Unii oameni au un calibru prea slab și nu iubesc adevărul. Indiferent de modul în care se face părtășie despre adevăr, nu sunt în stare să-l înțeleagă. Ei cred în Dumnezeu de mulți ani și totuși nu pot vorbi despre experiențe reale sau despre înțelegere. Astfel, ei stabilesc că nu se numără printre cei aleși și predestinați de Dumnezeu și că nu pot fi mântuiți de Dumnezeu, indiferent câți ani vor mai crede în El. În inimile lor consideră că: „Numai cei care sunt predestinați și aleși de Dumnezeu pot fi mântuiți, iar toți cei care au un calibru prea sărac și sunt incapabili să înțeleagă adevărul nu se numără printre oamenii aleși și predestinați de Dumnezeu; ei nu ar putea fi mântuiți, chiar dacă ar crede.” Aceștia consideră că Dumnezeu nu stabilește finalul oamenilor în funcție de manifestările și de comportamentul lor. Dacă gândești în acest fel, atunci Îl înțelegi foarte greșit pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar acționa astfel, ar fi El drept? Dumnezeu stabilește finalul oamenilor pe baza unui principiu: în cele din urmă, finalul le va fi stabilit în funcție de manifestările și de comportamentul lor. Dacă nu poți vedea firea dreaptă a lui Dumnezeu, dacă Îl înțelegi mereu greșit și Îi denaturezi dorințele, astfel încât ești întotdeauna pesimist și dezamăgit, nu înseamnă că îți provoci singur aceste stări? Dacă nu înțelegi cum funcționează prestabilirea lui Dumnezeu, ar trebui să cauți adevărul lui Dumnezeu în cuvintele Sale și nu să hotărăști orbește că nu te numeri printre oamenii aleși și predestinați de El. Aceasta este o neînțelegere gravă în ce-L privește pe Dumnezeu. Pur și simplu, nu cunoști deloc lucrarea lui Dumnezeu și nu înțelegi intențiile Lui, cu atât mai puțin efortul Său minuțios din spatele celor 6000 de ani de lucrare de gestionare. Renunți la tine, speculezi și te îndoiești de Dumnezeu, temându-te că ești un prestator de servicii care va fi eliminat după ce-și va fi terminat treaba, gândindu-te mereu: „De ce ar trebui să-mi fac datoria? Oare prestez un serviciu în timp ce îmi fac datoria? Nu aș cădea în vreo capcană, dacă aș fi înlăturat după ce mi-am prestat serviciul?” Ce părere ai despre acest mod de a gândi? Îl poți discerne? Îl înțelegi întotdeauna greșit pe Dumnezeu, încadrându-L în rândul regilor diavoli care domnesc în lume, ferindu-ți inima de El, crezând mereu că este la fel de egoist și de josnic ca oamenii. Nu crezi niciodată că El iubește omenirea și nu ai încredere în sinceritatea Sa în ceea ce privește mântuirea lumii. Dacă te caracterizezi mereu ca fiind un prestator de servicii și te temi că vei fi eliminat după ce ți-ai prestat serviciul înseamnă că ai mentalitatea înșelătoare a neîncrezătorilor. Non-credincioșii nu cred în Dumnezeu pentru că nu recunosc că există un Dumnezeu și nici că adevărul este cuvântul Lui. Având în vedere că tu crezi în Dumnezeu, de ce nu ai încredere în El? De ce nu recunoști că al Lui cuvânt este adevărul? Nu ești dispus să îți faci datoria și nu treci prin greutăți pentru a practica adevărul și, drept rezultat, încă nu l-ai dobândit, în ciuda numeroșilor ani de credință în Dumnezeu și, cu toate acestea, în cele din urmă dai vina pe Dumnezeu, spunând că El nu te-a predestinat, că nu a fost sincer cu tine. Ce fel de problemă este aceasta? Înțelegi greșit dorințele lui Dumnezeu și nu crezi în cuvintele Sale, nu pui adevărul în practică și nici nu-ți arăți loialitatea atunci când îți îndeplinești datoria. Cum poți să împlinești intențiile lui Dumnezeu? Cum poți obține lucrarea Duhului Sfânt și cum poți înțelege adevărul? Astfel de oameni nu se califică nici măcar pentru a fi prestatori de servicii, deci cum ar putea fi calificați să negocieze cu Dumnezeu? Dacă tu consideri că Dumnezeu nu este drept, de ce mai crezi în El? Vrei întotdeauna ca Dumnezeu să-ți spună personal: „Tu faci parte din oamenii împărăției; acest lucru nu se va schimba niciodată”, înainte de a depune vreun efort pentru casa Lui, iar dacă nu spune