Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

Recital-Christ-expression
Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

Categorii

Recital-latest-expression
Cuvântări ale lui Dumnezeu Atotputernic (Calea cunoașterii lui Dumnezeu)

În timpul petrecut de Petru cu Isus, el a văzut multe caracteristici încântătoare în Isus, multe aspecte demne de emulație și multe care l-au aprovizionat. Deși Petru a văzut ființa lui Dumnezeu în Isus în multe feluri și a văzut multe calități încântătoare, la început nu L-a cunoscut pe Isus. Petru a început să-L urmeze pe Isus când avea douăzeci de ani și a continuat așa timp de șase ani. În acel timp, el nu a ajuns să-L cunoască niciodată pe Isus, dar a fost dispus să-L urmeze numai din admirație pentru El. Când Isus l-a chemat, pentru prima oară, pe țărmurile Mării Galileei, El a întrebat: „Simone, fiul lui Iona, Mă vei urma?” Petru a spus: „Trebuie să-L urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe Cel ales de Duhul Sfânt”. Pe atunci, Petru auzise vorbindu-se despre un om pe nume Isus, cel mai mare dintre profeți, Fiul iubit al lui Dumnezeu, iar Petru spera în mod constant să-L găsească, sperând să aibă șansa să-L vadă (pentru că așa a fost atunci condus de Duhul Sfânt). Deși nu-L văzuse niciodată și auzise numai zvonuri despre El, treptat, un dor și o adorație față de Isus au crescut în inima sa și, deseori, a tânjit să-L privească, într-o zi, pe Isus. Și cum l-a chemat Isus pe Petru? Și El auzise vorbindu-se despre un om numit Petru și nu fost pentru că Duhul Sfânt L-a înștiințat: „Du-te la Marea Galileei, unde este unul numit Simon, fiul lui Iona”. Isus a auzit pe cineva spunând că exista unul numit Simon, fiul lui Iona, și că oamenii îi auziseră predica, faptul că și el predica Evanghelia Împărăției Cerurilor și că oamenii, care l-au auzit, au fost, toți, mișcați până la lacrimi. După ce a auzit aceasta, Isus a urmat-o pe acea persoană și s-a îndreptat spre Marea Galileei; când Petru a acceptat chemarea lui Isus, L-a urmat.

În timpul când L-a urmat pe Isus, el a avut multe păreri despre El și L-a judecat întotdeauna din propria sa perspectivă. Deși a avut un anumit grad de înțelegere a Duhului, Petru nu a fost foarte luminat, de aceea și cuvintele lui, când a spus: „Trebuie să Îl urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe Cel ales de Duhul Sfânt”. El nu a înțeles lucrurile pe care le-a făcut Isus și nu a primit nicio luminare. După ce L-a urmat o vreme, a devenit interesat de ceea ce făcea și spunea El, și de Isus Însuși. A ajuns să simtă că Isus inspira atât afecțiune, cât și respect; îi plăcea să se asocieze cu El și să rămână alături de El, iar ascultarea cuvintelor lui Isus îi dădea provizii și ajutor. De-a lungul timpului când L-a urmat pe Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele, mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era ca oamenii obișnuiți. Cu toate că înfățișarea Lui omenească era extrem de obișnuită, El era plin de iubire, compasiune și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea era de mare ajutor pentru alții și, alături de El, Petru a văzut și a învățat lucruri pe care nu le mai văzuse sau avusese înainte. El a văzut că, deși Isus nu avea nicio statură impresionată, nicio umanitate neobișnuită, El avea un aer cu adevărat extraordinar și neobișnuit în jurul Lui. Deși Petru nu și-a putut explica pe deplin acest lucru, el a putut vedea că Isus acționa în mod diferit de toți ceilalți, pentru că El făcea lucruri extrem de diferite de cele făcute de omul obișnuit. Din timpul petrecut în contact cu Isus, Petru și-a dat seama și că Dumnezeu avea caracterul diferit de cel al unui om obișnuit. El acționa, mereu, în mod constant și niciodată cu grabă, niciodată nu exagera și nici nu subestima un subiect și Își conducea viața într-un mod care era atât normal, cât și admirabil. În conversație, Isus era elegant și grațios, deschis și vesel, dar senin, și nu Și-a pierdut niciodată demnitatea în executarea lucrării Lui. Petru a văzut că Isus era, uneori, taciturn, dar, alteori, vorbea neîncetat. Era, uneori, atât de fericit, încât devenea sprinten și plin de viață ca un porumbel, dar, uneori, se întrista atât, încât nu vorbea deloc, ca și cum ar fi fost o mamă bătută de vreme. Câteodată, era plin de mânie, ca un brav soldat atacând ca să ucidă dușmani și, uneori, chiar ca un leu furios. Uneori râdea; alteori Se ruga și plângea. Indiferent de modul în care acționa Isus, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și strictețea Lui îl făceau să ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus, dezvoltând o adevărată venerație și dor adevărat față de El. Desigur, doar treptat a ajuns Petru să înțeleagă toate aceste lucruri, odată ce trăise alături de Isus vreme de câțiva ani.

