Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

Renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu

I. Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu: Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre lucrarea lui Dumnezeu

F. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor; aceasta urmărește să le schimbe firile corupte

În această perioadă, subiectul părtășiei noastre a acoperit un domeniu relativ vast, nu-i așa? (Așa este.) A implicat unele chestiuni mai specifice ale umanității și, de asemenea, unele chestiuni ale vieții oamenilor. La ultima adunare, am avut părtășie despre subiecte legate de calibru, apoi despre cum să discernem condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte. Părtășia noastră despre subiectul calibrului a fost, practic, finalizată; de acum înainte, puteți judeca exact cum este calibrul unei persoane pe baza acestui conținut. Când am avut părtășie despre aceste trei aspecte – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte – am discutat despre unele manifestări și dezvăluiri ale oamenilor în viața de zi cu zi pentru a judeca dacă acestea fac parte din condițiile înnăscute, din umanitatea sau din firile lor corupte. Prin intermediul părtășiei noastre despre cele trei aspecte, și anume condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte, aveți acum o înțelegere concretă privind structura de bază a oamenilor ca ființe create? (O înțelegem puțin mai bine decât înainte.) Motivul pentru care avem părtășie despre cele trei aspecte ale manifestărilor dezvăluite în viețile oamenilor este că omenirea creată este alcătuită din condiții înnăscute, umanitate și firi corupte. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, dacă ești tânăr sau bătrân, indiferent în mijlocul cărei rase de oameni sau în ce țară trăiești, în ce perioadă sau în ce fel de mediu și context social trăiești – pe scurt, indiferent cum este înfățișarea ta exterioară – atât timp cât ești o ființă umană creată, ești alcătuit din aceste trei aspecte: condiții înnăscute, umanitate și firi corupte. Cu alte cuvinte, fiecare persoană care face parte din omenirea coruptă este alcătuită din condiții înnăscute, umanitate și viața firilor corupte. Altfel spus, orice ființă umană creată are condiții înnăscute, umanitate și firi corupte. Desigur, condițiile înnăscute ale unei persoane sunt rânduite de Dumnezeu. Umanitatea este parțial influențată de condițiile înnăscute și parțial condiționată și influențată de educația din familie, de mediul social și de educația Satanei. La rândul lor, firile corupte sunt reprezentate de natura satanică și de firile satanice ale unei persoane, care sunt determinate de inducerea în eroare și de coruperea de către Satana. Această natură coruptă provine parțial din familie, parțial din societate și parțial din influențele și condiționarea pe care o persoană le experimentează în diverse medii. Din această perspectivă, orice persoană creată nu este, de fapt, un mister, deoarece este alcătuită din aceste trei aspecte: condiții înnăscute, umanitate și firi corupte. Așadar, în realitate, ar trebui să fie ușor să discernem ce fel de persoană este cineva. Lăsând deoparte condițiile înnăscute rânduite și acordate de Dumnezeu, ceea ce rămâne este să discernem cum este umanitatea unei persoane și ce firi corupte are – acestea determină esența persoanei respective. Lucrurile devin foarte clare dacă discernem în acest fel. Să discernem esența unei persoane pe baza acestor lucruri nu este o chestiune dificilă. O astfel de discernere are o bază și, de asemenea, un standard de evaluare.

