La ce încercări reușiți să rezistați astăzi? Îndrăzniți să spuneți că aveți o fundație, sunteți capabili să rămâneți neclintiți când vă confruntați cu ispite? Ispitele de a fi vânați și persecutați de Satana, de exemplu, sau ale statutului și prestigiului, ale căsătoriei sau bogăției, sunteți capabili să depășiți aceste ispite? (Putem, mai mult sau mai puțin, să depășim unele dintre ele.) Câte niveluri de ispite sunt? Și ce nivel puteți să treceți? De exemplu, s-ar putea să nu-ți fie frică atunci când auzi că cineva a fost arestat pentru credința lui în Dumnezeu și s-ar putea să nu-ți fie frică atunci când vezi că alții sunt arestați și torturați, dar când ești arestat tu, când te afli tu în această situație, ești capabil să rămâi neclintit? Aceasta este o mare ispită, nu-i așa? Să zicem, de exemplu, că știi pe cineva, cineva cu o umanitate destul de bună, care este pasionat în credința sa în Dumnezeu, care a renunțat la familie și la carieră pentru a-și îndeplini datoria și a suferit multe greutăți. Vine brusc o zi când este arestat și condamnat la închisoare pentru credința sa în Dumnezeu și auzi că, după aceea, a fost bătut până la moarte. Este aceasta o ispită pentru tine? Cum ai reacționa dacă ți s-ar întâmpla ție asta? Cum ai experimenta asta? Ai căuta adevărul? Cum ai căuta adevărul? Cum ai face, în timpul unei asemenea ispite, să rămâi neclintit și să înțelegi intenția lui Dumnezeu și, din asta, să dobândești adevărul? Te-ai gândit vreodată la astfel de lucruri? Sunt astfel de ispite ușor de depășit? Sunt ele ceva extraordinar? Cum ar trebui experimentate lucrurile care sunt excepționale și contrazic noțiunile și închipuirile omenești? Dacă nu ai o cale, tinzi să te plângi? Ești capabil să cauți adevărul în cuvintele lui Dumnezeu și să vezi esența problemelor? Ești capabil să folosești adevărul pentru a determina principiile de practică? Nu este acesta lucrul care ar trebui găsit la cei care urmăresc adevărul? Cum poți cunoaște lucrarea lui Dumnezeu? Cum ar trebui să experimentezi asta pentru a obține roadele judecării, purificării, mântuirii și desăvârșirii de către Dumnezeu? Ce adevăruri se cuvine să fie înțelese pentru a rezolva nenumăratele noțiuni și nemulțumiri ale oamenilor împotriva lui Dumnezeu? Care sunt cele mai folositoare adevăruri cu care ar trebui să vă echipați, adevărurile care vă vor permite să rămâneți neclintiți în toiul diferitelor încercări? Cât de mare este statura voastră acum? Ce nivel de ispite puteți depăși? Aveți vreo idee? Dacă nu aveți, atunci acest lucru este discutabil. Tocmai ați spus că ați putea, „mai mult sau mai puțin, să depășiți unele dintre ele”. Acestea sunt cuvinte confuze. Trebuie să fiți lămuriți cu privire la tipul de statură pe care o aveți, cu ce adevăruri v-ați echipat deja, ce ispite puteți depăși, ce încercări puteți accepta și în timpul căror încercări ar trebui să dețineți anumite adevăruri, o anumită cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și ce cale să alegeți pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu – trebuie să cunoașteți bine toate acestea. Când întâmpini ceva care nu se potrivește cu noțiunile și închipuirile tale, cum îl vei experimenta? Cum ar trebui, în astfel de lucruri, să te echipezi cu adevărul – și cu ce aspecte ale adevărului – pentru a le traversa fără probleme, nu doar rezolvându-ți noțiunile, ci și obținând adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu – nu asta ar trebui să cauți? Ce tipuri de ispite experimentați de