Ați avut părtășie o perioadă destul de lungă de timp despre secțiunea din cuvintele lui Dumnezeu intitulată „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”. Ce problemă discută și ce adevăruri privește? (Privește cărarea pe care umblă omul, în calitate de credincios.) În principal, subiectul se concentrează asupra căilor pe care le-au urmat Petru și Pavel, nu-i așa? După ce ați avut părtășie atât de mult timp, sunt sigur că ați câștigat ceva din ea – probabil multe lucruri. Trebuie să rezumați esența predicilor pe care le-ați ascultat în această perioadă de timp, apoi să găsiți firul principal și să mergeți să experimentați conform acestui mod de gândire și lucrurilor importante și firelor narative pe care le-ați rezumat. Asta vă va ajuta cu modul în care să experimentați lucrarea lui Dumnezeu, să vă îndepliniți datoria cum se cuvine și să mărturisiți bine în viața reală. Sper că, după ce veți termina rezumatul, intrarea voastră în viață și statura voastră spirituală vor evolua mult. Așadar, când veți rezuma adevărurile-realități pe care trebuia să le înțelegeți din acel capitol, veți începe cu experiența lui Pavel sau cu a lui Petru? (Cu a lui Pavel.) De ce? (Dacă reflectăm asupra noastră pe baza motivelor pentru care Pavel a eșuat, vom ști dacă ne aflăm pe calea lui Pavel. Apoi, ne vom uita la calea pe care se afla Petru, astfel încât să avem un țel și o direcție în care să urmărim.) De fapt, așa ar trebui să fie. Trageți învățăminte și rezumați experiențele din tot ce a îndurat Pavel și din calea pe care a urmat-o. Înțelegeți pe ce cale era, de ce Dumnezeu le cere credincioșilor să urmeze calea cea dreaptă și care este aceasta. Dacă poți să mergi pe calea urmăririi adevărului, vei fi capabil să eviți rătăcirea în situații din viața reală, precum și în timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu când îți îndeplinești datoria. De asemenea, vei fi capabil să eviți perturbarea lucrării lui Dumnezeu, să ajungi din greșeală pe o cale greșită sau, în cele din urmă, să ajungi să-ți atragi singur pedeapsa, așa cum a făcut Pavel.

Acum, în lumina experiențelor lui Pavel, haideți să rezumăm caracteristicile drumului pe care a mers, ale felului în care a crezut în Dumnezeu și ale țelurilor și direcției pe care a urmat-o. Mai întâi, ne vom uita la calitatea umanității lui Pavel și la firea lui, din aceste perspective. Judecând prin prisma vieții lui Pavel și a poveștilor despre ceea ce i s-a întâmplat, există câteva aspecte ale firii lui: aroganța, neprihănirea de sine, înșelătoria, ura față de adevăr, ticăloșia și ferocitatea. Indiferent câte aspecte principale ale firii lui Pavel sunt capabili oamenii să vadă sau să rezume, dacă vorbești numai despre aceste aspecte ale firii lui, probabil vei considera că este destul de găunoasă, nu-i așa? Când menționezi aceste aspecte ale firii lui, sunt ele legate de lucrurile pe care le urmărea, de direcția lui în viață și de calea pe care o urma, în calitate de credincios? Când vorbești despre aroganța lui, ai vreo dovadă care s-o confirme? Ce te face să îl vezi drept arogant? Ce te face să îl vezi drept înșelător? Ce te face să îl vezi ca având ură față de adevăr? Dacă rezumi doar esența acestor aspecte ale firii lui și nu vorbești despre lucrurile pe care le-a urmărit, despre direcția lui în viață și despre calea pe care a urmat-o în calitate de credincios, atunci sunt vorbe goale și nu vor avea niciun folos pozitiv sau benefic pentru oameni, în prezent. Este mai bine să vorbești din perspectiva lucrurilor pe care le-a urmărit și a căii lui Pavel. Nu este o chestiune simplă să înțelegi esența unei persoane. Natura-esență a unei persoane nu poate fi dedusă atunci când nu face nimic sau face doar câteva lucruri nesemnificative. Trebuie să vezi cum se dezvăluie în mod regulat și intenția și motivația din spatele acțiunilor sale, adică să te uiți la lucrurile pe care le urmărește, la dorințele sale și la calea pe care o urmează. Un aspect și mai important este să te uiți la modul în care o persoană gestionează lucrurile atunci când se confruntă cu o anumită situație pe care Dumnezeu a proiectat-o pentru ea sau când Dumnezeu îi face ceva personal, cum ar fi să o încerce, să o rafineze și să o emondeze, sau când Dumnezeu o iluminează și o îndrumă personal. Dumnezeu Se uită mai ales la aceste aspecte. La ce se referă aceste aspecte? La principiile după care o persoană acționează, trăiește, se poartă și interacționează cu lumea, precum și la țelurile și direcția pe care o urmărește, calea pe care o urmează, felul în care trăiește, lucrurile după care trăiește și temelia existenței sale. La aceste lucruri se referă. De aceea spun că, dacă evităm toate aceste lucruri și vorbim doar despre natura-esență a lui Pavel, indiferent cât de multe spunem sau cât de cuprinzători suntem, sunt doar vorbe goale. Dacă vrem să privim esența lui Pavel sub toate aspectele omului care este el și să-i ajutăm pe oamenii din prezent sau să le oferim o oglindă în care să se privească, atunci trebuie mai întâi să rezumăm calea pe care a urmat-o Pavel, țelurile pe care le-a urmărit, baza existenței lor și atitudinea lui față de Dumnezeu. Dacă disecăm fiecare aspect al firii lui, abordând-o din aceste unghiuri, atunci oare nu avem o bază? O astfel de părtășie și un astfel de rezumat au parțial scopul de a vă face să-l vedeți mai clar pe Pavel, dar mai ales ca, atunci când oamenii din zilele noastre se confruntă cu mântuirea și cu suveranitatea lui Dumnezeu, ei să știe cum să le abordeze și cum ar trebui să urmărească adevărul, astfel încât să nu ajungă să fie pedepsiți cum a fost el. Aceasta este cea mai eficientă metodă.