Petru a fost un om deosebit de sensibil, născut cu o inteligență naturală, dar a făcut multe lucruri prostești, când Îl urma pe Isus. La început, avea câteva noțiuni despre Isus. A întrebat: „Oamenii spun că Tu ești profet, deci, atunci când ai avut opt ani și erai destul de în vârstă pentru a înțelege lucrurile, ai știut că erai Dumnezeu? Ai știut că ai fost conceput de Duhul Sfânt?” Isus a răspuns: „Nu, nu am știut! Nu-ți par o persoană foarte obișnuită? Sunt la fel ca oricine altcineva. Persoana pe care o trimite Tatăl este o persoană obișnuită, nu una extraordinară. Și, deși lucrarea pe care o fac Îl reprezintă pe Tatăl Meu ceresc, chipul Meu, persoana Mea și trupul Meu nu-L pot reprezenta pe deplin pe Tatăl Meu ceresc, doar o parte din El. Cu toate că am venit de la Duh, sunt, totuși, o persoană normală, iar Tatăl Meu M-a trimis pe pământ ca pe o persoană obișnuită, nu ca pe una extraordinară”. Numai atunci, când a auzit acest lucru, a dobândit Petru o ușoară înțelegere a lui Isus. Și, numai după ce trecuse prin nenumărate ceasuri din lucrarea lui Isus, din învățătura Lui, din păstoritul Lui și din susținerea Lui, a dobândit el o înțelegere mult mai profundă. În cel de-al treizecilea Lui an, Isus i-a spus lui Petru despre răstignirea Lui viitoare, că venise să facă lucrarea răstignirii, pentru a răscumpăra întreaga omenire. El i-a spus și că, la trei zile după răstignire, Fiul omului va învia și, odată înviat, li se va arăta oamenilor timp de patruzeci de zile. Petru a fost trist la auzul acestor cuvinte, dar a devenit tot mai apropiat de Isus, pe măsură ce I-a pus cuvintele la inimă.