acest lucru, nu-i vei dărui nicicând inima ta. Cât de răzvrătiți și intransigenți sunt astfel de oameni! Văd că sunt foarte mulți oameni care nu se concentrează niciodată asupra schimbării firilor proprii, cu atât mai puțin asupra practicării adevărului. Ei se concentrează doar să întrebe la fiecare pas dacă vor putea obține o destinație bună, cum îi va trata Dumnezeu, dacă are o predestinare pentru ca ei să fie oamenii Săi și alte asemenea zvonuri. Cum pot obține adevărul astfel de oameni, care nu se ocupă de propria lor lucrare? Cum pot să rămână în casa lui Dumnezeu? Acum, vă spun solemn că, deși o persoană poate fi predestinată, dacă nu poate accepta adevărul și nu-l poate pune în practică pentru a dobândi supunere față de Dumnezeu, atunci rezultatul final va fi eliminarea ei. Numai acei oameni care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu și pun adevărul în practică cu toată puterea lor vor putea supraviețui și intra în Împărăția lui Dumnezeu. Deși alții îi pot vedea ca pe niște oameni care nu sunt predestinați să rămână, ei vor avea o destinație mai bună decât aceia despre care se presupune că sunt predestinați, dar care nu au fost niciodată loiali față de Dumnezeu, din cauza firii Lui drepte. Crezi aceste cuvinte? Dacă nu le poți crede și continui să te rătăcești cu încăpățânare, atunci îți spun că, în mod sigur, nu vei putea supraviețui, pentru că pur și simplu nu ești o persoană cu o credință adevărată în Dumnezeu sau cu iubire față de adevăr. Dacă este așa, predestinarea lui Dumnezeu nu este importantă. Motivul pentru care spun acest lucru este că, în cele din urmă, Dumnezeu va stabili finalurile oamenilor în funcție de manifestările și comportamentul lor, în timp ce, obiectiv, predestinarea lui Dumnezeu joacă doar un rol mic, nu unul principal. Înțelegi acest lucru?

Unii oameni zic: „Am o fire rea și nu o pot schimba, oricât de mult aș urmări acest lucru. Așa că voi lăsa natura să-și urmeze cursul. Dacă nu pot reuși în ceea ce urmăresc, nu se poate face nimic în privința asta.” Astfel de oameni sunt extrem de negativi, atât de negativi încât au renunțat să mai spere pentru ei. Sunt de nerăscumpărat. Ai depus vreun efort? Dacă într-adevăr ai depus și ești pregătit să înduri greutăți, de ce nu poți pur și simplu să te răzvrătești împotriva trupului? Nu ai inimă și creier? Cum te rogi în fiecare zi? Nu ai vrea să cauți adevărul și să te bazezi pe Dumnezeu? Pentru tine, a lăsa natura să-și urmeze cursul înseamnă să aștepți pasiv, nu să cooperezi activ. A lăsa natura să își urmeze cursul așa este la fel cu a spune: „Nu trebuie să fac nimic; totul este prestabilit de Dumnezeu, oricum ar fi.” Este într-adevăr aceasta intenția lui Dumnezeu? Dacă nu, atunci de ce nu te supui lucrării lui Dumnezeu, în loc să devii adesea negativ și incapabil să-ți faci datoria? Unii oameni, când au comis o mică fărădelege, presupun: „Oare Dumnezeu m-a dezvăluit și m-a eliminat? Oare mă va doborî?” Dumnezeu nu a venit de data aceasta să lucreze pentru a doborî oameni, ci pentru a-i mântui în cea mai mare măsură posibilă. Nimeni nu este fără de greșeală – dacă toată lumea ar fi doborâtă, ar mai fi asta mântuire? Unele fărădelegi sunt făcute intenționat, în timp ce altele sunt involuntare. Dacă ești capabil să te schimbi după ce recunoști lucrurile pe care le faci involuntar, te-ar doborî Dumnezeu înainte de a face asta? Ar mântui Dumnezeu oamenii în acest mod? Nu așa lucrează El! Indiferent dacă ai o fire răzvrătită sau dacă ai acționat involuntar, ține minte acest lucru: ar trebui să reflectezi și să te cunoști. Schimbă-te de îndată și luptă pentru adevăr cu toată puterea ta – și, indiferent de circumstanțele care se ivesc, nu te lăsa pradă disperării. Lucrarea pe care o face Dumnezeu este aceea de mântuire a omului, iar El nu-i va doborî la întâmplare pe oamenii pe care dorește să-i mântuiască. Acest lucru e sigur. Chiar dacă ar exista cu adevărat un credincios în Dumnezeu pe care El l-ar doborî în