În ceea ce privește cuvintele „Frica față de Iahve este începutul înțelepciunii”, cum le practicați și le experimentați de obicei? (Supunându-ne tuturor cuvintelor și întregii lucrări a lui Dumnezeu.) Aceasta este o afirmație cuprinzătoare, o doctrină. Sună corect, dar este cam lipsită de sens. Ce vei face dacă te vei confrunta cu un lucru care contravine noțiunilor tale și nu te poți supune? Aceasta este o provocare realistă. Când se întâmplă un astfel de lucru, cum pot aceste cuvinte să obțină rezultate și să aibă un efect asupra ta, limitându-ți comportamentul și schimbând principiile și direcția acțiunilor tale? De exemplu, să zicem că te doare stomacul și cineva spune: „Dacă iei analgezice, nu te mai doare.” Știi că această afirmație este corectă, dar cum o accepți și cum o pui în practică? Iei analgezice când te doare stomacul? Când le iei? Înainte sau după mese? De câte ori pe zi le iei? Câte iei odată pentru a opri durerea și câte zile ar trebui să le iei pentru a obține rezultate? Cunoști aceste detalii? Poți înțelege aceste detalii doar aplicând în viața reală afirmația „Dacă iei analgezice, nu te mai doare.” Dacă nu o aplici, atunci, indiferent de modul în care recunoști, accepți sau ești de acord cu această afirmație, ea va fi doar o frază doctrinară pentru tine. Dar, dacă aplici această afirmație în viața ta reală, îți tratezi afecțiunea și beneficiezi de pe urma ei, atunci nu va mai fi doar o afirmație lipsită de sens când o rostești, ci una practică. Când o altă persoană se va confrunta cu o situație similară, îți vei putea folosi experiența practică pentru a o ajuta. Tocmai am menționat afirmația: „Frica față de Iahve este începutul înțelepciunii.” Sintagma „frica față de Iahve” este ceva ce oamenii trebuie să pună în practică, iar „începutul înțelepciunii” este rezultatul pe care îl obțin prin practicarea fricii față de Iahve. Cu alte cuvinte, doar după ce ai practicat sintagma „frica față de Iahve” și ai aplicat-o în viața ta reală, iar această sintagmă te-a ajutat și ai beneficiat de pe urma ei, vei putea obține rezultatul înțelepciunii. Să discutăm mai întâi despre cum să punem în practică această sintagmă „frica față de Iahve”. Această sintagmă se referă la toate problemele cu care se confruntă oamenii în viața lor reală, cum ar fi gândurile, ideile și stările lor, dificultățile pe care le întâmpină, noțiunile și închipuirile lor, înțelegerile lor greșite despre Dumnezeu, suspiciunile și speculațiile lor despre El, precum și superficialitatea, viclenia, neprihănirea de sine, faptul de a-și face singuri legea, pe care oamenii îl manifestă adesea în procesul de îndeplinire a îndatoririlor lor și așa mai departe. Așadar, cum poți aplica sintagma „frica față de Dumnezeu” astfel încât să-ți schimbi principiile acțiunilor și comportamentului? Dacă treci prin toate detaliile acestei sintagme, le experimentezi și le cunoști, ea va fi un adevăr pentru tine. Dacă nu ai trecut niciodată prin aceste detalii și doar cunoști această sintagmă și ai auzit despre ea, atunci ea va fi întotdeauna o doctrină pentru tine. Va fi o afirmație dintr-o carte, simple cuvinte, și nu un adevăr. De ce spun acest lucru? Pentru că această afirmație nu a schimbat niciodată vreuna dintre intențiile, ideile sau gândurile și opiniile tale. Nu a schimbat niciodată principiile conform cărora abordezi lumea și te comporți. Nu a schimbat atitudinea pe care o ai atunci când faci lucruri sau îți îndeplinești datoria și nu ți-a schimbat starea. Nu ai beneficiat în niciun fel de pe urma ei. Cunoașteți toate aceste zicale celebre și le puteți rosti, dar nu le înțelegeți decât superficial și nu aveți nicio experiență practică în legătură cu ele. Prin ce vă deosebiți de fariseii ipocriți? Toți acei pastori și prezbiteri din lumea religioasă se concentrează asupra recitării și explicării unor capitole și pasaje celebre din Biblie. Cel care