Unii oameni se îmbolnăvesc des, dar oricât de mult s-ar ruga lui Dumnezeu, tot nu se fac bine. Oricât vor să scape de boală, nu reușesc. Uneori, s-ar putea să înfrunte stări care le pun viața în pericol și sunt forțați să le confrunte direct. De fapt, dacă cineva chiar are credință în Dumnezeu în inima sa, înainte de toate trebuie să știe că durata de viață a unei persoane e în mâinile lui Dumnezeu. Momentul nașterii și al morții cuiva sunt predestinate de Dumnezeu. Când Dumnezeu le dă oamenilor o boală, există un motiv – există un sens. Lor li se pare o boală, dar în realitate, ce li s-a dat este har, nu boală. În primul rând, oamenii trebuie să recunoască și să fie siguri de acest fapt și să îl ia în serios. Când oamenii suferă de boli, pot să vină adesea înaintea lui Dumnezeu și să se asigure că fac ceea ce ar trebui, cu prudență și băgare de seamă, și să-și trateze datoria cu mai multă grijă și sârguință decât ceilalți. În ceea ce-i privește pe oameni, aceasta e o protecție, nu o încătușare. Este modul negativ de a se ocupa de lucruri. În plus, durata de viață a fiecăruia a fost predeterminată de Dumnezeu. O boală poate părea a fi terminală din punct de vedere medical, dar, din punctul lui Dumnezeu de vedere, dacă viața ta trebuie să continue și nu ți-a sunat ceasul încă, atunci nu ai putea muri chiar dacă ai vrea. Dacă Dumnezeu ți-a dat o însărcinare și misiunea ta nu s-a încheiat, atunci nu vei muri nici măcar din cauza unei boli care se presupune că ar fi fatală – Dumnezeu nu te va lua încă. Chiar dacă nu te rogi și nu cauți adevărul sau nu te ocupi de tratarea bolii sau chiar dacă amâni tratamentul, nu vei muri. Acest lucru este valabil mai ales pentru cei care au primit o însărcinare de la Dumnezeu: când misiunea lor nu a fost încă îndeplinită, indiferent de boala care s-ar abate asupra lor, nu trebuie să moară imediat; trebuie să trăiască până în momentul final al îndeplinirii misiunii. Ai această credință? Dacă nu crezi, vei oferi lui Dumnezeu doar niște rugăciuni superficiale, spunând: „Dumnezeule! Trebuie să îndeplinesc însărcinarea pe care mi-ai dat-o. Vreau să-mi petrec ultimele zile fiindu-Ți loial, așa încât să nu las în urmă regrete. Trebuie să mă protejezi!” Deși te rogi așa, dacă nu iei inițiativa să cauți adevărul, atunci nu vei avea voința și puterea să-ți exerciți loialitatea. Din moment ce nu ești dispus să plătești prețul real, vei folosi deseori acest fel de scuză și această metodă ca să te rogi lui Dumnezeu și să te tocmești cu El – este aceasta o persoană care urmărește adevărul? Dacă boala ți-ar fi vindecată, ai putea cu adevărat să-ți îndeplinești bine datoria? Nu neapărat. Adevărul e că, indiferent dacă te tocmești ca să-ți vindeci boala și să nu mori, sau dacă ai vreo altă intenție sau scop prin asta, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, dacă-ți poți face datoria și încă ești folositor, dacă Dumnezeu a hotărât că ar trebui să fii folosit, atunci nu vei muri. Nu vei putea muri nici dacă vei vrea asta. Dar dacă faci probleme și comiți tot felul de fapte rele și exasperezi firea lui Dumnezeu, vei muri repede; viața ta va fi curmată brusc. Durata de viață a tuturor a fost determinată de Dumnezeu înainte de facerea lumii. Dacă pot asculta de rânduielile și orchestrările lui Dumnezeu, atunci indiferent dacă suferă de o boală sau nu și dacă sunt sănătoși sau nu, vor trăi numărul de ani predeterminat de Dumnezeu. Ai această credință? Dacă accepți acest lucru numai bazându-te pe doctrină, atunci nu ai credință adevărată și este inutil să rostești cuvinte care sună frumos. Dacă tu confirmi din adâncul inimii tale că Dumnezeu va face asta, abordarea și practica ta se vor schimba în mod firesc. Desigur, oamenii trebuie să aibă un oarecare bun simț în legătură cu menținerea sănătății de-a lungul vieții lor, indiferent dacă se îmbolnăvesc sau nu. Acesta este instinctul pe care Dumnezeu i l-a dat omului. Rațiunea și bunul simț ar trebui să facă parte