Cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie onești este lucrul cel mai semnificativ. Din păcate, mulți nu înțeleg asta și ignoră această chestiune de a fi oameni onești. Dacă oamenii ar înțelege cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, ar ști că, după ce El Își încheie lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, doar acei oameni onești, care au fost purificați de firile lor corupte și care s-au eliberat de înșelătorie și de minciuni, vor obține mântuirea Lui și vor fi calificați să intre în Împărăția Lui. Dacă, după mulți ani de credință în Dumnezeu, oamenii sunt în continuare plini de minciuni și de înșelătorie, dacă nu pot să se sacrifice sincer pentru Dumnezeu și își îndeplinesc mereu îndatoririle într-un mod superficial, cu siguranță vor fi disprețuiți și respinși de El. Care va fi finalul lor? Cu siguranță, vor fi îndepărtați din biserică și eliminați. Astăzi, văzând că lucrarea lui Dumnezeu a ajuns la această etapă, ne amintim cum El ne-a cerut consecvent să fim onești. Acest lucru are o mare însemnătate. Nu este spus cu lejeritate și cu asta basta – de el depinde, direct, dacă omul poate sau nu să obțină mântuirea și să supraviețuiască și ce final și destinație va avea fiecare. Prin urmare, se poate spune cu certitudine că omul poate trăi o umanitate normală și poate obține mântuirea numai dacă se eliberează de firea sa înșelătoare și devine o persoană onestă. Cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar sunt în continuare înșelători sunt meniți să fie eliminați.

Toți aleșii lui Dumnezeu practică acum îndeplinirea îndatoririlor, iar Dumnezeu Se folosește de faptul că oamenii își îndeplinesc îndatoririle pentru a desăvârși un grup de oameni și a elimina pe altul. Prin urmare, îndeplinirea datoriei este cea care dezvăluie fiecare tip de persoană și fiecare tip de persoană înșelătoare, neîncrezătoare și rea este dezvăluită și eliminată în îndeplinirea datoriei sale. Cei care își îndeplinesc îndatoririle cu loialitate sunt oameni cinstiți; cei care sunt în mod constant superficiali sunt oameni înșelători, ageri și sunt neîncrezători; iar cei care provoacă perturbări și tulburări în îndeplinirea îndatoririlor sunt oameni răi și antihriști. În momentul acesta, există încă o gamă largă de probleme cu mulți dintre cei care îndeplinesc îndatoriri. Unii oameni sunt mereu foarte pasivi în îndatoririle lor, stând, așteptând și bazându-se mereu pe alții. Ce fel de atitudine este aceasta? Este iresponsabilitate. Casa lui Dumnezeu ți-a rânduit să faci o datorie, și totuși, tu chibzuiești la ea zile întregi, fără să finalizezi nicio lucrare concretă. Nu ești văzut nicăieri la locul de muncă și oamenii nu te pot găsi când au probleme care trebuie rezolvate. Nu duci o povară pentru lucrarea aceasta. Dacă un conducător se va interesa de lucrare, ce îi vei spune? În acest moment, nu faci niciun fel de lucrare. Ești perfect conștient că această lucrare este responsabilitatea ta, dar nu o faci. Ce crezi tu, de fapt? Nu faci nicio lucrare pentru că ești incapabil? Sau ești doar lacom de confort? Ce atitudine ai față de datoria ta? Tu vorbești despre cuvinte și doctrine și spui numai lucruri care sună plăcut, dar nu faci nicio lucrare concretă. Dacă nu dorești să-ți îndeplinești datoria, ar trebui să demisionezi. Nu îți păstra poziția fără a face nimic acolo. A face acest lucru nu provoacă rău aleșilor lui Dumnezeu și nu compromite lucrarea bisericii? În felul în care vorbești, se pare că înțelegi tot felul de doctrine, dar când ești rugat să îndeplinești o datorie, ești superficial și deloc conștiincios. Înseamnă acest lucru că te sacrifici sincer pentru Dumnezeu? Nu ești sincer când vine vorba de Dumnezeu, dar simulezi sinceritatea. Ești capabil să-L înșeli? În felul în care vorbești de