Folosirea înțelegerii spirituale pentru a evalua calibrul oamenilor

Dacă evaluăm calibrul oamenilor folosind adevărurile-principii în acest fel, atunci manifestările relevante sunt cele despre care tocmai am avut părtășie. Așadar, dacă folosim existența înțelegerii spirituale pentru a evalua calibrul oamenilor, cum ar trebui să procedăm? Cei cu un calibru bun au cu siguranță înțelegere spirituală, nu-i așa? (Așa e.) Înțelegerea spirituală înseamnă că pot să înțeleagă adevărul, să priceapă adevărurile-principii și să folosească adevărul pentru a rezolva diverse probleme referitoare la adevărurile-principii care apar pe parcursul credinței în Dumnezeu, precum și să gestioneze diversele probleme interne ale casei lui Dumnezeu folosind adevărul. Cum rămâne atunci cu diversele probleme ale lumii exterioare? Deoarece au înțelegere spirituală și capacitatea de a gestiona diverse chestiuni, cei cu un calibru bun pot folosi, de asemenea, unele principii bazate relativ pe umanitate sau unele principii apropiate de lucrurile pozitive pentru a se ocupa de chestiunile din lumea exterioară. În ciuda diferențelor superficiale, fundamentele diverselor lucruri sunt aceleași, iar principiile din cadrul diverselor lucruri sunt, practic, ceea ce oamenii cu un calibru bun pot înțelege, așa că se poate spune, în general, că oamenii cu un calibru bun au înțelegere spirituală. Faptul că au înțelegere spirituală nu înseamnă că pot comunica cu tărâmul spiritual; mai degrabă, înseamnă că pot înțelege legile fundamentale și principiile diverselor lucruri. Acesta este un mod direct, simplu și clar de exprimare. Capacitatea de a înțelege legile fundamentale ale lucrurilor lumii exterioare și principiile care implică adevărul este o manifestare a oamenilor cu un calibru bun. Așadar, cum putem evalua manifestările celor cu un calibru mediu în funcție de înțelegerea lor spirituală? Cei cu un calibru mediu au înțelegere spirituală pentru jumătate din lucruri, dar nu și pentru cealaltă jumătate, înțelegând unele părți, dar neînțelegând altele. Părțile în care au înțelegere spirituală sunt cele la care poate ajunge calibrul lor. Ascultând părtășia despre diversele adevăruri legate de credința în Dumnezeu, pot ajunge să le înțeleagă și, chiar și fără instruire din partea cuiva, își pot da seama de principiile care ar trebui înțelese în cadrul lor. Părțile în care nu au înțelegere spirituală sunt cele în care calibrul lor este insuficient. Fără îndrumare și instruire din partea altora, nu au principii de practică, nu-și pot face datoria în mod normal sau nu pot rezolva probleme și au nevoie de udare, îndrumare și instruire pentru a ști cum să facă lucrarea și să se ocupe de probleme – acestea sunt manifestările lipsei lor de înțelegere spirituală. Se poate spune că oamenii cu un calibru mediu au, în esență, înțelegere spirituală, dar nivelul lor de înțelegere spirituală este deficitar în comparație cu cel al oamenilor cu un calibru bun – ei înțeleg doar pe jumătate. În ce privințe este deficitar? În ceea ce privește gradul în care stăpânesc adevărurile-principii – nu pot să finalizeze în mod independent diverse elemente ale lucrării. Așadar, dacă îi evaluăm pe oamenii cu un calibru slab în funcție de faptul dacă au sau nu înțelegere spirituală, cum ar trebui să procedăm? Este ceva ușor de evaluat? Au înțelegere spirituală cei cu un calibru slab? (Nu.) Îți poți da seama că oamenii cu un calibru slab nu au înțelegere spirituală doar uitându-te la manifestările lor, deoarece respectă doar reglementări. Oamenii fără calibru nu au, de fapt, spirit uman, iar faptul că nu au spirit uman înseamnă că sunt la fel de lipsiți de înțelegere spirituală ca fiarele. Nu este necesar să evaluăm dacă asemenea oameni au sau nu înțelegere spirituală. Când un individ fără spirit privește orice chestiune sau are de-a face cu diverse persoane, nu le poate evalua și nu are niciun punct de vedere privind lucrurile pozitive sau negative. Are