Când vă uitați la toate modurile în care s-a prezentat Pavel, ar trebui să fiți capabili să-i vedeți natura-esență și să fiți pe deplin capabili să concluzionați că direcția, țelurile, sursa și motivația lucrurilor pe care le urmărea erau greșite și că aceste lucruri reprezentau răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu, Îl nemulțumeau și erau detestate de El. Care a fost primul mod principal în care s-a prezentat Pavel? (A trudit și a lucrat în schimbul unei cununi.) Unde l-ați văzut prezentându-se în felul acesta sau unde ați văzut că era în această stare? (În cuvintele lui.) În faimoasele lui zicale. De obicei, zicalele faimoase sunt pozitive, utile și benefice pentru cei care au hotărâre, speranță și aspirații; pot încuraja și motiva astfel de oameni, dar care era funcția faimoaselor zicale ale lui Pavel? El a avut multe. Puteți recita una dintre cele mai faimoase? [„M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății” (2 Timotei 4:7-8).] Ce aspect al naturii-esenței lui este reprezentat de aceste cuvinte? Cum ar trebui să-l definim conform adevărului? (Era arogant, se credea neprihănit de sine și făcea o înțelegere cu Dumnezeu.) Natura lui arogantă a fost cea care l-a făcut să spună aceste cuvinte – nu ar fi alergat, nu ar fi lucrat și nici măcar nu ar fi crezut în Dumnezeu dacă, la sfârșit, nu l-ar fi așteptat o cunună. După ce au ascultat atât de multe predici, oamenii ar trebui să fie capabili acum să recunoască această manifestare și această stare pe care le-a dezvăluit Pavel, dar le puteți defini? Când spunem „a rezuma”, ne referim la a defini un lucru; cuvintele pe care le folosești ca să definești ceva sunt înțelegere adevărată. Când poți defini precis un lucru, asta dovedește că vezi clar chestiunea; când nu poți să definești ceva și doar copiezi definițiile altor oameni, asta dovedește că nu înțelegi cu adevărat acel lucru. Ce mod de gândire sau ce stare l-a făcut pe Pavel să rostească acele cuvinte în acel moment? Ce intenție l-a determinat s-o facă? Care este esența lucrurilor pe care le urmărea, arătată de aceste cuvinte? (Să câștige binecuvântări.) A alergat din toate puterile, s-a sacrificat și s-a dăruit atât de mult, pentru că intenția lui era să câștige binecuvântări. Asta era natura-esența lui și ceea ce se afla în adâncul inimii lui. Chiar acum, în timp ce voi disecați problema, ați spus că Pavel făcea o înțelegere cu Dumnezeu. Ce atitudine a lui Pavel este reprezentată de acest lucru? În clipa aceasta, încercăm să rezumăm adevărata atitudine a lui Pavel față de o cunună, de faptul de a obține binecuvântări și de a crede în Dumnezeu; nu încercăm să rezumăm dacă Pavel făcea o înțelegere cu Dumnezeu și dacă era un credincios adevărat. Mai spuneți-Mi o dată. (Nu iubea adevărul și era disprețuitor.) Aceasta nu este o atitudine; este o parte a firii lui. Acum vorbim despre atitudinea lui. (Era lacom.) Acesta este un aspect al naturii-esenței lui, la fel ca intenția lui de a câștiga binecuvântări și dorința lui. Ce este o atitudine? De exemplu, spun că a consuma alimente picante tot timpul este rău pentru stomac și cineva răspunde: „Știu că e rău să mănânci iute, dar eu ador mâncarea picantă! Ce pot mânca dacă nu pot consuma mâncare picantă?” Eu îi răspund: „De dragul sănătății tale, atât timp cât nu mănânci nimic picant, îți voi da cinci dolari la fiecare masă, ca să-ți cumperi altceva de mâncare.” Atunci este foarte fericit și spune: „Bine, nu voi mânca picant!” S-a ajuns la o înțelegere și el o respectă. Dar de ce este capabil să se abțină de la mâncarea picantă? De fapt, din cauza banilor. Dacă nu i-aș fi dat bani, nu ar fi fost capabil să se controleze; ar fi continuat să mănânce picant, la fel ca înainte. Nu a mai mâncat picant doar pentru că a avut ceva de câștigat din asta – bani. Aceasta este atitudinea lui. Asta se ascunde în adâncul inimii lui. N-a mai mâncat picant pentru că practică adevărul, face cum i se spune sau ca să-L mulțumească pe Dumnezeu? (Nu.) Nu, n-a fost niciunul dintre aceste motive. Nu s-a abținut de la mâncarea picantă pentru că practică adevărul sau este cu gândul la sănătatea lui; atitudinea lui este indiferentă și superficială; privește acest lucru ca pe o tranzacție și îl face ca să-Mi intre în grații. Dacă nu-și atinge obiectivul și nu primește bani, se va întoarce la a mânca ce vrea și chiar s-ar putea să mănânce mai mult decât înainte. Acesta s-ar putea să nu fie cel mai potrivit exemplu, dar ce similarități există atunci când comparăm situația cu aceea a lui Pavel? (Este similar cu modul în care Pavel a fost motivat de obținerea de binecuvântări și a făcut o înțelegere cu Dumnezeu.) Pavel a considerat că lupta cea bună, alergarea, lucrarea, sacrificiul de sine și chiar udarea bisericii ca fiind jetoane pe care le putea folosi în schimbul cununii dreptății și ca fiind căi spre ea. Așadar, indiferent dacă suferea, se sacrifica sau alerga, indiferent cât de mult suferea, singurul scop din mintea lui era să obțină cununa dreptății. A tratat urmărirea cununii dreptății și a binecuvântărilor drept un obiectiv potrivit al credinței în Dumnezeu și suferința, sacrificiul de sine, lucrarea și alergarea drept o cale către acesta. Tot comportamentul său bun în exterior a fost doar de fațadă; a făcut-o în schimbul obținerii de binecuvântări în final. Acesta este primul dintre păcatele grave ale lui Pavel.

