iar tu vei spune: „Atunci disciplinează-mă, Dumnezeule!” Dumnezeu te va disciplina și asta te va durea, așa că te vei gândi: „Dumnezeu nu mă iubește. Cum poate fi atât de crud cu mine? Este lipsit de inimă!” Dumnezeu va spune: „Bine, atunci nu voi mai face asta. Continuă să faci lucrurile așa cum ți-ai propus”, iar tu te vei întoarce pe calea pe care erai înainte. Vei face lucruri, te vei lovi iar de un zid și te vei gândi: „Ceva nu este corect în ceea ce fac. Trebuie să mă întorc și să-mi mărturisesc păcatele. Îi sunt îndatorat lui Dumnezeu.” Te vei întoarce iarăși la Dumnezeu, te vei ruga și vei căuta, vei înțelege că ceea ce spune Dumnezeu este corect și apoi vei face cum spune El, dar când vei face asta, te vei gândi: „Dacă fac asta, îmi va răni mândria. Poate că mai întâi voi avea grijă de mândria mea.” Apoi vei avea din nou necazuri și nu te vei ridica la nivelul potrivit. De-a lungul timpului, vei merge înainte și înapoi, iar și iar, în felul acesta. Dacă oamenii pot să se autoanalizeze, să recunoască mereu abaterile din sinea lor, să reflecteze la firile lor corupte și să le înțeleagă, iar apoi să caute adevărul ca să le înlăture, atunci, de-a lungul experienței lor, și statura le va crește constant. Oamenii care au inimi, care sunt dispuși să practice adevărul și iubesc lucrurile pozitive vor experimenta treptat mai puține piedici și eșecuri, iar acele părți din ei care sunt supuse lui Dumnezeu și care iubesc adevărul se vor înmulți. De aceea Dumnezeu îți permite să dai greș și să te răzvrătești în timp ce experimentezi și practici adevărul; El nu Se uită la aceste lucruri. Nu e ca și cum Dumnezeu nu te va mai vrea sau te va trimite în iad sau te va condamna la moarte pentru că nu L-ai ascultat o dată. Dumnezeu nu face asta. De ce se spune că iubirea lui Dumnezeu este extrem de vastă când îi mântuiește pe oameni? Aici se manifestă iubirea lui Dumnezeu. Se manifestă în toleranța și răbdarea Lui față de oameni. El te tolerează tot timpul, dar nu îți face pe plac. Toleranța Lui înseamnă că El cunoaște statura oamenilor, capacitatea lor înnăscută, ce dezvăluie oamenii în anumite circumstanțe și ce pot obține pe baza staturii lor și că îți permite să dezvălui aceste lucruri, oferindu-ți puțin spațiu și acceptându-te când te întorci la El și te căiești sincer, recunoscând, în același timp, sinceritatea căinței tale. Prin urmare, când te întorci și Îl întrebi pe Dumnezeu dacă este corect să acționezi în felul acela, El va continua să îți spună și îți va da un răspuns. Dumnezeu îți va spune, răbdător, că este corect să acționezi în felul acela și îți va da validarea. Dar când te răzgândești din nou și spui: „Dumnezeule, nu vreau să fac asta. Nu este în beneficiul meu și mă face să mă simt nefericit și inconfortabil – cred în continuare că ar trebui să fac lucrurile în felul meu. Astfel, nu voi fi umilit, voi fi fermecător și voi arăta bine și voi fi capabil să-mi satisfac toate dorințele. Mai întâi, îmi voi satisface dorințele individuale”, Dumnezeu va spune: „Poți să nu te ridici la nivelul cerut, dar făcând asta, tu ești cel care, în final, va avea de pierdut, nu Eu.” Când Dumnezeu te mântuiește, uneori îți permite să fii încăpățânat în felul acesta; aceasta este toleranța Lui și aceasta este mila pe care le-o arată oamenilor. Totuși, oamenii nu pot fi hedoniști când văd mila Lui și nu pot să-I trateze răbdarea ca pe un fel de slăbiciune sau să o vadă ca pe o scuză ca să se răzvrătească împotriva Lui și să nu asculte de cuvintele Lui. Aceasta este răzvrătire și ticăloșie din partea oamenilor. Oamenii trebuie să vadă clar acest lucru. Toleranța și răbdarea pe care ți le arată Dumnezeu se întind la nesfârșit. Dacă poți simți intențiile serioase ale lui Dumnezeu, acesta este un lucru