După ce a experimentat un timp, Petru a ajuns să-și dea seama că tot ce făcea Isus era de la ființa lui Dumnezeu, și a ajuns să creadă că Isus era extrem de vrednic de iubire. Numai atunci, când a ajuns să aibă această înțelegere, l-a luminat Duhul Sfânt din interior. Apoi Isus S-a întors spre ucenicii Săi și către alți adepți și i-a întrebat: „Ioane, cine spui tu că sunt Eu?” Ioan a răspuns: „Tu ești Moise”. Apoi, s-a întors spre Luca: „Dar tu, Luca, cine spui că sunt Eu?” Luca a răspuns: „Tu ești cel mai mare dintre profeți”. El, apoi, a întrebat-o pe o soră: „Cine spui tu că sunt Eu?” Sora a răspuns: „Tu ești cel mai mare dintre profeți, care spune multe cuvinte din veșnicie în veșnicie. Profețiile nimănui nu sunt la fel de mărețe ca ale Tale, nici înțelepciunea nimănui, mai profundă; Tu ești un profet”. Apoi, Isus S-a întors spre Petru și a întrebat: „Petre, cine spui tu că sunt Eu?” Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Tu vii din cer, Tu nu ești de pe pământ, Tu nu ești deopotrivă cu făpturile lui Dumnezeu. Noi suntem pe pământ și Tu ești aici, cu noi, dar Tu ești din cer, Tu nu ești din lume și nu ești de pe pământ”. Tocmai prin această experiență l-a luminat Duhul Sfânt, fapt care i-a îngăduit să ajungă la această înțelegere. După această luminare, el a admirat și mai mult tot ce făcuse Isus, socotindu-L și mai vrednic de iubire, și a fost mereu reticent, în inima lui, de a fi despărțit de Isus. Deci, prima dată, când Isus i S-a arătat lui Petru, după ce a fost răstignit și înviat, Petru a strigat cu o fericire neobișnuită: „Doamne! Ai înviat!” Apoi, plângând, a prins un pește extrem de mare, l-a gătit și I l-a servit lui Isus. Isus a zâmbit, dar nu a vorbit. Cu toate că știa că Isus înviase, Petru nu a înțeles taina acestui lucru. Când i-a dat lui Isus să mănânce peștele, Isus nu a refuzat, dar, totuși, nu a vorbit, nici nu s-a așezat să mănânce ci, în schimb, a dispărut brusc. Acesta a fost un șoc enorm pentru Petru și numai atunci a înțeles el că Isus Cel înviat era diferit de Isus Cel de dinainte. Odată ce a realizat acest lucru, Petru a fost mâhnit, dar a dobândit și mângâiere din faptul că știa că Domnul Își îndeplinise misiunea. El știa că Isus Își încheiase misiunea, că timpul Lui, petrecut împreună cu omul, se sfârșise, și că omul trebuia să-și urmeze propria sa cale, de atunci încolo. Isus îi spusese odată: „Și tu trebuie să bei din paharul amar din care am băut Eu (asta e ce a spus El după înviere), și tu trebuie să umbli pe drumul pe care am umblat Eu, trebuie să îți dai viața pentru Mine”. Spre deosebire de acum, lucrarea de atunci nu a luat forma unei conversații între patru ochi. În timpul Epocii Harului, lucrarea Duhului Sfânt a fost foarte ascunsă, iar Petru a suferit din pricina multor greutăți și, uneori, a ajuns pe punctul de a exclama: „Dumnezeule! Nu am decât această viață. Deși nu valorează prea mult pentru Tine, doresc să Ți-o dedic Ție. Cu toate că oamenii nu sunt vrednici să Te iubească, iar iubirea și inimile lor sunt lipsite de valoare, cred că Tu poți vedea intenția din inimile oamenilor. Și, chiar dacă trupurile oamenilor nu se întâlnesc cu acceptarea Ta, doresc ca Tu să accepți inima mea”. La rostirea acestor rugăciuni, el avea să primească încurajare, mai ales când s-a rugat: „Îmi voi dedica inima în întregime lui Dumnezeu. Chiar dacă nu sunt în stare să fac nimic pentru Dumnezeu, Îl voi mulțumi, cu loialitate, pe Dumnezeu și mă voi dedica Lui din toată inima. Cred că Dumnezeu trebuie să-mi privească inima”. El a spus: „Eu nu cer nimic în viața mea, decât ca gândurile mele de iubire pentru Dumnezeu și dorința inimii mele să fie acceptate de Dumnezeu. Am fost cu Domnul Isus atâta timp și, totuși, nu L-am iubit niciodată, aceasta este cea mai mare datorie a mea. Chiar dacă am stat cu El, nu L-am cunoscut și chiar am spus cuvinte lipsite de respect pe la spatele Lui. Faptul că mă gândesc la aceste lucruri mă face să mă simt și mai îndatorat Domnului Isus”. El s-a rugat mereu în acest fel. A spus: „Sunt mai puțin decât praful. Nu pot să fac altceva, decât să-I dedic această inimă loială lui Dumnezeu”.