recită cel mai mult este cel mai spiritual, cel mai admirat de toți, cel mai prestigios și care are cel mai înalt statut. În viața lor reală, ei văd de fapt lumea, umanitatea și toate tipurile de oameni în același mod în care o fac mirenii, iar opiniile lor nu s-au schimbat deloc. Acest lucru dovedește ceva: acele secțiuni ale Bibliei pe care le recită nu au devenit în niciun fel viața lor, ele sunt în mod clar doar teorii și doctrine religioase pentru ei și nu le-au schimbat viața. Dacă pășiți pe aceeași cale ca a oamenilor religioși, atunci credeți în creștinism, nu în Dumnezeu, și nu experimentați lucrarea lui Dumnezeu. Unii oameni care cred în Dumnezeu de puțin timp îi admiră pe cei care sunt credincioși de multă vreme, care pot vorbi despre o mulțime de doctrine spirituale. Când îi văd pe cei care sunt credincioși de multă vreme șezând și vorbind timp de două sau trei ore în continuu fără probleme, încep să învețe de la ei. Ei învață acei termeni și expresii spirituale și învață modul de a vorbi și de a se comporta al acelora care sunt credincioși de multă vreme, iar apoi memorează câteva cuvinte clasice ale lui Dumnezeu. Continuă astfel până când, într-o zi, ei cred în sfârșit că au ceva. Când vine timpul să se întrunească, încep să bată câmpii la nesfârșit despre idei care sună bine, dar, dacă asculți cu atenție, sunt o mulțime de prostii, vorbe lipsite de sens, cuvinte și doctrine. Este clar că sunt niște impostori religioși care s-au înșelat pe ei înșiși și pe alții. Cât de tragic este acest lucru! Nu pășiți pe această cale. De îndată ce porniți pe ea, veți fi complet distruși, iar apoi va fi greu să vă întoarceți înapoi, chiar dacă vă veți dori acest lucru! Dacă tratezi aceste cuvinte și doctrine ca și cum ar fi comori și viață și le etalezi oriunde te duci, atunci, în plus față de firile tale corupte, satanice, ai unele teorii spirituale și unele lucruri ipocrite. Acest lucru nu este doar fals, este absolut dezgustător. Este nerușinat, dezgustător și oribil de privit. Acum ne referim la confesiunile în care cred adepții Domnului Isus ca fiind creștinătate, clasificându-le ca fiind o singură religie și un singur grup religios. Acest lucru se datorează faptului că acei oameni cred în Dumnezeu, dar nu acceptă adevărul, nu practică și nu experimentează cuvintele lui Dumnezeu, ci, în schimb, respectă doar ritualuri și formalități religioase, fără a-și schimba deloc viețile-firi. Ei nu sunt oameni care urmăresc adevărul și nu urmăresc adevărul, calea și viața care vin de la Dumnezeu, ci, în schimb, urmăresc cunoașterea biblică, îi imită pe farisei și sunt ostili față de Dumnezeu. În consecință, acest grup de oameni este clasificat drept creștinătate. Acești oameni care cred în Domnul sunt cu toții adepți ai religiei. Ei nu aparțin bisericii lui Dumnezeu și nu sunt oile Lui. De unde provine termenul „creștinătate”? Vine de la faptul că adepții săi pretind că sunt credincioși în Hristos, pretind că sunt spirituali și pretind că Îl urmează pe Dumnezeu, în timp ce resping toate adevărurile pe care Hristos le-a exprimat, resping lucrarea Duhului Sfânt și resping toate lucrurile pozitive care vin de la Dumnezeu. Ei se înarmează, se împachetează și se deghizează cu lucruri pe care Dumnezeu le-a spus în trecut. Ei folosesc aceste lucruri ca pe un capital și le utilizează la fiecare pas, astfel încât să poată trișa pentru a-și câștiga traiul. Sub masca credinței în Dumnezeu, ei păcălesc oamenii la fiecare pas, se ceartă cu alții cu privire la cât de bine pot interpreta Biblia și la cunoștințele lor biblice, tratând aceste lucruri ca pe o slavă și un capital. Ei vor chiar să obțină binecuvântările și recompensele lui Dumnezeu prin înșelăciune. Calea pe care pășesc este cea a antihriștilor, care Îl neagă și Îl condamnă pe Dumnezeu întrupat și, tocmai din cauza căii pe care pășește, acest grup este clasificat, în cele din urmă, drept creștinătate și o religie. Să analizăm acum termenul „creștinătate” – este acesta un titlu bun sau rău? Putem spune cu siguranță că nu este un titlu bun. Este un semn al rușinii și nu este ceva măreț sau slăvit.