obicei, pare să existe o credință atât de mare; ai vrea să fii stâlpul bisericii și punctul ei de sprijin. Însă când îndeplinești o datorie, ești și mai puțin util ca un băț de chibrit. Nu înseamnă asta să-L înșeli pe Dumnezeu cu ochii larg deschiși? Știi ce va rezulta din încercarea ta de a-L înșela pe Dumnezeu? Te va disprețui, te va respinge și te va elimina! Toți oamenii sunt dezvăluiți în îndeplinirea îndatoririlor lor – doar numește o persoană responsabilă de o datorie și nu va dura mult până când se va dezvălui dacă este o persoană cinstită sau una înșelătoare și dacă este sau nu iubitoare de adevăr. Cei care iubesc adevărul își pot îndeplini îndatoririle cu sinceritate și susține lucrarea casei lui Dumnezeu; cei care nu iubesc adevărul nu susțin deloc lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt iresponsabili în îndeplinirea îndatoririlor. Acest lucru este imediat limpede pentru cei care văd clar. Nicio persoană care își îndeplinește prost datoria nu este iubitoare de adevăr sau o persoană cinstită; toți oamenii ca aceștia vor fi dezvăluiți și eliminați. Pentru a-și îndeplini bine îndatoririle, oamenii trebuie să aibă simțul răspunderii și simțul poverii. În felul acesta, lucrarea sigur va fi făcută cum se cuvine. Este îngrijorător doar când cineva nu are simțul poverii sau al răspunderii, când trebuie să fie îndemnat să facă orice, când este mereu superficial și încearcă să dea vina pe altcineva când apar probleme, lucru care duce la întârzieri în rezolvarea acestora. Atunci mai poate fi făcută bine lucrarea? Îndeplinirea datoriei lui poate da rezultate? El nu-și dorește să facă niciuna dintre aceste sarcini care sunt rânduite pentru el și, când îi vede pe alții că au nevoie de ajutor cu lucrarea lor, îi ignoră. Face o mică parte din lucrare numai atunci când i se ordonă, numai când îi ajunge cuțitul la os și nu are de ales. Asta nu înseamnă că îndeplinește o datorie – asta e muncă plătită! Un muncitor plătit lucrează pentru un angajator, lucrând o zi pentru a fi plătit o zi, muncind o oră pentru o oră de plată; așteaptă să fie plătit. Unor astfel de oameni le este frică să facă orice lucrare pe care șeful lor nu o vede, le este frică să nu rămână fără răsplată pentru orice fac, lucrează întotdeauna doar de dragul aparențelor – ceea ce înseamnă că sunt lipsiți de loialitate. De cele mai multe ori, nu sunteți capabili să răspundeți când sunteți întrebați despre problemele lucrării. Unii dintre voi v-ați implicat în lucrare, dar nu ați întrebat niciodată dacă lucrarea merge sau nu și nu v-ați gândit cu atenție la asta. Având în vedere calibrul și cunoașterea voastră, se cuvine să știți măcar ceva, fiindcă toți ați luat parte la această lucrare. Deci de ce majoritatea oamenilor nu spun nimic? Poate chiar nu știți ce să spuneți – nu știți dacă lucrurile merg bine sau nu. Există două motive pentru asta: unul este că sunteți complet indiferenți, nu v-a păsat niciodată de lucrurile acestea și le-ați tratat mereu doar ca pe o sarcină care trebuie îndeplinită. Celălalt este că sunteți iresponsabili și refractari să vă pese de aceste lucruri. Dacă ți-ar păsa cu adevărat și ai fi într-adevăr implicat, ai avea o viziune și o perspectivă asupra tuturor lucrurilor. Să nu ai nicio perspectivă sau viziune vine adesea din a fi indiferent și apatic și din a nu-ți asuma nicio responsabilitate. Nu ești sârguincios față de datoria pe care o îndeplinești, nu-ți asumi nicio responsabilitate, nu ești dispus să plătești un preț sau să te implici. Nu îți faci griji și nici nu vrei să consumi mai multă energie; vrei doar să fii un subaltern, ceea ce nu se deosebește de modul în care un non-credincios lucrează pentru șeful său. O astfel de îndeplinire a datoriei nu este pe placul lui Dumnezeu și nu Îl mulțumește. Nu poate primi aprobarea Lui.