bun. Nu este vorba că Dumnezeu este incapabil să folosească măsuri extreme ca să te mântuiască – trebuie să înțelegi că există principii în spatele acțiunilor lui Dumnezeu. El face lucrurile în multe feluri, dar nu folosește măsuri extreme. De ce? Dumnezeu îți permite să experimentezi tot felul de împrejurări potrivnice, frustrări și necazuri, precum și multe eșecuri și piedici. În cele din urmă, prin procesul de a-ți permite să treci prin aceste lucruri, Dumnezeu te va face să-ți dai seama că tot ceea ce a spus El este corect și este adevărul. În același timp, El te face să realizezi că ceea ce gândești și-ți închipui, precum și noțiunile, cunoștințele, teoriile, filosofiile și lucrurile pe care le-ai învățat în lume și pe care le-ai învățat de la părinții tăi sunt toate greșite și că aceste lucruri nu te pot îndruma pe calea cea dreaptă în viață și nu te pot conduce să înțelegi adevărul sau să vii înaintea lui Dumnezeu. Dacă încă trăiești după aceste lucruri, atunci mergi pe calea eșecului, precum și pe calea împotrivirii și a trădării față de Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu te va face să vezi clar acest lucru. Acest proces este ceva ce trebuie să experimentezi și numai în acest fel se pot obține rezultate, dar este, totodată, un lucru dureros de văzut pentru Dumnezeu. Oamenii sunt răzvrătiți și au firi corupte, așa că trebuie să sufere puțin și să experimenteze aceste eșecuri. Fără această suferință, nu ar avea nicio modalitate de a fi purificați. Dacă o persoană are realmente o inimă care iubește adevărul și chiar este dispusă să accepte diferitele metode de mântuire din partea lui Dumnezeu și să plătească prețul, atunci nu este nevoie să sufere atât de mult. Dumnezeu nu vrea, de fapt, să-i facă pe oameni să sufere atât de mult și nu vrea să îi facă să experimenteze atâtea piedici și eșecuri. Cu toate acestea, oamenii sunt prea răzvrătiți; ei nu sunt dispuși să facă ce li se spune, nu sunt dispuși să asculte și nu sunt capabili să meargă pe calea cea dreaptă sau o iau pe scurtături; merg doar pe propria cale, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc. Oamenii sunt lucruri corupte. Dumnezeu nu poate decât să-i predea Satanei și să îi pună în diverse situații pentru a-i tempera în mod constant, permițându-le astfel să dobândească tot felul de experiențe, să învețe tot felul de lecții și să ajungă să înțeleagă esența a tot felul de lucruri rele. După aceea, când oamenii se vor întoarce și se vor mai uita o dată, vor realiza cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, vor admite că acestea sunt adevărul și vor admite că Dumnezeu este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și Cel care-i iubește cu adevărat pe oameni, Își face griji pentru ei și îi poate mântui. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să sufere atât de mult, dar ei sunt prea răzvrătiți, vor să meargă pe calea greșită și vor să treacă prin această suferință. Dumnezeu nu are de ales decât să-i pună în diverse situații pentru a-i tempera în mod constant. În ce măsură sunt oamenii, în cele din urmă, temperați? În măsura în care tu spui: „Am experimentat orice fel de situație și acum înțeleg în sfârșit că, în afară de Dumnezeu, nu există nicio persoană, niciun eveniment sau lucru care să mă poată face să înțeleg adevărul, care să mă poată face să mă bucur de adevăr sau care să mă poată face să intru în adevărurile-realități. Dacă practic ascultător conform cuvintelor lui Dumnezeu, rămân ascultător în locul omului, îmi mențin statutul și datoria ca o ființă creată, accept ascultător suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, nu mai am nemulțumiri, nici nu-mi doresc lucruri extravagante de la Dumnezeu și pot să mă supun cu adevărat înaintea