Unii oameni au avut parte de eșecuri în trecut; de exemplu, au fost respinși pentru că nu au avut lucrări reale în calitate de conducători sau pentru că au râvnit beneficiile aduse de statut. După ce au fost respinși de câteva ori, unii dintre ei trec printr-o mică schimbare autentică, așadar respingerea este un lucru bun sau rău pentru oameni? (Este un lucru bun.) Când sunt respinși prima dată, oamenii au senzația că se prăbușește cerul. Ca și cum inimile lor ar fi fost pur și simplu frânte. Nu se mai pot ridica și nu știu în ce direcție să meargă, dar, după acea experiență, gândesc: „N-a fost chiar așa mare lucru. De ce aveam o statură așa de mică înainte? Cum de am fost atât de imatur?” Asta dovedește că au progresat în viață și că au înțeles câte ceva despre intențiile lui Dumnezeu, adevărul și scopul mântuirii omului de către Dumnezeu. Acesta este procesul prin care trăiesc experiența lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să admiți și să accepți aceste metode pe care le folosește Dumnezeu în lucrarea Sa, și anume că te emondează constant sau dă verdicte în ceea ce te privește, spunând că nu mai ai nicio speranță, că nu vei fi mântuit și chiar condamnându-te și blestemându-te. Ai putea să te simți negativ, dar căutând adevărul și reflectând asupra ta și cunoscându-te pe tine însuți, vei putea curând să te cațări înapoi, să Îl urmezi pe Dumnezeu și să îți îndeplinești îndatoririle ca de obicei. Asta înseamnă să evoluezi în viață. Așadar, e bine sau rău să ai parte de mai multe respingeri? Este corectă această metodă folosită de Dumnezeu în lucrarea Lui? (Da, este.) Cu toate acestea, oamenii uneori nu recunosc acest lucru și nu îl pot accepta. Mai ales când trăiesc prima respingere, simt că au fost tratați nedrept, aduc mereu argumente lui Dumnezeu și se plâng de El, incapabili de a depăși acest obstacol. De ce nu îl pot depăși? Este oare pentru că ei încearcă să Îl provoace pe Dumnezeu și adevărul? Este pentru că oamenii nu înțeleg adevărul, nu știu cum să reflecteze asupra lor înșiși și nu caută în sinea lor, ca să găsească problemele. Ei mereu refuză să dea ascultare în inimile lor și, când sunt respinși, încep să Îl provoace pe Dumnezeu. Nu sunt capabili să accepte că au fost respinși și sunt plini de resentimente. În acest moment, firile lor corupte sunt foarte grave, dar, mai târziu, când se gândesc din nou la acea chestiune, își dau seama că respingerea lor a fost corectă – s-a dovedit a fi un lucru bun, care le-a permis să evolueze în viață. Când se vor confrunta din nou cu o respingere pe viitor, o vor mai contesta la fel? (Din ce în ce mai puțin de fiecare dată.) E normal ca atitudinea să se îmbunătățească progresiv. Dacă nu se schimbă nimic, acest lucru dovedește că ei nu acceptă deloc adevărul și că sunt neîncrezători. Apoi sunt dezvăluiți temeinic și eliminați, fără a avea vreo cale de a atinge mântuirea.

Toți oamenii trebuie să treacă prin eșecuri, obstacole și respingeri în procesul de atingere a mântuirii și de a fi desăvârșiți, deci nu vă agitați prea mult din pricina acestor lucruri. Când vezi oameni care au fost respinși și care suferă și devin negativi, nu râde de ei, pentru că într-o bună zi ai putea fi chiar tu respins, ajungând poate mai rău decât ei. Dacă într-o zi veți fi respinși, veți deveni negativi și veți plânge cu amărăciune? Vă veți plânge? Veți vrea să renunțați la credința voastră? Depinde dacă ai acceptat sau nu adevărul de când crezi în Dumnezeu, câte adevăruri ai înțeles realmente și dacă adevărurile pe care crezi că le înțelegi sunt realitatea ta. Dacă aceste adevăruri au devenit realitatea ta, atunci vei avea statura necesară pentru a depăși această încercare și rafinare; dacă nu deții adevărul-realitate, această respingere va fi un dezastru pentru tine și, dacă se sfârșește urât, vei fi doborât și incapabil de a te ridica. Unii oameni au puțină conștiință și spun: „M-am bucurat atât de mult de harul lui Dumnezeu, am ascultat predici atât de mulți ani și Dumnezeu mi-a dăruit multă dragoste. Nu pot uita asta. Trebuie măcar să Îi răsplătesc dragostea lui Dumnezeu.” Apoi își îndeplinesc îndatoririle într-un mod negativ și pasiv, fără a se strădui să caute adevărul și fără nicio intrare în viață. Dacă îți poți păstra datoria, se poate considera că ai o oarecare conștiință; e minimul pe care ar trebui să îl obții. Dacă însă ești mereu superficial în îndeplinirea datoriei tale, fără să urmezi principiile, fără nicio intrare în viață și fără să obții vreun rezultat în datoria ta, mai înseamnă aceasta că ți-o îndeplinești? Dacă îți îndeplinești mereu datoria într-un mod superficial, vei mai putea să rămâi ferm în fața