Numărul 11: Capacitatea de inovare

Cel de-al unsprezecelea standard pentru evaluarea calibrului unei persoane este capacitatea de inovare. Capacitatea de inovare este capacitatea creativă de care dispui pe baza înțelegerii dobândite după ce cunoști fundamentele, principiile și legile unui lucru. Această capacitate creativă se referă la îmbunătățirea unui lucru pe fundația sa inițială, dezvoltarea lui, extinderea sferei sale de influență sau transformarea lui într-o nouă generație a unui anumit lucru – aceasta se numește capacitate de inovare. Mai exact, înseamnă că, pornind de la premisa înțelegerii precise a legilor obiective ale unui anumit lucru, le poți aplica în viața reală, le poți mări și extinde domeniul de aplicare și poți permite ca aceste fundamente și principii conforme cu legile de dezvoltare a lucrurilor să slujească mai mulți oameni, astfel încât mai mulți să primească beneficii și ajutor de pe urma acestora. În primul rând, susții aceste fundamente și principii, extinzându-le în permanență sfera de influență și publicul. În plus, le transformi dintr-o prezentare literală într-un lucru tangibil, din care oamenii pot obține beneficii reale într-un mod mai practic și mergând cu un pas mai departe. Asta înseamnă să ai capacitate de inovare. Dacă o persoană, pe baza mediului familial și pe fondul de creștere pe care îl are, precum și a cunoștințelor pe care le dobândește, poate pricepe cu precizie fundamentele, principiile și legile de dezvoltare a unui lucru, știind cum să aplice aceste fundamente și principii și cum să le transforme din teorie în lucruri tangibile – fără să se oprească la nivelul cuvintelor și doctrinelor, ci aplicându-le în viața reală, integrându-le în viețile oamenilor și transformându-le în rezultate care le servesc oamenilor, permițându-le să obțină beneficii și ajutor de pe urma lor și făcând viețile acestora mai ușoare și mai comode – dacă cineva poate atinge acest nivel, este o persoană care are capacitate de inovare și un calibru bun. Cu alte cuvinte, pe baza faptului că înțelegi fundamentele legilor de dezvoltare a lucrurilor și adevărurile-principii, dacă poți să promovezi, să susții, să extinzi sau să reînnoiești un lucru – dacă ai această capacitate sau le poți înfăptui pe oricare dintre acestea, permițând ca fundamentele și legile unui lucru pozitiv sau principiile adevărului să fie implementate, materializate și extinse în rândul oamenilor – asta dovedește că ai un calibru bun. Chiar dacă nu-l poți duce la un nivel mai profund, cel puțin, dacă îl poți susține, extinde și materializa și dacă îi poți spori influența pozitivă, asta dovedește că ești o persoană care are capacitate de inovare. Dacă nu ai această capacitate și ai doar capacitatea de a înțelege legile lucrurilor pozitive, dar această abilitate de înțelegere rămâne doar la nivelul înțelegerii literale și teoretice și nu poți să le implementezi sau să le materializezi în rândul oamenilor, nici să le faci să le servească oamenilor și să le aducă beneficii, atunci nu ai capacitate de inovare. Trebuie să fii capabil să operezi și să aplici în mod practic fundamentele, principiile, legile și regulile – doar atunci se poate spune că ai capacitate de inovare. Doar cei care au această capacitate sunt oameni cu un calibru bun. De exemplu, unii conducători și lucrători sau supraveghetori pot implementa principiile și prevederile casei lui Dumnezeu imediat după ce le înțeleg. Aceștia implementează adevărurile-principii din fiecare element al lucrării cu aleșii lui Dumnezeu, ajutând mai mulți oameni să înțeleagă adevărul și făcând așa încât lucrarea bisericii să se desfășoare într-o manieră ordonată – adică, așa încât să circule pozitiv în domeniul de aplicare al principiilor, dezvoltându-se și progresând