Care este principalul lucru pe care ar trebui să-l înțelegi atunci când urmărești intrarea în viață? Trebuie să afli care sunt cerințele lui Dumnezeu față de oameni și modul în care oamenii ar trebui să experimenteze lucrarea Lui, în toate cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit – indiferent de subiectul pe care îl abordează aceste cuvinte. Ar trebui să îți compari comportamentul și modul în care tratezi lucrurile, gândurile și punctele tale de vedere, precum și diferitele stări și manifestări pe care le ai atunci când ți se întâmplă lucruri în viață, cu ale lui Dumnezeu cuvinte de expunere și judecată. Mai important, ar trebui să reflectezi asupra ta, să te înțelegi pe tine însuți și să cauți adevărul pentru a determina principiile de practică. Ar trebui să găsești calea de practică prin aceasta, să afli cum să împlinești intențiile lui Dumnezeu în timp ce îți faci datoria, să te comporți în întregime conform cerințelor Sale și să fii o persoană onestă și o persoană care practică adevărul. Nu face lucruri cum ar fi să păcălești oamenii vorbind despre cuvinte, doctrine și teorii religioase. Nu te da drept o persoană spirituală și nu fi ipocrit. Trebuie să te concentrezi asupra acceptării și practicării adevărului și asupra folosirii cuvintelor lui Dumnezeu pentru a-ți compara stările și a le examina, iar apoi să-ți schimbi punctele de vedere și atitudinile eronate cu care tratezi orice fel de situație. În cele din urmă, trebuie să ajungi să ai o inimă temătoare de Dumnezeu în orice situație și să nu mai acționezi în mod pripit, să nu-ți mai urmezi propriile idei, să nu faci lucrurile conform dorințelor tale și să nu trăiești în cadrul unor firi corupte. În schimb, toate acțiunile și cuvintele tale trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. În acest fel, treptat, vei începe să ai o inimă temătoare de Dumnezeu. O inimă temătoare de Dumnezeu apare în timp ce urmărești adevărul; ea nu provine din stăpânire de sine. Stăpânirea de sine creează doar un fel de comportament; este un fel de limitare aparentă. O inimă cu adevărat temătoare de Dumnezeu se obține prin acceptarea constantă a judecății și a mustrării cuvintelor lui Dumnezeu și prin acceptarea emondării în timp ce experimentezi lucrarea Lui. După ce oamenii vor vedea adevăratul chip al propriei lor corupții, vor afla cât de prețios este adevărul și vor putea să se străduiască să ajungă la el. Dezvăluirile firilor lor corupte vor fi din ce în ce mai puține, iar ei vor putea trăi înaintea lui Dumnezeu în mod normal, mâncând și bând din cuvintele Lui în fiecare zi și făcându-și îndatoririle de ființe create. O inimă temătoare de Dumnezeu și o inimă supusă lui Dumnezeu iau naștere prin acest proces. Toți cei care caută în mod constant adevărul pentru a rezolva problemele în timp ce-și fac îndatoririle sunt cei cu inima temătoare de Dumnezeu. Toți cei care au primit pedepse și au trecut prin emondare de multe ori știu ce înseamnă să se teamă de Dumnezeu. Atunci când corupția lor este dezvăluită, ei nu numai că simt îngrijorare și teamă în inimile lor, dar pot simți și mânia lui Dumnezeu și măreția Sa. În această situație, frica izvorăște în mod natural din inimile lor. Acum înțelegeți cu toții aceste lucruri bazându-vă pe experiență? (Puțin.) Acest lucru trebuie să devină din ce în ce mai profund. Nu vă mulțumiți doar cu puțină înțelegere bazată pe experiență. Vă aflați într-un mediu adecvat chiar acum, ascultați multe predici, mergeți la multe adunări, citiți multe cuvinte ale lui Dumnezeu și aveți un mediu în care să vă faceți datoria și tot felul de alte condiții. Crezi că te temi de Dumnezeu, deci credința