dezastrelor? Poți garanta că nu Îl vei trăda pe Dumnezeu? Prin urmare, pentru a-ți îndeplini datoria, trebuie să ai cel puțin conștiință și rațiune; rezultatele reale pot fi obținute dacă îți îndeplinești datoria în deplină conformitate cu rațiunea și conștiința ta. Acesta este standardul minim. Dacă nu poți îndeplini nici măcar acest standard, atunci ești superficial, ești capabil să Îl înșeli și să Îl trădezi pe Dumnezeu și nici măcar nu muncești în mod adecvat. Chiar dacă nu părăsești casa lui Dumnezeu, vei fi fost deja eliminat de Dumnezeu de multă vreme. O asemenea persoană nu poate fi mântuită, iar cauza acestui lucru e lipsa de conștiință și de rațiune și îndeplinirea constantă a datoriei într-un mod superficial. Bășicile de pe tălpile tale sunt cauzate de calea pe care ai mers și nu îi poți învinui pe alții pentru ele. Dacă, în cele din urmă, nu ești mântuit, ci blestemat, și ajungi ca Pavel, atunci nu poți învinui pe nimeni altcineva. Aceasta este doar calea ta și propria ta alegere. Prin urmare, standardul în ceea ce privește dacă oamenii pot fi sau nu mântuiți este, în principal, dacă au conștiință și rațiune. Dacă oamenii pot respecta această linie, atunci ei dețin conștiință și rațiune. Astfel de oameni au speranța mântuirii. Dacă depășesc această linie, vor fi eliminați. Care este limita roșie pentru tine? Spui: „Chiar dacă Dumnezeu mă bate și mă ceartă, mă respinge și nu mă va mântui, nu voi avea nicio plângere. Voi fi ca un bou sau ca un cal: voi continua să muncesc până la final, răsplătind iubirea lui Dumnezeu.” Toate acestea sună frumos, dar ești cu adevărat capabil să realizezi acest lucru? Dacă într-adevăr deții un asemenea caracter și o astfel de hotărâre, atunci îți spun clar: ai speranță de mântuire. Dacă nu ai acest caracter, dacă ești lipsit de conștiință și rațiune, atunci, chiar dacă vrei să muncești, nu vei fi capabil să rămâi ferm până la final. Știi cum va acționa Dumnezeu față de tine? Nu știi. Știi cum te va încerca Dumnezeu? Nici asta nu știi. Dacă ești lipsit de o conștiință și rațiune standard conform cărora să te porți, dacă nu ai o abordare corectă de urmărire, iar punctele de vedere asupra vieții și valorile tale nu sunt în conformitate cu adevărul, atunci, când vei întâmpina piedici și eșecuri sau încercări și rafinări, nu vei fi capabil să rămâi ferm, caz în care vei fi în pericol. Ce rol joacă conștiința și rațiunea? Dacă spui: „Am auzit atât de multe predici și chiar înțeleg o parte din adevăr. Dar nu am pus-o în practică, nu L-am mulțumit pe Dumnezeu, Dumnezeu nu mă susține – și dacă, în cele din urmă, Dumnezeu mă abandonează și nu mă mai vrea, aceasta va fi dreptatea lui Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu mă pedepsește și mă blestemă, nu Îl voi părăsi pe Dumnezeu. Oriunde mă duc, sunt o ființă creată a lui Dumnezeu, voi crede pentru totdeauna în Dumnezeu și, chiar dacă trebuie să lucrez ca un bou sau ca un cal, nu voi înceta să-L urmez pe Dumnezeu și nu-mi pasă care va fi finalul meu” – dacă ai într-adevăr această hotărâre și această conștiință și rațiune, atunci vei fi capabil să rămâi ferm. Dacă îți lipsește această hotărâre și nu te-ai gândit niciodată la aceste lucruri, atunci este, fără îndoială, o problemă în caracterul tău, în conștiința și rațiunea ta. Asta pentru că, în inima ta, nu ai vrut niciodată să-ți îndeplinești datoria pentru Dumnezeu. Tot ce faci este să ceri binecuvântări de la Dumnezeu. Întotdeauna calculezi, în mintea ta, ce binecuvântări vei primi dacă faci un efort sau suferi greutăți în casa lui Dumnezeu. Dacă tot ceea ce faci este să calculezi aceste lucruri, îți va fi foarte dificil să rămâi ferm. Dacă poți fi mântuit sau nu depinde doar de măsura în care ai sau nu conștiință și rațiune. Dacă nu ai conștiință și rațiune, nu ești apt să fii mântuit, pentru că Dumnezeu nu mântuiește demonii și fiarele. Dacă alegi să mergi pe calea urmăririi adevărului și dacă mergi pe calea lui Petru, Duhul Sfânt te va lumina și te va îndruma în înțelegerea adevărului și va crea situații pentru tine care te fac să experimentezi multe încercări și rafinări și să fii desăvârșit. Dacă nu alegi calea urmăririi adevărului, ci mergeți pe calea antihristului Pavel, atunci Îmi pare rău – Dumnezeu tot te va încerca și te va examina. Dar nu se poate nega faptul că nu vei face față examinării lui Dumnezeu; când ți se va întâmpla ceva, te vei plânge de Dumnezeu, iar când te vei confrunta cu o încercare, te vei lepăda de Dumnezeu. În acel moment, conștiința și rațiunea ta nu vor fi de niciun folos și vei fi eliminat. Dumnezeu nu mântuiește oamenii care nu au conștiință sau rațiune; acesta este standardul minim.

