Pentru a practica să fii o persoană onestă, mai întâi trebuie să înveți să îți deschizi inima în fața lui Dumnezeu și să-i spui cuvinte sincere în rugăciunile din fiecare zi. De exemplu, dacă azi ai spus o minciună ce a trecut neobservată de alții și nu ai avut curajul să te destăinui în fața tuturor, cel puțin ar trebui să cugeți în fața lui Dumnezeu la greșelile examinate și descoperite și minciunile rostite și să spui: „O, Dumnezeule, am mințit din nou pentru a-mi proteja propriile interese și am greșit. Te rog să mă disciplinezi dacă voi minți din nou.” Dumnezeu este mulțumit de o asemenea atitudine și El își va aminti de ea. E posibil să ți se ceară un efort susținut pentru a înlătura această fire coruptă de a spune minciuni, dar fii fără grijă, Dumnezeu este de partea ta. Te va îndruma și te va ajuta să depășești această dificultate de care te lovești în mod repetat și îți va da curajul de a trece de la a nu-ți recunoaște niciodată minciunile la a le recunoaște și a fi în stare să ți le dezvălui deschis. Nu numai că îți vei recunoaște minciunile, dar vei putea și să dezvălui deschis de ce minți, intenția și motivele din spatele minciunilor tale. Când vei avea curajul de a trece de această barieră, de a ieși din cușca Satanei și de sub controlul lui și să ajungi progresiv la un punct în care nu vei mai minți, vei începe treptat să trăiești în lumină, sub îndrumarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Când vei trece dincolo de constrângerile trupului și vei fi în stare să te supui adevărului, să te dezvălui în mod deschis și să îți declari public poziția, fără nicio reținere, atunci vei fi eliberat și liber. Când vei trăi în acest fel, nu numai că vei fi plăcut de cei din jur, dar și Dumnezeu va fi mulțumit. Deși s-ar putea să mai faci greșeli uneori și să spui minciuni și să ai intenții personale, motive ascunse sau gânduri și comportamente egoiste și josnice, vei putea accepta examinarea atentă a lui Dumnezeu, dezvăluindu-ți intențiile, starea reală și firile corupte înaintea Lui și căutând adevărul de la El. După ce ai înțeles adevărul, vei avea o cale de practică. Când calea ta de practică este corectă și te îndrepți în direcția bună, viitorul tău va fi frumos și luminos. Astfel, vei trăi cu inima împăcată, spiritul îți va fi hrănit și te vei simți împlinit și mulțumit. Dacă nu poți să te eliberezi de constrângerile trupului, dacă ești mereu constrâns de sentimente, de interese personale și de filosofii satanice, dacă vorbești și acționezi într-un mod secretos și te ascunzi mereu în umbră, atunci trăiești sub puterea Satanei. Dar, dacă vei înțelege adevărul, dacă te vei elibera de constrângerile trupului și vei practica adevărul, treptat, vei ajunge să dobândești asemănare umană. Vei fi sincer și direct în cuvintele și faptele tale și îți vei putea dezvălui opiniile, ideile și greșelile făcute, permițându-le tuturor să le vadă clar. În cele din urmă, oamenii te vor recunoaște ca pe un om sincer. Ce este o persoană transparentă? Este cineva care vorbește cu o onestitate excepțională, ale cărei cuvinte sunt considerate ca fiind adevărate de toată lumea. Chiar dacă mint neintenționat sau spun ceva greșit, oamenii îi vor putea ierta, știind că a fost fără intenție. Dacă își dau seama că au mințit sau au spus ceva greșit, își cer scuze și se corectează. Aceasta este o persoană transparentă. O astfel de persoană este apreciată și toți au încredere în ea. Trebuie să ajungi la acest nivel pentru a câștiga încrederea lui Dumnezeu și a celorlalți. Nu este o sarcină simplă – este cel mai înalt nivel de demnitate pe care îl poate avea o persoană. O astfel de persoană are respect de sine. Dacă nu ești în stare să câștigi încrederea altor oameni, cum te poți aștepta să câștigi încrederea lui Dumnezeu? Există persoane care duc o viață dezonorantă, care născocesc în mod constant minciuni și își abordează sarcinile într-un mod superficial. Aceștia nu au nici cel mai mic simț al responsabilității, refuză să fie emondați, recurg întotdeauna la argumente speculative și sunt antipatici pentru toți cei care îi întâlnesc. Trăiesc fără niciun sentiment de rușine. Pot fi ei considerați cu adevărat ființe umane? Oamenii care sunt percepuți de ceilalți ca fiind iritanți și de neîncredere și-au pierdut complet umanitatea. Dacă ceilalți nu pot avea încredere în ei, poate Dumnezeu să aibă încredere în ei? Dacă ceilalți nutresc antipatie față de ei, poate Dumnezeu să-i placă? Lui Dumnezeu nu Îi plac astfel de oameni, Îi detestă, iar aceștia vor fi inevitabil eliminați. Ca ființă umană, trebuie să fii cinstit și să-ți onorezi angajamentele. Fie că faci lucruri pentru alții sau pentru Dumnezeu, trebuie să te ții de cuvânt. Când cineva a câștigat încrederea oamenilor și poate să-l mulțumească și să-L asigure pe Dumnezeu, atunci este o persoană relativ cinstită. Dacă ești demn de încredere în acțiunile tale, nu numai că alții te vor plăcea, dar și Dumnezeu te va plăcea cu siguranță. Fiind o persoană onestă, Îi poți face pe plac lui Dumnezeu și poți trăi cu demnitate. Prin urmare, onestitatea ar trebui să fie punctul de plecare pentru comportamentul cuiva.