Odată, Domnul Isus a spus: „Căci celui ce are i se va da și va avea din abundență, dar de la cel ce nu are se va lua chiar și ce are” (Matei 13:12). Care este însemnătatea acestor cuvinte? Ele înseamnă că dacă nici măcar nu-ți îndeplinești datoria sau sarcina sau nu te dedici acesteia, Dumnezeu îți va lua ce ți-a aparținut cândva. Ce înseamnă „îți va lua”? Cum îi face asta pe oameni să se simtă? E posibil să eșuezi să realizezi ceea ce calibrul și darurile tale ți-ar fi putut permite, să nu simți nimic și să fii exact ca un non-credincios. Asta înseamnă să îți fie luat totul de către Dumnezeu. Dacă, în datoria ta, ești neglijent, nu plătești un preț și nu ești sincer, Dumnezeu îți va lua ceea ce a fost cândva al tău, îți va lua dreptul de a-ți îndeplini datoria, nu-ți va da acest drept. Fiindcă Dumnezeu ți-a oferit talente și calibru, dar tu nu ți-ai făcut datoria cum se cuvine, nu te-ai sacrificat pentru Dumnezeu, nu ai plătit un preț și nu ai pus suflet în asta, nu numai că Dumnezeu nu te binecuvântează, dar îți va și lua ce ai avut cândva. Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu talente, le dă abilități speciale, precum și inteligență și înțelepciune. Cum ar trebui oamenii să folosească aceste lucruri? Trebuie ca abilitățile tale speciale, harurile, inteligența și înțelepciunea ta să le dedici datoriei tale. Trebuie să îți folosești inima și să pui în aplicare tot ce știi, tot ceea ce înțelegi și tot ceea ce poți dobândi pentru datoria ta. Făcând astfel, vei fi binecuvântat. Ce înseamnă să fii binecuvântat de Dumnezeu? Cum îi face asta pe oameni să se simtă? Că au fost luminați și îndrumați de Dumnezeu și că au o cale când își îndeplinesc datoria. Altor oameni s-ar putea să li se pară că lucrurile pe care le-ai învățat și calibrul tău nu ți-ar putea permite să duci lucrurile până la capăt, dar dacă Dumnezeu lucrează și te luminează, nu doar că vei fi capabil să înțelegi și să faci acele lucruri, ci și să le faci bine. În final, chiar te vei întreba în sinea ta: „Înainte, nu eram atât de priceput, dar acum sunt atât de multe lucruri înlăuntrul meu, toate pozitive. Nu am studiat niciodată acele lucruri, dar acum, deodată, le înțeleg pe toate. Cum de am devenit deodată atât de deștept? Cum de sunt acum atât de multe lucruri pe care pot să le fac?” Nu vei putea explica acest lucru. Aceasta este luminarea și binecuvântarea lui Dumnezeu; acesta este felul în care Dumnezeu binecuvântează oamenii. Dacă nu simți asta când îți faci datoria sau slujba, atunci nu ai fost binecuvântat de Dumnezeu. Dacă a-ți face datoria ți se pare mereu lipsit de sens, dacă simți că nu este nimic de făcut și nu te poți hotărî să contribui, dacă nu primești niciodată luminarea și simți că nu ai niciun strop de istețime sau înțelepciune pe care să-l folosești, asta înseamnă că ai probleme. Arată că nu ai motivul potrivit sau calea potrivită pentru a-ți îndeplini datoria, iar Dumnezeu nu aprobă acest lucru, iar starea ta este anormală. Trebuie să te examinezi: „De ce îmi lipsește calea de a-mi îndeplini datoria? Am studiat acest domeniu și se încadrează în sfera specializării mele – ba chiar mă pricep la asta. De ce atunci când încerc să-mi aplic cunoștințele, nu pot s-o fac? De ce nu pot să le folosesc? Oare e un accident?” Este aceasta o întâmplare? Există o problemă aici. Când Dumnezeu binecuvântează pe cineva, acea persoană devine inteligentă și înțeleaptă, limpede în toate chestiunile, precum și pasionată, vigilentă și deosebit de pricepută; va avea talent și va fi inspirată în tot ceea ce face și va crede că tot ceea ce face este atât de ușor și că nicio dificultate nu-i poate sta în cale – este binecuvântată de Dumnezeu. Dacă cineva consideră că