obicei? (Statut, faimă, câștiguri, bani, relații dintre bărbați și femei.) Acestea, în principiu, sunt cele comune. Iar în ceea ce privește statura voastră astăzi, în care ispite sunteți capabili să vă stăpâniți și să rămâneți neclintiți? Aveți adevărata statură de a depăși aceste ispite? Puteți să garantați cu adevărat că vă veți îndeplini datoria în mod corespunzător și că nu veți face nimic care încalcă adevărul sau care este perturbator și tulburător ori sfidător și răzvrătit sau care Îl supără pe Dumnezeu? (Nu.) Deci, ce trebuie să faci pentru a-ți îndeplini datoria în mod corespunzător? În primul rând, trebuie să te examinezi în toate lucrurile, pentru a vedea dacă acțiunile tale sunt sau nu în concordanță cu adevărurile-principii, dacă acțiunile tale sunt sau nu superficiale, dacă există sau nu elemente de răzvrătire sau de împotrivire. Dacă există, trebuie să cauți adevărul pentru a le rezolva. În plus, dacă există unele lucruri pe care nu le știi, trebuie să cauți adevărul pentru a le rezolva. Dacă ești emondat, ar trebui să accepți și să te supui. Atât timp cât oamenii vorbesc în conformitate cu faptele, atunci categoric nu poți să te cerți și să te angajezi în sofisme cu ei; numai atunci poți ajunge să te cunoști și să te căiești cu adevărat. Oamenii ar trebui să îndeplinească cerințele acestor două aspecte ale lucrurilor și să aibă o adevărată intrare. În acest fel, ei pot să dobândească o înțelegere a adevărului și să intre în realitate și își pot îndeplini datoria la un standard acceptabil.

Unii oameni spun: „De cele mai multe ori, când mi se întâmplă ceva, nu știu cum să caut adevărul și, chiar și atunci când o fac, nu găsesc niciun răspuns. M-am rugat, am căutat și am așteptat, dar fără niciun efect. Nu știu ce să fac. Îmi doresc să găsesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva acest lucru, dar sunt atât de multe, încât nu știu să citesc fragmentul din cuvintele lui Dumnezeu care ar fi aplicabil și ar putea rezolva această problemă.” Ce ar trebui ei să facă atunci? Există un standard minim pentru asta: când ți se întâmplă ceva și nu știi ce să faci, lucrul fundamental pe care ar trebui să-l faci este să-ți urmezi conștiința; aceasta este o linie de salvare, este o linie de bază care trebuie respectată mai presus de orice altceva și este, de asemenea, un principiu de practică. Deci în ce măsură conștiința are poziția de comandă în fiecare persoană? Atunci când o persoană nu înțelege adevărul, cât de mare este rolul pe care poate să îl joace conștiința sa depinde de cum este umanitatea sa. Dacă această persoană nu înțelege adevărul și nu acționează conform conștiinței sale, iar tu nu poți nici să vezi niciun aspect al acțiunilor sale care arată vreo considerație față de intențiile lui Dumnezeu și nici să vezi vreo inimă cu frică de Dumnezeu în acea persoană – dacă nu poți vedea nimic din acestea, atunci se poate considera că această persoană are conștiință și umanitate? (Nu.) Ce fel de persoană este aceasta? Acest tip de persoană este definit tocmai ca un om fără umanitate. El face lucruri nici bazându-se pe rațiune, nici potrivit conștiinței, fiind în afara liniei de referință pentru conduita umană. Unii oameni nu înțeleg multe adevăruri. Ei nu înțeleg principiile a nimic din ceea ce fac, iar atunci când întâmpină probleme, nu știu care este calea potrivită de a le gestiona. Cum ar trebui ei să practice în această situație? Cel mai coborât standard este de a acționa în funcție de conștiință – aceasta este baza. Cum ar trebui să acționezi