continuu, fără abateri. Ce rezultat văd oamenii de aici? Fiecare face ceea ce ar trebui în cadrul acestei lucrări, fiecare înțelege principiile și acționează conform principiilor, lucrarea nu are abateri, iar această lucrare produce în mod constant noi rezultate sau noi lucrări. Chiar dacă apar circumstanțe speciale în cadrul procesului, supraveghetorii vor ști să le gestioneze în mod flexibil, în conformitate cu fundamentele, prevederile și principiile lucrării. Sub conducerea lor, această lucrare se desfășoară continuu într-o manieră ordonată și, practic, nu se oprește. Cu alte cuvinte, indiferent ce situație ar putea apărea, indiferent cine ar putea veni să tulbure sau să răspândească falsități, progresul ordonat al lucrării nu va fi afectat; lucrarea merge continuu înainte. Se poate spune că fundamentele acestei lucrări și adevărurile-principii în această privință sunt susținute în mod continuu? (Da.) Prin implementarea, susținerea și propășirea fundamentelor și principiilor acestei lucrări, aceasta nu a fost întreruptă; este implementată și susținută în mod continuu într-o manieră ordonată și, totodată, apar rezultate bune ale lucrării în diferite perioade. Influența acestor rezultate ale lucrării sporește continuu și tot mai mulți oameni beneficiază de ele. Cei care beneficiază, de fapt, beneficiază de diversele principii, fundamente și chiar prevederi rigide ale rânduielilor de lucru pe care acești supraveghetori le pot înțelege și accepta. Asta înseamnă capacitatea de inovare. Altfel spus, o persoană cu un calibru bun poate implementa în mod continuu principiile de lucru și adevărurile-principii pe care le înțelege și le acceptă în lucrarea de care este responsabilă și le poate implementa pentru toți, dând posibilitatea ca lucrarea să se desfășoare într-o manieră ordonată sau să progreseze. În același timp, rezultatele lucrării vor fi produse periodic sau neregulat; non-credincioșii numesc acest lucru „producerea lucrărilor” – adică, rezultatele lucrării vor apărea continuu, iar apariția acestor rezultate ale lucrării va aduce ulterior o influență mai mare și va ajunge la mai multe persoane. Cei care au această capacitate pot în cele din urmă să sporească rezultatele lucrării în mod continuu, așa încât să beneficieze tot mai mulți oameni. Astfel de oameni sunt cei care au un calibru bun. Pentru a-ți evalua calibrul în funcție de capacitatea ta de inovare, se impune să analizezi cum este capacitatea ta de a implementa, dezvolta și extinde principiile de lucru, prevederile de lucru și adevărurile-principii după ce le înțelegi; altfel spus, cum este capacitatea ta de a susține această lucrare. În al doilea rând, este necesar să te uiți la numărul de oameni la care ajunge lucrarea pe care o faci, cât de mare este sfera celor la care ajunge, cât de mare este gradul de influență și cum sunt eficiența și rezultatele lucrării tale. Dacă eficiența lucrării tale este mare, rezultatele lucrării tale sunt bune și sfera celor la care ajunge lucrarea se mărește continuu, atunci calibrul tău este bun. Dacă numărul de persoane la care ajunge este mic, eficiența lucrării este scăzută, rezultatele sunt slabe și în permanență lucrarea este refăcută sau oprită și sunt remediate lacunele, atunci calibrul tău este mediu. Dacă o persoană înțelege destul de bine și rapid principiile de lucru, rânduielile de lucru și alte aspecte, dar progresul implementării este foarte lent și eficiența sa este foarte scăzută – în circumstanțe normale, rezultatele ar putea fi produse într-o lună, dar durează trei sau chiar șase luni, iar rezultatele obținute sunt totuși de-a dreptul mediocre, numărul de persoane la care se ajunge este mic, iar beneficiul pentru oameni nu este semnificativ – o astfel de persoană are un calibru mediu.