totul e foarte greu și, orice ar face, este neîndemânatic, predispus la denaturări și dezorientat, dacă nu înțelege nimic din ce i se spune, atunci ce înseamnă asta? Înseamnă că nu are îndrumare din partea lui Dumnezeu și nu are binecuvântarea lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „M-am străduit, deci de ce nu văd binecuvântările lui Dumnezeu?” Dacă doar te străduiești și faci eforturi, dar nu cauți să acționezi conform adevărurilor-principii, atunci faci lucrurile de mântuială în datoria ta. Cum ai putea să vezi binecuvântările lui Dumnezeu? Dacă ești mereu neglijent în îndeplinirea datoriei tale și niciodată conștiincios, nu vei fi luminat sau iluminat de Duhul Sfânt și nu vei avea îndrumarea lui Dumnezeu sau lucrarea Sa, iar acțiunile tale nu vor da roade. Este foarte greu să îndeplinești bine o datorie sau să gestionezi bine o problemă bazându-te pe puterea și învățarea umană. Toți cred că știu un lucru sau două, că au o anumită pricepere, dar îndeplinesc fără succes lucrurile, iar acestea merg mereu prost, stârnind comentarii și râsete. Acest lucru reprezintă o problemă. În mod clar, cineva poate să nu fie bun de nimic, dar să creadă că are pricepere și să nu cedeze în fața nimănui. Acest lucru are de-a face cu o problemă din natura omului. Cei care nu se cunosc pe ei înșiși sunt cu toții așa. Pot astfel de oameni să-și îndeplinească bine îndatoririle? Nu numai că nu sunt capabili să-și îndeplinească bine îndatoririle, dar sunt predispuși să eșueze lamentabil. Unii oameni nu pot face bine nicio datorie, totuși continuă să încerce să-și asume roluri superioare și să dea ordine altora. Astfel de oameni nu realizează nimic – nu sunt capabili nici să răspândească Evanghelia sau să le mărturisească celorlalți și nu au nicio vorbă de împărtășit despre adevăr. Astfel de oameni sunt goi pușcă, sărăciți și jalnici! Toți cei care nu urmăresc adevărul își îndeplinesc îndatoririle cu o mentalitate lipsită de responsabilitate. „Dacă o persoană conduce, eu o urmez; indiferent încotro conduce, eu merg. Voi face orice mă va pune să fac. Cât despre a-mi asuma responsabilitatea și grija sau a prelua mai multe probleme pentru a face ceva, a face un lucru din toată inima și cu toată puterea mea – pentru acest lucru, nu sunt pregătit pentru asta.” Acești oameni nu sunt dispuși să plătească prețul. Sunt dispuși doar să se străduiască, nu să-și asume responsabilitatea. Nu aceasta este atitudinea cu care cineva îndeplinește cu adevărat o datorie. O persoană trebuie să învețe să-și pună inima în îndeplinirea datoriei sale, iar o persoană care are conștiință poate să realizeze acest lucru. Dacă cineva nu își pune niciodată inima în îndeplinirea datoriei personale, înseamnă că nu are conștiință, iar cei lipsiți de conștiință nu pot să dobândească adevărul. De ce spun Eu că nu pot să dobândească adevărul? Ei nu știu să se roage lui Dumnezeu și să caute luminarea Duhului Sfânt, nici cum să țină seama de intențiile lui Dumnezeu, nici să-și pună inima în a medita la cuvintele lui Dumnezeu, nici nu știu să caute adevărul, cum să caute pentru a înțelege cerințele lui Dumnezeu și dorințele Lui. Asta înseamnă să nu fii capabil să cauți adevărul. Experimentați stări în care, indiferent ce s-ar întâmpla sau ce datorie ați îndeplini, puteți frecvent să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu și să vă puneți inima în a medita la cuvintele Lui și în a căuta adevărul și în a vă gândi la modul în care trebuie să îndepliniți acea datorie pentru a fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu și ce adevăruri ar trebui să dețineți pentru a îndeplini această datorie în mod mulțumitor? Sunt multe momente în care căutați adevărul în acest