Urmărirea unei schimbări a firii necesită mai întâi o înțelegere a lucrurilor care nu au legătură cu aceasta și care nu intră în sfera ei, ci, în schimb, sunt comportamente aparent bune, precum și a ce înseamnă schimbarea firii la care Se referă Dumnezeu și a ceea ce vrea El să schimbe în om – oamenii trebuie să înțeleagă aceste chestiuni. Ceea ce omul consideră a fi o schimbare a firii este doar o schimbare de comportament, iar acesta este un lucru diferit și o cale diferită de schimbarea firii despre care vorbește Dumnezeu. Poate ceea ce omul consideră a fi o schimbare a firii să garanteze că oamenii nu se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, nu I se vor împotrivi sau nu-L vor trăda? Îi poate face să rămână în cele din urmă neclintiți în mărturia lor și să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? Schimbarea firii despre care vorbește Dumnezeu înseamnă că, prin practicarea adevărului, prin experimentarea judecății și mustrării Sale și prin faptul că sunt emondați, încercați și rafinați de El, oamenii ajung să-I înțeleagă intențiile și adevărurile-principii, iar apoi trăiesc în conformitate cu acestea, ajungând să aibă inimi care I se supun și se tem de El, fără să-L înțeleagă greșit, deținând adevărata cunoaștere și închinându-se cu sinceritate înaintea Lui. Dumnezeu vorbește despre o schimbare a firii unei persoane, dar la ce se referă schimbarea firii despre care vorbește omul? Se referă la un comportament mai bun, la a părea manierat și calm și la a nu fi arogant; înseamnă a vorbi într-un mod rafinat și disciplinat, a nu fi obraznic și neastâmpărat și a avea conștiință, rațiune și standarde morale în vorbire și comportament. Există vreo diferență între schimbarea firii despre care vorbește omul și cea pe care o cere Dumnezeu? Care este diferența? Schimbarea firii despre care vorbește omul este o schimbare aparentă a comportamentului, una potrivită noțiunilor și închipuirilor umane. Schimbarea firii pe care o cere Dumnezeu este alungarea firii corupte a unei persoane, este o schimbare a firii vieții determinată de înțelegerea adevărului, o schimbare a perspectivei asupra lucrurilor, o schimbare a viziunii privind viața și a valorilor persoanei respective. Există o diferență. Indiferent dacă ai de-a face cu oameni sau cu lucruri, motivele tale, principiile acțiunilor tale și standardul tău de evaluare trebuie să fie toate în conformitate cu adevărul și trebuie să cauți adevărurile-principii; aceasta este singura cale de a obține o schimbare a firii. Dacă te evaluezi mereu după standarde de comportament, dacă te concentrezi mereu asupra schimbărilor din comportamentul tău aparent și crezi că trăiești asemănarea umană și ai aprobarea lui Dumnezeu doar pentru că ai un oarecare comportament bun, acest lucru este complet greșit. Pentru că ai firi corupte și te poți opune lui Dumnezeu și riști să-L trădezi, dacă nu cauți adevărul ca să-ți înlături firile corupte, oricât de bun ar fi comportamentul tău aparent, nu vei putea ajunge să te supui cu adevărat lui Dumnezeu și nu vei putea să te temi de El și să te ferești de rău. Poate un comportament bun doar în aparență să dea naștere unei inimi cu frică de Dumnezeu? Poate face o persoană să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? Dacă oamenii nu se pot teme de Dumnezeu și nu se pot feri de rău, atunci, cu tot comportamentul lor bun, nu înseamnă că se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Prin urmare, nici cel mai bun comportament nu reprezintă o schimbare a firii. Unii oameni vorbesc într-un mod foarte rafinat, ca niște savanți, fără să folosească vreodată un limbaj vulgar – cuvintele lor chiar se înșiruie ca din condeiul unor maeștrii precum scriitorii sau oratorii. Dacă ne uităm la aceste comportamente și manifestări aparente, nu se poate observa nicio problemă, dar cum poți descoperi dacă există probleme în firea lor? Cum poți evalua dacă