După ce înțeleg anumite principii sau fundamente, unii oameni pricep doar sensul literal la momentul respectiv și nu-l pot lega nicidecum de persoanele, evenimentele sau lucrurile din lucrarea lor care implică aceste principii sau fundamente. Doar ascultă principiile și fundamentele ca pe niște reglementări sau doctrine și, după ce le aud, nu fac niciun plan în inima lor și nu știu cum să le implementeze sau cum să aplice în viața reală rânduielile de lucru și fundamentele sau principiile pe care le înțeleg. În esență, nu pot stabili nicio legătură între viața reală și aceste fundamente sau principii. Când vine vorba de viața reală sau de lucrare, ei lasă deoparte principiile, fundamentele și legile de dezvoltare a lucrurilor, nu sunt capabili să le aplice și, pur și simplu, fac ce vor. Să nu discutăm deocamdată despre umanitatea lor, dacă este bună sau rea, cum este caracterul lor, dacă nu fac ceva în mod intenționat sau dacă nu vor să facă ceva – doar în ceea ce privește calibrul, asemenea oameni au un calibru slab. Indiferent unde merg, pot să rostească o mulțime de doctrine, să vorbească despre unele fundamente și să discute cu alții despre unele așa-zise legi de dezvoltare a lucrurilor. Par să aibă un nivel destul de înalt de gândire, precum și capacitate de înțelegere și par să aibă un oarecare calibru. Cu toate acestea, când li se atribuie un element al lucrării, trec una sau două luni fără niciun rezultat și nu se primește nicio noutate de la ei. Când și-au exprimat hotărârea, au vorbit foarte bine, dar când vine vorba să o pună efectiv în practică, nu știu ce să facă. „Cel de mai sus a explicat foarte clar principiile, deci ce ar trebui să fac acum? Pe cine ar trebui să numesc supraveghetor, pe cine să numesc predicator și cine să se ocupe de treburile externe? Nu știu ce să fac! Dar am făcut afirmații îndrăznețe și mi-am exprimat hotărârea, așa că trebuie să o fac!” Sunt atât de anxioși, încât le crește temperatura și le apar bășici în gură, nu pot să mănânce sau să doarmă, ajungând să fie răvășiți și copleșiți, dar tot nu știu ce să facă. Acestea sunt manifestările oamenilor care au un calibru slab. Indiferent cum, atunci când lucrarea este rânduită pentru ei, fac jurăminte solemne și își exprimă hotărârea, rostind cuvinte îndrăznețe și grandioase cu atâta înflăcărare – trebuie să vezi dacă pot face lucrarea, dacă au etape și planuri și dacă înțeleg cum să implementeze rânduielile de lucru și să acționeze conform principiilor. Dacă nu înțeleg sau nu pot face acest lucru, atunci au un calibru slab. Dacă înțeleg doar doctrine, dar nu pot aplica principiile și acționează pur și simplu orbește și nechibzuit, și asta arată un calibru slab. Atât timp cât nu poți implementa principiile, fundamentele sau legile de dezvoltare a lucrurilor în mod efectiv și în viața reală, indiferent dacă ești anxios și agitat sau dacă săvârșești fapte rele nechibzuite, acestea sunt manifestări ale unui calibru slab. Sunt aceste cuvinte corecte? (Da.) Unii oameni acționează orbește, în timp ce alții nu știu cum să procedeze și nu îndrăznesc să o facă – nici măcar nu știu de unde să înceapă. Manifestările specifice ale persoanelor care au un calibru slab, în ceea ce privește capacitatea lor de inovare, sunt că nu știu să aplice fundamentele și principiile unei activități specifice, reale; sunt capabili doar să repete papagalicește niște cuvinte, să învețe doctrine și să memoreze reglementări. Simpla memorare a doctrinelor și reglementărilor este inutilă și nu dovedește că ai capacitate de inovare. Dacă ai sau nu capacitate de inovare este evident prin faptul că poți implementa aceste fundamente, principii și reguli în viața reală, făcând bine lucrarea legată de aceste fundamente și principii, așa încât acestea să nu rămână cuvinte și doctrine, reglementări și formule, ci să fie implementate în viața oamenilor și aplicate acestora, permițându-le să le folosească și să obțină beneficii și sprijin de pe urma lor, făcându-le să devină o cale de practică în viață sau o îndrumare, o călăuzire și un scop al