Domnului creației, numai atunci voi fi o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu.” Când oamenii ajung la acest nivel, se pleacă la pământ într-adevăr înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu mai trebuie să pună la cale alte situații pe care ei să le experimenteze. Așadar, ce cale doriți să urmați? Nimeni, în dorințele sale subiective, nu vrea să sufere și nimeni nu vrea să experimenteze impedimente, eșecuri, dificultăți, frustrări sau nenorociri, dar nu există o altă cale. Oamenii au naturi satanice; sunt prea răzvrătiți, iar gândurile și părerile lor sunt prea complicate. În fiecare zi, inima ta este în contradicție permanentă, în vrajbă și în tumult. Înțelegi puține adevăruri, intrarea ta în viață este superficială și îți lipsește puterea de a depăși noțiunile, închipuirile și firile corupte ale trupului. Nu poți decât să ai abordarea obișnuită a omului: să experimentezi în mod constant eșecul și frustrarea, să cazi constant, aruncat de greutăți și să te tăvălești în noroi, până când vine o zi în care spui: „Sunt obosit. M-am săturat. Nu vreau să trăiesc așa. Nu vreau să experimentez aceste eșecuri. Sunt dispus să vin înaintea Creatorului, cu ascultare; voi asculta ce spune Dumnezeu și voi face ceea ce spune El. Numai aceasta este calea cea bună în viață.” Numai în ziua în care vei fi pe deplin convins și vei recunoaște înfrângerea, vei fi capabil să vii înaintea lui Dumnezeu. Ai ajuns să înțelegi ceva despre firea lui Dumnezeu din asta? Care este atitudinea lui Dumnezeu față de oameni? Indiferent ce face Dumnezeu, El vrea ce este mai bun pentru oameni. Indiferent ce situații pregătește sau ce îți cere să faci, El Își dorește întotdeauna să vadă cel mai bun rezultat. Să spunem că treci prin ceva și întâmpini obstacole și eșecuri. Dumnezeu nu-Și dorește să te vadă descurajat când eșuezi, crezi că ești terminat și că ai fost înșfăcat de Satana, apoi să renunți la tine, să nu mai știi încotro să o apuci și să te scufunzi în deznădejde – Dumnezeu nu-Și dorește să vadă acest rezultat. Ce-Și dorește Dumnezeu să vadă? Că, deși este posibil să fi eșuat în această chestiune, ești capabil să cauți adevărul și să reflectezi asupra ta, să găsești motivul eșecului tău, să accepți lecția pe care ai învățat-o din acest eșec, să ți-o amintești în viitor, să știi că este greșit să acționezi în felul acesta și că doar să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu este corect și să îți dai seama de următoarele: „Sunt o persoană rea. Am o fire coruptă satanică. Există răzvrătire în mine. Sunt departe de oamenii drepți despre care vorbește Dumnezeu și nu am o inimă cu frică de Dumnezeu.” Tu ai văzut clar acest fapt; ai ajuns să recunoști adevărul chestiunii și, prin această piedică, acest eșec, ai dobândit puțină rațiune și te-ai maturizat. Asta este ceea ce vrea să vadă Dumnezeu. Ce înseamnă maturizarea? Înseamnă că Dumnezeu te poate câștiga, că poți fi mântuit, că poți intra în adevărurile-realități și că ai pornit pe calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău. Dumnezeu speră să-i vadă pe oameni luând calea cea dreaptă. Dumnezeu face lucrurile cu intenții sincere și toate acestea reprezintă iubirea Sa ascunsă, dar oamenii, de multe ori, nu pot să simtă acest lucru. Ei sunt înguști la minte și foarte meschini. În momentul în care nu se pot bucura de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, Îl învinuiesc pe Dumnezeu, devin negativi și acționează cu mânie, însă Dumnezeu nu le poartă pică. Pur și simplu îi tratează ca pe niște copii ignoranți și nu le caută nod în papură. El pregătește împrejurări pentru oameni, care le permit să afle cum se obțin harul și binecuvântările, le permit să înțeleagă ce înseamnă harul pentru om și ce poate extrage