a avut loc vreo schimbare în firea lor? Cum poate fi văzut acest lucru? (Observându-le atitudinea față de adevăr.) Acesta este un indicator pentru a aprecia acest lucru. Există și altele? (Să ne uităm la principiile lor privind modul cum fac lucrurile și la opiniile lor asupra chestiunilor.) Asta prinde esența problemei. Nu te uita la felul lor de a vorbi, dacă limbajul lor este elegant, vulgar sau intelectual – nu te uita la aparențe. Unii oameni vorbesc dezlânat, nu știu cum să se exprime și se foiesc atunci când sunt neliniștiți – are asta legătură cu firea lor? (Nu.) Acest comportament este doar aparent, cel mult are legătură cu caracterul lor individual sau cu educația din familie, nu cu firea lor. Așadar, cum poți vedea ce fel de fire au, dacă firile lor s-au schimbat și dacă sunt oameni care practică adevărul? Observând conținutul discursului lor. Dacă fiecare cuvânt al lor este adevărat și vine din adâncul inimii lor, fără nicio dorință sau ambiție, și nu există intenții în spatele discursului lor, dacă rostesc doar cuvinte sincere și oneste și sunt capabili să-și deschidă sufletul în fața celorlalți cu privire la propriile dificultăți și slăbiciuni și să aibă părtășie și să împărtășească cu ceilalți lumina și iluminarea pe care le primesc, dacă sunt sinceri privind tot ceea ce vor să facă, destăinuindu-se pe deplin, atunci nu sunt aceștia urmăritori ai adevărului? Haideți să nu discutăm deocamdată dacă firea lor s-a schimbat sau nu, sau cât de mult s-a schimbat, dar, judecând după aceste dezvăluiri și manifestări, aceștia sunt oameni care practică adevărul. Acum, să ne uităm la modul în care îi tratează pe ceilalți. Ei sunt capabili să-i trateze pe oameni în mod corect și să nu-i oprime, îi susțin și îi ajută pe frații și surorile fără putere și nu își bat joc de ei. Mai mult, sunt loiali și atenți la intențiile lui Dumnezeu în îndatoririle lor și, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină, nu se dau bătuți și sunt capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu. Nu sunt acestea manifestări ale unor oameni care practică adevărul? (Ba da.) Astfel de oameni sunt relativ integri și iubesc adevărul destul de mult. Un om poate vorbi într-un mod foarte rafinat, se poate îmbrăca foarte adecvat și poate părea foarte devotat, dar care este conținutul discursului său? El spune: „Înainte făceam echipă cu liderul cutare, iar el avea un defect de vorbire, așa că am fost nevoit să vorbesc mai mult în timpul părtășiei la întruniri – întotdeauna, cel capabil trebuie să lucreze mai mult, nu-i așa? Ca urmare, frații și surorile au început să mă idolatrizeze, nu i-am putut împiedica să facă asta, a trebuit să continuu părtășia. După ce au fost udați de mine personal, mulți frați și surori au devenit destul de apropiați de mine, așa că, atunci când vreunul dintre ei avea o problemă, de obicei puteam să o rezolv eu. Când unii oameni își pierdeau puterea, era de ajuns să am părtășie cu ei, iar ei și-o recăpătau. Nu am alte defecte, cel mai mare neajuns al meu este inima mea bună. Nu sunt în stare să-i văd pe alții suferind; ori de câte ori cineva suferă, devin neliniștit și îmi doresc să pot suferi în locul lor.” Care este semnificația acestor cuvinte? Nu sună dubios, dar oare motivele discursului său sunt în regulă? (Nu, se preamărește și mărturisește despre el însuși.) Ce fire are un astfel de om? Una arogantă și înșelătoare, el vrea să folosească această metodă și să se folosească de toate aceste cuvinte pentru a influența, pentru a insinua oarecum altceva, pentru a-i face pe ceilalți să îl admire și să i se închine. Acestea sunt intenția și scopul cuvintelor lui. Oamenii confuzi, lipsiți de discernământ, îl vor asculta și vor gândi: „Acest om chiar este grozav, nu e de mirare că este conducător, este mai bun decât noi, are stofă de conducător.” Aceasta este gândirea unei persoane confuze care nu poate desluși lucrurile. Cei cu