A existat un punct culminant în experiențele lui Petru, când trupul îi era aproape complet zdrobit, dar Isus l-a încurajat înăuntrul lui. Și i S-a arătat o dată. Când Petru era într-o suferință imensă și inima îi era frântă, Isus l-a învățat: „Tu ai fost cu Mine pe pământ și Eu am fost aici, cu tine. Și, totuși, înainte, am fost împreună în cer, este, la urma urmei, al lumii spirituale. Acum, Eu M-am întors în lumea spirituală, iar tu ești pe pământ. Deoarece Eu nu sunt de pe pământ, deși nici tu nu ești de pe pământ, tu trebuie să îți îndeplinești funcția pe pământ. De vreme ce ești slujitor, trebuie să-ți faci datoria cât de bine poți”. Petru a fost mângâiat, auzind că se putea întoarce lângă Dumnezeu. Când Petru se afla într-o asemenea agonie, încât era aproape țintuit la pat, a simțit atâtea remușcări, încât a zis: „Sunt atât de stricat, nu sunt în stare să-L mulțumesc pe Dumnezeu”. Isus i s-a arătat și a spus: „Petre, oare ai uitat de hotărârea pe care ai luat-o, odată, înaintea Mea? Ai uitat, cu adevărat, tot ce am spus? Ai uitat hotărârea pe care ai luat-o față de Mine?” Petru a văzut că era Isus și s-a sculat din pat, iar Isus l-a mângâiat: „Eu nu sunt de pe pământ, ți-am spus deja – acest lucru trebuie să-l înțelegi, dar ai uitat altceva ce ți-am spus? «Nici tu nu ești de pe pământ, nu ești din lume». Chiar acum există o lucrare pe care trebuie să o faci, nu poți fi mâhnit așa, nu poți suferi astfel. Deși oamenii și Dumnezeu nu pot coexista în aceeași lume, Eu am lucrarea Mea și tu o ai pe a ta, iar, într-o zi, când lucrarea ta va fi terminată, vom fi împreună într-un singur tărâm, iar Eu te voi călăuzi să fii cu Mine în veci”. Petru a fost mângâiat și liniștit după ce a auzit aceste cuvinte. El știa că această suferință era ceva ce trebuia să îndure și să experimenteze, și a fost inspirat, de atunci încolo. Isus i-a apărut, în mod special, în fiecare moment-cheie, dându-i luminare și îndrumare specială și făcând multă lucrare în el. Și ce a regretat Petru cel mai mult? Isus i-a pus lui Petru o altă întrebare (deși nu este înregistrată în Biblie în acest fel), nu după mult timp după ce Petru spusese: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, iar întrebarea aceea a fost: „Petre! M-ai iubit tu vreodată?” Petru a înțeles ce a vrut El să spună și a zis: „Doamne! Odată L-am iubit pe Tatăl din cer, dar recunosc că nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. Atunci, Isus a spus: „Dacă oamenii nu-L iubesc pe Tatăl din cer, cum Îl pot iubi pe Fiul pe pământ? Și, dacă oamenii nu-L iubesc pe Fiul trimis de Dumnezeu Tatăl, cum pot ei să-L iubească pe Tatăl din ceruri? Dacă