Care este cea mai importantă practică pentru o persoană onestă? Este actul de a-ți deschide inima în fața lui Dumnezeu. Dar ce înseamnă să te deschizi? Înseamnă să-ți împărtășești cu El gândurile, intențiile și lucrurile care te conduc, iar apoi să cauți adevărul de la El. Dumnezeu vede totul cu o claritate excepțională, indiferent de ceea ce dezvălui tu. Dacă poți să-ți exprimi sentimentele înaintea lui Dumnezeu, să te deschizi față de El cu privire la lucrurile pe care le ascunzi de ceilalți, expunându-le clar, fără a ascunde nimic, și exprimându-ți gândurile așa cum sunt ele, fără nicio intenție, atunci aceasta este deschidere. Uneori, a vorbi sincer îi poate răni sau jigni pe alții. În astfel de cazuri, ar putea cineva să spună: „Vorbești cu prea multă sinceritate, este prea dureros și nu pot accepta acest lucru”? Nu, nu ar face-o. Chiar dacă uneori spui ceva care îi rănește pe ceilalți, dacă te deschizi și îți ceri scuze, recunoscând că vorbele tale au fost lipsite de înțelepciune și că nu ai fost înțelegător față de slăbiciunea lor, ei vor recunoaște că nu ai avut nicio intenție rea. Ei vor înțelege că ești o persoană onestă care pur și simplu comunică într-un mod direct și lipsit de tact. Nu se vor certa cu tine și, în inimile lor, te vor plăcea. În acest fel, pot exista bariere între voi? Dacă nu există bariere, conflictele pot fi evitate, iar problemele pot fi rezolvate rapid, permițându-ți să trăiești într-o stare de eliberare și relaxare. Acesta este sensul expresiei „numai oamenii cinstiți pot trăi fericiți”. Cea mai importantă parte în a fi o persoană onestă este să te deschizi mai întâi față de Dumnezeu și apoi să înveți să te deschizi față de ceilalți. Vorbește cu onestitate, sinceritate și din inimă. Străduiește-te să fi o persoană cu demnitate, caracter și integritate, evită să vorbești cu amabilități goale sau într-un mod înșelător și abține-te să vorbești într-un mod amăgitor sau care induce în eroare. Un alt aspect al faptului de a fi o persoană onestă este acela de a-ți îndeplini datoria cu o atitudine onestă și cu o inimă sinceră. Cel puțin, bazează-te pe conștiința ta pentru a-ți ghida acțiunile, străduiește-te să respecți adevărurile-principii și să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu. Nu este suficient să recunoști aceste lucruri doar verbal, iar simpla adoptare a unei anumite atitudini nu înseamnă că practici adevărul. Unde este în asta realitatea de a fi o persoană onestă? Nu este suficient doar să scandezi sloganuri, fără să deții realitatea. Când Dumnezeu scrutează oamenii, El observă atent nu numai inimile lor, ci și acțiunile, comportamentele și practicile lor. Dacă tu pretinzi că dorești să fii o persoană onestă, dar când ți se întâmplă ceva, ești în continuare capabil să minți și să înșeli, este acesta comportamentul