Tot ce a spus și tot ce a făcut Pavel, ceea ce a dezvăluit, intenția și țelul atât al lucrării, cât și al alergării lui, precum și atitudinea lui față de amândouă – există oare ceva în aceste lucruri care să fie conform adevărului? (Nu, nu există.) Nu există nimic în el care să fie în concordanță cu adevărul și nimic din ce a făcut nu a fost conform instrucțiunilor pe care Domnul Isus le-a dat oamenilor, dar a reflectat el la acest lucru? (Nu, nu a făcut-o.) Nu a reflectat niciodată la acest lucru și nici nu a căutat, deci în ce bază a presupus că gândirea lui era corectă? (În baza noțiunilor și închipuirilor lui.) Există o problemă cu asta; cum a putut face dintr-un lucru pe care și l-a închipuit țelul pe care avea să-l urmărească toată viața? S-a gândit vreodată la asta sau s-a întrebat: „Este corect ce gândesc? Alți oameni nu gândesc așa, doar eu. Este aceasta o problemă?” Nu numai că nu a avut aceste îndoieli, dar și-a scris gândurile în epistole și le-a trimis tuturor bisericilor, astfel încât toată lumea să le poată citi. Care este natura acestui comportament? Există o problemă cu asta; de ce nu s-a întrebat niciodată dacă gândirea lui era conform adevărului, de ce nu a căutat adevărul sau de ce nu a comparat-o cu ce a spus Domnul Isus? În schimb, a tratat ce își închipuia și ce credea că era corect în noțiunile lui drept țelurile pe care ar trebui să le urmărească. Care este problema aici? A tratat ceea ce își închipuia și ceea ce credea că este corect drept adevărul și un scop de urmărit. Nu arată asta că era extrem de arogant și neprihănit de sine? Mai avea Dumnezeu un loc în inima lui? A mai fost capabil să trateze cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul? Dacă nu a fost capabil să trateze cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, atunci care ar fi fost atitudinea lui față de Dumnezeu? A vrut să fie și el dumnezeu? Dacă nu, el nu ar fi tratat ceea ce își închipuia în propriile gânduri și noțiuni drept țeluri pe care ar trebui să le urmărească și nici nu ar fi urmărit noțiunile sau ceea ce își închipuia ca și cum ar fi fost adevărul. Credea că ceea ce gândea era adevărul și că era conform adevărului și intențiilor lui Dumnezeu. De asemenea, a împărtășit ceea ce credea el că este corect cu frații și surorile din biserici și le-a insuflat acest lucru, făcându-i pe toți să respecte lucrurile ridicole pe care le spunea; a înlocuit cuvintele Domnului Isus cu propriile cuvinte și a folosit aceste cuvinte ridicole ale sale pentru a mărturisi că, pentru el, a trăi este hristos. Nu este acesta al doilea păcat grav pe care l-a avut Pavel? Această problemă este extrem de gravă!

De-a lungul veacurilor, au existat mulți oameni care au semănat cu Pavel, deci de ce îl folosim pe Pavel drept un exemplu clasic? Pentru că este consemnat în Biblie, iar ereziile și aberațiile pe care le-a spus, precum și el însuși, au un impact imens asupra tuturor creștinilor. Ați putea spune că răul pe care l-a provocat este prea mare. Există atât de mulți oameni care au fost induși în eroare și otrăviți de el. Nu numai că a otrăvit multe generații de oameni, dar otrava este profundă. Cât de profundă? (Toți creștinii îl văd ca pe un model și îl imită; îi practică vorbele ca și cum ar fi ale lui Dumnezeu.) Dacă ai părtășie despre cuvintele lui Hristos și despre cuvintele lui Dumnezeu, nimeni nu face mare caz, dar când ai părtășie despre cuvintele lui Pavel, toți se ridică imediat și ascultă. Ce înseamnă asta? (Că îl tratează pe Pavel ca pe hristos.) Când oamenii îl tratează pe Pavel ca pe hristos, el a luat locul Domnului Isus în inimile lor. Nu este acesta un păcat de proporții extreme? (Ba da.) Pavel este cel mai mare antihrist din istorie! Intenția cuvintelor sale este extrem de evidentă; țelurile și prefăcătoria lui sunt clar afișate; esența lui este extrem de prefăcută și otrăvitoare. Natura acestui lucru este foarte problematică! De aceea a trebuit s-o menționez și s-o disec. Dacă nu aș fi făcut-o, oamenii ar continua să fie induși în eroare de el. Totuși, dacă voiam să disec problemele lui Pavel, trebuia să-l fac să servească unui scop mai bun pentru oamenii din prezent, ca un exemplu de ceea ce nu trebuie să facă. Tocmai am rezumat două dintre păcatele lui Pavel. Care a fost primul? (Pavel a tratat lucrarea și alergarea drept jetoane pe care le putea da la schimb pentru o cunună. A considerat obținerea binecuvântărilor și a unei cununi drept un țel potrivit pe care ar trebui să-l urmărească.) Așa este. Cea mai mare problemă a lui Pavel a fost că trata aceste lucruri drept țeluri de urmărit. De la început, a fost o tranzacție care a implicat răzvrătire și o natură ticăloasă, dar Pavel a tratat-o ca pe un țel de urmărit. Aceasta este cea mai gravă problemă. Care a fost al doilea păcat? (Pavel a tratat lucrurile pe care și le-a închipuit și pe care le credea corecte în noțiunile sale drept adevărul. Nu a reflectat niciodată asupra acestui lucru și nici nu a căutat în privința lui; în schimb, i-a indus în eroare pe oameni și i-a făcut pe frați și pe surori să adere la cuvintele și teoriile sale absurde, făcându-i pe oameni să-l trateze ca pe hristos.) Aceasta este o problemă deosebit de gravă. Notați cu exactitate aceste aspecte; după ce vom termina de rezumat, ar trebui să vă comparați cu ele. Atunci când discutăm un subiect, trebuie să vorbim mai întâi despre acel aspect aparte al adevărului, apoi să facem comparații. Disecarea modului în care s-a afișat Pavel servește drept avertisment pentru toată lumea, precum și pentru a le spune oamenilor că ar trebui să aleagă calea corectă, apoi să găsească o cale precisă de practică și să evite să calce pe urmele lui Pavel. Atunci, veți fi pe deplin eficienți.