oamenii Îl iubesc cu adevărat pe Fiul, pe pământ, atunci Îl iubesc, cu adevărat, pe Tatăl din cer”. Când Petru a auzit aceste cuvinte, și-a dat seama de neajunsul lui. El a simțit mereu remușcări, până la lacrimi, cu privire la cuvintele sale: „L-am iubit odată pe Tatăl din cer, dar nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. După învierea și înălțarea lui Isus, a simțit și mai multă remușcare și mâhnire cu privire la ele. Amintindu-și lucrarea lui trecută și statura sa actuală, el a venit adesea la Isus în rugăciune, simțind întotdeauna părere de rău și o datorie, din cauză că nu satisfăcuse dorința lui Dumnezeu și nu se ridicase la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Aceste lucruri au devenit cea mai mare povară a lui. El a spus: „Într-o zi, Îți voi dedica tot ce am și tot ce sunt, Îți voi da tot ce este mai de preț”. El a spus: „Dumnezeule! Am doar o singură credință și o singură iubire. Viața mea nu valorează nimic și trupul meu nu valorează nimic. Am doar o singură credință și o singură iubire. Am credință în Tine, în mintea mea, și iubire pentru Tine, în inima mea; doar aceste două lucruri trebuie să Ți le dau și nimic altceva”. Petru a fost foarte încurajat de cuvintele lui Isus, pentru că, înainte de a fi răstignit Isus, El îi spusese: „Eu nu sunt din lumea aceasta și nici tu nu ești din lumea aceasta”. Mai târziu, când Petru a ajuns într-un punct de mare durere, Isus i-a amintit: „Petre, ai uitat? Eu nu sunt din lume și numai pentru lucrarea Mea am plecat mai devreme. Nici tu nu ești din lume, ai uitat? Ți-am spus de două ori, nu-ți amintești?” Petru L-a auzit și a zis: „N-am uitat!” Isus a spus, apoi: „Odată ai petrecut un timp fericit, împreună cu Mine, în cer, și o perioadă de timp lângă Mine. Ție ți-e dor de Mine, iar Mie Mi-e dor de tine. Deși făpturile nu merită să fie pomenite în ochii Mei, cum să nu pot iubi pe cineva care este nevinovat și vrednic de iubire? Ai uitat făgăduința Mea? Trebuie să accepți însărcinarea pe care ți-am dat-o pe pământ; trebuie să îndeplinești sarcina pe care ți-am încredințat-o. Într-o zi, te voi călăuzi, cu siguranță, ca să fii lângă Mine”. După ce a auzit acest lucru, Petru a devenit și mai încurajat și a primit o inspirație și mai mare, astfel încât, atunci când era pe cruce, a putut să spună: „Dumnezeule! Nu Te pot iubi îndeajuns! Chiar dacă Îmi ceri să mor, tot nu Te pot iubi îndeajuns! Oriunde îmi trimiți sufletul, indiferent dacă Îți împlinești sau nu făgăduințele, orice faci după aceea, eu Te iubesc și cred în Tine”. Lucrurile, de care s-a ținut el cu putere, au fost credința lui și iubirea lui adevărată.