cele din urmă, ceea ce face Dumnezeu tot ar fi, în mod garantat, un lucru drept. Cu timpul, ți-ar permite să afli motivul pentru care a doborât acea persoană, pentru ca tu să fii pe deplin convins. Acum, doar năzuiește spre adevăr, concentrează-te asupra intrării în viață și urmărește să-ți faci bine datoria. Nu există nicio greșeală în asta! Indiferent cum te tratează Dumnezeu în cele din urmă, e garantat a fi un lucru drept; n-ar trebui să te îndoiești de asta și nu ai de ce să te îngrijorezi. Chiar dacă nu poți înțelege dreptatea lui Dumnezeu pe moment, va veni o zi în care vei fi convins. Dumnezeu lucrează just și onorabil; El dezvăluie totul în mod deschis. Dacă vă gândiți cu atenție la asta, veți ajunge la concluzia sinceră că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a-i mântui pe oameni și de a le transforma firile corupte. Având în vedere că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a transforma firile corupte ale oamenilor, este imposibil ca aceștia să nu aibă dezvăluiri ale corupției. Numai prin acele dezvăluiri ale firii corupte pot oamenii să se cunoască și să admită faptul că au o fire coruptă și să fie dispuși să primească mântuirea lui Dumnezeu. Dacă, după ce au dezvăluit o fire coruptă, oamenii nu acceptă niciun adevăr și continuă să trăiască după firea lor coruptă, atunci vor fi predispuși să ofenseze firea lui Dumnezeu. Dumnezeu va abate asupra lor pedepse mai mult sau mai puțin aspre, iar ei vor plăti prețul pentru fărădelegile lor. Dacă uneori devii în mod inconștient desfrânat, iar Dumnezeu îți arată acest lucru, te emondează, iar tu te schimbi în bine, Dumnezeu nu îți va purta pică pentru asta. Acesta este procesul normal de schimbare a firilor, iar adevărata semnificație a lucrării de mântuire se manifestă în acest proces. Aceasta este cheia. De exemplu, în ceea ce privește problema limitelor dintre sexe, să spunem că ești atras de cineva, că vrei mereu să vorbești cu acea persoană, că îi spui cuvinte seducătoare. Ulterior, te gândești: „Nu este acesta un comportament depravat? Nu este un păcat? Nu este o insultă la adresa lui Dumnezeu dacă nu se păstrează o limită clară între sexe? Cum am putut să fac așa ceva?” După ce realizezi acest lucru, te arunci înaintea lui Dumnezeu și te rogi: „O, Dumnezeule! Iar am păcătuit. Acest lucru este urât și cu adevărat rușinos. Urăsc trupul corupt. Fie ca Tu să mă disciplinezi și să mă pedepsești.” Te hotărăști să te ții departe de astfel de lucruri în viitor și să nu iei legătura cu sexul opus de unul singur. Nu va fi aceasta o schimbare? Și după ce te-ai schimbat în acest fel, indiscrețiile tale anterioare nu vor mai fi condamnate. Dacă stai de vorbă cu o persoană, dacă o seduci și nu te gândești că este un lucru rușinos, cu atât mai puțin dacă nu te urăști pe tine, nu te abții, nu te hotărăști să te răzvrătești împotriva trupului sau să-ți mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu și să te căiești pentru ele, atunci s-ar putea să comiți mult mai multe fărădelegi, iar lucrurile se vor înrăutăți, ducându-te la păcat. Dacă faci acest lucru, Dumnezeu te va condamna. Dacă păcătuiești în mod repetat înseamnă că este un păcat intenționat. Dumnezeu condamnă păcatul intenționat, iar acesta nu poate fi răscumpărat. Dacă tu chiar dezvălui involuntar unele firi corupte și poți să te căiești cu adevărat, să te răzvrătești împotriva trupului și să practici adevărul, Dumnezeu nu te va condamna pentru asta și încă poți fi mântuit. Lucrarea lui Dumnezeu este menită să mântuiască omul, iar cineva care își dezvăluie firea coruptă ar trebui să accepte să fie emondat, judecat și mustrat. Atât timp cât o persoană poate să accepte adevărul, să se căiască și să se schimbe, nu înseamnă asta că a împlinit intențiile lui Dumnezeu? Unii oameni nu acceptă adevărul și adoptă întotdeauna o atitudine de precauție față de Dumnezeu. Astfel de oameni nu au intrare în viață și, în cele din urmă, vor trebui cu toții să suporte pierderi.