6. Diverse manifestări ale condițiilor înnăscute, ale umanității și ale firilor corupte

Am enumerat anterior câteva manifestări specifice ale condițiilor înnăscute, care nu implică firi corupte. Condițiile înnăscute sunt fundația pe care se bazează oamenii pentru supraviețuire, fiind condiții pe care omenirea creată ar trebui să le aibă. Fie că este vorba de condiții legate de nașterea unei persoane, cum ar fi data, mediul și locul nașterii, fie de aspecte precum înfățișarea, calibrul, punctele forte, instinctele, interesele, hobbyurile și personalitatea acesteia – toate fac parte din condițiile înnăscute ale unei persoane. Aceste condiții înnăscute nu-i corup pe oameni și, desigur, nu conțin nici firi corupte. În general, condițiile înnăscute sunt câteva condiții de bază pe care o ființă umană creată trebuie să le aibă pentru a supraviețui și trăi. Umanitatea se referă la ceea ce se trăiește în materie de conștiință și rațiune a umanității normale, fiind dezvăluit de un trup care are condiții înnăscute. Cât despre firile corupte, este simplu – acestea sunt rezultatul coruperii de către Satana a vieții acestui trup care are condiții înnăscute și umanitate. Este puțin abstract? În ansamblu, oamenii creați sunt ființe create dominate de firi corupte și având conștiința și rațiunea de bază ale umanității. Aceste ființe create au diverse condiții înnăscute rânduite de Dumnezeu. Aceasta este structura de bază a omenirii create de Dumnezeu. Condițiile înnăscute și firile corupte sunt astfel mai ușor de înțeles, dar umanitatea poate fi relativ abstractă. În termeni simpli, umanitatea este un atribut unic al omenirii create, care o diferențiază de alte ființe vii. Ființele create care dețin acest atribut unic au conștiință și rațiune, caracter și, de asemenea, capacitatea de a distinge binele de rău. Aceste atribute unice, care diferențiază omenirea de alte ființe vii, constituie umanitatea. Această umanitate include, desigur, capacitatea de exprimare prin limbaj, capacitatea de a distinge binele de rău, capacitatea de înțelegere, capacitatea de a accepta lucruri noi, capacitatea de a accepta cuvintele Creatorului și capacitatea de a accepta însărcinarea dată de Dumnezeu și de a gestiona orice chestiune. Aceasta este umanitatea. Cea mai simplă înțelegere a umanității este că reprezintă un atribut inerent al omenirii create, care o diferențiază de alte ființe vii. Caracteristicile fundamentale ale acestui atribut sunt conștiința și rațiunea. Acesta este cel mai simplu mod de a o înțelege. Sunt câteva detalii în cadrul acesteia, cum ar fi integritatea și caracterul pe care ar trebui să le aibă umanitatea, diferențierea dintre lucrurile pozitive și cele negative, precum și selectarea și înfăptuirea lucrurilor pozitive. Practic, aceste lucruri sunt ceea ce oamenii ar trebui să înțeleagă și să știe despre cele trei aspecte, și anume condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte. V-ați gândit până acum la aceste probleme? (Nu ne-am gândit la ele până acum.) Ținând cont că le întâmpinați pentru prima dată, le puteți înțelege? Le puteți pricepe? (Le putem înțelege întrucâtva.) Simte cineva că acest subiect despre care vorbim este prea profund și oarecum abstract și, la fel ca discuțiile despre filosofie, este puțin de neînțeles? Pe baza manifestărilor specifice ale acestor trei aspecte ale condițiilor înnăscute, umanității și firilor corupte despre care am avut părtășie pe parcursul acestor zile, cele tocmai discutate nu ar trebui să fie abstracte pentru voi. Ar trebui să puteți înțelege manifestările specifice ale acestor trei aspecte. În plus, nu ar trebui să fie clare și legăturile dintre aceste trei aspecte? Umanitatea este integritatea, caracterul, conștiința și rațiunea pe care le dezvăluie o persoană pe baza fundației reprezentate de condițiile înnăscute de bază pe care le are. Firile