Într-o seară, mai mulți ucenici, inclusiv Petru, se aflau în barca de pescuit. Erau, toți, împreună cu Isus, iar Petru i-a pus lui Isus o întrebare foarte naivă: „Doamne! Există o întrebare pe care am avut-o de foarte mult timp și pe care aș vrea să Ți-o adresez”. Isus a răspuns: „Atunci, întreabă-Mă, te rog!” Petru, atunci, a întrebat: „A fost lucrarea din timpul Epocii Legii făcută de Tine?” Isus a zâmbit, de parcă ar fi spus: „Copilul ăsta, cât e de naiv!” Apoi, a continuat cu intenție: „Nu a fost făcută de Mine, a fost făcută de Iahve și de Moise”. Petru a auzit acest lucru și a exclamat: „Ah! Deci nu a fost făcută de Tine!” Odată ce Petru a spus aceasta, Isus nu a mai zis nimic. Petru s-a gândit în sinea lui: „Nu Tu ai făcut-o, deci nu e de mirare că ai venit să distrugi legea, de vreme ce nu Tu ai făcut-o”. Inima lui a fost, de asemenea, ușurată. După aceea, Isus și-a dat seama că Petru era destul de naiv dar, pentru că acesta nu avea nicio înțelegere atunci, Isus nu a spus nimic altceva și nici nu l-a combătut în mod direct. Odată, Isus a ținut o predică într-o sinagogă și mulți oameni erau prezenți, inclusiv Petru, ca să-L audă predicând. Isus a spus: „Acela care va veni din veșnicie în veșnicie va face lucrarea de răscumpărare în timpul Epocii Harului, pentru a răscumpăra toată omenirea de păcat, dar El nu va fi constrâns de nicio reglementare în călăuzirea omului afară din păcat. El va ieși din lege și va intra în Epoca Harului. El va răscumpăra întreaga omenire. El va păși înainte, din Epoca Legii în cea a Harului, dar nimeni nu-L cunoaște pe Acela care a venit de la Iahve. Lucrarea pe care a făcut-o Moise a fost dată de Iahve; Moise a redactat legea datorită lucrării pe care o făcuse Iahve”. Odată ce acest lucru a fost spus, El a continuat: „Cei care desființează poruncile Epocii Harului în timpul Epocii Harului se vor întâlni cu dezastrul. Ei trebuie să stea în templu și să primească distrugerea lui Dumnezeu și focul va veni peste ei”. Când Petru a terminat de ascultat aceasta, a avut, oarecum, o reacție. În timpul unei perioade din experiența lui, Isus l-a păstorit și l-a susținut pe Petru, vorbind cu el de la inimă la inimă, ceea ce i-a dat lui Petru o înțelegere ceva mai bună a lui Isus. Gândindu-se, atunci, la predicarea lui Isus din acea zi, apoi la întrebarea pe care I-o pusese, când se aflau în barca de pescuit, și la răspunsul pe care îl dăduse Isus, precum și la felul cum râsese El, Petru a înțeles totul. După aceea, Duhul Sfânt l-a luminat pe Petru și numai prin aceasta a înțeles el că Isus era Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Înțelegerea lui Petru a venit din luminarea de către Duhul Sfânt, dar a existat un proces în înțelegerea lui. A fost prin punerea de întrebări, prin auzirea lui Isus predicând, apoi, prin primirea părtășiei speciale a lui Isus și a păstoririi Lui speciale, că a ajuns Petru să-și dea seama că Isus era Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Aceasta nu a fost dobândită peste noapte; a fost un proces, iar acest lucru a devenit un ajutor pentru el, în experiențele lui ulterioare. De ce nu a făcut Isus lucrarea de desăvârșire în alți oameni, ci doar în Petru? Pentru că numai Petru a înțeles că Isus era Fiul lui Dumnezeu Celui viu, și nimeni altcineva nu știa acest lucru. Deși erau mulți ucenici care au știut multe în timpul lor de urmare a Lui, cunoașterea lor era superficială. Acesta este motivul pentru care Petru a fost ales de Isus ca exemplu de a fi desăvârșit. Ce i-a spus Isus lui Petru atunci este ceea ce le spune El, astăzi, oamenilor a căror cunoaștere și intrare în viață trebuie să o atingă pe aceea a lui Petru. Este în concordanță cu această cerință și cu această cale că Dumnezeu îi va desăvârși pe toți. De ce li se cere oamenilor, astăzi, să aibă o credință reală și o iubire adevărată? Ceea ce a experimentat Petru și voi trebuie să experimentați, roadele pe care le-a dobândit Petru, din experiențele sale, trebuie să se manifeste și în voi, iar durerea, pe care a pătimit-o Petru, și voi trebuie, cu siguranță, să o pătimiți. Calea, pe care mergeți, este aceeași pe care a mers Petru. Durerea pe care o pătimiți este durerea pe care a pătimit-o Petru. Când primiți slavă și când trăiți o viață reală, atunci trăiți imaginea lui Petru. Calea este aceeași și, în conformitate cu aceasta este desăvârșit omul. Totuși, calibrul oamenilor de astăzi este, oarecum, deficient, în comparație cu acela al lui Petru, pentru că vremurile s-au schimbat și s-a schimbat și întinderea stricăciunii. Și, de asemenea, pentru că Iudeea a fost un regat secular, cu o cultură antică. Așadar, voi trebuie să încercați să vă îmbunătățiți calibrul.