Pavel mai are un păcat grav și acela este că a lucrat exclusiv pe baza calibrului său mental, a cunoștințelor academice, a cunoștințelor și a teoriilor teologice. Acesta este un lucru care se referă la natura-esența lui. Ar trebui să rezumați asta și apoi să analizați care este atitudinea lui față de aceste lucruri. Acesta este un păcat crucial și foarte important și unul pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă. Gândiți-vă o clipă ce manifestări ale lui Pavel implică acest păcat; uitați-vă care este natura-esența lui prin prisma acestor manifestări și obțineți o imagine clară a lucrurilor cărora le-a dat importanță în adâncul sufletului, care au fost țelurile lui. Intenția și țelurile lui sunt motivul pentru care a început să meargă pe calea greșită. Acestea sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înțelegeți clar. Ce daruri a avut Pavel? (Pavel a avut o bună înțelegere a multor cunoștințe biblice din Epoca Legii.) Pe atunci, exista doar Vechiul Testament. Pavel cunoștea aceste scripturi și era bine informat în privința lor, la fel ca învățătorii teologici, pastorii, predicatorii și părinții de astăzi. Cunoștințele lui teologice s-ar putea să fi fost chiar mai vaste decât ale lor, dar le-a învățat după ce a venit pe lume. Ce a avut Pavel din naștere? (Abilitățile lui înnăscute.) Pavel a fost, în mod firesc, deștept, un bun orator, s-a exprimat bine și nu a avut trac. Acum să vorbim despre abilitățile lui înnăscute, despre darurile, inteligența și capacitățile sale, precum și despre cunoștințele pe care le-a acumulat de-a lungul vieții. Ce înseamnă că era un bun orator? În ce fel s-a dezvăluit și s-a prezentat? Îi plăcea să pălăvrăgească despre teorii înalte; vorbea în mod constant despre doctrine, teorii și cunoștințe spirituale profunde și despre textele și zicalele sale celebre pe care oamenii le menționează adesea. Ce cuvânt rezumă cuvintele lui Pavel? (Goale.) Sunt vorbele goale constructive pentru oameni? Când aud aceste cuvinte, se simt încurajați, dar, după o vreme, entuziasmul lor scade. Lucrurile despre care vorbea Pavel erau vagi și iluzorii, lucruri pe care nu prea le poți expune în termeni concreți. În teoriile despre care vorbea, nu poți găsi nicio cale de practică sau direcție în care să practici; nu poți găsi niciun lucru pe care să îl poți aplica precis în viața reală – fie că este vorba de teorii, fie de fundamente, niciuna nu se aplică în viața reală. De aceea spun că teoriile religioase și doctrina spirituală despre care vorbea el erau vorbe goale, care nu erau practice. Care a fost scopul lui Pavel când a vorbit despre aceste lucruri? Unii spun: „Vorbea mereu despre aceste lucruri pentru că voia să atragă mai mulți oameni, să-i facă să-l venereze și să-l admire. Voia să ia locul Domnului Isus și să câștige mai mulți oameni de partea lui, ca să fie binecuvântat.” Acesta este subiectul despre care vrem să vorbim astăzi? (Nu.) Este foarte normal ca o persoană care nu a fost emondată, judecată sau mustrată, care nu a trecut prin încercări sau rafinare, care are astfel de daruri și natura-esență a unui antihrist să se dea în spectacol în felul acesta și să aibă comportamentul pe care l-a avut, așa că nu vom aprofunda această chestiune. Ce vom aprofunda? Esența acestei probleme a lui, cauza și motivația pentru care a făcut aceste lucruri și ce l-a făcut să acționeze în felul acesta. Indiferent dacă oamenii de azi ar considera toate lucrurile despre care a vorbit ca fiind doctrine, teorii, cunoștințe teologice, daruri înnăscute sau propria lui interpretare a lucrurilor, în general vorbind, cea mai mare problemă a lui Pavel a fost că a tratat lucrurile care proveneau din voința umană ca fiind adevărul. De asta a avut curajul să folosească aceste teorii teologice în mod decisiv, îndrăzneț și public, pentru a-i atrage pe oameni și a-i învăța. Aceasta este esența problemei. Este aceasta o problemă gravă? (Da, este.) Ce lucruri a considerat că erau adevărul? Darurile cu care s-a născut, precum și cunoștințele și teoriile teologice pe care le-a învățat de-a lungul vieții. Teoriile lui teologice au fost învățate de la profesori, din citirea scripturilor și, de asemenea, au fost generate de ceea ce a înțeles și și-a închipuit el. A tratat noțiunile și închipuirile înțelegerii sale umane ca fiind adevărul, dar aceasta nu era cea mai gravă problemă, exista una și mai mare. A tratat acele lucruri ca fiind adevărul, dar oare a crezut în acel moment că acele lucruri erau adevărul? Avea un concept despre ce era adevărul? (Nu, nu avea.) Atunci drept ce a tratat acele lucruri? (Drept viață.) A tratat toate acele lucruri ca fiind viață. Credea că, dacă ar fi putut să țină predici mai multe sau mai înalte, viața lui ar fi devenit tot mai măreață. A tratat acele lucruri ca fiind viață. Este aceasta o chestiune gravă? (Da, este gravă.) Ce impact a avut acest lucru? (A avut un impact asupra căii pe care a urmat-o.) Asta pe de o parte. Ce altceva? (A crezut că obținerea acestor lucruri i-ar fi adus mântuirea și i-ar fi permis să intre în Împărăția Cerurilor.) Are în continuare legătură cu obținerea binecuvântărilor; a crezut că, dacă viața lui ar fi devenit mai măreață, șansele lui de a intra în Împărăția Cerurilor și de a se înălța la Ceruri ar fi sporit. Care este un alt fel de a spune „să se înalțe la Ceruri”? (Să domnească și să exercite puterea alături de Dumnezeu.) Scopul său de a intra în Împărăția Cerurilor era să domnească și să exercite puterea alături de Dumnezeu, dar nu acesta era scopul său final, ci mai avea unul. A vorbit despre el. Cum s-a exprimat? [„Căci pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câștig” (Filipeni 1:21).] A spus că, pentru el, a trăi este hristos și a muri este un câștig. Ce însemna asta? Că, după moarte, avea să se transforme în dumnezeu? Ambiția lui nu avea limite! Problema lui era atât de gravă! Așadar, greșim dacă disecăm cazul lui Pavel? Deloc. Nu ar fi trebuit să trateze niciodată darurile pe care le avea și cunoștințele pe care le-a dobândit drept viață. Acesta este cel de-al treilea păcat grav. Puteți vedea natura-esență a lui Pavel în oricare dintre aceste trei păcate. Caracteristicile naturii-esenței lui sunt expuse în fiecare dintre păcate; nimic nu este ascuns sau omis. Natura-esența lui este reprezentată în toate.