vieții. Dacă o persoană nu are această capacitate de inovare și știe doar să debiteze cuvinte și doctrine și să strige sloganuri, nefiind în stare să folosească aceste principii și fundamente atunci când vine vremea să-și facă datoria, cei care urmează un astfel de conducător sau supraveghetor nu vor dobândi principii de practică în acest aspect al adevărului. Astfel de conducători sau de supraveghetori sunt oameni cu un calibru slab, incapabili să lucreze și ar trebui raportați și înlăturați odată ce sunt identificați. Pentru a evalua dacă cineva poate să își asume un element al lucrării, trebuie mai întâi să vezi dacă, după ce a citit rânduielile de lucru și a înțeles adevărurile-principii, le poate rândui și implementa și poate să pună lucrarea în mișcare. Indiferent câți oameni sunt într-o biserică, dacă pune în mișcare toate elementele lucrării bisericii și, indiferent de lucrarea câtor oameni este responsabil – fie cincizeci, fie o sută – poate face așa încât lucrarea să prospere, asigurându-se că fiecare are propriul loc și poate să lucreze și să-și facă datoria în conformitate cu adevărurile-principii, atunci un astfel de individ poate fi avut în vedere pentru a fi ales conducător sau supraveghetor. Desigur, trebuie să vezi și cum este caracterul său, dacă este o persoană corectă și dacă urmărește adevărul – este esențial să cunoști aceste lucruri! Un conducător sau un lucrător trebuie cel puțin să aibă calibru și statură în aceste aspecte pentru a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate și pentru ca toată lumea să poată lucra și să-și facă datoria conform rânduielilor de lucru sau adevărurilor-principii – astfel, poate fi benefic pentru aleșii lui Dumnezeu. Dacă nu are această abilitate, nu poate fi ales. Dacă ai alege un astfel de individ, deși faptul că ai lenevi, nefăcând zilnic nicio lucrare în timp ce-l urmezi, ar putea aduce confort trupului tău, te-ai simți împlinit în spiritul tău? Dacă petreci câteva ore pe zi la adunări, ascultându-l cum predică doctrine, dar nefăcând nicio lucrare concretă, înseamnă asta că-ți faci datoria? (Nu.) Acești indivizi îți predică doctrine în fiecare zi și, cu toate că-ți îmbogățești cunoștințele, nu-ți faci datoria și doar îi urmezi într-o confuzie fără sens. În acest caz, ai fost indus în eroare și împiedicat de ei. Dacă vei continua să-i asculți cum rostesc acele cuvinte și doctrine seci și, în cele din urmă, nu-ți vei face datoria sau nu-ți vei arăta loialitatea și nu vei avea nicio experiență reală în adevăr, neoferind loialitate în ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu, nepunând lucrarea în mișcare sau neobținând niciun rezultat – așa încât, când Dumnezeu le va cere oamenilor rezultate, nu vei avea nimic de arătat – nu vei fi suferit o pierdere? Prin urmare, dacă ai crezut anterior că astfel de oameni sunt candidați pentru funcția de conducători, schimbă-ți acum rapid punctul de vedere și taie asemenea oameni de pe lista ta de candidați. Nu trebuie să fie aleși drept conducători. Cum lasă de dorit oamenii cu un calibru slab și fără capacitate de inovare? Lasă de dorit prin faptul că știu doar să se poarte ca niște strategi închipuiți, neștiind niciodată cum să-și aplice ideile în lucrarea din viața reală, și prin faptul că nu pot face o lucrare concretă. Care ar fi consecințele dacă asemenea oameni ar deveni conducători? Doar ar transforma lucrarea într-un haos deplin. Dacă ar sluji drept conducători de biserică în China continentală, ar duce întreaga biserică la ruină. Nu doar că n-ar reuși să dobândească ei înșiși adevărul, dar și viața celor pe care îi conduc ar suferi o pierdere. Dacă poți identifica prompt astfel de oameni și îi poți îndepărta, unele dezastre vor fi evitate, iar lucrarea bisericii nu va trebui să sufere pierderi. Dar dacă urmezi în continuare asemenea oameni și accepți conducerea lor, este foarte posibil ca speranța ta de a dobândi mântuirea să fie distrusă de ei, iar șansa ta la mântuire va dispărea atunci. Așadar, capacitatea de inovare este o capacitate esențială pentru un conducător, un