în funcție de conștiință? Să acționezi cu sinceritate și să fii vrednic de bunătatea lui Dumnezeu, de faptul că Dumnezeu ți-a dat această viață și de această ocazie dată de Dumnezeu pentru a dobândi mântuirea. Este acesta efectul conștiinței tale? Odată ce ai îndeplinit aceste standarde minime, vei fi obținut protecția și nu vei mai comite greșeli grave. Apoi, nu vei face atât de ușor lucruri ca să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu sau ca să te eschivezi de la responsabilitățile tale și nici nu vei fi atât de predispus să acționezi într-o manieră superficială. De asemenea, nu vei fi atât de predispus să uneltești pentru statutul, faima, câștigul și viitorul tău. Acesta este rolul pe care conștiința îl joacă. Conștiința și rațiunea ar trebui să fie amândouă componente ale umanității unei persoane. Acestea sunt ambele fundamentale și extrem de importante. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate, una cu umanitate extrem de săracă. Discutând mai amănunțit, cum se manifestă o persoană cu umanitate pierdută? Încercați să analizați ce trăsături se regăsesc în astfel de oameni și ce manifestări specifice prezintă. (Ei sunt egoiști și josnici.) Oamenii egoiști și josnici sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru intențiile lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a-și îndeplini îndatoririle sau de a mărturisi pentru Dumnezeu și nu au niciun simț al responsabilității. La ce se gândesc de fiecare dată când fac ceva? Primul lor gând este: „Va ști Dumnezeu dacă fac asta? Este vizibil pentru alți oameni? Dacă alți oameni nu văd că am făcut tot acest efort și că am lucrat cu asiduitate și dacă nici Dumnezeu nu vede, atunci nu are niciun rost să fac acest efort și să sufăr pentru asta.” Nu este un lucru extrem de egoist? În același timp, este un tip de intenție infamă. Când ei gândesc și acționează astfel, conștiința lor joacă vreun rol? Este conștiința lor acuzată în asta? Nu, conștiința lor nu joacă niciun rol și nu este acuzată. Există unii oameni care nu își asumă nicio responsabilitate, indiferent de datoria pe care o îndeplinesc. Nici nu raportează superiorilor lor cu promptitudine problemele pe care le descoperă. Când văd că oamenii produc tulburări și perturbări, închid ochii. Când văd oameni răi săvârșind rele, nu încearcă să-i oprească. Ei nu protejează interesele casei lui Dumnezeu și nu iau în considerare care le este datoria și responsabilitatea. Când își îndeplinesc datoria, oamenii ca aceștia nu fac nicio lucrare reală; sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor și sunt ahtiate după confort; vorbesc și acționează doar pentru vanitatea, imaginea, statutul și interesele personale și sunt dispuși să își dedice timpul și efortul doar lucrurilor care le aduc beneficii. Acțiunile și intențiile unor asemenea persoane sunt clare pentru toată lumea: răsar de fiecare dată când există șansa de a-și arăta fața sau de a se bucura de vreo binecuvântare. Dar, când nu este o șansă de a-și arăta fața sau imediat ce există o perioadă de suferință, dispar din vedere precum o țestoasă care își retrage capul în carapace. Are o asemenea persoană conștiință și rațiune? (Nu.) O persoană fără conștiință și rațiune, ce se comportă în acest mod, simte oare remușcare? Oamenii ca aceștia nu au remușcări; conștiința unei asemenea persoane nu servește niciunui scop. Nu a simțit niciodată remușcarea din partea conștiinței sale, deci poate ea să simtă reproșul și disciplina Duhului Sfânt? Nu, nu poate.