Trebuie să îndeplinești cel puțin standardul de conștiință și rațiune. Adică dacă Dumnezeu nu te mai vrea, cum ar trebui să Îl tratezi? Ar trebui să spui: „Dumnezeu mi-a dat această suflare. Dumnezeu m-a ales. Astăzi am ajuns să Îl cunosc pe Creator și să înțeleg atât de multe adevăruri, dar nu le-am pus în practică. Este în natura mea să îmi displacă adevărul și nu am conștiință, dar indiferent dacă pot sau nu să practic adevărul pe viitor sau să fiu mântuit, Îl voi recunoaște mereu pe Dumnezeu și faptul că El, Creatorul, este drept. Acest lucru nu poate fi schimbat. N-ar trebui să te oprești din a-L recunoaște pe Dumnezeu și pe Creator doar pentru că nu mai există speranță de mântuire sau dacă nu mai ai niciun final sau nicio destinație. Ar fi un gând de răzvrătire. Dacă gândesc așa, ar trebui să fiu blestemat. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să I te supui; asta înseamnă să ai rațiune. Statura mea e prea mică să mă supun Lui și ar trebui să fiu pedepsit dacă mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu sau dacă Îl trădez. Cu toate acestea, indiferent cum mă tratează Dumnezeu, determinarea mea de a-L urma nu se va schimba. Voi fi întotdeauna o ființă creată de Dumnezeu. Indiferent dacă Dumnezeu mă acceptă sau nu, eu sunt dispus să fiu un pion, un prestator de servicii și un contrast sub suveranitatea lui Dumnezeu. Trebuie să am determinarea asta.” Indiferent dacă ai sau nu gândul acesta acum, dacă ai gândit vreodată astfel sau dacă ai luat hotărârea asta, oricum trebuie să ai această rațiune. Dacă nu ai rațiunea aceasta sau acest tip de umanitate, atunci mântuirea pentru tine înseamnă doar vorbe goale. Nu este aceasta o realitate? Așa stau lucrurile. Ai fost informat care este standardul minim. Când te confrunți cu probleme, ar trebui să te gândești mai mult la acest aspect. Îți face bine și este o cale de a te proteja. Dacă într-adevăr nu deții acest aspect al umanității, atunci ești în mare pericol. Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, niciodată nu te-am tratat ca pe Dumnezeu. Te-am tratat doar ca pe aer, ca pe ceva vag și invizibil. Confruntându-mă azi cu această problemă, simt că am fost eliminat și că nu am nicio destinație bună. Indiferent cum îmi stabilești finalul, sunt dispus să mă supun Ție. Trebuie să Te urmez și nu pot să Te părăsesc. Cei care Te părăsesc și trăiesc sub puterea Satanei nu sunt umani. Ei sunt diavoli. Eu nu vreau să fiu un diavol. Vreau să fiu om. Vreau să Îl urmez pe Dumnezeu, nu pe Satana.” Dacă poți să te rogi pentru asta în fiecare zi și să urci tot mai sus, inima ta va deveni din ce în ce mai clară și tu vei avea o cale de a practica. Dacă, atunci când se confruntă cu dificultăți, persoana respectivă are o fire rebelă, atunci inima ei devine intransigentă și nu este dispusă să facă eforturi pentru a căuta adevărul. Chiar dacă face o greșeală, nu îi pasă. Face orice vrea. Începe să devină încăpățânată și dezmățată și nu mai vrea să se roage. Ce ar trebui făcut în acest punct? Există un principiu de bază care te poate proteja. Adică, atunci când ești cel mai negativ și slab, dacă în inima ta ai cuvinte care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, I se împotrivesc Lui, Îl blasfemiază sau judecă pe Dumnezeu, nu le rosti cu voce tare și nici nu face altceva care să îi ațâțe pe alții să se împotrivească lui Dumnezeu. În acest fel, când te rogi lui Dumnezeu și Îi ceri protecția, poți depăși dificultățile. Asta e cel mai important. Când ai o raționalitate normală, când ieși din starea negativă, depravată, indulgentă sau de împotrivire, îți poți spune în gând: „Din fericire, nu am făcut asta la început. Dacă