Numărul 4: Capacitatea de a accepta lucrurile

Care este a patra capacitate? Capacitatea de a accepta lucrurile. Capacitatea de a accepta lucrurile prezintă unele deosebiri față de capacitatea de a înțelege lucrurile și față de capacitatea de înțelegere. Capacitatea de a accepta lucrurile se referă la capacitatea ta de a discerne, atunci când apar lucruri noi, dacă acestea sunt pozitive sau negative și ce beneficii sau prejudicii au pentru viața, lucrarea și supraviețuirea ta, precum și la modul în care le privești, le tratezi și le aplici. Dacă ai un calibru bun, atunci când apar lucruri noi, vei fi deosebit de sensibil și de receptiv. După ce primești rapid informații despre un lucru nou, vei fi capabil să identifici beneficiile sau prejudiciile pe care le poate aduce oamenilor sau dezavantajele sale. Dacă este benefic pentru o anumită chestiune din viața ta reală, îi poți aplica imediat punctele forte; dacă este dăunător, poți evita, de asemenea, prejudiciile sau dezavantajele pe care le aduce oamenilor. Cu alte cuvinte, ai un anumit grad de acceptare față de lucrurile noi și poți să-ți dai seama rapid dacă lucrurile noi sunt negative, dăunătoare oamenilor și dacă au dezavantaje – asta înseamnă să ai capacitatea de a accepta lucrurile. În aceasta constă deosebirea dintre capacitatea de a accepta lucrurile, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere. Capacitatea de a accepta lucrurile se referă în principal la sensibilitatea unei persoane față de lucrurile noi și la capacitatea ei de a le discerne. Dacă discerni rapid lucrurile noi, ești capabil să le accepți rapid punctele forte și beneficiile și să le aplici în viața reală în slujba vieții sau a lucrării tale, apoi renunți sau elimini lucrurile vechi înlocuite de aceste lucruri noi, înseamnă că ai capacitatea de a accepta lucrurile și ești o persoană cu un calibru bun. Urmează apoi oamenii cu un calibru mediu. Astfel de oameni sunt deosebit de lenți în acceptarea unor lucruri noi care au înlocuit deja lucrurile vechi, precum și a noilor opinii și a noilor tehnologii. La ce se referă această „lentoare”? Se referă la faptul că pot accepta un lucru nou doar atunci când a devenit deja foarte răspândit, este folosit pe scară largă și denumirea lui a devenit foarte comună. Nu percep lucrurile noi și nu pot discerne dacă sunt pozitive sau negative. Chiar și când apar noi lucruri pozitive, sunt potrivnici față de ele și le disprețuiesc în inimile lor; au mereu noțiuni și atitudini proprii, se aliniază mereu la tendințele lumești, sunt obtuzi și nu acceptă lucrurile noi, respingându-le. Încep să accepte și să aplice un lucru nou doar atunci când se răspândește pe scară largă și mulți oameni i-au experimentat și constatat avantajele și au beneficiat de el. Asta înseamnă să ai un calibru mediu. Acceptarea lucrurilor noi de către astfel de oameni este foarte pasivă; nu este o acceptare activă. Aceasta deoarece, pe de o parte, nu au sensibilitate față de lucrurile noi; sunt amorțiți, înapoiați și obtuzi. Pe de altă parte, este și din cauză că au anumite noțiuni și opinii despre lucrurile noi, având o atitudine de desconsiderare și dispreț față de ele. Motivul subiectiv pentru aceasta este că au un calibru mediu, iar capacitatea lor de a accepta lucrurile este medie, ceea ce îi face foarte amorțiți; când le apar în față lucruri noi, nu le conștientizează, nu simt nimic și nu au atitudinea de a le accepta activ. În plus, sunt din fire deosebit de înapoiați și deosebit de amorțiți și înceți la minte. Sunt lenți în acceptarea lucrurilor noi din aceste două motive. Abia când mulți oameni deja folosesc un lucru, vorbesc despre avantajele sale, despre confortul