discernământ vor înțelege: „A vorbit atât de mult despre cât de bun este, despre cât de mult muncește și despre serviciile pe care le-a îndeplinit, despre cum le-a adus beneficii fraților și surorilor și i-a ajutat, astfel încât oamenii să îl admire, în timp ce spunea că nu vrea acest lucru. De fapt, aleargă și se agită neobosit doar pentru ca oamenii să îl admire și să i se închine. Nu este doar arogant, ci și foarte înșelător! Vrea să concureze cu Dumnezeu pentru statut, să câștige inimile oamenilor, și folosește această metodă pentru a-i induce în eroare. Nu cumva este exact ca Pavel? Este un diavol! A vorbit atât de mult timp fără să menționeze niciuna dintre propriile erori sau neajunsuri, ca și cum nu ar avea firi corupte; defectele despre care a vorbit îi fac pe oameni să îl invidieze, să îl admire enorm și să se simtă incompetenți. Deși nu-i determină în mod fățiș pe oameni să i se închine și să-l preamărească, acesta este efectul pe care îl au vorbele sale asupra lor; el cucerește și fură inimile oamenilor și îi induce în eroare pe cei confuzi și pe cei care sunt ignoranți și au o statură imatură. Nu cumva îi induc pe oameni în eroare? Motivele din spatele cuvintelor sale sunt foarte insidioase și prea sinistre! Acest om se încadrează în categoria antihriștilor, este ușor de sesizat acest lucru.” Există o diferență clară între aceste două tipuri de persoane. Un tip de persoană vorbește într-un mod foarte simplu și obișnuit, dar este deschisă și vorbește cu sinceritate și din inimă; indiferent de ceea ce spune, oamenii nu i se vor închina, ci doar o vor favoriza în inimile lor. Acest tip de persoană îi poate trata pe oameni ca pe egalii săi, nu le va fura inimile și nu va ocupa un loc în inimile lor; nu-i va constrânge, nu-i va manipula și nu-i va controla. Aceasta este o persoană cu adevărat bună. Nimic din discursul său, din modul în care se comportă și tratează problemele nu dezvăluie ambiții sau dorințe sau nu arată că dorește să-i controleze pe oameni sau să ocupe un loc în inimile lor; nu are această fire, este o persoană cu umanitate. Oamenii care sunt ticăloși, care sunt mereu ambițioși și doresc să-i controleze pe ceilalți venerează cu adevărat puterea și statutul, așa că adesea spun lucruri cu care își dau importanță, sunt mărturie pentru ei înșiși și fac lucruri care-i induc în eroare și-i controlează pe oameni. Aceasta este o fire vădit satanică; aceștia sunt oameni fără umanitate. Alții nu au niciun talent, niciun punct forte și nicio abilitate, iar, la prima vedere, par manierați și simpli. Par a fi hărțuiți și ostracizați în grupurile de oameni și lucrează cu sârguință și în anonimat. Înseamnă asta că sunt urmăritori ai adevărului? Au ei ambiții? (Da.) De ce spunem că și acest tip de persoană are ambiții? (Pentru că toți oamenii au o fire coruptă.) Așa este, au o fire coruptă, deci au ambiții, dar pur și simplu nu au unde să își îndeplinească aceste ambiții. Nimeni nu le oferă ocazia, iar ei nu pot găsi o oportunitate, așa că ambițiile lor sunt ascunse. Odată ce acest tip de persoană are ocazia să-și îndeplinească ambițiile, într-un context adecvat, la momentul potrivit, ambițiile sale vor ieși la iveală. În acel moment, vei descoperi că această persoană manierată și simplă, care cu greu poate spune ceva clar, nu este lipsită de o fire coruptă. Vei vedea că nu este lipsită de ambiție și cu atât mai puțin că are o bună umanitate sau mai puțină corupție. Dacă nu aș fi lămurit această chestiune, acest tip de persoană ar fi continuat să gândească: „Sunt o persoană bună, nu este necesar să îmi schimb firea, înțeleg adevărul, sunt o persoană care se supune lui Dumnezeu, dețin adevărul-realitate de multă vreme deja. Cu toții aveți firi corupte, trebuie să fiți judecați, mustrați și emondați pentru că sunteți profund corupți, toți aveți calibru și sunteți deosebit de aroganți.” Nu cumva această justificare li se pare