din liberul arbitru primit de la Dumnezeu. Odată ce te îmbolnăvești, ar trebui să înțelegi ce înseamnă un oarecare bun simț în privința îngrijirii sănătății și a tratamentelor pentru a gestiona această boală – asta ar trebui să faci. Însă tratarea bolii tale în acest fel nu are menirea să schimbe durata de viață pe care ți-a hotărât-o Dumnezeu și nici nu este garantat că poți trăi pe toată durata de viață pe care ți-a hotărât-o El. Ce înseamnă asta? Se poate explica așa: din punct de vedere pasiv, dacă nu îți iei boala în serios, dacă îți faci datoria așa cum ar trebui și te odihnești puțin mai mult decât alții, dacă nu ai întârziat cu datoria ta, boala nu se va înrăutăți și nu te va ucide. Totul depinde de ce face Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă, în viziunea lui Dumnezeu, durata ta de viață predestinată încă nu și-a urmat cursul, atunci, chiar dacă te îmbolnăvești, El nu-ți va permite să mori. Dacă boala ta nu este fatală, dar ți-a sunat ceasul, atunci Dumnezeu te va lua oricând vrea El. Nu e acest lucru complet la mila și dispoziția lui Dumnezeu? Este la mila predeterminării Sale! Iată cum ar trebui să privești această chestiune. S-ar putea să-ți faci partea și să mergi la medic, să iei câteva medicamente, să-ți îngrijești sănătatea și să faci mișcare, dar trebuie să înțelegi, în profunzime, că viața unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu, durata de viață a unei persoane e predeterminată de Dumnezeu și nimeni nu poate transcende ceea ce Dumnezeu a predeterminat. Dacă nu deții nici măcar această mică măsură de înțelegere, atunci tu nu ai cu adevărat credință și, de fapt, nu crezi în Dumnezeu.

Unii oameni fac tot posibilul, folosindu-se de tot felul de metode ca să-și trateze bolile, dar orice tratament folosesc, nu se pot vindeca. Cu cât se tratează mai mult, cu atât devine mai gravă boala. În loc să se roage lui Dumnezeu ca să afle exact ce e cu boala lor și să caute sursa ei, își rezolvă singuri problemele. Ajung să folosească multe metode și să cheltuiască destul de mulți bani, dar boala lor tot nu se vindecă. Apoi, odată ce au renunțat la tratament, pe neașteptate boala se vindecă de la sine după o vreme, iar ei nu știu cum s-a întâmplat. Unii oameni ajung să aibă o boală nesemnificativă și nu-și fac cu adevărat griji pentru ea, dar într-o zi starea lor se înrăutățește și mor brusc. Ce se întâmplă? Oamenii nu pot să înțeleagă asta. De fapt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, asta se întâmplă fiindcă misiunea persoanei respective în această lume s-a încheiat, așa că El o ia de-aici. Oamenii spun deseori: „Oamenii nu mor dacă nu sunt bolnavi.” Oare chiar așa e? Au existat oameni care, după ce au fost consultați la spital, au aflat că n-aveau nicio boală. Erau extrem de sănătoși, dar după câteva zile au murit. Asta înseamnă să mori fără să fii bolnav. Sunt mulți astfel de oameni. Asta înseamnă că o persoană a ajuns la finalul vieții și a fost dusă înapoi în tărâmul spiritual. Unii oameni au supraviețuit cancerului și tuberculozei și tot au ajuns să trăiască până la șaptezeci sau optzeci de ani. Sunt destul de mulți astfel de oameni. Toate acestea țin de rânduielile lui Dumnezeu. Să înțelegi asta înseamnă credință adevărată în Dumnezeu. Dacă ești bolnav fizic și trebuie să iei medicamente ca să-ți îmbunătățești starea, atunci ar trebui să le iei sau să faci sport regulat, să te relaxezi și să tratezi situația cu calm. Ce fel de atitudine e asta? E o atitudine de credință adevărată în Dumnezeu. Să zicem că nu îți iei medicamentele, nu faci injecții, nu faci sport, nu ai grijă de sănătatea ta, dar apoi tot îți faci nenumărate griji și te rogi mereu: „O, Dumnezeule, trebuie să-mi îndeplinesc îndatoririle în mod adecvat, misiunea mea nu s-a încheiat, nu sunt gata să mor. Vreau să-mi îndeplinesc îndatoririle și însărcinarea dată de Tine. Dacă mor, nu voi putea îndeplini însărcinarea dată de Tine. Nu vreau să las regrete în urma