corupte sunt ceea ce se trăiește în cadrul umanității prin intermediul condițiilor înnăscute, fiind diversele firi trăite de oamenii dominați de viața pe care le-o insuflă Satana. În acest fel, indiferent ce condiții înnăscute are o persoană, ele sunt doar un înveliș exterior elementar, în timp ce viața care poate domina cu adevărat esența persoanei este reprezentată de firile corupte pe care i le insuflă Satana. Adică, pentru a discerne care este esența unei persoane, trebuie să analizăm firile pe care le dezvăluie aceasta. Dacă firile pe care le dezvăluie sunt firile corupte precum aroganța, intransigența, înșelătoria, ticăloșia sau ferocitatea, atunci, indiferent dacă are un caracter bun sau rău, această persoană este în esență a Satanei, deoarece viața ei este firea coruptă a Satanei. Prin urmare, atributul unei persoane depinde de viața ei lăuntrică, nu de condițiile sale înnăscute. Dacă viața ei este firea coruptă a Satanei, atunci, indiferent cât de nobile sau mărețe pot părea la exterior condițiile sale înnăscute, persoana este în esență a Satanei, fiind un membru al omenirii corupte. Dacă adevărul este viața unei persoane, atunci, indiferent cât de obișnuite, normale sau disprețuite pot părea la exterior condițiile sale înnăscute – și chiar dacă prezintă la exterior unele slăbiciuni, inadecvări și defecte ale umanității sale – persoana face totuși parte din omenirea care a fost mântuită. În esență, Îi aparține lui Dumnezeu și nu este a Satanei. Esența ei se schimbă. Odată ce esența sa se schimbă, și apartenența sa se schimbă – persoana aparține adevărului și lui Dumnezeu. Așadar, apartenența, esența și finalul ultim al unei persoane nu sunt determinate de condițiile sale înnăscute și, desigur, nici nu sunt determinate în întregime de umanitatea ei, ci, mai degrabă, de ceea ce este viața ei. Dacă, de la început și până la sfârșit, firile corupte sunt viața cuiva, iar acea persoană este a Satanei, atunci va aparține Satanei; dacă are adevărul drept viață, Îi aparține lui Dumnezeu și, astfel, apartenența ei va fi la Dumnezeu, în frumoasa destinație pe care El a pregătit-o pentru omenire. Pe baza diverselor manifestări și a esenței oamenilor în toate aspectele, care este apartenența actuală a acestora? Au oamenii o viață bazată pe adevăr? (Nu.) Atunci, de ce anume depinde esența unei persoane? (Depinde de ceea ce are ca viață.) Exact; oricare ar fi viața ta lăuntrică, așa este esența ta. Dacă viața lăuntrică ți se schimbă și firile corupte nu mai sunt viața ta, ci adevărul este viața ta, atunci, în ceea ce privește esența ta, Îi aparții lui Dumnezeu și aparții adevărului. Desigur, atributul uman al oamenilor nu se schimbă – oamenii sunt tot oameni și, în ceea ce privește atributul lor, sunt tot ființe umane create. Cu toate acestea, deoarece viața ta s-a schimbat, s-a schimbat și apartenența ta. Pe scurt, condițiile înnăscute sunt condiții de bază care constituie omenirea creată. Adică, atât timp cât te numești ființă umană creată, aceste condiții înnăscute trebuie să existe în tine – sunt condițiile de bază. Umanitatea este ceea ce se dezvăluie și se trăiește în umanitatea normală a unei persoane în timp ce trăiește în baza condițiilor sale înnăscute. Firile corupte sunt viața inerentă a omenirii corupte, ascunse sub condițiile înnăscute și învelișul umanității. Legăturile și diferențele dintre aceste trei aspecte, precum și rolurile pe care le joacă fiecare sau funcțiile pe care le îndeplinește fiecare în omenirea creată, sunt exact așa cum au fost descrise. Am avut anterior părtășie despre unele manifestări legate de aceste trei aspecte ale condițiilor înnăscute, umanității și firilor corupte pe care le dezvăluie oamenii. Totuși, conținutul referitor la aceste trei aspecte depășește cu mult părtășia noastră, așa că astăzi trebuie să continuăm părtășia despre acest subiect.