denaturată? Acesta este un alt tip de aroganță. Oamenii au firi corupte, iar aroganța se manifestă în multe moduri și forme diferite, ceea ce face ca ei să o discearnă cu greu și să le fie aproape imposibil să se ferească de ea. Oare cei leneși și cei înceți la minte nu au firi arogante? Nu au firi corupte? Și ei au aceste firi; chiar și neghiobii sunt aroganți. Cei care au puține cunoștințe nu sunt doar aroganți, ci au învățat și cum să se deghizeze și sunt mai buni la a-i induce pe oameni în eroare; acest lucru nu este ușor de sesizat. Atunci când non-credincioșii îi discern pe ceilalți, ei fac distincția doar între oamenii buni și cei răi în conformitate cu standardele morale ale culturii tradiționale și dau verdicte în acest sens doar pe baza comportamentului și a manifestărilor unei persoane. Le permite acest lucru să deslușească natura-esență a acelei persoane? (Nu.) Atunci, cum puteți discerne oamenii, mai exact? Pe ce bază puteți discerne cu precizie și desluși oamenii? Fără îndoială, oamenii pot fi discernuți cu precizie doar pe baza adevărului și a cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru este absolut sigur. Unii oameni îi discern pe ceilalți doar comparând comportamentul acestora cu noțiunile și închipuirile umane și cu moralitatea tradițională; este posibil să-i deslușiți pe oameni în acest mod? Categoric nu. Este esențial ca, pe baza cuvântului lui Dumnezeu, să observăm gândurile, punctele de vedere și intențiile pe care le dezvăluie oamenii; este esențial să analizăm motivele și scopurile cuvintelor și acțiunilor oamenilor – aceasta este singura modalitate de a descoperi care sunt, de fapt, natura și firile lor corupte. Indiferent de cine este persoana respectivă, atât timp cât dezvăluie multe puncte de vedere asupra lucrurilor și este capabilă să își exprime opiniile cu privire la toate chestiunile, este foarte ușor să îi sesizați firea coruptă și natura-esență. Dacă punctele de vedere și opiniile ei sunt complet neconforme cu adevărul, atunci firea ei coruptă și natura ei satanică nu sunt oare date în vileag pe deplin? Prin urmare, atât timp cât îi discerneți pe oameni conform cuvântului lui Dumnezeu și adevărului, veți fi capabili să vedeți că toți au firi corupte și o natură satanică și că toți au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu.

Cei care înțeleg adevărul pot desluși cu ușurință lucrurile și-i pot discerne pe oameni. Voi știți cum să-i discerneți? Știți cum să observați tot felul de persoane, evenimente și lucruri din viața voastră? Dacă nu, acest lucru arată că încă nu înțelegi realmente adevărul. Pentru a-i putea discerne pe oameni, trebuie mai întâi să poți discerne dacă ceea ce spui este în concordanță cu adevărul și dacă ceea ce faci e principial. Atunci când vei ști cum să îți discerni cuvintele și acțiunile și vei putea să înțelegi problemele și să le rezolvi, vei fi capabil să-i discerni pe oameni. A ști cum să discerni tot felul de oameni, evenimente și lucruri nu este o chestiune ușoară; nu este ceva ce poate fi obținut doar știind să rostești câteva cuvinte și doctrine. Trebuie să experimentezi multe lucruri și, cel puțin, să ai parte de multe nereușite și eșecuri. Doar atunci vei putea să te cunoști. Începe să practici prin a ajunge să te cunoști și, încet-încet, vei învăța să discerni tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Să înveți mai întâi să te înțelegi pe tine, să fii capabil să îți discerni în mod clar comportamentul și firea coruptă, precum și abaterile, stările și neajunsurile și să fii în stare să deslușești esența acestor lucruri – asta înseamnă să ai discernământ. Dacă te poți înțelege pe tine în mod temeinic, vei putea să-i discerni și pe ceilalți; dacă nu poți să-ți înțelegi în mod temeinic problemele, discernământul tău în privința celorlalți nu va fi neapărat corect. Unii oameni pot discerne foarte clar problemele altora, dar nu recunosc că au probleme