În continuare, ne vom uita la problemele cruciale și cele mai grave ale lui Pavel, care îl reprezintă cel mai mult. În epistolele pe care le-a scris Pavel, ce cuvinte a folosit adesea? Mergeți și uitați-vă ce spune textul original din Biblie și îl vom analiza și diseca, vom vedea ce era de fapt în mintea lui și de ce Dumnezeu îl detesta și-l ura. De ce un om ca Pavel, atât de celebru și folositor pentru lucrarea bisericilor timpurii, a ajuns să fie pedepsit? Cum l-a evaluat Dumnezeu în mintea Sa? Cum l-a văzut El? De ce l-a evaluat în felul acesta și a dat acel verdict? În final, pe ce bază l-a definit Dumnezeu pe Pavel și i-a hotărât finalul? Enumerați toate aceste lucruri, astfel încât oamenii să poată vedea realitatea faptului că s-a împotrivit lui Dumnezeu, ca să nu creadă că a fost condamnat pe nedrept. Când oamenii nu înțeleg adevărul, ei sunt cei mai înclinați să-i definească pe oameni pe baza înfățișării lor. Care este baza în care oamenii îi definesc pe ceilalți conform înfățișării lor? O parte o reprezintă cultura tradițională și învățăturile societății. Alta este educația de acasă, ideile și conceptele neechivoce și ideile și conceptele de bine și rău. Altă parte este educația din școli. Împreună, aceste lucruri constituie un sistem de educație complet satanic. Consecința faptului că Satana le insuflă aceste lucruri oamenilor este că oamenii definesc cutare lucru ca fiind bun, cutare ca fiind rău, cutare ca fiind corect și cutare ca fiind greșit, conform propriilor noțiuni și preferințe. Care este baza pentru toate aceste definiții pe care le au oamenii? De fapt, ele se bazează pe teorii și filosofii satanice; aceste baze pe care le au oamenii nu provin în niciun caz de la Dumnezeu sau din adevăr. De aceea oamenii corupți greșesc, indiferent cum definesc o persoană sau un eveniment – nu are nicio legătură cu adevărul și nu este conform intențiilor lui Dumnezeu; nu are nicio legătură cu Dumnezeu sau cu ale Lui cuvinte. Dumnezeu dă verdicte oamenilor și evenimentelor conform firii și esenței Lui. Care este firea și esența lui Dumnezeu? Adevărul. Adevărul este expresia tuturor lucrurilor pozitive și realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Dumnezeu dă verdicte tuturor lucrurilor care există și tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor cu care oamenii intră în contact, conform adevărului. Dumnezeu Își bazează verdictele despre oameni pe natura-esența lor, pe ceea ce le motivează acțiunile, pe calea pe care merg și pe atitudinea lor față de lucrurile pozitive și de adevăr. Aceasta este baza pentru concluziile lui Dumnezeu. Verdictele Lui despre toate lucrurile sunt conform adevărului. Care este baza în care Satana definește toate lucrurile? (Propria logică.) Filosofia și logica Satanei, adică exact opusul adevărului. Întreaga umanitate este coruptă de Satana. Oamenii nu au adevărul; ei îl reprezintă pe Satana și-l întruchipează. Definesc toate lucrurile conform filosofiilor și logicii satanice. Prin urmare, la ce concluzii ajung când definesc lucrurile? La concluzii care sunt exact opusul și în opoziție cu adevărul. Ați găsit cuvintele pe care Pavel le folosea adesea în epistolele lui? Citiți-le cu voce tare. [„Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu” (1 Corintieni 1:1).] Vedeți? Așa Îi clasifică Pavel pe Dumnezeu și pe Hristos: „Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu.” Al câtelea este Pavel în clasament? (Al treilea.) În mintea lui Pavel, cine este numărul unu? (Dumnezeu.) Și numărul doi? (Domnul Isus.) Isus Hristos. Cine este al treilea? (Pavel însuși.) El însuși. „Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu.” Pavel folosea adesea această expresie și este una încărcată de înțelesuri. Mai întâi, știm că Pavel este un apostol al Domnului Isus Hristos. Deci, din perspectiva lui Pavel, cine este Domnul Isus Hristos? Este Fiul Omului și secundul lui Dumnezeu în ceruri. Indiferent dacă Îl numea pe Domnul Isus Hristos Învățător sau Domnul, din perspectiva lui Pavel, Hristos pe pământ nu era Dumnezeu, ci mai degrabă un om care-i putea învăța pe oameni și-i putea determina să-L urmeze. Care era funcția lui Pavel ca apostol al unui astfel de om? Să răspândească Evanghelia, să viziteze bisericile, să țină predici și să scrie epistole. Credea că face aceste lucruri în numele Domnului Isus Hristos. În inima lui, credea: „Te voi ajuta mergând acolo unde tu nu poți să mergi și voi verifica, în numele tău, locurile în care tu nu vrei să mergi.” Acesta era conceptul de apostol al lui Pavel. Clasamentul din mintea lui era că atât el, cât și Domnul Isus erau oameni obișnuiți. Considera că el și Domnul erau egali, ființe umane. În mintea lui, în esență, nu exista nicio diferență între pozițiile lor și nici în identitățile lor, cu atât mai puțin între slujirile lor. Doar numele, vârstele, mediile și trecutul familial erau diferite și aveau daruri și cunoștințe externe diferite. În mintea lui Pavel, el era la fel ca Domnul Isus în orice altă privință și putea să fie numit și el Fiul Omului. Singurul motiv pentru care era secundul Domnului Isus Hristos a fost că era apostolul Domnului Isus; a exercitat puterea Domnului Isus Hristos și a fost trimis de El să viziteze bisericile și să facă lucrare bisericească. Acestea credea Pavel că erau poziția și identitatea lui în calitate de apostol – aceasta era interpretarea lui. În plus, al doilea cuvânt de la începutul expresiei: „Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu” este „chemat”. Din acest cuvânt putem vedea mentalitatea lui Pavel. De ce a folosit cele cinci cuvinte „chemat […] prin voia lui Dumnezeu”? El nu credea că a fost chemat de Domnul Isus Hristos, să fie apostolul Său; el credea: „Domnul Isus hristos nu are puterea să-mi dea ordine să fac ceva. Nu fac așa cum a poruncit el; nu fac nimic pentru el. Mai degrabă, fac aceste lucruri prin voia lui dumnezeu din ceruri. Sunt la fel ca domnul Isus hristos.” Asta arată alt lucru – Pavel credea că era fiul omului, exact ca Domnul Isus Hristos. Cele cinci cuvinte „chemat […] prin voia lui Dumnezeu” dezvăluie cum Pavel, în adâncul inimii, s-a lepădat de Domnul Isus Hristos și s-a îndoit de identitatea Lui. Pavel a spus că era un apostol al Domnului Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, că Dumnezeu i-a spus să facă asta, că a fost predestinat și stabilit de Dumnezeu și că a devenit un apostol al Domnului Isus Hristos pentru că Dumnezeu l-a chemat și Și-a dorit acest lucru. În mintea lui Pavel, aceasta era relația dintre el și Domnul Isus Hristos. Totuși, aceasta