ta a crescut, dar dacă ai fi pus într-un mediu diferit, ai fi în stare să-ți menții starea actuală? Adevărurile pe care le înțelegi acum îți pot schimba perspectiva asupra lucrurilor sau viziunea asupra vieții și a valorilor? Dacă adevărurile pe care le înțelegi nu pot realiza aceste lucruri, atunci de fapt nu înțelegi adevărul. Când cuvintele lui Dumnezeu devin adevărurile pe care le înțelegi și viața ta, atunci vei avea intrarea în viață și vei fi intrat în adevărul-realitate. Aceasta înseamnă că practicarea adevărului va deveni ceva ce faci din proprie inițiativă, vei simți că ar trebui să faci lucrurile astfel de la sine. Va deveni ceva natural pentru tine să faci lucrurile conform adevărului; va deveni ceva regulat, ca o dezvăluire naturală. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu vor fi devenit viața ta. Dacă tu o apuci mereu pe calea greșită atunci când te confrunți cu ceva și întotdeauna trebuie să reflectezi asupra ta și să fii ajutat și sprijinit de cineva pentru a o lua pe calea cea bună, atunci acest lucru nu este deloc suficient, iar tu nu ai deloc statură. Dacă nu există nimeni care să te ajute și să te susțină, nu se știe cât de mult vei cădea imediat ce mediul înconjurător se va schimba drastic. Poți ajunge să-L respingi și să-L trădezi pe Dumnezeu într-o singură noapte, este posibil să-L părăsești pe Dumnezeu și să te întorci în brațele Satanei peste noapte. Cu alte cuvinte, înainte să obții adevărul și înainte ca adevărul să devină viața ta, încă ești în pericol! Nu este ca și cum faptul că ai un pic de credință, ești dispus să te sacrifici și ai un pic de hotărâre sau aspirații bune în acest moment dovedește că ai viață. Aceste lucruri sunt doar fenomene aparente; aceasta este doar o iluzie. Înainte ca relația ta cu Dumnezeu să se îmbunătățească, trebuie să te echipezi cu adevărul. Trebuie să poți experimenta lucrarea lui Dumnezeu și unele încercări și rafinări. Atunci când se va naște în tine credința adevărată în Dumnezeu, te vei ruga cu adevărat și vei avea o reală părtășie cu El. Vei putea să-I spui lui Dumnezeu ceea ce ai în inimă, iar, atunci când te vei confrunta cu ceva, vei simți că te poți baza numai pe El și că nimeni altcineva nu va fi potrivit. Acesta este momentul în care relația ta cu Dumnezeu va fi normală. Având credință adevărată în Dumnezeu, indiferent unde te pune El și chiar dacă nu poți participa la nicio adunare timp de mai mulți ani, credința ta în Dumnezeu va rămâne complet neschimbată, la fel ca a lui Iov. Chiar dacă nu vei participa la adunări și nu va fi nimeni care să-ți predice, calea lui Dumnezeu și cuvintele lui Dumnezeu vor fi în inima ta. Nu-L vei părăsi pe Dumnezeu și vei ști clar cum te conduce El în fiecare zi. Nu-L vei respinge pe Dumnezeu atunci când vei întâlni încercările Lui și chiar vei vedea faptele Lui în ele. În acel moment, vei putea fi independent. Voi încă nu ați ajuns în acest stadiu, încă aveți multe noțiuni, închipuiri și denaturări. Există încă unele lucruri deghizate în acțiunile voastre și în îndeplinirea datoriei voastre. Există prea multă voință proprie. Sunteți încă într-o perioadă de prefăcătorie, încă vă străduiți să fiți persoane spirituale, să predicați doctrine spirituale și să vă echipați mai mult cu sintagme, termeni și teorii spirituale. Încă vă străduiți să fiți farisei și persoane fals spirituale. Încă mai căutați să pășiți pe o astfel de cale și încă vă aflați pe un astfel de drum greșit. Acest lucru este atât de departe de o persoană care se teme cu adevărat de Dumnezeu și se ferește de rău! Așadar, trebuie să faceți tot ce puteți pentru a urmări adevărul și a experimenta mai multă judecată, mustrare, încercări și rafinare. Doar atunci aceste prefăcătorii, deghizări și mentalități anormale pot fi înlăturate complet. Când aceste corupții sunt curățite, relația dintre voi și Dumnezeu devine normală în mod natural.