mea. Dumnezeule, te rog, ascultă-mi rugăciunile. Lasă-mă în viață ca să-mi pot îndeplini îndatoririle și însărcinarea dată de Tine. Vreau să Te laud veșnic și să-Ți văd ziua slavei cât mai curând posibil.” După toate aparențele, nu iei medicamente, nu faci injecții și pari foarte puternic și plin de credință în Dumnezeu. În realitate, credința ta e mai mică decât grăuntele de muștar. Ți-e cumplit de teamă și n-ai credință în Dumnezeu. Cum de nu ai credință? Cum s-a întâmplat asta? Ființele umane pur și simplu nu înțeleg atitudinea Creatorului, principiile și modurile în care tratează ființele create de El, așa încât își folosesc perspectivele, noțiunile și închipuirile limitate ca să ghicească ce va face Dumnezeu. Vor să parieze cu Dumnezeu ca să vadă dacă El îi va vindeca și îi va lăsa să trăiască o viață îndelungată. Nu e nesăbuit? Dacă Dumnezeu te lasă să trăiești, nu vei muri oricât te-ai îmbolnăvi. Dacă Dumnezeu nu te lasă să trăiești, atunci, chiar dacă nu ești bolnav, tot vei muri, dacă asta trebuie să se întâmple. Durata vieții tale e predeterminată de Dumnezeu. A ști acest lucru înseamnă adevărată cunoaștere și adevărată credință. Așadar, îi face Dumnezeu pe oameni să se îmbolnăvească la întâmplare? Nu este întâmplător; e o modalitate de a le rafina credința. Este o suferință pe care oamenii trebuie să o îndure. Dacă El te face să te îmbolnăvești, nu încerca să scapi de asta; dacă nu o face El, atunci nu o cere. Totul e în mâinile Creatorului, iar oamenii trebuie să învețe să lase natura să-și urmeze cursul. Ce este natura? Nimic din natură nu e întâmplător; totul vine de la Dumnezeu. Acest lucru este adevărat. Dintre cei care suferă de aceeași boală, unii mor, iar alții trăiesc; toate acestea au fost predeterminate de Dumnezeu. Dacă poți trăi, asta dovedește că nu ai dus încă la bun sfârșit misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Ar trebui să lucrezi din greu pentru a o duce la bun sfârșit și să prețuiești acest timp; nu-l risipi. Despre asta e vorba. Dacă ești bolnav, nu încerca să scapi, iar dacă nu ești bolnav, nu cere asta. În orice chestiune, nu poți obține ceea ce dorești cerând pur și simplu, nici nu poți scăpa de ceva doar pentru că dorești. Nimeni nu poate schimba ceea ce Dumnezeu a decis să facă.

Înainte de a fi pironit pe cruce, Domnul Isus a făcut o rugăciune. Cum anume era formulată? („Dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!” (Matei 26:39).) Ca membri ai omenirii create, oamenii ar trebui să treacă cu toții printr-un astfel de proces de căutare, deoarece ei nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu. Acesta e un proces normal. Totuși, indiferent de modul în care cauți și indiferent de cât de lung, anevoios sau dificil ar putea fi procesul de căutare, nimic din ceea ce Dumnezeu a stabilit să facă nu s-a schimbat niciodată de la început, nici nu a decis El vreodată să îl schimbe. Oamenii pot căuta și aștepta, iar Dumnezeu le dă posibilitatea unui proces prin care să câștige înțelegere, cunoaștere și claritate cu privire la ceea ce este de fapt adevărat, dar El nu ar modifica niciodată nicio singură decizie. Prin urmare, nu ar trebui să simți că lucrurile ți se întâmplă aleatoriu sau că, atunci când scapi cumva de dezastru și de moarte sigură, e un noroc chior și o coincidență. Nu este. Dumnezeu are un plan prestabilit și rânduieli specifice pentru fiecare ființă creată, de la cea mai mare la cea mai mică, de la macroscopic – planetele și cosmosul – până la omenirea creată și chiar microorganisme. Aceasta este atotputernicia lui Dumnezeu. Unii oameni care se îmbolnăvesc spun că boala lor provine de la epuizarea provocată de vreo activitate sau de la consumul accidental a ceea ce nu trebuia. Nu căuta astfel de motive; toate sunt atitudini negative și potrivnice. Ar trebui să înfrunți cu pozitivitate mediile, oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru tine. Nu căuta motive obiective; mai degrabă, ar trebui să