unei persoane oneste? Nu, nu este; înseamnă să spui una și să gândești alta. Spui un lucru și faci altul, înșelându-i cu abilitate pe ceilalți și acționând cu ipocrizie. Ești exact ca fariseii care puteau să recite toate scripturile de la cap la coadă în timp ce le explicau oamenilor, dar nu reușeau să practice conform scripturilor atunci când li se întâmpla ceva. Ei erau conduși în mod constant de dorința de a obține beneficiile statutului, nefiind dispuși să renunțe la faima, câștigul și statutul lor. Fariseii erau ipocriți în acest sens. Ei nu mergeau pe calea corectă, calea lor nu era calea cea dreaptă, iar Dumnezeu îi detestă pe cei ca ei. Pot astfel de indivizi să fie de încredere pentru alți oameni? (Nu.) Știți cât de mare este în acest moment nivelul de încredere al lui Dumnezeu în voi? Ați dobândit încrederea lui Dumnezeu? (Nu.) Ați câștigat încrederea altor oameni? (Nu.) Trăiți cu demnitate dacă nu ați câștigat încrederea lui Dumnezeu și a altor oameni? (Nu.) Ce mod jalnic de a trăi! Cea mai adâncă suferință a unei ființe umane este să trăiască fără demnitate și să nu poată câștiga încrederea celorlalți și a lui Dumnezeu. Dacă cineva te-ar întreba: „Ce cred ceilalți despre tine? Pot avea încredere în tine? Dacă îți încredințează o sarcină, cred ei că o vei îndeplini bine?” S-ar putea să ai impresia că nimeni nu îți acordă acest nivel de încredere. Dacă tu crezi că ai o inimă sinceră, dar oamenii tot nu au încredere în tine, aceasta indică faptul că sinceritatea ta este încă deficitară și impură. Poate fi construită încrederea dacă alții nu pot vedea sinceritatea ta? Nu este suficient doar să crezi în sinceritatea ta; trebuie să practici și să îți demonstrezi sinceritatea pentru ca alții să o vadă. Dacă nimeni nu are încredere în tine, atunci cu siguranță nu ești o persoană sinceră. Având în vedere că alții pot vedea dincolo de lipsa ta de sinceritate și că Dumnezeu analizează atent adâncurile inimilor oamenilor cu o claritate de o sută sau de o mie de ori mai mare decât orice ființă umană – chiar crezi că Dumnezeu va avea încredere în tine? Dacă te simți nedreptățit de Dumnezeu din cauza lipsei Sale de încredere în tine, ar trebui să reflectezi asupra ta și să evaluezi gradul și profunzimea sincerității tale. Meditează la acest lucru: „Dumnezeu analizează atent adâncurile inimilor oamenilor și ar trebui să știe ce gândesc eu. Dacă ar fi să mă evaluez pe baza comportamentelor mele, nu mi-aș acorda o notă mare. Este normal ca Dumnezeu să nu aibă încredere în mine.” Dacă nu ai câștigat încrederea lui Dumnezeu sau a celorlalți, care ar trebui să fie calea ta de acțiune? Trebuie să intri în adevărul de a fi o persoană onestă, indiferent de provocările pe care le poate prezenta. Dacă nu vei fi în stare să faci acest lucru, nu vei putea să obții mântuirea.