Bâlbâielile și gângăvelile

Unde am rămas data trecută în ceea ce privește diversele dezvăluiri ale condițiilor înnăscute, ale umanității și firilor corupte? La timiditate și îndrăzneală, nu-i așa? (Așa e.) Părtășia respectivă s-a încheiat. Să analizăm acum bâlbâielile și gângăvelile din timpul vorbirii – ce fel de problemă este aceasta? (O condiție înnăscută.) Aceasta este o condiție înnăscută și, de asemenea, un tip de defect fizic. Desigur, bâlbâielile iau diferite forme. Unii bâlbâiți lungesc o singură silabă, în timp ce alții repetă întruna o silabă, așa încât durează o veșnicie până rostesc o propoziție completă. Pe scurt, aceasta este o condiție înnăscută și, desigur, este și un tip de defect fizic. Implică oare o fire coruptă? (Nu.) Nu implică o fire coruptă. Dacă cineva spune: „Te gângăvești când vorbești; cu siguranță ești viclean!” sau „Te mai și bâlbâi când vorbești; cum poți fi atât de arogant?” – sunt asemenea afirmații corecte? (Nu.) Bâlbâiala, fiind un defect sau o imperfecțiune, nu are legătură cu niciun aspect al firilor corupte ale unei persoane. Prin urmare, bâlbâiala este o condiție înnăscută și un tip de defect fizic. În mod clar, nu implică firile corupte ale unei persoane și nu are absolut nicio legătură cu ele. Mai există o situație care implică bâlbâiala: unii oameni nu se bâlbâie de obicei când vorbesc, dar, când le pui o întrebare, ezită și șovăie; le ia o veșnicie să spună o singură propoziție și tot nu poți să-ți dai seama ce încearcă să spună. Exprimarea lor nu este niciodată destul de specifică, făcându-te mereu să ghicești ce vor să spună – sensul cuvintelor lor este dat de ceea ce ghicești. Altminteri, zâmbesc în loc să clarifice. Pe scurt, pur și simplu nu-ți răspund direct la întrebare. De exemplu, îi întrebi: „De unde vii?” Ei spun: „Eu… eu… ei bine, doar m-am plimbat pe aici și…” După ce auzi asta, tot nu știi de unde vin. Sau îi întrebi: „Cum evaluezi calibrul acelei persoane?” Ei spun: „Calibrul… său, ei bine… toată lumea, știi… nimeni… ăăă… nu prea știe… clar.” De ce vorbesc într-un mod atât de ezitant și fragmentat? Este aceasta bâlbâială sau gângăveală? Nu pare să fie. Atunci de ce vorbesc așa? Dacă nu este din cauza bâlbâielii sau a gângăvelii, care este motivul? (Sunt dominați de o fire coruptă.) Aceasta este în mod clar o dezvăluire a unei firi. Înseamnă că, atunci când exprimă sau fac ceva, sunt dominați de o fire, acest lucru făcând parte din viața lor și determinându-i să vorbească și să acționeze pentru a atinge un anumit scop. Care este acest scop? De a ascunde adevăratele fapte, de a evita să-ți spună adevăratele fapte; nu vor să explice lucrurile atât de clar. De ce acționează așa? Deoarece cred că, dacă lămuresc ce se întâmplă de fapt, vor trebui să suporte consecințele – fie ofensând pe cineva, fie provocându-și singuri prejudicii. Nu vor să suporte aceste consecințe; nu vor să afli adevăratele fapte. Acestea sunt un mod și un stil de a vorbi și de a acționa sub dominația unei firi corupte. Viața care îi domină să acționeze astfel le reprezintă natura, iar faptul că acționează în acest fel dovedește că nu dețin deloc adevărul. Nu vorbesc conform adevărurilor-principii. Așadar, cum ar trebui să vorbească în conformitate cu adevărurile-principii? Pentru aceasta, ar trebui să fie persoane oneste, întocmai așa cum spune Dumnezeu: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»”. Fac ei asta? (Nu.) Ce fac ei? Nici nu spun „da” când este „da”, nici nu spun „nu” când este „nu”. Ce metodă folosesc? Vorbesc ambiguu, folosind modalități înșelătoare și ticăloase de a se exprima, astfel încât să-și atingă scopul de a se proteja. Folosesc metodele învățate de la Satana și care le-au fost insuflate de Satana pentru a gestiona o chestiune sau a exprima ceva. Aceasta este în mod clar firea coruptă a Satanei. Nu este o dezvăluire superficială a umanității, ci o dezvăluire a unui mod de a acționa sub dominația firii corupte a Satanei.