nu este cea mai rea parte. Care este partea cea mai rea? Aceea că Pavel credea că era apostolul Domnului Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, nu prin cea a Domnului Isus Hristos, că nu Domnul Isus l-a chemat, ci Dumnezeu din ceruri, care l-a pus să facă asta. Credea că nimeni nu avea puterea sau calificările de a-l face un apostol al Domnului Isus Hristos, că numai Dumnezeu din ceruri avea această putere și că era îndrumat direct de Dumnezeu din ceruri. Așadar, ce arată asta? Că în adâncul inimii lui, Pavel credea că Dumnezeu din ceruri era numărul unu și că el însuși era numărul doi. Deci unde Îl clasa pe Domnul Isus? (Pe aceeași poziție ca și el.) Aceasta este problema. A proclamat, din vorbe, că Domnul Isus era Hristosul, dar nu a recunoscut că esența lui Hristos era aceea a lui Dumnezeu; nu a înțeles relația dintre Hristos și Dumnezeu. Această lipsă de înțelegere a fost ceea ce a provocat o problemă atât de gravă. În ce fel era gravă? (El nu a recunoscut că Domnul Isus era Dumnezeu întrupat. S-a lepădat de Domnul Isus.) Da, chiar este un lucru grav. A negat că Domnul Isus Hristos era Dumnezeu devenit trup, că Domnul Isus Hristos era trupul lui Dumnezeu, când coborâse din cer pe pământ și că Domnul Isus era Dumnezeu întrupat. Nu înseamnă asta că Pavel a negat existența lui Dumnezeu pe pământ? (Ba da.) Dacă a negat existența lui Dumnezeu pe pământ, atunci ar fi putut recunoaște cuvintele Domnului Isus? (Nu ar fi putut.) Dacă nu I-ar fi recunoscut cuvintele, atunci le-ar fi putut accepta? (Nu ar fi putut.) Nu a acceptat cuvintele, învățăturile sau identitatea Domnului Isus Hristos, așa că ar fi putut accepta lucrarea Domnului Isus Hristos? (Nu.) Nu a acceptat lucrarea pe care a făcut-o Domnul Isus Hristos sau faptul că El era Dumnezeu și totuși nu aceasta era partea cea mai rea. Care era partea cea mai rea? Acum două mii de ani, Domnul Isus a venit pe pământ pentru a înfăptui cea mai mare lucrare dintre toate – lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului, în care S-a întrupat și a devenit asemenea trupului păcătos și a fost răstignit, drept jertfă pentru păcat pentru întreaga omenire. A fost aceasta o lucrare importantă? (Da, a fost.) A fost lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a fost făcută de Însuși Dumnezeu și, totuși, Pavel a negat-o cu încăpățânare. A negat că lucrarea de răscumpărare făcută de Domnul Isus a fost săvârșită de Însuși Dumnezeu, adică nega faptul că Dumnezeu realizase deja lucrarea de răscumpărare. Este aceasta o problemă gravă? Este extrem de gravă! Nu numai că Pavel nu a căutat să înțeleagă realitatea răstignirii Domnului Isus Hristos, dar nu a acceptat-o, iar faptul că nu a acceptat-o înseamnă că a negat-o. Nu a recunoscut că Dumnezeu a fost Cel răstignit și care a răscumpărat întreaga omenire și nici nu a recunoscut că Dumnezeu a slujit drept jertfă pentru păcat pentru întreaga omenire. Asta arată că el nu a recunoscut că întreaga omenire a fost răscumpărată după ce Dumnezeu Și-a făcut lucrarea sau că păcatele acesteia au fost iertate. În același timp, a crezut că păcatele lui nu au fost iertate. Nu a recunoscut faptul că Domnul Isus a răscumpărat omenirea. Din perspectiva lui, toate aceste lucruri fuseseră șterse. Aceasta este cea mai gravă problemă. Tocmai am menționat că Pavel a fost cel mai mare antihrist din ultimii două mii de ani; acest fapt a fost dezvăluit deja. Dacă aceste fapte nu ar fi fost consemnate în Biblie, iar Dumnezeu ar fi spus că Pavel L-a sfidat și a fost un antihrist, ar crede oamenii acest lucru? Categoric nu. Din fericire, Biblia a consemnat epistolele lui Pavel și există dovezi faptice în aceste epistole; altfel, nu ar exista nimic care să confirme ceea ce spun, iar voi s-ar putea să nu acceptați acest lucru. Acum, când scoatem la lumină cuvintele lui Pavel și le citim, cum privea el toate lucrurile pe care le-a spus Domnul Isus? Credea că lucrurile pe care le-a spus Domnul Isus nu erau egale nici măcar cu una dintre doctrinele religioase ale lui Pavel. Așadar, după ce Domnul Isus a părăsit această lume, deși Pavel a răspândit Evanghelia, a lucrat, a predicat și a păstorit bisericile, el nu a predicat niciodată cuvintele Domnului Isus, cu atât mai puțin le-a practicat sau experimentat. În schimb, a predicat propria înțelegere a Vechiului Testament, care era depășită și vorbe goale. În ultimii două mii de ani, cei care cred în Domnul o fac conform Bibliei și nu acceptă decât teoriile lipsite de conținut ale lui Pavel. Drept urmare, oamenii au fost în întuneric timp de două mii de ani. Dacă, în prezent, spui unui grup de oameni religioși că Pavel a greșit, ei vor protesta și nu vor accepta acest lucru, pentru că toți îl admiră pe Pavel. Pavel este idolul lor și părintele lor fondator, iar ei sunt copiii cu devotament filial și urmașii lui. În ce măsură au fost ei induși în eroare? Deja stau de partea lui Pavel, în opoziție cu Dumnezeu; au aceeași perspectivă ca Pavel, aceeași natură-esență și aceeași metodă de urmărire. Pavel i-a asimilat complet. Acesta este cel de-al patrulea păcat grav al lui Pavel. Pavel a negat identitatea Domnului Isus Hristos și a negat lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în Epoca Harului, după Epoca Legii. Acesta este cel mai grav lucru. Un alt lucru grav este că s-a plasat în aceeași ligă ca Domnul Isus Hristos. În epoca în care a trăit Pavel, L-a cunoscut pe Domnul Isus Hristos, dar nu L-a văzut ca pe Dumnezeu; în schimb, L-a tratat ca pe o persoană obișnuită, ca și cum ar fi fost doar un alt membru al rasei umane, un om care avea aceeași natură-esență ca oamenii corupți. În niciun caz Pavel nu L-a tratat pe Domnul Isus ca fiind Hristos, cu atât mai puțin Dumnezeu. Aceasta este o chestiune foarte gravă. Așadar, de ce a făcut Pavel acest lucru? (El nu a recunoscut că Dumnezeu întrupat avea esența lui Dumnezeu, așa că nu L-a tratat pe Domnul Isus Hristos ca pe Dumnezeu.) (El nu a considerat cuvintele Domnului Isus ca fiind adevărul și nici nu a văzut că Domnul Isus Hristos era întruchiparea adevărului.) (La suprafață, Pavel a mărturisit că avea credință în Domnul Isus, dar, de fapt, credea într-un dumnezeu nedeslușit din ceruri.) (Nu a căutat adevărul, așa că nu a putut să-și dea seama că Hristos era adevărul și viața.) Continuați. (Pavel a spus că pentru el a trăi era hristos. Voia să devină dumnezeu și să-L înlocuiască pe Domnul Isus.) Tot ce ați spus este conform faptelor. Fiecare dintre modurile în care s-a manifestat Pavel și fiecare dintre păcatele lui au fost mai grave decât cele de dinainte.