Așa cum am menționat anterior, evenimentele din trecut pot fi șterse dintr-o dată; viitorul poate fi făcut să înlocuiască trecutul; toleranța lui Dumnezeu este la fel de nemărginită ca marea. Cu toate acestea, există și principii legate de aceste cuvinte. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu va șterge orice păcat pe care l-ai comis, indiferent cât de mare ar fi. Dumnezeu Își face toată lucrarea după anumite principii. În trecut, a fost stabilit un decret administrativ care abordează această chestiune. Dumnezeu iartă și șterge toate păcatele pe care cineva le comite înainte de a accepta numele Său. Dar situația este diferită pentru cei care continuă să păcătuiască după ce au ajuns să creadă în El: celui care repetă un păcat o dată i se dă șansa de a se căi, în timp ce aceia care îl repetă de două ori sau care refuză să se schimbe în ciuda mustrărilor repetate sunt excluși, fără altă șansă de a se căi. În lucrarea Sa, Dumnezeu este întotdeauna tolerant cu oamenii în cea mai mare măsură posibilă. Prin aceasta, se poate vedea că lucrarea lui Dumnezeu este cu adevărat una de mântuire a omenirii. Cu toate acestea, dacă în această etapă finală a lucrării, ai continua să comiți alte păcate de neiertat, atunci ești cu adevărat de nerăscumpărat și nu poți fi mântuit. Dumnezeu are un proces de purificare și de schimbare a firilor corupte ale oamenilor: în procesul de dezvăluire constantă a naturii corupte a oamenilor, Dumnezeu Își atinge scopul de a curăți și de a mântui omenirea. Unii oameni gândesc: „Din moment ce aceasta este natura mea, atunci să fie în întregime expusă. Odată ce a fost expusă, voi ști și voi pune adevărul în practică.” Este necesar acest proces? Dacă ești cu adevărat unul care pune adevărul în practică și reflectezi asupra ta atunci când vezi ce corupții sunt dezvăluite la alții și ce lucruri greșite au făcut, iar când vezi aceleași probleme la tine, le corectezi imediat și nu mai faci niciodată acele lucruri în viitor, nu este aceasta o schimbare indirectă? Sau dacă uneori vrei să faci ceva, dar îți dai seama dinainte că este greșit și poți să te răzvrătești împotriva trupului, nu se obține și în acest caz efectul de purificare? Practicarea adevărului în orice aspect necesită trecerea prin procese repetate. Nu înseamnă că o fire coruptă va dispărea complet după ce a practicat o dată adevărul. Cineva trebuie să caute în mod repetat adevărul, să fie în permanență emondat, certat și disciplinat, precum și judecat și mustrat, înainte ca firea sa coruptă să fie complet înlăturată, astfel încât să nu aibă nicio dificultate în a practica din nou adevărul. Dacă cineva ajunge să fie capabil să practice adevărul în totalitate conform intențiilor lui Dumnezeu și să aibă o adevărată supunere față de El după ce a fost emondat, judecat și mustrat, acest lucru reprezintă o schimbare în firea sa.