doar niște calcule pentru a-și proteja propriile interese și a evita pierderile. Când exprimi un punct de vedere, este de acord cu el dacă te cunoaște și știe că ai un calibru bun și o înțelegere pură și că ești o persoană pozitivă. Dar dacă nu te cunoaște, te va privi cu dispreț. Indiferent cât de corect este punctul tău de vedere sau cât de mult se aliniază la adevărurile-principii, nu-l va accepta. Nu știe că este corect, nu știe că este ceva ce oamenii ar trebui să accepte și nu știe cât de benefic ar putea fi pentru el acest punct de vedere bun sau cât de mult ajutor i-ar putea oferi – nu este conștient de nimic din toate acestea. Pe de altă parte, când o persoană negativă prezintă un punct de vedere negativ, dacă această persoană negativă este dominatoare și se bucură de respectul și de admirația lui, acceptă punctul de vedere negativ chiar dacă știe că-i va face rău după aceasta. Ce fel de individ este acesta? (Un individ care nu are calibru.) Este un individ care nu are calibru, ceea ce înseamnă că nu are capacitatea de a discerne lucrurile. Indiferent ce situație întâlnește, nu o poate vedea așa cum este de fapt și nu cunoaște niciunul dintre principiile pe care ar trebui să le respecte; acest tip de individ poate comite fapte rele atunci când urmează oameni haini sau răi și poate face unele lucruri bune atunci când urmează oameni buni – nu are capacitatea de a discerne lucrurile. De aceea spun că este un individ mort, lipsit de spirit. Oamenii cu un calibru slab, după ce trăiesc mulți ani alături de oameni cu un calibru bun sau de indivizi pozitivi, pot fi influențați de ceea ce aud și văd și pot învăța unele lucruri bune, pot respecta unele reglementări bune, unele zicale și moduri de acțiune pozitive sau gânduri și puncte de vedere pozitive. În schimb, oamenii morți și fără spirit nu pot nici măcar să învețe sau să urmeze gânduri și puncte de vedere pozitive, moduri de acțiune și reglementări bune, succesiuni de idei bune sau unele stiluri de viață pozitive și informații generale și pozitive din viața de zi cu zi. Când încep să trăiască independent, condițiile lor de trai – cele ale unei persoane dezorientate – sunt pe deplin date în vileag. Acestea sunt manifestările oamenilor morți, lipsiți de spirit.

Oamenii cu înțelegere spirituală au cel puțin un calibru mediu. Dacă adevărul este la îndemâna lor și îl pot înțelege, atunci sunt oameni cu un calibru bun. Oamenii fără înțelegere spirituală sunt cu siguranță fie cei cu un calibru slab, fie cei fără calibru deloc – aceste două tipuri de oameni sunt categoric lipsite de înțelegere spirituală. Doar cei cu un calibru bun pot fi considerați că au o înțelegere spirituală completă, în timp ce oamenii cu un calibru mediu au un nivel mediu de înțelegere spirituală. Cu alte cuvinte, există multe chestiuni în privința cărora au un calibru insuficient și sunt incapabili să ajungă la înțelegerea spirituală. Doar în chestiuni obișnuite pot ajunge la înțelegerea spirituală și se pot ocupa în mod independent de lucruri. Atunci când se confruntă cu chestiuni complexe sau cu o lucrare cu multiple aspecte, nu pot gestiona aceste lucruri independent, deoarece adevărurile-principii implicate sunt dincolo de posibilitățile și de înțelegerea lor. Prin urmare, nivelul lor de înțelegere spirituală este de-a dreptul mediu. Caracteristica oamenilor cu un calibru slab este că adevărurile-principii îi depășesc, iar ei respectă doar reglementări, deoarece nu pot înțelege adevărurile-principii și nu înțeleg nici măcar conceptul de adevăruri-principii, crezând că acestea sunt doar reglementări. Prin urmare, este foarte clar că oamenii de acest fel nu au deloc înțelegere spirituală. O caracteristică majoră a lipsei lor de înțelegere spirituală este că toate gândurile și punctele de vedere pe care le dezvăluie în felul în care înțeleg diverse persoane, evenimente și lucruri sunt denaturate. Cum ar trebui să înțelegem termenul „denaturate” aici? Înseamnă că sunt complet desprinși de traiectoria gândirii umanității normale și de traiectoria nevoilor umanității normale – la aceasta se referă denaturarea. Când asculți logica gândirii din spusele acestor oameni, ți se pare bizară și, de fiecare dată când îi auzi exprimând un punct de vedere sau vorbind despre ceva, ești uimit. Ce înseamnă „uimit”? Înseamnă că, atunci când îi auzi spunând ceva, simți că este incredibil și te gândești în sinea ta: „Cum au putut să aibă o astfel de idee? De ce este atât de diferită de ceea ce gândesc oamenii normali? Această idee este atât de ciudată – de ce pare destul de absurdă?” În inima ta, o găsești deosebit de stranie și absurdă. Oamenii ale căror cuvinte îi fac mereu pe alții să se simtă uimiți sunt cei predispuși în mod special la denaturări. De exemplu, îi întrebi: „Ai mâncat ceva?”, iar ei răspund: „Este destul de frig astăzi.” Există vreo legătură între aceste două lucruri? (Nu.) Tu spui: „De ce ești îmbrăcat așa de subțire astăzi?” Ei spun: „Am băut o cană de ceai de ghimbir astăzi.” Există vreo legătură necesară între răspunsul lor și întrebarea ta? Conține răspunsul lor o gândire și logică normale? (Nu.) Cum ar trebui să răspundă cineva cu o gândire și logică normale? Ar putea spune: „Sunt îmbrăcat așa de subțire pentru că este foarte cald înăuntru și, în plus, afară este foarte însorit și temperatura este relativ ridicată.” Sau ar putea spune: „Sunt îmbrăcat așa de subțire pentru că tocmai mi-am terminat antrenamentul și m-am încălzit.” Dar dacă cineva întreabă: „De ce ești îmbrăcat atât de subțire?”, iar ei răspund: „Pentru că astăzi port încălțăminte cu căptușeală de lână”, acest răspuns nu are nicio legătură cu întrebarea. Modul lor de a gândi și logica pe care o urmează atunci când gândesc nu sunt conforme cu gândirea și logica umanității normale. Este o idee foarte ciudată și un mod de a gândi foarte ciudat, care nu i-ar trece prin minte cuiva cu gândirea umanității normale. Astfel, după ce le asculți răspunsul, simți că este straniu. Vrei să porți o conversație, dar nu poți să creezi o legătură cu ei – dau mereu răspunsuri irelevante, așa încât este imposibil să continui conversația. De exemplu, o persoană învăța să croiască haine și am întrebat-o: „Cum progresezi învățând să croiești haine? Poți să faci haine căptușite?” Care ar fi un răspuns care se aliniază la gândirea și logica normale? (Ori „Pot”, ori „Nu pot”.) Acesta ar reflecta gândirea și logica normale. Sau ar putea să spună și: „Uneori mă descurc puțin mai bine, iar instructorul meu spune că este în regulă, la limita acceptabilului. Dar când ajung la unele dintre părțile mai complexe, munca mea este inadecvată și trebuie refăcută.” Sunt acestea răspunsuri de la cineva cu gândire și logică normale? (Da.) Cum a răspuns această persoană fără gândire și logică normale? Am întrebat: „Poți să faci acum acest tip de haine căptușite?” Ea a răspuns: „Învățam să fac acest tip de haine când am venit aici.” Am întrebat-o: „Deci poți să le faci acum?” Ea a răspuns tot: „Învățam să fac acest tip de haine când am venit aici.” Mi-am spus în sinea Mea: „Nu înțeleg. Învățai să faci acest tip de haine când ai venit, deci poți să le faci acum? De ce nu pot să-Mi dau seama?” Când i-am auzit răspunsul, Mi s-a părut straniu. Am întrebat-o dacă poate face acest tip de haine, iar ea a spus că învăța să le facă atunci când a venit. Nu am înțeles cum a reușit să treacă la acel subiect – ce legătură avea cu întrebarea dacă poate sau nu să le facă? Mi-am spus: „Pur și simplu nu pot să urmăresc această schimbare de subiect.” Chiar și când am întrebat-o de două sau trei ori la rând: „Deci poți să le faci acum?”, a continuat să răspundă: „Când am venit, învățam să fac asta, iar instructorul mă îndruma în această privință – este principalul lucru la care lucrez.” Tot nu am primit răspunsul pe care îl căutam și, până în ziua de azi, tot nu știu dacă poate să le facă sau nu. Analizați