Să analizăm propoziția pe care a spus-o Pavel: „Mă așteaptă cununa dreptății.” Aceste cuvinte sunt impresionante. Uitați-vă la cuvintele pe care le-a ales: „cununa dreptății”. De obicei, este o îndrăzneală destul de mare să folosești cuvântul „cunună” în sine, dar cine ar îndrăzni să folosească „dreptății” ca atribut pentru a defini o cunună? Doar Pavel ar îndrăzni să folosească acest cuvânt. De ce l-a folosit? Acest cuvânt are o origine și a fost ales cu atenție; există conotații profunde în spatele acestui cuvânt! Ce conotații? (El încerca să forțeze mâna lui Dumnezeu cu acest cuvânt.) Că a vrut să forțeze mâna lui Dumnezeu este un aspect al acestui lucru. Cu siguranță, intenția lui a fost să facă o tranzacție și există și un element al încercării de a stabili condiții cu Dumnezeu. În plus, exista un scop în faptul că predica mereu despre această cunună a dreptății? (Voia să-i îndrume greșit pe oameni și să-i facă să creadă că, dacă el nu primea o cunună, Dumnezeu nu era drept.) Există un element instigator și amăgitor în predicile lui despre asta, iar acest lucru este legat de dorințele și de ambițiile lui Pavel. Pentru ca, în cele din urmă, să-și materializeze și să-și îndeplinească dorința de a obține o cunună a dreptății, a folosit tactica de a predica despre ea peste tot. În parte, țelul lui când a predicat aceste cuvinte a fost să-i instige și să-i inducă în eroare pe oameni, să le insufle un anumit gând celor care ascultau și anume: „Un om ca mine, care se sacrifică atât de mult, care călătorește atât de mult și urmărește calea pe care o urmăresc eu, va fi capabil să obțină o cunună a dreptății.” După ce ascultau asta, oamenii simțeau în mod firesc că Dumnezeu era drept doar dacă o persoană ca Pavel primea o cunună. Simțeau că trebuie să urmărească, să călătorească și să se sacrifice ca Pavel, că nu puteau să-L asculte pe Domnul Isus și că Pavel era reperul, domnul și direcția și scopul spre care ar trebui să meargă oamenii. De asemenea, considerau că, dacă oamenii făceau lucrurile ca Pavel, aveau să primească aceeași cunună, același final și aceeași destinație ca el. Pe de o parte, Pavel îi instiga și-i inducea în eroare pe oameni. Pe de altă parte, avea cel mai sinistru obiectiv. În adâncul inimii, se gândea: „În cazul improbabil în care nu voi primi o cunună, în care se va dovedi că a fost doar o închipuire și o dorință a mea, asta va însemna că toți cei care cred în hristos, inclusiv eu, au fost îndrumați greșit în credința lor. Va însemna că niciun dumnezeu nu există pe pământ și voi nega și existența ta în ceruri, îl voi nega pe dumnezeu, iar tu nu vei putea face nimic în privința asta!” A vrut să sugereze următorul lucru: „Dacă nu obțin această cunună, nu numai că frații și surorile te vor nega, dar te voi împiedica să-i câștigi pe toți oamenii pe care i-am instigat și care cunosc aceste cuvinte. De asemenea, îi voi împiedica să te câștige și, în același timp, voi nega existența ta ca dumnezeu în ceruri. Nu ești drept. Dacă eu, Pavel, nu pot primi o cunună, nimeni n-ar trebui să o primească!” Aceasta era partea sinistră a lui Pavel. Nu este acesta comportamentul unui antihrist? Acesta este comportamentul unui demon antihrist: să-i instige, să-i inducă în eroare și să-i ademenească pe oameni, precum și să clameze public împotriva lui Dumnezeu și să I se opună. În adâncul inimii lui, Pavel s-a gândit: „Dacă nu primesc o cunună, dumnezeu nu este drept. Dacă primesc o cunună, abia atunci este o cunună a dreptății și abia atunci dreptatea lui dumnezeu este cu adevărat dreaptă.” Aceasta este originea expresiei lui, „o cunună a dreptății”. Ce făcea prin asta? Îi instiga și îi inducea în eroare fățiș pe cei care Îl urmau pe Dumnezeu. În același timp, folosea aceste metode ca să clameze public împotriva lui Dumnezeu și să I se opună. Cu alte cuvinte, comportamentul lui a fost unul de revoltă. Care era natura acestuia? La suprafață, cuvintele pe care le-a folosit Pavel păreau blânde și potrivite și nu părea a fi nimic în neregulă cu ele – cine nu ar crede în Dumnezeu pentru a obține o cunună a dreptății și pentru a fi binecuvântat? Chiar și oamenii lipsiți de calibru cel puțin cred în Dumnezeu pentru a intra în Ceruri. Ar fi fericiți chiar dacă li s-ar cere să măture străzile sau să păzească o poartă acolo. Să ai această intenție și acest obiectiv în credința în Dumnezeu poate fi considerat un lucru potrivit și de înțeles. Totuși, nu acela a fost obiectivul lui Pavel. A depus multe eforturi, a consumat multă energie și a făcut mare caz când a fost vorba să predice despre cununa dreptății. Lucrurile pe care le-a spus Pavel i-au expus natura malițioasă, precum și lucrurile întunecate și ascunse în adâncul lui. În același timp, Pavel și-a făcut o reputație și existau mulți oameni care-l idolatrizau. A mers peste tot, practicând aceste teorii și idei pompoase, noțiunile și închipuirile lui, precum și lucrurile pe care le-a învățat în studiile sale și cele pe care le-a dedus folosindu-și mintea. Când Pavel a predicat aceste lucruri peste tot, cât de mare trebuie să fi fost impactul pe care l-au avut asupra oamenilor de atunci și cât de grav trebuie să-i fi rănit și otrăvit în adâncul inimii lor? De asemenea, cât de mare trebuie să fi fost impactul pe care le-au avut asupra oamenilor din generațiile ulterioare, care au aflat aceste lucruri din epistolele lui? Oamenii care i-au citit cuvintele nu pot scăpa de aceste lucruri indiferent cât de mult ar încerca – au fost otrăviți prea profund! Cât de profund? A apărut un fenomen, numit „Efectul lui Pavel”. Ce este Efectul lui Pavel? În religie există un fenomen în care oamenii sunt influențați de gândurile, părerile și argumentele lui Pavel și de firile corupte pe care le-a dezvăluit. Îi afectează mai ales pe oamenii ale căror familii cred în Dumnezeu de mai multe