Cerința lui Dumnezeu ca tu să fii onest este extrem de importantă. Ce ar trebui să faci dacă experimentezi multe eșecuri pe parcursul practicării onestității și ți se pare extrem de dificil s-o faci? Oare ar trebui să devii negativ și să dai înapoi și să abandonezi practicarea adevărului? Acesta este cel mai clar semn după care se poate vedea dacă o persoană iubește sau nu adevărul. După ce practică onestitatea o anumită perioadă, unii oameni se gândesc: „Să fiu onest este prea dificil – nu pot suporta daunele pe care le aduce vanității, mândriei și reputației mele!” Drept urmare, nu mai vor să fie onești. De fapt, în asta constă provocarea de a fi o persoană onestă, iar majoritatea indivizilor se împotmolesc în acest punct și sunt incapabili s-o experimenteze. Așadar, de ce este nevoie pentru a practica onestitatea? Ce fel de persoană este capabilă să practice adevărul? În primul rând, trebuie să iubească adevărul. Trebuie să fie o persoană care iubește adevărul – asta este sigur. Unii oameni obțin cu adevărat rezultate după mai mulți ani de experimentare a practicării onestității. Treptat, mint și înșală mai puțin și devin, într-adevăr și în mod fundamental, oameni onești. Oare este posibil ca, în timpul practicării onestității, să nu fi înfruntat dificultăți sau să nu fi suferit pe parcurs? Cu siguranță au îndurat multă suferință. Pentru că iubeau adevărul, au fost capabili să sufere pentru a-l practica, să persiste în a vorbi sincer și a face lucruri practice, să fie oameni onești și să câștige, în cele din urmă, binecuvântarea lui Dumnezeu. Ca să fii o persoană onestă, trebuie să iubești adevărul și să ai o inimă supusă lui Dumnezeu. Acești doi factori sunt cei mai importanți. Toți cei care iubesc adevărul au inimi iubitoare de Dumnezeu, iar celor care Îl iubesc pe Dumnezeu le este deosebit de ușor să practice adevărul și pot îndura orice formă de suferință pentru a-L mulțumi. Dacă cineva are o inimă iubitoare de Dumnezeu, când practicarea adevărului se confruntă cu umilința sau cu piedici și eșecuri, va fi capabil să îndure umilința și suferința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atât timp cât El este încântat. Prin urmare, este capabil să pună în practică adevărul. Desigur, practicarea oricărui aspect al adevărului vine cu un anumit grad de dificultate, iar a fi o persoană onestă este și mai dificil. Cea mai mare dificultate este obstacolul firii corupte a omului. Toți oamenii au firi corupte și trăiesc după filosofii satanice. De exemplu, zicalele „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” sau „Nicio mare realizare nu se face fără a spune minciuni”. Acestea sunt exemple de filosofii satanice și firi corupte. Oamenii recurg la minciuni ca să rezolve lucruri, să câștige avantaje personale și să-și atingă scopurile. Nu este ușor să fii o persoană onestă când ai acest fel de fire coruptă. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El și trebuie să reflectezi adesea asupra ta și să ajungi să te cunoști, ca să te răzvrătești treptat împotriva trupului, să renunți la interesele personale și la vanitate și mândrie. În plus, trebuie să înduri diverse feluri de calomnii și judecăți înainte să fii capabil să devii o persoană onestă, care poate spune adevărul și se poate abține să zică minciuni. În această perioadă în care practici onestitatea, inevitabil întâlnești multe eșecuri și momente în care corupția ta este dezvăluită. S-ar putea să existe momente când cuvintele și gândurile tale nu se aliniază sau momente de prefăcătorie și înșelăciune. Cu toate acestea, indiferent ce se abate asupra ta, dacă vrei să spui adevărul și să fii o persoană onestă, trebuie să fii capabil să renunți la mândria și la vanitatea ta. Când nu înțelegi ceva, spune că nu înțelegi; când ceva îți este neclar, spune că îți e neclar. Nu-ți fie teamă că alții te vor privi de sus sau vor avea o părere proastă despre tine. Dacă vorbești din inimă și spui adevărul consecvent, în felul acesta, vei găsi bucuria, pacea și un simț al degajării și al libertății în inima ta, iar vanitatea și mândria nu te vor mai constrânge. Indiferent cu cine interacționezi, dacă poți exprima ce gândești cu adevărat, dacă îți poți deschide inima față de ceilalți și nu te prefaci că știi lucruri pe care nu le știi, atunci