Lucrarea Duhului Sfânt este bazată pe principii și are condiții prealabile. Asupra cărui fel de persoană Își face de obicei Duhul Sfânt lucrarea? Ce condiții prealabile trebuie să îndeplinească o persoană pentru a primi lucrarea Duhului Sfânt? Cei care cred în Dumnezeu trebuie să înțeleagă care este minimul pe care trebuie să-l dețină pentru a primi lucrarea Duhului Sfânt. Cel puțin, trebuie să aibă o conștiință și o inimă cinstită, iar conștiința lor trebuie să aibă un element de onestitate. Inima ta trebuie să fie onestă și să accepte scrutarea lui Dumnezeu. Cei care îndrăznesc să nu accepte scrutarea lui Dumnezeu nu sunt oameni onești și nu cred sincer în Dumnezeu. Oamenii spun întotdeauna că Dumnezeu scrutează profunzimea inimii oamenilor, că El observă totul și că omul vede exteriorul, în timp ce Dumnezeu vede inima, dar de ce nu pot ei accepta scrutarea lui Dumnezeu? De ce nu pot ei să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să I se supună? Explicația este că oamenii înțeleg doar cuvintele și doctrinele, dar nu iubesc adevărul. De ce unii oameni nu sunt niciodată capabili să primească lucrarea Duhului Sfânt, fiind mereu într-o stare negativă, de depresie, fără nicio bucurie sau pace? Dacă le examinezi cu atenție stările, ei nu au, în general, o recunoaștere a conștiinței lor, o inimă cinstită, sunt de calibru mic și nu depun eforturi pentru adevăr, așa că stările lor sunt foarte rar normale. Cei care iubesc adevărul sunt diferiți. Ei depun întotdeauna eforturi pentru adevăr, starea lor se îmbunătățește pe măsură ce înțeleg părți ale adevărului și sunt capabili să rezolve unele probleme reale pe măsură ce înțeleg părți ale adevărului, astfel încât stările lor se îmbunătățesc continuu și devin din ce în ce mai normale. Indiferent ce li se întâmplă, ei sunt rareori negativi și sunt capabili să trăiască în prezența lui Dumnezeu. De-a lungul oricărei perioade de experiență, ei au întotdeauna câștiguri și cunoaștere și au întotdeauna realizări în îndeplinirea datoriei lor. Sunt capabili să-i convingă pe oameni în răspândirea Evangheliei și, oricare ar fi datoria lor, o fac într-un mod principial. De unde vin aceste câștiguri? Sunt rezultate obținute citind frecvent cuvintele lui Dumnezeu și dobândind luminare, iluminare și o înțelegere a adevărului, rezultate obținute prin lucrarea Duhului Sfânt. Doar când ai o inimă onestă, conștiința și rațiunea pe care omenirea se cuvine să le aibă, Duhul Sfânt poate să-Și îndeplinească lucrarea asupra ta. Aveți cu toții un simț al regulilor în ceea ce privește lucrarea Duhului Sfânt? Asupra cărui fel de persoană Își face Duhul Sfânt lucrarea? Duhul Sfânt Își face de obicei lucrarea asupra celor care au inima cinstită. El lucrează asupra celor care au dificultăți și caută adevărul. Dumnezeu nu le acordă atenție celor care nu au nicio umanitate, care nu au deloc conștiință sau rațiune. Dacă cineva este onest, dar inima lui se îndepărtează temporar de Dumnezeu, nedorind să încerce să fie mai bun, blocat într-o stare negativă, nici rugându-se, nici căutând adevărul pentru a rezolva toate acestea, nedorind să coopereze – în această stare de întuneric temporar, de degradare temporară, Duhul Sfânt nu Își face lucrarea. Cu cât mai puțin o va face El pentru cineva care, în mod fundamental, nu are conștientizarea umanității? Cu siguranță nu o va face. Ce face Dumnezeu cu privire la acest tip de persoană care nu are nici conștiință, nici rațiune, care nu iubește deloc adevărul? El nu îi acordă atenție. Există vreo speranță pentru acești oameni? Există o singură rază de speranță. Singura cale de ieșire pentru ei este să se căiască realmente, să devină oameni onești și numai atunci pot primi lucrarea Duhului Sfânt. Cum devine cineva o persoană onestă? În primul rând, trebuie să-ți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu și să cauți adevărul de la El, iar când înțelegi adevărul, trebuie să fii capabil să-l pui în practică și să te supui rânduielilor lui Dumnezeu, toate acestea însemnând a-ți oferi inima lui Dumnezeu. Numai atunci poți fi acceptat de Dumnezeu. Mai întâi trebuie să te răzvrătești împotriva trupului, să renunți la propria vanitate și mândrie, să renunți la interesele tale, să te arunci în datoria ta, atât cu trupul, cât și cu mintea, să îți faci datoria cu o inimă supusă și să crezi, în inima ta, că atât timp cât Îl mulțumești pe Dumnezeu, nu contează ce suferi. Dacă întâmpini dificultăți și te rogi lui Dumnezeu și cauți adevărul, uită-te cum te conduce Dumnezeu și dacă ai sau nu pace și bucurie în inima ta, indiferent dacă ai sau nu aceste dovezi. Dacă vrei să primești lucrarea Duhului Sfânt, mai întâi trebuie să te căiești cu adevărat, să te dedici lui Dumnezeu, să-ți deschizi inima în prezența Lui și să renunți la gunoaiele pe care le prețuiești atât de mult, cum ar fi faima, câștigul și statutul. Dacă urmărești în continuare aceste lucruri, dar dorești totuși să ceri mari binecuvântări de la Dumnezeu, te va recunoaște El? Lucrarea Duhului Sfânt are condiții prealabile. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, care detestă răul, și este un Dumnezeu sfânt. Dacă oamenii urmăresc întotdeauna faima, câștigul și statutul și, de la început până la sfârșit, nu pot renunța la aceste lucruri, dacă inima lor este închisă față de Dumnezeu, dacă nu îndrăznesc să se deschidă către El, dacă resping întotdeauna lucrarea și îndrumarea Lui, atunci El nu face nimic. Dumnezeu nu trebuie să-și îndeplinească lucrarea asupra fiecărei persoane, constrângându-te să faci cutare sau cutare lucru. Dumnezeu nu te constrânge. Numai duhurile rele îi constrâng pe oameni să facă un lucru sau altul, chiar posedând cu forța o persoană pentru a o controla. Lucrarea Duhului Sfânt este deosebit de blândă, astfel încât atunci când El te mișcă, tu nici nu simți. Ai crede aproape că ai înțeles în mod inconștient și te-ai trezit. Iată felul în care Duhul Sfânt mișcă oamenii. Deci, dacă cineva dorește să primească lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să se căiască cu adevărat și să coopereze cu adevărat.

Cum faci să-ți dai inima lui Dumnezeu? Când ți se întâmplă lucruri, ar trebui să-I declari lui Dumnezeu că nu te vei baza pe tine însuți. A-ți da inima lui Dumnezeu înseamnă a-I permite lui Dumnezeu să fie Stăpânul casei tale. În plus, trebuie să renunți la lucrurile care te împiedică să practici adevărul, cum ar fi reputația, statutul, vanitatea și mândria, să Îi permiți lui Dumnezeu să te conducă, să-i permiți inimii tale să I se supună, să Îi permiți să stăpânească peste inima ta și să acționezi conform cuvintelor Lui. Odată ce ești capabil să renunți la lucrurile de care se bucură trupul, iar Dumnezeu vede că nu mai porți poveri, ci vii înaintea Lui cu o inimă supusă, dornic să Îi asculți cuvintele și să te supui rânduielilor și planurilor Lui, permițându-I să acționeze, permițându-I să conducă – odată ce Dumnezeu vede că ești sincer, atunci Duhul Sfânt Își va face lucrarea. În primul rând, trebuie să te căiești cu adevărat, să arăți considerație față de intențiile lui Dumnezeu, să te gândești la voia Lui și să depui eforturi pentru adevăr. Nu poți fi negativ sau leneș, cu atât mai puțin încăpățânat. Dacă vrei să fii mereu la conducere, să fii stăpânul propriei case și să acționezi conform propriilor preferințe, ce fel de atitudine este aceasta? Ce fel de stare este? Aceasta este răzvrătire și împotrivire. Crezi că Dumnezeu trebuie să te mântuiască, că El nu poate fi fără tine? Stau lucrurile așa? De ce s-a orientat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu către neamuri? De ce nu o face El în Israel? De ce nu o face El în lumea religioasă? Pentru faptul că ei sunt