generații – familii care Îl urmează pe Hristos de multe decenii. Ei spun: „Familia noastră crede în domnul de multe generații și nu urmează tendințele lumești. Ne-am îndepărtat de lumea laică și am renunțat la familiile și la carierele noastre, ca să ne sacrificăm pentru dumnezeu. Facem tot ce a făcut și Pavel. Dacă nu vom primi cununi sau nu vom intra în Ceruri, vom avea o răfuială cu dumnezeu atunci când va veni.” Nu au oamenii acest raționament? (Ba da.) Iar această tendință este destul de importantă. De unde provine? (Din ceea ce a predicat Pavel.) Este rezultatul malign al tumorii plantate de Pavel. Dacă Pavel nu i-ar fi instigat pe oameni în felul acesta și nu ar fi spus mereu: „Mă așteaptă cununa dreptății” și „Pentru mine a trăi este Hristos”, atunci, fără fundalul acelei epoci istorice, oamenii de acum nu ar cunoaște aceste lucruri. Chiar dacă ar avea acel mod de gândire, nu ar avea obrăznicia lui Pavel. Totul este din cauza încurajărilor și a instigării lui Pavel. Dacă va veni o zi în care să nu fie binecuvântați, acești oameni vor avea îndrăzneala de a-L provoca public pe Domnul Isus și chiar vor vrea să dea buzna în al treilea Cer și să dezbată această chestiune cu Domnul. Nu înseamnă asta că lumea religioasă se revoltă împotriva Domnului Isus? E clar că lumea religioasă a fost grav afectată de Pavel! Acum că am vorbit până în acest punct, puteți concluziona care a fost al cincilea păcat al lui Pavel, nu-i așa? Când vine vorba de rezumarea originii expresiei lui Pavel, „cunună a dreptății”, accentul este pe cuvântul „dreptății”. De ce l-a menționat? Pe pământ, pentru că a vrut să îi instige și să-i inducă în eroare pe aleșii lui Dumnezeu, ca să gândească la fel ca el. În Cer, a vrut să-I forțeze mâna lui Dumnezeu cu acest cuvânt și să clameze împotriva Lui. Acesta a fost obiectivul lui Pavel. Deși nu a rostit niciodată asta, cuvântul „dreptății” dezvăluia deja complet scopul și înclinația lui de a clama împotriva lui Dumnezeu. Acest lucru era deja cunoscut; toate acestea sunt realități. Pe baza acestor fapte, poate natura-esență a lui Pavel să fie rezumată doar ca arogantă, neprihănită de sine, înșelătoare și lipsită de iubire de adevăr? (Nu.) Acești termeni nu o pot rezuma. Datorită faptului că am menționat aceste fapte și le-am disecat, analizat și definit, ar trebui să fiți capabili să vedeți natura-esență a lui Pavel mai clar și mai detaliat. Acesta este efectul care se obține prin analiza unei esențe pe baza faptelor. Când Pavel a clamat împotriva lui Dumnezeu, el nu a avut o criză emoțională minoră, o fire puțin rebelă sau incapacitatea de a se supune, în privat. Nu a fost o problemă obișnuită de dezvăluire a unei firi corupte; mai degrabă, escaladase până la a folosi public tot felul de metode pentru a-i instiga și induce în eroare pe oameni prin epistole și în contexte publice, ca toată lumea să se ridice împreună cu mânie pentru a se opune lui Dumnezeu și a clama împotriva Lui. Nu numai că Pavel a clamat împotriva lui Dumnezeu, dar i-a instigat pe toți ceilalți să vină să clameze și ei împotriva Lui – nu a fost doar arogant, a fost un diavol! Acest păcat este mai grav decât precedentul. Este un lucru bun sau rău că vorbim despre păcate tot mai grave? (Este un lucru bun.) În ce fel este bun? (Este bun pentru că obținem mai mult discernământ în privința lui Pavel.) Când vei avea mai mult discernământ, vei fi capabil să dezgropi și să vezi clar diversele manifestări ale lui Pavel, manifestările corupției și adevărata sa față. Făcând asta, vă veți fi atins scopul? (Nu.) Ar trebui să iei toate manifestările lui Pavel pe care le-am rezumat, precum și conținutul lor principal, temele și esența lor și să le corelezi cu tine și cu cei din jurul tău. Când vei vedea clar exact cât de mare este diferența dintre calea pe care mergi și esența ta în comparație cu cea a lui Pavel, vei fi obținut pe deplin rezultate și vei fi atins obiectivul nostru de a-l diseca pe Pavel. Există unii care spun: „În mine nu există nicio manifestare a urmăririi unei cununi a dreptății, ca în cazul lui Pavel.” Manifestările și esența ta s-ar putea să nu fie la fel de grave ca ale lui Pavel, dar există o anumită suprapunere între esența ta și a lui. El a avut astfel de manifestări și tu ai astfel de stări. Se poate spune că manifestările lui Pavel erau un 10 sau un 12 pe scară, dar ale tale? (Ale mele sunt un șapte sau un opt.) Pavel a dezvăluit aceste lucruri și a fost plin de ele tot timpul. Deși poate că nu dezvălui aceste lucruri tot timpul, totuși tu le dezvălui des. Probabil că îți petreci jumătate din viață făcând aceste lucruri și trăind în aceste stări. Mai ales atunci când Dumnezeu te pune la încercări, când lucrarea Lui nu corespunde noțiunilor tale, când te emondează și când mediile pe care le orchestrează pentru tine nu corespund așteptărilor tale, aceste lucruri ți-ar putea provoca astfel de stări; este posibil să clamezi împotriva lui Dumnezeu și să I te opui. În astfel de momente, s-ar putea să-ți folosească faptul că am analizat felul în care Pavel i-a instigat și i-a indus în eroare pe oameni. De ce? Pentru că acum mintea ta este conștientă de cât de grave au fost manifestările lui Pavel în natură; ele nu erau simple dezvăluiri ale firilor corupte, ci mai degrabă o natură-esență diavolească, potrivnică lui Dumnezeu. Când în tine apar astfel de stări, vei ști exact cât de gravă este această problemă. Atunci ar trebui să te întorci, să te căiești și să abandonezi această stare incorectă. Ar trebui să te îndepărtezi de ea, să cauți adevărul și o cale de supunere față de Dumnezeu. Aceasta este adevărata cale pe care ar trebui s-o urmeze oamenii și legea pe care ființele create ar trebui s-o respecte. Această părtășie este folositoare pentru oameni.

A portion of the Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.