aceasta este o atitudine onestă. Uneori, oamenii s-ar putea să te privească de sus și să te facă nesăbuit pentru că spui întotdeauna adevărul. Ce ar trebui să faci într-o astfel de situație? Ar trebui să spui: „Chiar dacă toți mă fac nesăbuit, sunt hotărât să fiu o persoană onestă și nu una înșelătoare. Voi vorbi sincer și conform faptelor. Deși sunt murdar, corupt și netrebnic înaintea lui Dumnezeu, tot voi spune adevărul, fără prefăcătorie și deghizări.” Dacă vorbești în felul acesta, inima ta va fi fermă și împăcată. Ca să fii o persoană onestă, trebuie să renunți la vanitatea și la mândria ta și, pentru a spune adevărul și a-ți exprima adevăratele sentimente, nu ar trebui să te temi de batjocura și disprețul celorlalți. Chiar dacă alții te tratează ca pe un nesăbuit, nu ar trebui să te cerți sau să te aperi. Dacă poți să practici adevărul în felul acesta, poți deveni o persoană onestă. Dacă nu poți renunța la preferințele trupești și la vanitate și mândrie, dacă mereu cauți aprobarea celorlalți, prefăcându-te că știi ceea ce nu știi și trăind de dragul vanității și al mândriei, atunci nu poți deveni o persoană onestă – aceasta este o dificultate practică. Dacă inima ta este mereu constrânsă de vanitate și de mândrie, vei fi predispus să minți și să te prefaci. În plus, când ceilalți te denigrează sau te expun așa cum ești cu adevărat, vei avea dificultăți în a accepta acest lucru și vei simți că ai suferit o mare rușine – fața ți se va înroși, inima îți va bate repede și te vei simți agitat și neliniștit. Pentru a rezolva această problemă, va fi necesar să înduri puțin mai multă suferință și să mai treci prin câteva rafinări. Va fi nevoie să înțelegi care este sursa problemei și, odată ce înțelegi aceste chestiuni, vei fi capabil să-ți alini o parte din durere. Când vei înțelege bine aceste firi corupte și vei fi capabil să renunți la vanitatea și la mândria ta, îți va fi mai ușor să devii o persoană onestă. Nu te vei supăra dacă alți oameni te iau în râs când spui adevărul și ceea ce gândești și, indiferent cum te judecă sau te tratează ceilalți, vei fi capabil să suporți și să reacționezi corect. Apoi vei scăpa de suferință, inima ta va fi mereu împăcată și veselă, iar tu vei obține libertatea și detașarea. În felul acesta, te vei elibera de corupție și vei trăi o asemănare umană.

În viețile lor de zi cu zi, oamenii spun adesea prostii, minciuni și lucruri care sunt ignorante, nesăbuite și defensive. Cele mai multe dintre aceste lucruri sunt spuse de dragul vanității și al mândriei, pentru a le satisface orgoliul. Astfel de minciuni le dezvăluie firile corupte. Dacă ai îndepărta aceste elemente corupte, inima ta ar fi purificată, iar tu ai deveni treptat mai pur și mai onest. De fapt, toți oamenii știu de ce mint. De dragul câștigului personal și al mândriei, sau pentru vanitate și statut, ei încearcă să concureze cu alții și să se dea drept ceea ce nu sunt. Totuși, minciunile lor sunt, în cele din urmă, dezvăluite și expuse de alții, iar ei ajung să fie umiliți și să-și piardă demnitatea și caracterul. Toate acestea sunt provocate de un număr excesiv de minciuni. Minciunile tale au devenit prea numeroase. Fiecare cuvânt pe care îl spui este întinat și nesincer și niciunul nu poate fi considerat adevărat sau onest. Chiar dacă nu simți că ești mai puțin respectat când minți, în adâncul sufletului, te simți rușinat. Conștiința te învinovățește și ai o părere proastă despre tine însuți, gândindu-te: „De ce duc o viață atât de jalnică? Oare este atât de dificil să spun adevărul? Oare trebuie să recurg la minciuni de dragul mândriei mele? De ce este viața mea atât de epuizantă?” Nu trebuie să duci o viață epuizantă. Dacă poți practica onestitatea, vei fi capabil să duci o viață relaxată, liberă și degajată. Totuși, ai ales să-ți susții mândria și vanitatea spunând minciuni. Prin urmare, ai o existență obositoare și nefericită, pe care ți-ai provocat-o singur. S-ar putea să obții un sentiment de mândrie dacă spui minciuni, dar care este sensul mândriei? Este doar un lucru lipsit de conținut și complet inutil. Să spui minciuni înseamnă să-ți vinzi caracterul și demnitatea. Asta te lasă fără demnitate și caracter; Îl nemulțumește pe Dumnezeu, iar el detestă acest lucru. Merită? Nu. Este aceasta calea corectă? Nu, nu