Plăcerea de a simți senzații tari

Să continuăm cu altă manifestare: plăcerea de a simți senzații tari și aversiunea față de lucrurile anoste; a face toate lucrurile și a alege orice stil de viață de dragul senzațiilor tari. Ce fel de problemă este aceasta? În primul rând, face parte din interesele și hobbyurile din cadrul condițiilor înnăscute? (Da.) Chiar face parte? Gândiți-vă bine – se încadrează cu adevărat acolo? Oare plăcerea de a simți senzații tari este normală în raționalitatea unei persoane? (Nu este normală.) Atunci, este adecvat să o includem în categoria condițiilor înnăscute? (Nu.) Privind lucrurile astfel, nu este adecvat. Din ce tip de problemă face parte această manifestare? Dacă spunem că plăcerea de a simți senzații tari este o fire coruptă, atunci ce fel de fire coruptă este? Este aroganță, înșelătorie sau ferocitate? (Niciuna dintre acestea.) Nu are legătură cu niciun tip de fire coruptă. Ce fel de problemă este, atunci? (Este o problemă a umanității.) Ce fel de problemă a umanității este? Este întrucâtva o întrecere a măsurii? (Da.) Este o conduită inadecvată a unei persoane care întrece măsura, savurând senzațiile tari și fiind neliniștită. Neliniștea indică o lipsă a umanității normale. Aceasta nu se referă la conștiință, ci reflectă în primul rând o lipsă de raționalitate în umanitatea normală. Astfel de persoane nu se pot dedica unei singure sarcini sau nu-și pot îndeplini îndatoririle cu conștiinciozitate și respectând regulile. Sunt incapabile să facă lucrurile ca niște adulți; le lipsesc gândirea matură, un stil matur de conduită personală și un mod matur de a face lucrurile. Acesta este cel puțin un defect al umanității lor. Desigur, nu se ridică la nivelul unei probleme privind caracterul lor, ci se referă la atitudinea cu care se poartă și acționează. Le plac lucrurile noi și senzațiile tari, sunt inconsecvente în tot ce fac, sunt incapabile să persevereze, sunt neliniștite și nelalocul lor și vor mereu să caute senzații tari și să încerce lucruri noi și interesante – problemele de acest tip fac parte din defectele umanității. Persoanele cărora le plac senzațiile tari nu au raționalitatea umanității normale; nu le este ușor să-și asume responsabilitățile și lucrarea pe care ar trebui să și le asume adulții. Orice sarcină fac, atâta vreme cât o fac mult timp, iar aceasta își pierde noutatea, li se pare plictisitoare, își pierd interesul față de realizarea ei și vor să caute o senzație de noutate și senzații tari. Fără senzații tari, simt că lucrurile sunt anoste și pot chiar să experimenteze o senzație de deșertăciune spirituală. Când se simt astfel, inima le devine neliniștită și vor să caute senzații tari sau lucruri care le interesează. Vor în permanență să facă ceva neconvențional. Ori de câte ori consideră că lucrarea pe care o fac sau treburile de care se ocupă sunt plictisitoare sau neinteresante, își pierd dorința de a continua. Chiar dacă este vorba de lucrarea pe care ar trebui să o facă sau de o lucrare semnificativă și valoroasă, nu pot persevera. Privește cum, printre non-credincioși, sunt mulți care consumă frecvent droguri. Indiferent de motivele din spatele acestui lucru, le place să consume droguri pentru a căuta senzații tari și iraționale, care depășesc lucrurile pe care le simt oamenii normali. Persoanele cărora le plac senzațiile tari seamănă cu cei care se bazează pe droguri pentru stimulare. Le lipsește raționalitatea oamenilor normali în modul în care se poartă și le place mereu să urmărească senzații nerealiste și transcendente când își aleg stilul de viață. Este foarte periculos. La prima vedere, persoanele de acest fel par adesea să nu aibă probleme majore. Dacă nu discerni astfel de persoane sau nu-ți dai seama de esența lor sau de esența acestui tip de problemă, s-ar putea să gândești: „Aceste persoane doar au firi instabile; au vreo treizeci sau patruzeci de ani, dar sunt încă imature ca niște copii.” În realitate, în adâncul sufletului, persoanele de acest fel caută în permanență senzații tari. Indiferent ce fac, nu au gândurile și conștientizarea pe care le au adulții, nici abordarea și atitudinea cu care adulții se ocupă de probleme. Prin urmare, astfel de persoane sunt foarte problematice. Poate că umanitatea lor nu este rea și caracterul lor nu este deosebit de abject, însă, din cauza acestui defect al umanității lor, le este foarte greu să fie competente pentru o lucrare semnificativă, în special pentru anumite elemente importante ale lucrării. Când ai părtășie despre adevăr cu ele, acestea spun: „Înțeleg totul; pur și simplu nu pot să fac asta.” Nu pot trăi sau lucra în mod adecvat și conștiincios, având gândurile și atitudinile oamenilor normali. Inimile lor sunt mereu neliniștite. Persoanele cu astfel de manifestări sunt și foarte problematice. Aici se încheie discuția noastră despre manifestarea plăcerii de a simți senzații tari.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.