prea răzvrătiți și potrivnici față de Dumnezeu, El a îndreptat această lucrare către neamuri. Cum vede Dumnezeu această chestiune? Dumnezeu îi mântuiește pe cei care acceptă adevărul. Nu contează dacă sunt convertiți din interiorul religiei sau că sunt non-credincioși care acceptă această lucrare – Dumnezeu este binevoitor cu cei care acceptă adevărul și îi mântuiește. Sunteți toți lămuriți cu privire la aceste chestiuni? Fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face este cât se poate de semnificativ și are în el firea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Desigur, oamenii nu au cu ce să se laude atunci când înțeleg dorințele lui Dumnezeu sau se supun rânduielilor Sale. Să nu crezi că ești deștept sau că iubești adevărul sau că ești mult mai puternic decât alți oameni. Doar pentru că ești deștept într-o chestiune nu înseamnă că vei fi neapărat deștept în alta, așa că trebuie să te rogi des și să cauți adevărul în toate lucrurile. Trebuie să îți examinezi toate acțiunile pentru a vedea dacă ai sau nu o inimă cu frică de Dumnezeu, dacă sunt sau nu în concordanță cu adevărul și dacă sunt sau nu capabile să satisfacă intențiile lui Dumnezeu.

Indiferent dacă umanitatea voastră este la un standard acceptabil sau este la standardul conștiinței și rațiunii normale, Dumnezeu este mulțumit doar de acei oameni care urmăresc adevărul. Căutarea adevărului și intrarea în viață este nesfârșită. Dacă cineva doar are o conștiință și acționează conform conștiinței sale, acest principiu nu este la standardul adevărului. Trebuie să plătească și prețul de a depune eforturi pentru adevăr, a se comporta conform cerințelor lui Dumnezeu și a-și face bine datoria, conform cerințelor Sale. Numai urmărind în acest fel, ei pot dobândi intrarea în viață, pot înțelege și obține adevărul și pot satisface intențiile lui Dumnezeu. Există oameni care au o oarecare umanitate, care au o oarecare conștiință și rațiune, așa că se gândesc: „A-mi face datoria conform conștiinței mele va fi vrednic de Dumnezeu.” Este corect? Poate standardul conștiinței să înlocuiască adevărul? Te poți supune lui Dumnezeu acționând conform conștiinței tale? Poți să urmezi voia lui Dumnezeu? Poți să-l urăști pe Satana și să te răzvrătești împotriva lui? Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu? Îl poți face de rușine pe Satana? A acționa conform conștiinței tale este o mărturie adevărată? Nimic din toate acestea nu este realizabil. Ce constituie standardul conștiinței? O conștiință este un sentiment în inima cuiva, o judecată a inimii și reprezintă preferințele umanității normale. Adesea, multe articole de lege și noțiuni de moralitate se întemeiază pe sentimentele conștiinței și, astfel, sentimentele conștiinței folosesc cu ușurință articolele de lege și noțiunile de moralitate ca standard. Deci, sentimentele conștiinței sunt cu mult sub standardul adevărului și, în plus, sunt supuse unor constrângeri emoționale sau sunt înșelate și îndrumate greșit de cuvinte care sună frumos, ceea ce dă naștere multor erori. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, atunci ei sunt supuși înșelăciunilor diavolilor și îi permit Satanei să profite de avantajul asupra lor. Deci, a acționa conform conștiinței tale este cu mult sub cerințele lui Dumnezeu. Trebuie și să depui eforturi pentru adevăr. Numai când înțelegi adevărul și îți faci datoria conform principiilor, poți îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Standardul adevărului depășește cu mult standardul conștiinței. Dacă doar îți faci datoria conform conștiinței tale, atunci poți primi aprobarea lui Dumnezeu? Nu poți. Deoarece conștiința nu poate înlocui adevărul, cu atât mai puțin cerințele lui Dumnezeu, nu poți fi mulțumit cu a-ți face datoria conform conștiinței tale. Acest lucru nu îți poate câștiga aprobarea lui Dumnezeu.