fel? (Nu.) A-ți pune inima în datoria ta și a-ți putea asuma responsabilitatea îți solicită să suferi și să plătești un preț – nu e suficient doar să vorbești despre aceste lucruri. Dacă nu-ți pui inima în datoria ta, dorindu-ți în schimb să trudești mereu, atunci cu siguranță datoria ta nu va fi bine făcută. Vei face pur și simplu lucrurile de complezență și nimic mai mult, și nu vei ști dacă ți-ai făcut datoria bine sau nu. Dacă îți pui inima în ea, vei ajunge treptat să înțelegi adevărul; dacă nu faci asta, atunci nu-l vei înțelege. Când îți pui inima în îndeplinirea datoriei și în urmărirea adevărului, vei ajunge treptat să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, să-ți descoperi propriile corupții și neajunsuri și să-ți stăpânești toate diferitele stări. Atunci când te concentrezi doar pe a depune efort și nu îți pui inima în a reflecta asupra ta, nu vei fi capabil să descoperi adevăratele stări din inima ta și nenumăratele reacții și manifestări ale corupției pe care le ai în diferite împrejurări. Dacă nu știi care vor fi consecințele atunci când problemele rămân nerezolvate, atunci ești în mare necaz. Acesta este motivul pentru care nu este bine să crezi în Dumnezeu într-o manieră confuză. Trebuie să trăiești înaintea lui Dumnezeu tot timpul, în toate locurile; orice ți s-ar întâmpla, trebuie să cauți întotdeauna adevărul și, în timp ce faci acest lucru, trebuie să și reflectezi asupra ta și să știi ce probleme există în starea ta, căutând imediat adevărul pentru a le rezolva. Numai în acest fel poți să-ți îndeplinești bine datoria și să eviți să întârzii lucrarea. Nu doar că vei putea să-ți îndeplinești bine datoria, dar, cel mai important este că vei avea și intrare în viață și vei fi capabil să-ți înlături firile corupte. Numai așa poți pătrunde în adevărul-realitate. Dacă ceea ce gândești adesea în inima ta nu reprezintă chestiuni legate de datoria ta sau chestiuni care au de-a face cu adevărul și, în schimb, ești prins în lucruri exterioare, cu gândul la treburile trupești, vei fi capabil să înțelegi adevărul? Vei fi capabil să-ți îndeplinești bine datoria și să trăiești înaintea lui Dumnezeu? Cu siguranță, nu. O astfel de persoană nu poate fi mântuită.

A crede în Dumnezeu înseamnă a merge pe calea cea dreaptă în viață și a urmări adevărul. Aceasta este o chestiune de suflet și de viață și este un lucru diferit de căutarea bogăției și gloriei de către non-credincioși, de a deveni celebri. Acestea sunt căi separate. La slujbele lor, non-credincioșii se gândesc la cum pot să lucreze mai puțin și să câștige mai mulți bani, la trucurile dubioase pe care le-ar putea face pentru a câștiga mai mult. Se gândesc toată ziua la cum să se îmbogățească și să sporească averea familiei și chiar inventează mijloace fără scrupule pentru a-și atinge scopurile. Aceasta este calea răului, calea Satanei și este calea pe care merg non-credincioșii. Calea parcursă de credincioșii în Dumnezeu este cea a urmăririi adevărului și a dobândirii vieții; este calea urmăririi lui Dumnezeu și a dobândirii adevărului. Cum ar trebui să practici pentru a dobândi adevărul? Trebuie să citești, să practici și să experimentezi cu sârguință cuvintele lui Dumnezeu – numai după ce vei face asta, vei înțelege adevărul. Iar când înțelegi adevărul, trebuie să te gândești cum să-ți îndeplinești bine datoria, astfel încât să poți face lucrurile conform principiilor, și cum să ajungi să te supui lui Dumnezeu. Asta necesită practicarea adevărului. Practicarea adevărului nu este o chestiune ușoară: nu numai că trebuie să cauți adevărul, trebuie și să reflectezi și să recunoști dacă ai idei și noțiuni eronate și, dacă există probleme, trebuie să ai părtășie despre adevăr ca