omul din el. Să spunem că îți place să mănânci ceva despre care Dumnezeu spune că este rău pentru sănătatea ta atunci când este consumat în exces. Tu nu asculți și insiști să-l mănânci, iar Dumnezeu îți permite să faci acea alegere în mod liber. Drept urmare, te îmbolnăvești. După ce experimentezi acest lucru de mai multe ori, îți dai seama că, de fapt, cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sunt corecte, că lucrurile pe care le spune El sunt adevărate, că trebuie să practici potrivit cuvintelor Sale și că aceasta este calea corectă. Așadar, ce rezultă din aceste obstacole, eșecuri și suferința pe care o experimentezi? În primul rând, poți să simți intențiile sincere ale lui Dumnezeu. În al doilea rând, te face să crezi și să te simți sigur că sunt corecte cuvintele lui Dumnezeu și că sunt toate practice, iar credința ta în Dumnezeu crește. Pe deasupra, experimentând această perioadă a eșecului, ajungi să recunoști veridicitatea și exactitatea cuvintelor lui Dumnezeu, vezi că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și înțelegi principiul practicării adevărului. Așadar, este bine să experimentezi eșecul – cu toate că este și un lucru care te face să suferi și care te temperează. Dar dacă a fi temperat astfel te face, în cele din urmă, să te întorci înaintea lui Dumnezeu, te face să înțelegi cuvintele Sale și să le accepți în inima ta drept adevărul și te face să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu, atunci temperarea, obstacolele și eșecurile pe care le-ai experimentat nu vor fi fost în zadar. Acesta este rezultatul pe care Își dorește Dumnezeu să-l vadă. Totuși, unii spun: „De vreme ce Dumnezeu este atât de tolerant cu oamenii, pur și simplu o să-mi dau frâu liber, o să fac lucrurile cum îmi place și o să trăiesc așa cum vreau.” Este bine? (Nu, nu este.) Ceea ce ar trebui să facă ființele create este să practice în conformitate cu calea corectă, înspre care le-a îndrumat Dumnezeu și să nu se abată de la ea. Dacă nu sunt capabile să fie întru totul în acord cu intențiile lui Dumnezeu, atât timp cât nu contravin adevărului și pot accepta scrutarea lui Dumnezeu, este în regulă. Acesta este standardul minim. Dacă te îndepărtezi de adevăr, nu te rogi și nu cauți, atunci te-ai îndepărtat prea mult de Dumnezeu și ai intrat deja pe un teritoriu periculos. Când ești prea departe de Dumnezeu, nu-ți îndeplinești datoria în biserică și ai părăsit deja spațiul în care Dumnezeu lucrează pentru a-i mântui pe oameni, Duhul Sfânt nu va mai lucra asupra ta, iar tu nu vei avea nicio șansă și nicio mântuire despre care să vorbim. Pentru tine, iubirea lui Dumnezeu reprezintă doar vorbe goale.

Când crezi în Dumnezeu, mai întâi trebuie să-L înțelegi pe Dumnezeu, să-I înțelegi intențiile și atitudinea față de om. Făcând asta, vei ști ce adevăr vrea Dumnezeu să înțelegi și în ce adevăr vrea să pătrunzi, în cele din urmă, și vei înțelege ce cale trebuie să urmezi. După ce afli aceste lucruri, trebuie să faci tot ce-ți stă în putință ca să cooperezi cu ceea ce vrea Dumnezeu să faci și ceea ce vrea să realizeze în tine. Dacă tu chiar nu poți să cooperezi și nu mai ai deloc energie și forță, atunci pur și simplu așa stau lucrurile; Dumnezeu nu-i va forța pe oameni. Totuși, în prezent, oamenii nu-și dedică toată forța acestor lucruri. Dacă nu-ți dedici toată forța practicării adevărului, ci o dedici obținerii binecuvântărilor și a unei cununi a dreptății, atunci te-ai îndepărtat de calea corectă. Trebuie să-ți dedici toate eforturile practicării adevărului și cooperării cu misiunile și îndatoririle pe care ți le dă Dumnezeu; trebuie să te sacrifici și să te istovești din toată inima pentru aceste lucruri. Atunci vei fii în acord cu intențiile lui Dumnezeu. El nu le