cauți și să înțelegi exact care sunt intenția și atitudinea lui Dumnezeu atunci când îți prezintă această situație și ce atitudine ar trebui să ai ca ființă creată atunci când te confrunți cu ea; aceasta e calea pe care trebuie să o cauți. Când o persoană supraviețuiește, nu e niciodată întâmplător, nici nu e inevitabil; rânduielile, dorințele și suveranitatea Creatorului sunt întotdeauna acolo. Nimic nu este gol. Crezi că ale lui Dumnezeu cuvinte, intențiile Lui și adevărul sunt goale? Nu sunt! Când oamenii nu au înțeles intențiile lui Dumnezeu, sunt predispuși la anumite noțiuni și închipuiri și simt că acele noțiuni și închipuiri ar fi chiar corecte și că trebuie să fie în conformitate cu dorințele lui Dumnezeu. Oamenii nu știu ce dorințe are Dumnezeu, așa că au impresia asta: „Am dreptate că gândesc așa. Am credință autentică. Mă tem de Dumnezeu și mă supun Lui, sunt o persoană care-L iubește pe Dumnezeu.” De fapt, Dumnezeu detestă complet noțiunile și închipuirile tale. În timp ce te gândești câtă dreptate ai, de fapt, nu înțelegi deloc adevărul și nici nu l-ai obținut. Când vei vedea într-o bună zi toate aceste lucruri în mod clar și vei realiza că toate aceste lucruri sunt în cele din urmă conduse, rânduite și hărăzite de Creator, îți vei fi învățat lecțiile de la toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile pe care le-ai întâlnit și vei fi obținut rezultatele cuvenite. Abia atunci vei înțelege cu adevărat intențiile lui Dumnezeu și vei realiza că tot ce face Dumnezeu este ca să mântuiască oameni și că ele cuprind bunăvoința și eforturile sincere ale lui Dumnezeu. Când ai această înțelegere, ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu și să-L lauzi, fără să nu ai niciodată impresia asta: „Dumnezeu mi-a rânduit să îndeplinesc această datorie, așa că trebuie să fiu foarte important în inima Lui. Dumnezeu nu mă poate abandona și nu mă va lăsa să mor.” Este greșit. Dumnezeu are o metodă în tot ceea ce face. Ce înseamnă asta? Dumnezeu rânduiește când se va naște o persoană, când va muri și câte misiuni va avea în această viață. Dumnezeu a rânduit cât vei trăi. Nu-ți va încheia devreme durata vieții din cauza randamentului tău slab în această viață și nici n-o va prelungi mai mulți ani datorită unui randament bun în această viață. Asta înseamnă să aibă o metodă. Cât despre acei oameni răi care comit tot felul de fapte rele în lume, care au provocat mult rău lumii, care au comis multe fapte dăunătoare care i-au pus în pericol pe alții într-o anumită perioadă, unii oameni spun: „Dumnezeu e orb. De ce nu distruge astfel de oameni?” Știi care e cauza acestui lucru? Știi care e cauza principală a acestui lucru? Cauza principală e aceasta: Figurile pozitive joacă un rol pozitiv, iar figurile negative joacă un rol negativ. Toată lumea are o misiune, toată lumea are un rol, viața și moartea tuturor au fost predestinate cu multă vreme în urmă; Dumnezeu n-ar schimba asta niciodată. Când te-ai născut, ai venit pe lume la timp, cu niciun minut și nicio secundă mai devreme sau mai târziu; când mori și sufletul tău se duce, nici asta nu se va întâmpla cu niciun minut și nicio secundă mai devreme sau mai târziu. Dumnezeu nu va schimba durata vieții care era inițial destinată unei persoane datorită marilor ei contribuții aduse umanității, lăsând-o să trăiască douăzeci sau treizeci de ani în plus. Dumnezeu nu a făcut asta niciodată și nu o va face niciodată în viitor. Nici nu va face o persoană să moară înainte de vreme doar fiindcă este deosebit de dăunătoare umanității. Dumnezeu nu va face asta niciodată. Acestea sunt regula și legea cerului, iar Dumnezeu nu le va încălca niciodată. Ce ați înțeles din asta? (Nimeni nu poate schimba lucrurile care sunt rânduite de Dumnezeu.) Dumnezeu Însuși n-ar da peste cap și n-ar schimba niciodată lucrurile pe care le-a rânduit sau planificat El. Acesta e un fapt. În plus, de aici vedem puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu deja a plănuit în întregime geneza, apariția, durata de viață și sfârșitul tuturor ființelor create, precum și misiunea vieții lor și rolul pe care-l joacă în toată omenirea. Nimeni nu poate schimba aceste lucruri; aceasta este autoritatea Creatorului. Apariția fiecărei ființe create, misiunea vieții sale, când se va termina durata vieții ei – toate aceste legi au fost rânduite de Dumnezeu cu mult timp în urmă, după cum El a rânduit orbita fiecărui corp ceresc; ce orbită urmează aceste corpuri cerești, timp de câți ani, cum orbitează, ce legi urmează – toate acestea au fost rânduite de Dumnezeu cu mult timp în urmă, fiind neschimbate de mii, zeci de mii, sute de mii de ani. Toate acestea sunt ordonate de Dumnezeu și aceasta este autoritatea Lui. Dar atunci ce e cu omul, acea mică ființă creată? Să lăsăm omul la o parte și să vorbim mai întâi despre câini. Dumnezeu a rânduit ca ei să trăiască vreo zece ani și că trebuie să moară când ating această vârstă. Poate fi schimbat acest termen? (Nu.) Nu vom vorbi despre cazuri speciale. Durata de viață a unui mic animal, pe care oamenii nici n-o pot schimba, este predestinată de Dumnezeu – atunci de ce nu ar fi așa și pentru om? Așadar, orice ar cere oamenii, ultimul lucru pe care ar trebui să-l ceară e să li se extindă durata de viață. Binecuvântările și nenorocirile din viața unei persoane și când va muri ea – aceste lucruri sunt predestinate de Dumnezeu. Nimeni nu le poate schimba și, oricât am cere-o, nu va avea niciun efect. Poți să-I ceri lui Dumnezeu să te lumineze în legătură cu unele lucruri, cum ar fi ce experimentezi, ce recunoști și ce poți să obții dintr-un mediu. Cu alte cuvinte, poți căuta adevărul și te poți ruga lui Dumnezeu pentru pătrunderea în viață și o schimbare în viața-fire pe care o ai. Dacă sinceritatea ta Îl poate mișca pe Dumnezeu, vei fi capabil să obții lucrarea Sfântului Duh. Asta este dispus Dumnezeu să facă. Dar ar trebui să fii rezonabil. Nu-I poți cere lui Dumnezeu longevitate sau nemurire, fiindcă durata vieții tale este rânduită de Dumnezeu. Nu poate fi schimbată de oameni și, oricât am cere-o, nu va conta. Câtă vreme a fost rânduită de Dumnezeu, El n-o va schimba. Dacă recunoști că Dumnezeu este Creatorul, că Dumnezeu este Suveranul tău, Dumnezeul tău și Domnul tău, atunci nu trebuie să ceri niciodată aceste lucruri. Ce le spune Dumnezeu oamenilor să ceară? Ce spune Rugăciunea Domnului? „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!” (Matei 6:10). Ce altceva ar trebui să ceri? Știi? Ar trebui să-ți îndeplinești datoria de ființă creată în cadrul lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Ar trebui să-ți îndeplinești însărcinările pe care ți le-a dat Dumnezeu, să-ți îndeplinești misiunea în mod adecvat, să eviți să dai greș în misiunea ta, să fii demn de viața și existența care ți-au fost date de Dumnezeu și să nu lași ca această viață să se irosească sau să fie în zadar. În această viață, ar trebui să ajungi să-L cunoști pe Creator, să trăiești după o asemănare demnă de o ființă creată și să-I satisfaci dorințele Creatorului – acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le ceri. Ce să ceri și ce să nu ceri, ce lucruri pe care să le ceri sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și ce lucruri nu sunt, dacă ceea ce dorești să ceri poate fi acordat – aceste chestiuni ar trebui să fie clare mai întâi în inima ta. Nu acționa nesăbuit. Dacă ceea ce ceri a fost deja rânduit de Dumnezeu, atunci rugăciunile tale sunt în zadar. Așadar, nu e nesăbuit să te rogi pentru asta? Nu înseamnă asta că intri în conflict cu Dumnezeu? Dumnezeu a hotărât să trăiești optzeci de ani, dar tu ceri să trăiești o sută; Dumnezeu a hotărât să trăiești treizeci de ani, dar tu ceri să ajungi la șaizeci. Nu e asta răzvrătire? Nu înseamnă asta că I te împotrivești lui Dumnezeu? Oamenii ar trebui să fie rezonabili și să nu facă lucruri nesăbuite.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.