lucrător sau un supraveghetor. Dacă nu ai calibrul elementar și capacitatea de a face lucrarea, trebuie neapărat să fii precaut, să nu te năpustești pur și simplu din entuziasm, să nu-ți dorești mereu să ieși în evidență și să nu-ți dorești mereu să fii conducător sau supraveghetor. Acest lucru nu doar te împiedică pe tine, dar îi împiedică și pe alții să dobândească mântuirea. Dacă te împiedici doar pe tine, ți-ai cauzat doar propria moarte, dar dacă îi împiedici pe frați și pe surori, oare nu faci rău multor oameni? Poate ție nu-ți pasă de viața ta, dar altora le pasă de a lor. În plus, nu e mare lucru să-ți împiedici viața de zi cu zi sau succesul financiar, dar să împiedici lucrarea bisericii nu este o chestiune neînsemnată. Poți purta o asemenea responsabilitate? Dacă ai într-adevăr conștiință și simți că această chestiune implică o mare responsabilitate, că împiedicarea lucrării bisericii nu este ceva pentru care să poți purta responsabilitatea, atunci nu trebuie în niciun caz să recurgi la vreun mijloc necesar pentru a te da mare și a concura pentru conducere. Dacă nu ai calibru și statură, nu te strădui mereu să ieși în evidență. Nu împiedica lucrarea bisericii, nici nu-i împiedica pe aleșii lui Dumnezeu să pătrundă în adevăr și să câștige o destinație bună doar pentru a-ți satisface dorința de autoritate – aceasta e o nelegiuire! Ar trebui să ai o oarecare conștiință de sine. Fă ceea ce ești capabil să faci și nu aspira mereu să fii conducător. Pe lângă funcția de conducător, există multe alte îndatoriri pe care le poți face. A fi conducător nu este dreptul tău exclusiv, nici nu ar trebui să fie ceea ce urmărești. Dacă ai calibrul și statura necesare pentru a fi conducător și ai, de asemenea, simțul poverii, este mai bine să-i lași pe alții să te aleagă. Această practică este benefică pentru lucrarea bisericii și pentru toți cei implicați. Dacă nu ai calibrul necesar pentru a fi conducător, ar trebui să dai dovadă de o oarecare bunăvoință și să-ți asumi o anumită responsabilitate pentru viitorul altora. Nu concura mereu pentru funcția de conducător și nu-i împiedica pe alții. Dorința ta de a fi conducător și de a prelua conducerea asupra lucrării bisericii, în ciuda faptului că ai un calibru slab, arată o lipsă de rațiune. Dacă nu ai nici calibru, nici statură, fă-ți pur și simplu îndatoririle bine. Faptul că-ți îndeplinești cu adevărat îndatoririle arată că ai o oarecare rațiune. Fă orice lucrare poți în funcție de capacitatea ta; nu avea ambiții și dorințe. Nu căuta doar să-ți satisfaci dorințele personale, neglijând totodată lucrarea bisericii – acest lucru îți face rău atât ție, cât și bisericii. Aceasta este manifestarea oamenilor care au un calibru slab în ceea ce privește capacitatea de inovare.

Oamenii cu un calibru slab nu au capacitate de inovare – atunci, cei fără calibru au și mai puțină. Astfel de oameni nu pot înțelege deloc fundamentele lucrurilor, legile de dezvoltare a lucrurilor sau adevărurile-principii atunci când le aud. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă văd că acestea sunt adevărurile-principii, nu pot face legătura între principii și domeniul lor de aplicare sau oamenii și chestiunile pe care le implică. Ba chiar cred: „Această părtășie despre adevăr este prea detaliată și prea lungă. Auzind aceste cuvinte, pot înțelege că sunt principii, dar nu știu care este definiția principiilor sau ce domeniu delimitează principiile.” Dacă nu știu nici măcar definiția principiilor, atunci cu siguranță nu știu cum să le implementeze sau să le practice. De exemplu, când se întâmplă ceva ce trebuie gestionat, alții le spun: „Ar trebui să practici în conformitate cu principiile.” Ei spun: „Nici măcar nu știu să practic în conformitate cu principiile. Nu știu la ce principiu se referă această chestiune.” Chiar și după ce alții le explică principiul pe care ar trebui să-l practice în gestionarea acestei chestiuni, tot nu știu ce să facă. Astfel de oameni au un calibru extrem de slab; nici măcar nu pot să înțeleagă limbajul uman și sunt cu atât mai mult