pe care îl aduce, despre impactul pe care îl are asupra oamenilor și despre beneficiile pe care le permite acestora să le obțină și când văd toate acestea cu ochii lor – și îi văd și pe oamenii din jurul lor experimentându-le personal într-o oarecare măsură – atunci îl acceptă încet în inimile lor și apoi încep să-l folosească. Ce fel de calibru indică acest lucru? Capacitatea unor asemenea oameni de a accepta lucrurile este medie. Dacă ai o capacitate medie de a accepta lucrurile înseamnă că ai un calibru mediu. De exemplu, când predică Evanghelia sau când fac o lucrare profesională, unii frați și surori preiau inițiativa de a încerca și a aplica o nouă metodă sau tehnică profesională. Aceștia simt rapid că este foarte bine să folosească această tehnică profesională, deoarece, cu ajutorul ei, au o eficacitate destul de bună în îndeplinirea datoriei și, de asemenea, le sporește eficiența. Apoi promovează cu promptitudine această tehnică sau metodă nouă, încurajându-i pe alți frați și surori să o învețe și să o aplice. Oamenii cu un calibru bun se pricep să caute tehnici și metode noi în îndeplinirea datoriei lor. Într-un timp scurt, pot percepe clar și evalua cu precizie un lucru nou, pot profita de această ocazie și pot accepta pe deplin o tehnică sau o metodă nouă, aplicând-o în lucrarea din viața reală. În ceea ce privește punctele forte și punctele slabe ale acestui lucru nou, precum și rezultatele pe care le poate obține, ei pot trage concluzii în mod încontinuu și apoi pot face ajustări. Printr-o perioadă de explorare, înțeleg treptat care aspecte ale acestei profesii sau informații tehnice pot fi aplicate în lucrarea bisericească și care nu pot fi aplicate. După aceea, îmbunătățesc progresiv acest lucru nou în lucrarea lor, în conformitate cu principiile și cerințele casei lui Dumnezeu. Cu cât îmbunătățesc mai mult acest lucru nou, cu atât devine mai bun, dând în cele din urmă roade. Aceasta este o manifestare a unui calibru bun. În schimb, când predică Evanghelia, unii oameni încă se agață cu rigiditate de metoda inițială, predicând fie unu la unu, fie doi la unu sau bazându-se pe folosirea unui număr mare de oameni. Sunt amorțiți și înceți la minte și acceptă cu lentoare metoda avansată. Deși recunosc verbal că metoda avansată pare destul de bună și este fezabilă, în inimile lor, au în permanență îndoieli. Se tem că această metodă va da rezultate slabe dacă o aplică, așa că nu îndrăznesc să încerce. Alții îi conving, spunând: „Nu trebuie să-ți faci griji pentru toate acestea. Noi am încercat deja; practicarea în acel mod dă rezultate deosebit de bune.” Dar ei tot nu îndrăznesc să încerce și continuă să se agațe de metoda inițială. Doar atunci când mulți oameni folosesc noua metodă de a predica Evanghelia, câștigând mai multe persoane în fiecare lună și sporind eficiența, aceștia decid fără tragere de inimă să încerce, dar tot fac doar pași mici și nu îndrăznesc să-și schimbe complet planurile și strategiile. Asta înseamnă că acceptă lucrurile noi cu prea mare lentoare; înseamnă că au un calibru mediu. Oamenii cu un calibru slab au o capacitate și mai slabă de a accepta lucrurile. Nu pot percepe clar un lucru nou, nu-l pot judeca și nu știu cum să-l trateze. Sunt potrivnici în inimile lor, gândind că oamenii care cred în Dumnezeu nu ar trebui să accepte lucruri noi, nici să accepte informații și tehnologii noi. Vezi, sunt destul de obtuzi. Oamenii de anumite confesiuni nu folosesc nici în ziua de astăzi electricitatea, nu se uită la televizor și nu folosesc computere sau alte produse electronice. Când pleacă de acasă, nu folosesc mijloace moderne de transport; nici măcar nu merg cu bicicleta. Cu