dă atenție oamenilor care nu-și îndeplinesc cum se cuvine îndatoririle, dar asta nu înseamnă că nu există principii în spatele acțiunilor Lui. Când Dumnezeu nu le dă nicio atenție, asta arată că este tolerant, îngăduitor și răbdător. El știe ce lucruri trebuie să experimenteze oamenii în viețile lor, ce sunt capabile să realizeze aceste ființe create și ce nu, ce pot realiza anumite tipuri de oameni la anumite vârste și ce nu pot. Dumnezeu știe foarte clar aceste lucruri, mult mai mult decât înșiși oamenii. Totuși, doar pentru că lui Dumnezeu Îi sunt clare aceste lucruri, nu înseamnă că poți spune: „Bine, atunci pur și simplu fă cum vrei, Dumnezeule. Nu este nevoie să mă gândesc la nimic. Pot pur și simplu să stau degeaba toată ziua și să aștept să pice mana din ceruri. E în regulă ca Dumnezeu să Se ocupe de toate lucrurile.” Oamenii trebuie să facă tot ce le stă în putință ca să coopereze atunci când își îndeplinesc responsabilitățile, când fac lucrurile pe care ar trebui să le facă, lucrurile în care ar trebui să pătrundă, lucrurile pe care ar trebui să le practice și lucrurile care țin de capacitatea înnăscută a oamenilor de a le realiza. Ce înseamnă să faci tot ce-ți stă în putință ca să cooperezi? Înseamnă că trebuie să investești timp și energie în datoria ta, să suferi și să plătești un preț pentru ea. Uneori, mândria, vanitatea și interesele tale trebuie să iasă în pierdere, iar tu trebuie să renunți complet la a tânji după o destinație și la dorința ta de a fi binecuvântat. Aceste lucruri trebuie să fie lăsate în urmă, așa că trebuie să renunți la ele. De exemplu, Dumnezeu spune: „Să nu tânjești după confortul trupului, pentru că nu este în beneficiul evoluției tale în viață.” Ești incapabil să I te supui și, după ce experimentezi mai multe eșecuri, te gândești: „Dumnezeu are dreptate. De ce nu pot să practic acest lucru și să mă răzvrătesc împotriva trupului? Oare sunt incapabil să mă schimb? Așa mă vede și Dumnezeu? Oare nu mă va mântui? Sunt o cauză pierdută, așa că voi fi doar un muncitor și voi munci până la sfârșit.” Este un lucru acceptabil? (Nu, nu este.) Oamenii se află adesea în starea aceasta. Ori urmăresc numai binecuvântările și o cunună, ori – după ce experimentează câteva situații în care eșuează – cred că nu sunt în stare să îndeplinească sarcina și, de asemenea, că Dumnezeu a dat un verdict în privința lor. Este greșit. Dacă poți să schimbi lucrurile la timp, să te răzgândești, să renunți la răul comis de mâinile tale, să te întorci înaintea lui Dumnezeu, să te mărturisești și să te căiești față de Dumnezeu, să recunoști că acțiunile tale și calea pe care mergi sunt greșite și să-ți recunoști propriile eșecuri, apoi practici potrivit căii pe care ți-a arătat-o Dumnezeu, fără să renunți la urmărirea adevărului, indiferent cât de întinat ești, atunci faci lucrul corect. În timp ce experimentează schimbări în firea lor și sunt mântuiți, oamenii vor întâlni neapărat multe dificultăți. De exemplu, faptul că sunt incapabili să se supună situațiilor create de Dumnezeu, diversele gânduri, păreri, închipuiri, firi corupte, cunoștințe și daruri pe care le au sau diversele lor probleme și defecte. Trebuie să te lupți cu tot felul de dificultăți. Odată ce ai depășit aceste nenumărate dificultăți și stări, iar bătălia din inima ta s-a încheiat, vei avea adevărurile-realități, nu vei mai fi legat de aceste lucruri și vei fi descătușat și eliberat. O problemă pe care oamenii o întâlnesc adesea în acest proces este aceea că, înainte să descopere problemele din ei înșiși, cred că sunt mai buni decât toți ceilalți și că vor fi binecuvântați, chiar dacă nimeni altcineva nu este, exact ca Pavel. Când își descoperă dificultățile, cred că nu sunt buni de nimic și că, pentru ei, totul