nepotriviți pentru a fi folosiți. Nu arată asta că asemenea oameni sunt atât de incompetenți, încât nu pot fi ajutați? Oamenii care sunt incompetenți fără speranță nu au gândirea și capacitatea de a înțelege lucruri care țin de umanitatea normală, nemaivorbind de gândirea logică. Prin urmare, oamenii care înțeleg adevărurile-principii sau diversele fundamente și reguli nu au cum să comunice cu cei lipsiți de calibru; nu pot ajunge la un consens și, desigur, nu au un limbaj comun. De ce nu pot comunica? Există o problemă esențială, și anume că abilitățile acestor două tipuri de oameni de a fi conștienți de diverse lucruri și de a le identifica, judeca, înțelege și accepta nu se află la același nivel sau pe aceeași traiectorie – sunt ca două linii paralele care nu se vor intersecta niciodată. Aceasta este o exprimare în termeni oarecum abstracți. Vorbind mai concret, calibrele acestor două tipuri de oameni sunt total diferite, nefiind la același nivel. Prin urmare, aceștia nu vor avea niciodată aceeași capacitate de a emite judecăți, de a identifica lucruri sau capacitate cognitivă în legătură cu aceeași chestiune. Cu alte cuvinte, ceea ce pot recunoaște oamenii cu un calibru bun sau mediu, cei fără calibru nu recunosc deloc – ba chiar lasă cu atât mai mult de dorit și vor lăsa întotdeauna de dorit, ca și cum le-ar lipsi această funcție. De exemplu, când ajunge la maturitate, găina depune în mod firesc ouă. Chiar dacă producția ei este scăzută, tot va depune ouă pentru că are această funcție. În schimb, oricât de bine este hrănit un cocoș, nu poate depune ouă fiindcă nu are această funcție. Cocoșul spune: „Deși nu am funcția de a depune ouă, pot să cânt dimineața!” Indiferent de câte ori cânți sau cât de puternică este vocea ta, nu înseamnă că poți depune ouă. Deși găina nu cântă, are funcția de a depune ouă. De ce vă dau acest exemplu? Pentru că oamenii fără calibru rostesc astfel de raționamente denaturate, false și ilogice – asta înseamnă lipsa de calibru. Prin urmare, când oamenii cu un calibru bun, mediu sau chiar slab comunică și discută despre chestiuni cu oameni fără calibru, este o senzație ciudată. Cu oamenii care au un calibru slab, tot poți să comunici despre anumite chestiuni simple și ușor de înțeles. Dar nimeni nu poate să comunice cu oamenii fără calibru, deoarece aceștia nu au deloc abilitatea de a înțelege, nici gânduri sau puncte de vedere în nicio privință. Aceasta este descrierea sau deslușirea oamenilor fără calibru. Când le comunici ceva, chiar dacă le explici amănunțit și clar, iar ei spun că înțeleg, cu toate acestea, când același lucru se întâmplă din nou, tot nu înțeleg și vor rosti din nou raționamente denaturate, false. Spune-Mi, pot astfel de oameni să înțeleagă adevărul? (Nu.) Nu au capacitatea de a identifica sau de a fi conștienți de lucruri – cum ar putea să înțeleagă adevărul? A spune că pot înțelege adevărul ar fi pur și simplu absurd. Oamenilor fără calibru le lipsește capacitatea de inovare, așadar manifestările lor în acest sens sunt după cum urmează: întrucât nu înțeleg niciun fundament sau principiu, nimic din ce fac nu este planificat. Mințile lor nu au niciun plan sau etape și, chiar mai mult, nu pot implementa niciun fundament sau principiu. Tot ce fac este un haos complet, o încurcătură totală. Astfel de oameni pot doar să depună efort fizic și să facă sarcini manuale. Abia dacă o scot la capăt cu o singură treabă simplă; la urma urmei, sunt oameni obișnuiți, care se pot implica într-o singură sarcină, dar când situația evoluează la nivelul la care trebuie să preia un element al lucrării, nu mai sunt competenți pentru asta. Asemenea oameni sunt incapabili să facă vreo lucrare valoroasă sau solicitantă din punct de vedere tehnic. Se descurcă doar cu unele sarcini mărunte, cum ar fi munca manuală, munca la fermă sau creșterea animalelor și, chiar și atunci, au nevoie de un supraveghetor în preajma lor care să-i monitorizeze și să-i sprijine. Uneori, când sunt într-o dispoziție proastă, cineva trebuie să-i aducă pe drumul cel bun; iar când se lasă uneori