Petru a fost un om foarte sensibil, energic în tot ceea ce a făcut și, de asemenea, extrem de cinstit. A suferit multe neajunsuri. A intrat în contact cu societatea la vârsta de paisprezece ani, frecventând școala, în timp ce mergea, deseori, la sinagogă. Avea mult entuziasm și era mereu dispus să participe la întâlniri. La vremea aceea, Isus nu Își începuse încă, în mod oficial, lucrarea; acesta era doar începutul Epocii Harului. Petru a început să intre în legătură cu figuri religioase, pe când avea paisprezece ani; până la vârsta de optsprezece ani a fost în contact cu elita religioasă dar, după ce a văzut haosul religios din culise, a plecat. Văzând cât de vicleni, de șireți și de munciți de vrajbă erau acești oameni, a devenit extrem de dezgustat (așa lucra Duhul Sfânt la vremea aceea, ca să-l desăvârșească. El, mai ales, l-a mișcat și a făcut o lucrare specială în el) și, astfel, s-a retras de la sinagogă, la vârsta de optsprezece ani. Părinții l-au persecutat și nu au vrut să-l lase să creadă (ei îi aparțineau diavolului și nu aveau credință). În cele din urmă, Petru a plecat de acasă și a călătorit în voie, pescuind și predicând vreme de doi ani, timp în care a condus și un număr destul de mic de oameni. Acum ar trebui să poți vedea, în mod clar, calea pe care a luat-o Petru. Dacă vei fi văzut acest lucru în mod clar, atunci vei fi determinat lucrarea făcută astăzi, astfel, încât să nu te plângi sau să fii pasiv ori să tânjești după ceva. Ar trebui să experimentezi starea de spirit a lui Petru la acea vreme: el era lovit de durere, el nu mai cerea un viitor sau vreo binecuvântare. El nu căuta profitul, fericirea, faima sau averea lumii, căuta doar să trăiască o viață foarte plină de sens, care era răsplătirea iubirii lui Dumnezeu și dedicarea a ceea ce avea el mai de preț lui Dumnezeu. Atunci era mulțumit în inima lui. Adeseori, se ruga lui Isus cu următoarele cuvinte: „Doamne, Isuse Hristoase, Te-am iubit odată, dar nu Te-am iubit cu adevărat. Deși am spus că aveam încredere în Tine, nu Te-am iubit niciodată cu o inimă adevărată. Doar Te-am admirat, Te-am adorat și Ți-am dus dorul, dar nu Te-am iubit niciodată sau nu am avut, cu adevărat, credință în Tine”. El s-a rugat mereu pentru a lua decizia, el a fost în mod constant încurajat de cuvintele lui Isus[a] și le-a transformat în motivație. Mai târziu, după o perioadă de experiență, Isus l-a pus la încercare, provocându-l să tânjească după El mai departe. El a spus: „Doamne, Isuse Hristoase! Cât de mult îmi lipsești și cât mi-e de dor să Te privesc. Îmi lipsesc prea multe și nu pot să-Ți compensez iubirea. Te implor să mă iei curând. Când vei avea nevoie de mine? Când mă vei lua? Când voi privi, din nou, fața Ta? Nu doresc să mai trăiesc în acest trup, să devin, în continuare, stricat, și nici nu doresc să mă mai răzvrătesc. Sunt gata să-Ți dedic tot ce am, cât de repede pot, și nu doresc să Te mai întristez”. Așa se ruga el, dar nu știa, la vremea aceea, ce avea să desăvârșească Isus în el. În timpul agoniei încercării lui, Isus i-a apărut din nou și a spus: „Petre, doresc să te desăvârșesc, astfel încât să devii rod, unul care să fie cristalizarea desăvârșirii tale de către Mine și de care să Mă bucur. Poți să mărturisești, cu adevărat, pentru Mine? Ai făcut ce ți-am cerut Eu să faci? Ai trăit cuvintele pe care le-am spus? Tu M-ai iubit odată, dar chiar dacă M-ai iubit, M-ai trăit? Ce ai făcut pentru Mine? Recunoști că ești nevrednic de iubirea Mea, dar ce ai făcut pentru Mine?” Petru a văzut că nu făcuse nimic pentru Isus și și-a adus aminte de jurământul său anterior de a-și da viața pentru Dumnezeu. Și, astfel, nu s-a mai plâns, iar rugăciunile lui, după aceea, au devenit mult mai bune. El se ruga, spunând: „Doamne, Isuse Hristoase! O dată Te-am părăsit și Tu, de asemenea, m-ai părăsit o dată. Am petrecut un timp despărțiți și un timp împreună, în tovărășie. Cu toate acestea, Tu mă iubești mai mult decât orice altceva. M-am răzvrătit, în repetate rânduri, împotriva Ta și, în repetate rânduri, Te-am mâhnit. Cum pot să uit așa ceva? Păstrez mereu în minte, nu uit niciodată lucrarea pe care ai făcut-o în mine și ceea ce mi-ai încredințat. Cu lucrarea pe care ai făcut-o în mine am făcut tot ce-am putut. Tu știi ce pot face și știi și ce rol pot juca. Dorința Ta este poruncă pentru mine și Îți voi dedica tot ce am. Numai Tu știi ce pot face pentru Tine. Deși Satana m-a păcălit atât de mult și m-am răzvrătit împotriva Ta, eu cred că Tu nu mă ții minte pentru acele păcate, că nu mă tratezi pe baza lor. Doresc să-Ți dedic Ție întreaga mea viață. Nu cer nimic și nici nu am alte speranțe sau planuri; doresc doar să acționez conform intenției Tale și voii Tale. Voi bea din paharul Tău amar și sunt al Tău ca să-mi poruncești”.