atunci când fac aceleași greșeli. Care este problema aici? Nu cumva una legată de firea lor? În circumstanțe normale, a-i discerne pe alții este, de fapt, același lucru cu a te înțelege pe tine însuți. Dacă îi poți discerne temeinic pe ceilalți, dar nu reflectezi asupra ta și nu te cunoști, crezând chiar că ești mai puternic decât ceilalți, ești în impas – ai intenții nepotrivite și este o problemă cu firea ta. Unii oameni sunt geniali în a-i discerne pe ceilalți, iar tot ce spun este clar și are sens, dar nu-și pot sesiza propriile probleme. Este adevărat acest lucru? Aceasta este o fațadă, este un lucru înșelător. În realitate, nu este vorba de faptul că acești oameni nu au calibru; ei au discernământ față de ei înșiși, dar nu vorbesc cu sinceritate despre asta. În inima lor, știu ce se întâmplă, dar nu o exprimă în cuvinte. Acest tip de persoană este ipocrită și foarte necinstită; o persoană care spune lucruri false nu este o persoană cinstită, ci o persoană coruptă și înșelătoare, una care spune minciuni. Dacă cineva poate să se judece în mod clar și poate să se analizeze în amănunt și să se destăinuie în folosul celorlalți, aceasta este o persoană care înțelege realmente adevărul, al cărei caracter este integru și onest și care își deschide sufletul într-un mod pur. Aceasta nu este o chestiune simplă; acest tip de persoană poate pune adevărul în practică imediat ce îl înțelege și este cu siguranță o persoană care urmărește adevărul și care Îl bucură pe Dumnezeu. Pentru a pune adevărul în practică imediat ce îl înțelegi, trebuie mai întâi de toate să fii o persoană integră și onestă. Deși toți sunt dispuși să urmărească adevărul, intrarea în adevărul-realitate nu este o chestiune simplă. Cheia este să te concentrezi asupra căutării și a punerii adevărului în practică. Trebuie să meditezi în inima ta la aceste lucruri, în fiecare zi. Indiferent de problemele sau dificultățile pe care le întâmpini, nu renunța la a practica adevărul; trebuie să înveți cum să-l cauți și să reflectezi asupra ta și, în cele din urmă, să practici adevărul. Acesta este cel mai important lucru dintre toate. Trebuie neapărat să nu încerci să îți protejezi interesele, iar dacă le vei pune pe primul loc, nu vei fi capabil să practici adevărul. Uită-te la oamenii oportuniști – care dintre ei poate practica adevărul? Niciunul. Toți cei care practică adevărul sunt cinstiți, iubitori de adevăr și buni la suflet. Toți sunt oameni cu rațiune și conștiință care pot renunța la propriile interese, la vanitate și la mândrie, care se pot răzvrăti împotriva trupului. Aceștia sunt oamenii care pot pune adevărul în practică. Primul lucru pe care trebuie să îl înlături pentru a pune în practică adevărul este propriul egoism și firea ta oportunistă; odată rezolvată această problemă, nu vei mai avea dificultăți majore. Atât timp cât poți să accepți adevărul, să îți cunoști firea coruptă și să cauți adevărul pentru a o înlătura, vei fi capabil să practici adevărul. Dacă nu accepți adevărul, nu vei putea rezolva problema firii tale corupte și, în acest fel, nu vei putea practica adevărul. Cea mai mare dificultate în practicarea adevărului este o fire coruptă, mai ales o fire egoistă, josnică și oportunistă. Atât timp cât problema firii tale corupte este rezolvată, celelalte dificultăți nu îți vor face deloc probleme. Desigur, motivul pentru care unii oameni nu pot practica adevărul este acela că înlăuntrul lor mai există un fel de fire coruptă, și anume firea arogantă și neprihănită de sine. Sunt mereu îngâmfați și cred mereu că opiniile lor sunt corecte, își doresc mereu să facă lucrurile în felul lor – asta e aroganță, neprihănire de sine și incapacitate de a accepta adevărul. Aceasta este cea mai mare dificultate cu care se confruntă acești oameni în practicarea adevărului. Dacă ei pot căuta adevărul pentru a înlătura această dificultate, nu vor avea probleme majore în practicarea