să le rezolvi. Când înțelegi principiile practicării adevărului, atunci poți să-l practici și numai dacă practici adevărul poți să pătrunzi în adevărul-realitate și să devii un om care se supune lui Dumnezeu. Practicând și experimentând în felul acesta, îți vei schimba firile și vei obține adevărul, fără ca măcar să-ți dai seama. Non-credincioșii se luptă mereu pentru faimă, câștig și statut. Drept urmare, merg pe calea răului, devenind tot mai depravați și tot mai vicleni și înșelători și tot mai calculați și conspirativi; inimile lor devin tot mai rele și ei devin tot mai de neînțeles și mai enigmatici – aceasta este calea non-credincioșilor. Calea celor care cred în Dumnezeu este exact opusul acesteia. Credincioșii în Dumnezeu vor să se separe de această lume rea și de omenirea rea; vor să urmărească adevărul și să-și purifice corupția. Inimile lor sunt statornice și împăcate doar când trăiesc asemănare umană; vor să-L cunoască pe Dumnezeu, să se teamă de El, să se ferească de rău și să câștige aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Asta caută cei care cred în El. Dacă tu crezi în Dumnezeu de mulți ani, înțelegi realmente adevărul și te-ai schimbat, cu cât ceilalți interacționează mai mult cu tine, cu atât vor simți că ești onest – onest în discursul tău și onest în îndeplinirea datoriei tale – un om care este complet deschis, cu nimic de ascuns și care vorbește și acționează într-un mod transparent. Prin lucrurile pe care le spui, părerile pe care le exprimi, lucrurile pe care le faci, datoria pe care o îndeplinești și prin atitudinea onestă pe care o ai în conversațiile cu ceilalți, oamenii pot să-ți vadă inima și să vadă cum te porți, care sunt preferințele tale și ce scopuri urmărești. Pot vedea clar că ești o persoană bună și onestă și că mergi pe calea cea dreaptă. Asta arată că te-ai schimbat. Dacă tu crezi în Dumnezeu și îndeplinești o datorie de mult timp, dar oamenii cu care interacționezi consideră mereu că nu ești transparent în ceea ce spui, că părerile tale sunt neclare și nu-ți pot vedea limpede inima în acțiunile tale, dacă ei consideră constant că ai lucruri ascunse în adâncul inimii, asta arată că ești o persoană secretoasă, care știe cum să se mascheze, cum să se deghizeze și să se ascundă. Dacă, până și după mai mulți ani de interacțiune cu tine, ceilalți sunt incapabili să-ți înțeleagă pe deplin inima și tot ce văd sunt temperamentul și caracterul tău în loc să-ți vadă firea sau esența, asta demonstrează că tu trăiești în continuare conform firii tale satanice. Cu cât ești mai viclean, cu atât mai mult demonstrează asta că nu ești o persoană bună, că îți lipsește umanitatea și că aparții diavolilor și Satanei. Dacă nu câștigi niciun adevăr, iar firile tale corupte nu sunt purificate indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, va fi foarte dificil ca o persoană ca tine să obțină mântuirea și dacă, în ciuda capacității tale de a fi echivoc, a calităților tale oratorice, a inteligenței tale, a reacțiilor rapide și a priceperii tale de a gestiona lucrurile, cei care interacționează cu tine nu se simt niciodată în largul lor și simt că nu se pot baza pe tine, nu ești de încredere și ești de neînțeles, atunci ai necazuri. Asta indică faptul că nu te-ai schimbat deloc în timp ce ai crezut în Dumnezeu și că nu crezi cu adevărat în El. Ai experimentat până acum vreo schimbare reală în credința ta în Dumnezeu? Interacționezi cu alții cu o atitudine de onestitate? Simt alții că ești sincer? (Când vine vorba de lucruri care-mi sunt de folos imediat, pot minți și înșela, dar când nu-mi sunt de folos imediat, pot spune adevărul și-mi pot deschide puțin inima.) (Sunt selectiv în lucrurile pe care le spun – pe unele le spun deschis, dar lucrurile ascunse în adâncul inimii mele rămân mascate. Când interacționez cu alții, tind în continuare să mă ascund și să mă deghizez.) Asta înseamnă că trăiți în firea voastră coruptă. Dacă nu urmăriți adevărul și nu vă înlăturați firile corupte, cum vă puteți schimba? Sunteți cu toții oameni care îndeplinesc îndatoriri. Cel puțin trebuie să ai o inimă onestă și să-I permiți lui Dumnezeu să vadă că ești sincer – numai atunci poți obține luminarea, iluminarea și îndrumarea. Esențial este să accepți scrutarea din partea lui Dumnezeu. Indiferent ce bariere există între tine și alți oameni, cât de mult îți prețuiești vanitatea și reputația și ce intenții ai despre care nu poți vorbi deschis și simplu sunt, toate, lucruri care trebuie să se schimbe treptat. Pas cu pas, fiecare individ trebuie să se elibereze de aceste firi corupte și de aceste dificultăți și să depășească obstacolele pe care le ridică firile lui corupte. Înainte să treci prin aceste obstacole, este inima ta cu adevărat onestă cu Dumnezeu? Ascunzi și maschezi lucruri față de El sau te prefaci și-L înșeli? Aceste lucruri ar trebui să fie clare în inima ta. Dacă le ai în inima ta, ar trebui să accepți scrutarea din partea lui Dumnezeu. Nu lăsa lucrurile în voia sorții și nu spune: „Nu vreau să-mi sacrific întreaga viață pentru Dumnezeu. Vreau să-mi fac o familie și să-mi trăiesc viața. Să sperăm că Dumnezeu nu mă va scruta și condamna.” Dacă ascunzi toate aceste lucruri de Dumnezeu – adică intențiile, obiectivele, planurile și scopurile în viață pe care le ai în adâncul inimii – și dacă îți ascunzi părerile despre multe lucruri și convingerile despre credința în Dumnezeu, atunci vei avea necazuri. Dacă ascunzi aceste lucruri lipsite de valoare și nu cauți adevărul ca să le rezolvi, asta arată că nu iubești adevărul și că îți este greu să-l accepți și să-l câștigi. Poți ascunde lucruri de alți oameni, dar nu le poți ascunde de Dumnezeu. Dacă nu ai încredere în Dumnezeu, atunci de ce crezi în El? Dacă ai câteva secrete și îți faci griji că oamenii te vor desconsidera dacă vorbești deschis despre ele și dacă îți lipsește curajul de a spune ceva, atunci pur și simplu îți poți deschide inima în fața lui Dumnezeu. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu, să mărturisești intențiile ticăloase pe care le ai în credința în El, lucrurile pe care le-ai făcut de dragul viitorului și al destinului tău și cum ai luptat pentru faimă și câștig. Arată-I și dezvăluie-I lui Dumnezeu toate aceste lucruri; nu le ascunde de El. Indiferent față de câți oameni ai inima închisă, nu-ți închide inima față de Dumnezeu – trebuie să-ți deschizi inima față de El. Acesta este cel mai mic grad de sinceritate pe care ar trebui să-l aibă cei care cred în El. Dacă ai o inimă deschisă și nu închisă față de Dumnezeu și Îi poți accepta scrutarea, cum te va privi El? Deși poate că nu te destăinui celorlalți, dacă te poți destăinui lui Dumnezeu, El te va privi ca pe o persoană onestă, cu o inimă onestă. Dacă inima ta onestă Îi poate accepta scrutarea, atunci este prețioasă în ochii Lui și cu siguranță El are lucrare de făcut în tine. De exemplu, dacă ai făcut un lucru înșelător față de Dumnezeu, El te va disciplina. Atunci trebuie să-I accepți disciplinarea, să te căiești și să te mărturisești repede înaintea Lui și să-ți recunoști greșelile; trebuie să-ți recunoști răzvrătirea și corupția, să accepți mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu, să-ți cunoști firile corupte, să practici conform cuvintelor Lui și să te căiești cu adevărat. Aceasta este o dovadă a credinței tale sincere și adevărate în Dumnezeu.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.