logica din spatele cuvintelor ei și motivul pentru care a vorbit așa. (Răspunsul ei a fost oarecum irelevant pentru întrebare. Oamenii care îl aud vor încerca să ghicească ce vrea să spună, dar tot nu vor ști dacă poate într-adevăr să le facă sau nu.) A vrut să-Mi spună sau nu? A vrut să-Mi dea un răspuns exact? Îmi dădea aici un indiciu: „Ți-am spus deja că învățam în principal să fac asta când am venit, iar acum a trecut o săptămână – prin urmare, sigur că pot să le fac. N-ar trebui să poți înțelege ce vreau să spun? Cum de nu poți să înțelegi?” Puteți deduce acest sens din răspunsul ei? (Nu.) Dacă răspunsul ei ți-ar oferi o informație exactă și ți-ar da posibilitatea să știi dacă poate sau nu, atunci ar fi logic. Dar răspunsul ei îți oferă doar un sens vag și nu-ți îngăduie să știi cu adevărat dacă poate sau nu. Oamenii care vorbesc mereu așa nu sunt oare foarte confuzi? Dacă răspund intenționat în acest fel, atunci ține de caracter. Dacă nu o fac intenționat și răspunsul lor nu are neapărat legătură cu răspunsul pe care încerci să-l obții, atunci există o problemă cu gândirea și logica lor. Dacă există o problemă cu gândirea și logica lor, nu înseamnă că au un calibru slab? Nu sunt predispuși la denaturări? (Ba da.) Aceasta este o manifestare a predispoziției la denaturări. Persoana respectivă s-a gândit: „Îți spun că învățam să fac asta când am venit, prin urmare rezultatul inevitabil este că pot să o fac.” A vrut să transmită răspunsul „Pot să o fac”. Însă oamenii cu o gândire normală nu primesc un răspuns precis după ce aud asta. Așadar, răspunsul ei, „Învățam să fac asta când am venit”, nu avea o legătură logică cu dorința ei de a transmite că poate să o facă. Drept urmare, nu a constat răspunsul ei din cuvinte neclare? (Ba da.) A spune cuvinte neclare în timp ce crezi că poți comunica bine și că ai răspuns deja la întrebare – nu reflectă acest lucru un calibru slab? (Ba da.) Aceasta este o manifestare a calibrului slab. Persoana respectivă nu are gândirea și logica umanității normale. Indiferent cum o întrebi, nu poate să realizeze care este esența problemei sau de ce tot întrebi același lucru. Când o întrebi a treia oară, îți dă tot același răspuns și chiar este nerăbdătoare, gândindu-se: „De ce mă tot întrebi? Ți-am spus deja, dar tot nu pricepi și mă tot întrebi!” Chiar și după ce este întrebată de trei ori, nu poate realiza că răspunsul ei este neclar și nu este ceea ce vrea să audă cealaltă persoană, că ar trebui să-și schimbe formularea, să spună clar dacă poate sau nu și să nu o pună pe cealaltă persoană să ghicească. Nu este capabilă să realizeze ce efect au cuvintele sale asupra altora sau cum reacționează cealaltă persoană după ce le aude – nu poate realiza nimic din toate acestea. Asta arată că nu are deloc calibru. Indiferent de câte ori o întrebi, va da același răspuns și chiar va simți că spusele sale sunt sincere și nu sunt false, gândindu-se: „Indiferent de câte ori ai întrebat despre același lucru, am dat același răspuns – practic modul de a fi o persoană onestă și spun ceea ce cred.” Nu reflectă aceasta un calibru slab? (Ba da.) Când întrebi despre Popescu, acest tip de persoană vorbește mereu despre Ionescu și Georgescu. Când întrebi despre Ionescu și Georgescu, vorbește mereu despre Popescu. Oamenii fără o gândire normală au gânduri confuze, iar gândirea lor este haotică. Aceasta este o manifestare majoră a calibrului slab. Pe scurt, acestea sunt manifestările oamenilor cu diferite calibre. Indiferent dacă le evaluezi calibrul în funcție de capacitatea sau de lipsa capacității de a înțelege și a aplica adevărurile-principii sau în funcție de deținerea înțelegerii spirituale, acestea sunt manifestările. Deși am vorbit în termeni oarecum generali, nu puteți să corelați, în esență, cuvintele Mele cu viața reală? (Ba da.) Așadar, nu am rezumat mai mult sau mai puțin subiectul calibrului? (Ba da.) Aici se încheie discuția noastră despre calibru.