este. Oamenii care mint frecvent trăiesc conform firilor lor satanice; trăiesc sub puterea Satanei. Ei nu trăiesc în lumină și nici în prezența lui Dumnezeu. Te gândești tot timpul cum să minți și, după ce o faci, trebuie să te gândești cum să acoperi acea minciună. Când însă nu acoperi destul de bine minciuna și este expusă, trebuie să-ți frămânți creierul ca să încerci să rezolvi contradicțiile și să o faci plauzibilă. Nu este obositor să trăiești în felul acesta? Este epuizant. Merită? Nu, nu merită. Ce sens are să îți frămânți creierul ca să spui minciuni și apoi să le acoperi, totul de dragul mândriei, al vanității și al statutului? În final, reflectezi și îți spui: „Care este scopul? E prea epuizant să spun minciuni și să trebuiască să le acopăr. Nu va merge să mă comport în felul acesta; ar fi mai ușor să devin pur și simplu o persoană onestă.” Îți dorești să devii o persoană onestă, dar nu poți renunța la mândria, vanitatea și interesele tale personale. Prin urmare, nu poți decât să recurgi la minciuni pentru a susține aceste lucruri. Dacă ești un om care iubește adevărul, vei îndura diverse greutăți pentru a practica adevărul. Chiar dacă asta înseamnă să-ți sacrifici reputația, statutul și să înduri batjocura și umilirea din partea celorlalți, nu te va deranja – atât timp cât ești capabil să practici adevărul și să-L mulțumești pe Dumnezeu, este suficient. Cei care iubesc adevărul aleg să-l practice și să fie onești. Aceasta este calea corectă și este binecuvântată de Dumnezeu. Dacă un om nu iubește adevărul, ce alege? Alege să folosească minciuni ca să-și susțină reputația, statutul, demnitatea și caracterul. Preferă să fie înșelător și să fie detestat și respins de Dumnezeu. Astfel de oameni resping adevărul și pe Dumnezeu. Aleg propria reputație și statutul; vor să fie înșelători. Nu le pasă dacă Dumnezeu este mulțumit sau dacă îi va mântui. Mai pot fi mântuiți de Dumnezeu astfel de oameni? Sigur că nu, pentru că au ales calea greșită. Pot trăi numai mințind și înșelând; pot duce doar vieți dureroase în care spun minciuni și le acoperă și își frământă creierii ca să se apere în fiecare zi. Dacă tu crezi că minciunile pot susține reputația, statutul, vanitatea și mândria pe care le dorești, te înșeli amarnic. De fapt, spunând minciuni, nu numai că nu reușești să-ți menții vanitatea și mândria, demnitatea și caracterul, dar, mai grav, pierzi ocazia de a practica adevărul și de a fi o persoană onestă. Chiar dacă reușești să-ți protejezi reputația, statutul, vanitatea și mândria în acel moment, ai sacrificat adevărul și L-ai trădat pe Dumnezeu. Asta înseamnă că ai pierdut definitiv șansa ca El să te mântuiască și să te desăvârșească, lucru care reprezintă cea mai mare pierdere și un regret pe viață. Cei care sunt înșelători nu vor înțelege niciodată acest lucru.

În momentul acesta, aveți o cale de a fi onești? Trebuie să vă examinați fiecare cuvântare și acțiune din viață, pentru a putea detecta mai multe minciuni și înșelătorie și să vă recunoașteți firea înșelătoare. Apoi, trebuie să vă uitați la felul în care oamenii onești practică și experimentează și să trageți unele învățăminte. De asemenea, trebuie să practicați acceptarea scrutării din partea lui Dumnezeu în toate lucrurile și să veniți adesea înaintea Lui, ca să vă rugați și să aveți părtășie cu El. Să presupunem că tocmai ai spus o minciună. Îți dai seama imediat că: „Câteva dintre lucrurile pe care tocmai le-am spus nu au fost exacte – trebuie să recunosc repede acest lucru și să-l îndrept, anunțând pe toată lumea că tocmai am spus o minciună.” Te corectezi pe loc. Dacă te corectezi mereu în felul acesta și dacă practicarea în felul acesta devine un obicei, atunci, când mai spui o minciună și nu o corectezi, nu te vei simți în largul tău, iar Dumnezeu te va ajuta, veghindu-te. Practicând și experimentând astfel pentru o vreme, vei începe să minți mai puțin, vor exista tot mai puține impurități în cuvintele tale, iar acțiunile tale vor deveni din ce în ce mai puțin întinate și tot mai pure – și, prin asta, vei fi fost curățit. Aceasta este calea spre a fi onest. Trebuie să te schimbi treptat, puțin câte puțin. Cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai bun vei deveni; cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai oneste vor deveni cuvintele tale, iar tu vei înceta să minți – aceasta este starea corectă. Toți oamenii corupți au aceeași problemă: toți se nasc capabili să mintă și li se pare extrem de dificil să-și împărtășească gândurile cele mai intime sau să vorbească sincer. Chiar dacă vor să spună adevărul, pur și simplu nu se pot hotărî s-o facă. Toți oamenii cred că a fi onest este o prostie și o nesăbuință – cred că numai idioții vorbesc sincer și că este foarte probabil ca o persoană să sufere pierderi, dacă este complet transparentă cu alți oameni și spune mereu ce gândește și că alții nu vor vrea să interacționeze cu ea, ci o vor disprețui. Ați disprețui o astfel de persoană? Aveți această părere? (Înainte să cred în Dumnezeu, aș fi disprețuit-o, dar acum admir astfel de oameni și cred că este mai bine să trăim o viață simplă și onestă. Dacă trăiește în felul acesta, omul își împovărează mai puțin inima. Altfel, dacă mint pe cineva, trebuie să acopăr acest lucru și ajung să-mi sap o groapă tot mai mare și, în cele din urmă, minciuna va fi expusă.) Să minți și să înșeli sunt comportamente nesăbuite și este mult mai înțelept să spui pur și simplu adevărul și să vorbești din inimă. Toți oamenii înțeleg această chestiune acum – dacă cineva mai crede că a minți și a înșela sunt semnele unui calibru bun și ale istețimii, atunci este incredibil de nesăbuit, încăpățânat în aroganța lui și îi lipsește chiar și cea mai mică fărâmă de adevăr. Orice persoană care deja înaintează în vârstă și crede în continuare că oamenii înșelători sunt cei mai deștepți și că oamenii onești sunt toți nesăbuiți este un tip de persoană absurdă, fără pic de discernământ. Fiecare își trăiește propria viață – unii oameni care practică onestitatea în fiecare zi sunt fericiți și relaxați și se simt liberi și descătușați în inimile lor. Nu le lipsește nimic și trăiesc vieți mai confortabile. Tuturor le place să interacționeze cu astfel de oameni și chiar ar trebui să fie ținta invidiei tuturor – astfel de oameni au ajuns să înțeleagă sensul vieții. Există unii oameni nesăbuiți care se gândesc: „Acea persoană spune mereu adevărul și a fost emondată, nu-i așa? Ei bine, așa i-a trebuit! Uită-te la mine – îmi țin intențiile ascunse și nu vorbesc despre ele și nu le dezvălui, așa că nu am fost emondat, nu am suferit pierderi și nu m-am făcut de râs în fața tuturor. E minunat! Oamenii care-și maschează intențiile, nu vorbesc onest cu nimeni și îi împiedică pe ceilalți să afle ce gândesc sunt cei superiori și foarte inteligenți.” Totuși, toată lumea poate să vadă că acești oameni sunt cei mai înșelători și vicleni; alți oameni se păzesc mereu de ei și păstrează distanța față de ei. Nimeni nu vrea să fie prieten cu oameni înșelători. Nu așa stau lucrurile? Dacă o persoană este neprihănită și spune adesea adevărul, dacă este capabilă să-și deschidă inima față de ceilalți și nu are intenții dăunătoare față de alți oameni, deși, ocazional, ar putea părea ignorantă și ar putea acționa nesăbuit, va fi percepută, în general, ca o persoană bună și toată lumea va fi destul de dispusă să interacționeze cu ea. Este un fapt general recunoscut că oamenii se bucură de beneficii și de un sentiment de siguranță atunci când interacționează cu oameni onești și buni. Credincioșii în Dumnezeu care sunt onești și urmăresc adevărul nu sunt iubiți numai de ceilalți din biserică, dar și de Însuși Dumnezeu. Imediat ce câștigă adevărul, au mărturie adevărată și sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu – nu-i face acest lucru cei mai binecuvântați dintre toți oamenii? Cei care înțeleg puțin din adevăr vor vedea clar această chestiune. În comportamentul tău, ar trebui să încerci să fii o persoană bună și onestă, care deține adevărul; în felul acesta, nu numai că vei fi iubit de ceilalți, dar vei obține și binecuvântările lui Dumnezeu. Indiferent cât de bun ar putea fi comportamentul unei persoane care urmează tendințele lumești, ea tot nu este o persoană bună. Cei care nu înțeleg asta sunt proști care tot nu pricep adevărul. Cei care înțeleg realmente adevărul aleg să meargă pe calea cea dreaptă în viață, să fie oameni onești și să-L urmeze pe Dumnezeu. Omul poate obține mântuirea numai dacă face aceste lucruri. Aceștia sunt cei mai deștepți dintre toți oamenii.