s-a sfârșit. Există întotdeauna două extreme. Trebuie să le depășești pe amândouă, ca să nu virezi într-o direcție sau în alta. Când întâlnești o dificultate, chiar dacă ești conștient deja că problema este complet insolubilă și că va fi greu de rezolvat, ar trebui să înfrunți cum se cuvine acest lucru, să vii înaintea lui Dumnezeu și să Îi ceri ajutorul ca s-o rezolvi și, prin căutarea adevărului, să rozi la ea puțin câte puțin, ca furnicile care rod un os, și să schimbi această stare. Trebuie să te căiești față de Dumnezeu. Căința este dovada că ai o inimă care acceptă adevărul și o atitudine de supunere, ceea ce înseamnă că există speranță să câștigi adevărul. Și dacă, în toiul acestor lucruri, apar mai multe dificultăți, să nu-ți fie teamă. Roagă-te repede lui Dumnezeu și bazează-te pe El; Dumnezeu te privește și te așteaptă în taină și, atât timp cât nu te îndepărtezi de locul, izvorul și sfera lucrării Lui de gestionare, există speranță pentru tine – nu trebuie să renunți sub nicio formă. Dacă nu dezvălui decât o fire coruptă normală, atunci atât timp cât ești capabil să o înțelegi și accepți adevărul, va veni o zi în care aceste probleme vor fi rezolvate. Trebuie să ai credință în acest lucru. Dumnezeu este adevărul – de ce trebuie să te temi că această mică problemă a ta nu poate fi rezolvată? Toate acestea se pot rezolva, deci de ce să fii negativ? Dumnezeu nu a renunțat la tine, deci de ce să renunți la tine însuți? Nu ar trebui să renunți și nu ar trebui să fii negativ. Ar trebui să înfrunți problema cum se cuvine. Trebuie să știi legile firești pentru pătrunderea în viață și să fii capabil să privești dezvăluirea și manifestarea unei firi corupte, precum și negativismul, slăbiciunea și confuzia ocazională ca pe niște lucruri normale. Procesul de schimbare a firii cuiva este unul lung și repetitiv. Când acest lucru îți va fi clar, vei fi capabil să înfrunți problemele cum se cuvine. Uneori, îți dezvălui grav firea coruptă și aceasta dezgustă pe oricine o vede, iar tu te urăști. Sau, uneori, ești prea libertin și ești disciplinat de Dumnezeu. Nu este un motiv să te temi. Atât timp cât Dumnezeu te disciplinează, atât timp cât încă mai are grijă de tine și te protejează, încă lucrează în tine și este mereu cu tine, asta dovedește că Dumnezeu nu a renunțat la tine. Chiar și atunci când sunt momente în care simți că Dumnezeu te-a părăsit și că ai fost cufundat în întuneric, nu-ți fie teamă: atât timp cât ești încă în viață și nu în iad, mai ai o șansă. Totuși, dacă ești ca Pavel, care a mers cu încăpățânare pe calea unui antihrist și care, în cele din urmă, a mărturisit că pentru el a trăi este hristos, s-a terminat totul pentru tine. Dacă poți să-ți revii în simțiri, mai ai o șansă. Care este șansa pe care o ai? Faptul că poți să vii înaintea lui Dumnezeu și încă să te rogi Lui și să cauți, spunând: „O, Dumnezeule! Te rog, luminează-mă astfel încât să înțeleg acest aspect al adevărului și acest aspect al căii de practică.” Atât timp cât ești unul dintre adepții lui Dumnezeu, ai speranță la mântuire și poți ajunge până la capăt. Sunt aceste cuvinte suficient de clare? Mai sunteți pasibili să fiți negativi? (Nu.) Când oamenii înțeleg intențiile lui Dumnezeu, calea lor este una largă. Dacă nu înțeleg intențiile Lui, este îngustă, în inimile lor există întuneric și nu au nicio cale pe care s-o apuce. Cei care nu înțeleg adevărul sunt după cum urmează: au mintea îngustă, despică mereu firul în patru și se plâng mereu de Dumnezeu și Îl înțeleg greșit. Drept urmare, cu cât înaintează mai mult, cu atât calea lor dispare. De fapt, oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu i-ar trata pe oameni așa cum și-au imaginat aceștia, rasa umană ar fi fost distrusă de multă vreme.