adevărului. În ceea ce privește alte probleme, atât timp cât ei pot reflecta asupra lor, își cunosc stările, caută adevărul și găsesc câteva pasaje relevante din cuvântul lui Dumnezeu la care să mediteze și despre care să aibă părtășie, orice problemă poate fi rezolvată cu ușurință. Cei care urmăresc adevărul trebuie să mediteze și să caute adevărul zilnic pentru a-și rezolva problemele, deoarece, în afară de îndeplinirea îndatoririlor pe care le au, în fiecare zi, oamenii pot întâlni mai multe lucruri care au legătură directă cu practicarea adevărului; chiar dacă nu ies din casă sau nu intră în contact cu alte persoane, este posibil ca unele chestiuni legate de practicarea adevărului să fie atinse. De exemplu, modul în care trăiești ziua respectivă, care ar trebui să fie obiectivul principal al vieții tale în acea zi, cum ar trebui să o organizezi, ce îndatoriri ar trebui să realizezi, cum ar trebui să cauți adevărul pentru a înlătura dificultățile pe care le întâlnești în datoria ta, ce lucruri corupte există în inima ta la care trebuie să reflectezi, pe care trebuie să le înțelegi și să le înlături – toate aceste lucruri ating aspecte ale adevărului, iar dacă nu cauți adevărul pentru a le rezolva, este posibil să nu-ți poți realiza bine datoria în acea zi, iar aceasta nu este, oare, o problemă reală? Dacă toate lucrurile la care te gândești în orele tale libere din fiecare zi au de-a face cu modul prin care să-ți rezolvi firea coruptă, să practici adevărul și să înțelegi adevărurile-principii, vei învăța cum să folosești adevărul pentru a-ți rezolva problemele conform cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, vei dobândi capacitatea de a trăi independent, vei avea intrare în viață, nu îți va fi foarte dificil să-L urmezi pe Dumnezeu și, treptat, vei pătrunde în adevărul-realitate. Dacă, în inima ta, ești încă obsedat de prestigiu și statut, încă preocupat să te fălești și să-i faci pe ceilalți să te admire, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul și mergi pe cale greșită. Ceea ce urmărești nu este adevărul, nici viața, ci lucrurile pe care le iubești, adică faima, câștigul și statutul, caz în care nimic din ceea ce faci nu are legătură cu adevărul, toate sunt considerate drept fapte rele și a munci. Dacă, în inima ta, iubești adevărul și întotdeauna tinzi spre acesta, dacă urmărești schimbarea firii și poți ajunge să te supui cu adevărat lui Dumnezeu, dacă te poți teme de El și te poți feri de rău și dacă te înfrânezi în tot ceea ce faci și poți accepta cercetarea atentă a lui Dumnezeu, atunci starea ta se va tot îmbunătăți și vei fi o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care iubesc adevărul merg pe o cale diferită față de cei care nu iubesc adevărul: oamenii care nu iubesc adevărul se concentrează întotdeauna să trăiască după filosofiile Satanei, se mulțumesc doar cu manifestări exterioare de bună purtare și pioșenie, dar în inimile lor există încă dorințe și aspirații, iar ei încă urmăresc faima, câștigul și statutul, încă își doresc să fie binecuvântați și să intre în Împărăție – însă pentru că nu urmăresc adevărul și nu s-au lepădat de firile lor corupte, ei trăiesc mereu sub puterea Satanei. Cei care iubesc adevărul îl caută în toate lucrurile, reflectează asupra propriilor persoane și încearcă să se cunoască, se concentrează la practicarea adevărului și au o inimă supusă lui Dumnezeu și se tem de El. Dacă în ei se ivește vreo noțiune sau neînțelegere în ceea ce-L privește, se roagă lui Dumnezeu imediat și caută adevărul pentru a le rezolva. Se concentrează la a-și îndeplini bine îndatoririle, astfel încât intențiile lui Dumnezeu să fie satisfăcute; se luptă pentru adevăr și urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ajungând să aibă inimi cu frică de Dumnezeu și să se ferească de toate faptele rele. Aceștia sunt oameni care trăiesc mereu înaintea lui Dumnezeu.

1 februarie 2018