aș fi făcut-o, aș fi fost un păcătos condamnat de-a lungul veacurilor și vinovat de un rău de neiertat.” Cum este această cale? (Este bună.) Ce e bun la această cale? (Îi poate împiedica pe oameni să ofenseze firea lui Dumnezeu.) Nu ofensați firea lui Dumnezeu. Odată ce rostești cu voce tare ceva ce ofensează firea lui Dumnezeu, mai poți să retragi ce ai spus? Odată ce un cuvânt este rostit, devine fapt împlinit. Este condamnat de Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu te condamnă, ai necazuri. Când o persoană crede în Dumnezeu, indiferent câtă suferință îndură, cât se sacrifică sau cum alege să creadă, scopul este să nu fie blestemată sau condamnată de Dumnezeu, ci să Îl audă pe Creator spunând: „Tu ești aprobat de Dumnezeu. Poți supraviețui și ești obiectul mântuirii lui Dumnezeu.” Acest lucru este greu de obținut. Nu este ușor, deci oamenii trebuie să coopereze. Nu spune niciodată ceva ce ar dăuna propriei tale mântuiri. Trebuie să te abții în momentele critice și să nu faci nimic din ce ar putea provoca probleme. Lasă-Mă să-ți spun: odată ce ai provocat probleme și ești condamnat de Dumnezeu, dacă ai ofensat firea lui Dumnezeu, nu vei mai putea vreodată să anulezi asta. Nu face și nu spune lucruri orbește. Trebuie să te abții și să nu te complaci. Când te abții, dai dovadă că ai o limită. Dacă te abții, recunoști existența lui Dumnezeu, crezi în suveranitatea lui Dumnezeu și ai o inimă cu frică de Dumnezeu până la final, El va vedea toate acestea. Nu ai spus nimic care să Îl ofenseze pe Dumnezeu, nici nu ai făcut ceva păcătos. Dumnezeu poate scruta gândurile din inima ta. Întrucât ai o inimă oarecum temătoare de Dumnezeu, deși ai gânduri absurde, nu le-ai rostit cu voce tare, nici nu ai făcut ceva ca să I te împotrivești lui Dumnezeu. Dumnezeu va considera comportamentul tău ca fiind acceptabil. Cum te va trata Dumnezeu? Dumnezeu va continua să te îndrume ca să depășești aceste situații dificile. Așadar, nu cumva mai ai speranță de mântuire? Se întâmplă extrem de rar să ai așa ceva. Ce ar fi de făcut când întâmpini probleme? Să te abții și să nu te complaci niciodată. Când te complaci este rezultatul emoțiilor impulsive. Natura ta arogantă este pe punctul de a erupe și te simți plin de nemulțumiri și justificări. Devii prea plin de resentimente și simți că ești obligat să vorbești. În acest moment, este imposibil să te abții. Prin urmare, partea urâtă a firii tale satanice este dezvăluită și firea lui Dumnezeu este cel mai probabil ofensată în acest moment. Care este scopul înfrânării? Să fii atent la propriile cuvinte, fapte și la proprii pași pe care îi faci, în așa fel încât să te protejezi pe tine, să nu ofensezi firea lui Dumnezeu și să rămâi cu o ultimă rază de speranță de mântuire. Prin urmare, este necesar să te abții. Indiferent cât de mult simți că ai fost nedreptățit, indiferent câtă durere și tristețe simți în inima ta, ar trebui să te abții. Este un efort care merită din plin! După ce te abții, nu ai cum să regreți. Practicarea în acest fel este benefică pentru oameni în general, indiferent dacă este făcută ca mijloc de a crede în Dumnezeu sau ca un truc secret pentru a se proteja. Oamenii cu o fire coruptă afișează uneori un anumit nivel de nebunie, fără raționalitate și fără principii în acțiunile lor. Nici nu știi când va izbucni firea ta coruptă. Când izbucnești și spui ceva care Îl neagă și condamnă pe Dumnezeu, deja este mult prea târziu, iar regretele nu mai ajută la nimic. Consecințele vor fi inimaginabile. Ai putea fi eliminat, iar Duhul Sfânt nu va mai lucra asupra ta. Nu înseamnă asta că totul s-a sfârșit? Nu vei mai avea nicio speranță de mântuire.