Voi trebuie să fiți clari cu privire la calea pe care mergeți; trebuie să fiți clari cu privire la calea pe care veți apuca în viitor, cu privire la ce va desăvârși Dumnezeu și la ce vi s-a încredințat. Într-o zi, probabil că veți fi puși la încercare, și dacă atunci veți fi capabili să dobândiți inspirație din experiențele lui Petru, acest lucru va arăta că mergeți, cu adevărat, pe calea lui Petru. Petru a fost lăudat de Dumnezeu pentru adevărata lui credință și iubire, și pentru loialitatea lui față de Dumnezeu. Și a fost pentru cinstea lui și pentru dorul de Dumnezeu din inima lui, că Dumnezeu l-a desăvârșit. Dacă vei avea, cu adevărat, aceeași iubire și aceeași credință ca Petru, atunci Isus, cu siguranță, te va desăvârși.

Note de subsol:

a. Textul original conține „prin aceste cuvinte”.

Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă (Selecții)

Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeu Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers:A patra cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a cincea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers: Cea de-a şasea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a şaptea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers:A opta cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a noua cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers: A zecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a douăsprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a treisprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a paisprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a șaptesprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers:Cea de-a optsprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers:A nouăsprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers:Cea de-a douăzecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers:A douăzeci și una cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers: Cea de-a douăzeci și doua cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers:A douăzeci și șasea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a douăzeci și șaptea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers: Cea de-a două zeci și opta cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers:A douăzeci și noua cuvântare Apariția lui Dumnezeu a adus o nouă eră Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa Omul corupt este incapabil să-L reprezinte pe Dumnezeu Modul religios de slujire trebuie interzis În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu Promisiunile către cei care au fost desăvârșiți Păcătoșii trebuie pedepsiți Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui Cum să cunoşti realitatea Poruncile noii epoci Împărăția Milenară a sosit Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri religioase Numai cei ce cunosc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pot sluji lui Dumnezeu Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă curată vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu O scurtă discuție despre „Împărăția Milenară a sosit” Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui Ai revenit la viață? Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu Cele două întrupări încheie semnificația întrupării ​ Oare există Treimea? Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată Partea întâi Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată Partea a doua Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată Partea a treia Ce înțelegi atunci când vine vorba de Dumnezeu? Ce înseamnă să fii un om adevărat Ce știi despre credință? Nimeni care este din carne nu poate scăpa de ziua mâniei Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor albˮ Lucrarea de răspândire a Evangheliei este și lucrarea de salvare a omului Lucrarea în Epoca Legii Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Mântuirii Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi Partea întâi Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi Partea a doua Referitor la apelative și identitate Partea Întâi Referitor la apelative și identitate Partea a doua Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu? Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului Dumnezeu este Domnul întregii creații Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului Partea întâi Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului Partea a doua Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu Partea întâi Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu Partea a doua Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup Partea întâi Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup Partea a doua Esența trupului locuit de Dumnezeu Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului Partea Întâi Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului Partea a doua Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată Partea întâi Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată Partea a doua Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună Partea întâi Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună Partea a doua Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos Ești tu oare un adevărat credincios al lui Dumnezeu? Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr Știi? Dumnezeu a făcut un lucru minunat în rândul oamenilor Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice Ar trebui să pregătești o cantitate suficientă de fapte bune pentru destinația ta Cui îi ești credincios? Trei avertismente Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre Dumnezeu este sursa vieții omului Suspinul Celui Atotputernic Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc Cum ar trebui să participi la misiunea ta viitoare? Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers Cea de-a șaisprezecea cuvântare Cuvântările lui Dumnezeu către întregul Univers Cea de-a unsprezecea cuvântare Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul Partea întâi Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu

00:00
00:00

0rezultat(e) de căutare