atrași de denaturări sau devin negativi, cineva trebuie să-i sfătuiască în privința modului lor de a gândi. Chiar și pentru sarcini minore, cineva trebuie să le verifice acțiunile; în caz contrar, vor apărea probleme și greșeli, iar lucrarea va trebui refăcută. Dacă nu irosesc materiale, irosesc energie sau apă, electricitate și gaz. În țările occidentale, sunt raportați în permanență de alții și amendați de poliție. Fără să fie urmăriți de cineva, nu pot să facă nici măcar sarcini mărunte în mod adecvat – sunt pur și simplu extrem de problematici și deplorabili. Acestea sunt manifestările oamenilor fără calibru. Nu sunt asemenea oameni pur și simplu inutili și nesăbuiți? Mai pot fi folosiți ca oameni? De fapt, în casa lui Dumnezeu, astfel de oameni pot depune doar puțin efort fizic. Când vine vorba de lucrarea bisericii, nu pot să o facă; sunt incapabili să facă orice. Chiar și în cazul treburilor care necesită efort fizic, nu le pot duce la bun sfârșit în mod independent și tot au nevoie de alții care să-i instruiască, să-i supravegheze și să le verifice acțiunile. Dar când îndeplinesc sarcini care necesită efort fizic, simt totuși că acestea sunt sub nivelul talentelor lor, că sunt supracalificați și devin sfidători, chiar plângându-se: „Uită-te la aceia care fac muncă tehnică pe calculator, scriu articole, cântă și dansează sau sunt actori – cât de plini de farmec sunt! Dar eu nu pot să mă ocup decât de găzduire și gătit, stau în grăsime și fum toată ziua. În câțiva ani, voi fi trasă la față! Privește cât de jalnică sunt!” Se simt mereu destul de jalnici când fac această muncă, dar nu se opresc niciodată să se gândească de ce nu pot face decât acest tip de muncă. Nu evaluează dacă sunt cu adevărat capabili să se ocupe de altceva. Întrucât au un calibru slab, sunt mereu supărați când fac anumite sarcini care necesită efort fizic. Dacă ar avea un calibru cu adevărat bun, nu s-ar simți supărați. Calibrul lor este deja atât de slab încât pot face doar sarcini fizice, dar tot simt că acestea sunt sub nivelul talentelor lor. Nu sunt nesăbuiți? Asemenea oameni sunt cu adevărat nesăbuiți. Oamenii de acest fel nu pot face bine nici măcar sarcinile care necesită efort fizic. Când gătesc, fie fac prea mult, fie prea puțin și, indiferent de cât timp gătesc, tot nu știu ce model ar trebui să urmeze când fac asta. Chiar și așa, tot simt că astfel de sarcini sunt sub nivelul talentelor lor, că sunt supracalificați și cred că nu ar trebui să facă sarcini care necesită efort fizic. Consideră că ar trebui să lucreze într-un birou drept secretari, să-și asume un element al lucrării în casa lui Dumnezeu sau cel puțin să slujească drept conducători de biserică. Nu sunt complet lipsiți de rațiune? Spune-Mi, pentru ce lucrare ești competent? Dacă nu ești competent pentru niciun fel de lucrare și ți se dau sarcini care necesită efort fizic, iar casa lui Dumnezeu tot îți asigură cele necesare în acest timp, nu este aceasta o înălțare a ta? Și totuși rămâi nemulțumit. Nu cumva rațiunea ta este mult prea slabă? (Ba da.) Există o legătură între rațiune și calibru? (Da.) A nu te cunoaște pe tine însuți, a nu ști la ce nivel este calibrul tău, a crede mereu că ai un calibru înalt – nu sunt acestea manifestările unui calibru slab? (Ba da.) Oamenii cu un calibru bun vor ști să se evalueze singuri și, după ce se vor evalua, își vor cunoaște nivelul calibrului. După ce vor constata care este calibrul lor, își vor putea găsi locul în biserică. Se vor simți în largul lor indiferent ce vor face și vor putea aborda rațional datoria pe care o îndeplinesc. Chiar dacă li se atribuie sarcini care necesită efort fizic, se vor simți împăcați și justificați să le facă; se vor supune și vor fi de acord în adâncul inimii lor, acceptând această slujbă și această sarcină. Asta se numește a avea raționalitate. Dacă cineva nu este niciodată în largul său când își face datoria, simțindu-se mereu nedreptățit și crezând că orice sarcină pe care i se cere să o facă este sub nivelul talentelor sale, nu cumva este lipsit de rațiune? (Ba da.)