Cele șapte păcate ale lui Pavel reprezintă dezvăluiri tipice umanității corupte, dar Pavel a fost doar cel mai grav caz. Natura-esența lui era deja stabilită – pur și simplu așa era el. Totuși, aceste firi corupte sunt comune tuturor oamenilor corupți; fiecare persoană le are într-o măsură diferită. Toate aceste stări provin dintr-o fire coruptă. Deși nu ești același tip de persoană ca Pavel, și tu ai aceste firi corupte; pur și simplu ele nu se manifestă atât de grav ca la el. În prezent, stările de felul acesta, pe care le aveți majoritatea dintre voi, sunt privite de Dumnezeu drept dezvăluiri ale firilor corupte. Totuși, Pavel nu a dezvăluit, pur și simplu, o fire coruptă; el a fost pe calea împotrivirii față de Dumnezeu și a refuzat cu încăpățânare să se căiască. A fost condamnat și a primit o sentință. Avea o natură demonică, iar această natură demonică a lui, care ura adevărul, nu putea fi îndreptată. După asta, ar trebui să aveți părtășie despre acest discurs și să vă evaluați prin prisma lui. Scopul acestui lucru este să recunoașteți gravitatea greșelilor pe care le-a făcut Pavel și apoi să descoperiți toate stările corupte pe care le aveți, care sunt ca ale lui Pavel, și să le îndreptați pas cu pas. Scopul îndreptării acestor firi corupte este de a-i face pe oameni capabili să trăiască având tot mai multă asemănare umană și compatibilitate cu Dumnezeu. Numai dacă îndreaptă aceste firi corupte, oamenii pot să vină cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, să fie compatibili cu El, să fie ființe create adevărate și să-L facă pe Dumnezeu să-i privească mulțumit. Faceți comparații cu voi înșivă? (Suntem puțin deficitari în această privință.) Lucrul care vă lipsește cel mai mult este adevărul. Adevărul este lucrul în care ar trebui să pătrundeți. Acum, înlăuntrul vostru aveți destul de multe lucruri, dar majoritatea acestora sunt corupte și negative. Aveți câteva cunoștințe absurde, sunteți prea meschini, vă gândiți mereu să faceți tranzacții și schimburi, aveți prea multe lucruri negative și deveniți negativi când nu faceți bine o sarcină sau când percepeți o dificultate. Când vezi că lucrarea lui Dumnezeu nu este conform dorințelor tale, în tine apar emoții negative și te opui și te împotrivești lucrării Lui. Când obții un mic rezultat în lucrarea ta, ți se urcă la cap și uiți de tine. Devii arogant și nu-ți cunoști locul în univers, crezi că ești mai presus decât oricine altcineva și vrei ca Dumnezeu să-ți dea o cunună și o recompensă în schimb; de asemenea, îndrăznești să fii neînfrânat în public. Pe scurt, aceste stări sunt în concordanță cu stările lui Pavel – sunt la fel și Dumnezeu le disprețuiește.

Am rezumat și am definit cele șapte păcate majore ale lui Pavel. În cele din urmă, Pavel a devenit obiectul pedepsei. Când Dumnezeu a decis finalul lui Pavel, a făcut-o doar pe baza păcatelor lui? (Nu.) Luate împreună, acesta este finalul pe care ar fi trebuit să-l aibă; era felul în care ar fi trebuit să sfârșească. Faptele sunt chiar în fața ta, nu poți să le negi. Dacă printre voi există unii care merg pe o cale ca a lui Pavel, de la început la sfârșit, manifestă toate cele șapte păcate ale lui Pavel și nu pot căuta adevărul ca să le rezolve, care va fi finalul vostru? (Același ca al lui Pavel.) Veți deveni demoni antihriști ca Pavel și ar trebui să fiți pedepsiți. Când ești pedepsit, să nu-L acuzi pe Dumnezeu că este nedrept. În schimb, ar trebui să lauzi dreptatea lui Dumnezeu și să spui: „Dumnezeu este drept! Dumnezeu a dezvăluit cele șapte păcate ale lui Pavel, iar cuvintele Lui le-au explicat. Eu am fost cel care nu a pătruns în cuvintele Lui!” Acum lucrurile sunt diferite de acum două mii de ani; Dumnezeu le spune clar și transparent oamenilor despre fiecare adevăr și este scris pentru tine, ca să-l auzi și să-l înțelegi și să vezi că așa lucrează Dumnezeu și așa realizează lucruri și în viața reală. Dacă tot ești incapabil să pătrunzi în adevăr și nu-ți poți îndrepta firea coruptă conform cuvintelor lui Dumnezeu, să nu-L învinuiești că te-a pedepsit conform firii Sale drepte. În Apocalipsa, Dumnezeu a spus: „Răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12). Dumnezeu îi răsplătește pe oameni conform lucrurilor pe care le fac. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să se autoanalizeze și să se înțeleagă în lumina cuvintelor lui Dumnezeu și în lumina celor șapte păcate ale lui Pavel, pe care le-a dezvăluit Dumnezeu, și să ajungă la căință adevărată. Asta aprobă Dumnezeu.

14 iunie 2018

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.