ce merg? Cu căruțe trase de boi sau de cai, stârnind nori de praf când se deplasează. Unii oameni întreabă: „De ce nu mergi cu bicicleta sau cu mașina?” Ei spun: „Acele lucruri sunt făcute de mâna omului. Ne este teamă că lui Dumnezeu nu I-ar plăcea să le folosim.” Asta înseamnă să ai o capacitate slabă de a accepta lucrurile. Oamenii cu o capacitate slabă de a accepta lucrurile privesc multe lucruri în mod incorect. Sunt blocați în vechile lor obiceiuri, agățându-se de propriile puncte de vedere, fiind potrivnici față de toate lucrurile noi. Faptul că sunt potrivnici este în sine o problemă cu gândirea și mintea lor. Ce indică o asemenea problemă? Ca să ne exprimăm moderat, arată că astfel de oameni au un calibru de-a dreptul mediocru. Dacă sunt în mod constant incapabili să accepte lucruri noi, atunci calibrul lor este slab, iar ei au o minte rigidă. Cred că lucrarea lui Dumnezeu este neschimbătoare și că, indiferent ce cuvinte a rostit, Dumnezeu va rosti întotdeauna aceleași cuvinte și, indiferent ce lucrare a săvârșit, Dumnezeu va săvârși întotdeauna aceeași lucrare. Cât despre această omenire și această epocă, ei consideră că ceea ce au văzut și au experimentat inițial va rămâne pentru totdeauna neschimbat și va fi mereu așa. De exemplu, acum 20 sau 30 de ani, oamenii aveau o anumită noțiune despre modul în care înțelegeau îmbrăcămintea. Erau de părere că stofele din bumbac sunt absolut naturale și că toate tipurile de textile din bumbac sunt bune; fie că era vorba de jachete căptușite cu bumbac, de tricouri sau lenjerie intimă, atât timp cât erau fabricate din bumbac, erau mai bune decât fibrele sintetice. Pur și simplu se agățau cu hotărâre de această convingere. Totuși, 20 sau 30 de ani mai târziu, industria textilă s-a dezvoltat și au apărut multe țesături similare bumbacului, alături de diverse articole de îmbrăcăminte din fibre sintetice. Există multe materiale textile care sunt mai bune decât țesăturile din bumbac; lasă mai mult aerul să circule, disipă căldura mai repede, absorb umezeala mai rapid și nu se deformează, nu se micșorează și nu se decolorează indiferent cum sunt spălate. În plus, sunt deosebit de confortabile și ușoare când sunt purtate și nu fac rău pielii. Dar unii oameni tot nu pot accepta fibrele sintetice. Ei încă sunt de părere că doar textilele din bumbac sunt bune, deoarece bumbacul este cultivat în sol, este creat de Dumnezeu și este natural, în timp ce fibrele sintetice sunt fabricate de om. Nu reușesc să-și dea seama că, deși bumbacul a fost creat de Dumnezeu și este cel mai bun, pământul a fost poluat, iar viermii care infestează bumbacul au devenit mai puternici cu fiecare generație. Pesticidele obișnuite nu pot rezolva problema. În cele din urmă, bumbacul trebuie supus unor tratamente speciale de dezinfecție, astfel încât să nu provoace mâncărimi când este purtat. Dacă este tratat corespunzător, costul hainelor devine mare, necesitând un preț de vânzare extrem de ridicat. Dacă nu este tratat corespunzător, nu este la fel de bun de purtat ca hainele din fibre sintetice. Vezi, calitatea hainelor din fibre sintetice este deosebit de bună în zilele noastre; mulți atleți profesioniști le poartă și toate recenziile sunt destul de pozitive. Dar unii oameni, după ce aud asta, tot nu acceptă și rămân convinși că textilele din bumbac sunt mai bune. Nu sunt ignoranți și încăpățânați asemenea oameni? (Ba da.) Ignoranța și încăpățânarea sunt probleme ale umanității lor. Așadar, cum este calibrul lor? (Calibrul lor nu este bun.) Când un lucru nou apare în fața unor indivizi, atitudinea lor când judecă dacă este corect sau incorect – de a decide dacă să-l accepte sau să-l respingă – depinde de calibrul lor. Dacă majoritatea oamenilor cred că lucrul nou este corect, iar ei se iau după mulțime și îl acceptă pasiv, atunci asemenea oameni au în cel mai bun caz un calibru mediu. În situația în care nu pot discerne dacă un lucru nou este corect sau incorect, dacă este benefic pentru oameni și care sunt punctele forte și dezavantajele sale în comparație cu lucrurile vechi în care credeau cu tărie înainte, fiind incapabili să discearnă sau să distingă diferențele dintre lucrurile noi și cele vechi – dacă nu pot judeca nimic din toate acestea, atunci este o dovadă că nu au capacitatea de a accepta lucruri noi; adică, nu au capacitate de înțelegere. Astfel de oameni au un calibru slab. Inițial, când apare ceva nou, le lipsește un anumit grad de receptivitate. Nici când aud despre acest lucru, nu au câtuși de puțin capacitatea de a-l accepta. În cele din urmă, chiar dacă acceptă cu reticență noul lucru, o fac doar fiind ajutați și convinși de alții care trebuie chiar să compare avantajele și punctele forte ale noului lucru cu cele ale lucrurilor vechi, permițându-le acestor oameni să vadă cu propriii ochi, înainte de a-l putea accepta, că există diferențe clare între lucrul nou și cele vechi și că noul lucru este evident superior lucrurilor vechi. Cu toate acestea, în inimile lor, acești oameni tot nu pot vedea clar ce au bun multe alte lucruri noi și încă simt că lucrurile vechi sunt bune și ar trebui păstrate. Acceptă fără tragere de inimă și cu pasivitate lucrurile noi doar în circumstanțe în care nu au de ales. Acești oameni au un calibru slab. O persoană cu un calibru mediu este cineva care, după câteva indicii, înțelege imediat, dându-și seama că privea lucrurile într-un mod denaturat, depășit. Asta înseamnă a avea un calibru mediu. O persoană cu un calibru slab, pe de altă parte, are nevoie de indicii și îndemnuri repetate, precum și de convingere colectivă din partea tuturor – alături de câteva fapte și exemple concrete care arată cum, după ce este adoptat pe scară largă, acest lucru nou le aduce beneficii oamenilor – înainte de a-l accepta și de a-l utiliza cu reticență. Cu toate acestea, în privat, încă alege lucrul vechi. Aceasta este o persoană cu un calibru foarte slab. Faptul că are un calibru slab înseamnă că nu reușește în mod repetat să recunoască efectele pozitive pe care apariția lucrurilor noi le are asupra oamenilor, nu poate găsi diferențele dintre lucrurile noi și cele vechi, nu reușește în mod repetat să descopere sau să scoată la iveală avantajele și progresele lucrurilor noi și dezavantajele și înapoierea lucrurilor vechi și, de asemenea, se agață mereu de vechile sale gânduri și opinii; prin urmare, capacitatea sa de a accepta lucrurile este foarte slabă. Oamenii cu o capacitate slabă de a accepta lucrurile au un calibru slab. Cei cu un calibru slab nu-și pot da seama de esența sau de sursa problemelor, indiferent cum le explici lucrurile. Nici măcar nu se poate spune că aceia care au cel mai slab calibru au vreo capacitate de a accepta lucrurile – când se confruntă cu lucruri noi, nu se pune problema dacă sunt în mod subiectiv dispuși să le învețe și să le accepte; în schimb, problema este că sunt complet lipsiți de orice percepție față de ele. Fie în viața reală, fie când își îndeplinesc datoria, indiferent ce lucruri noi apar, ce lucruri progresează sau ce lucruri se îmbunătățesc, ei nu au nicio percepție și nicio conștientizare. Oare ignoranța lor în privința acestor lucruri este cauzată de faptul că nu urmăresc știrile sau nu citesc ziarele? Nu, este cauzată de faptul că au un calibru pur și simplu lipsit de capacitatea de a accepta lucrurile. Este ca și cum nu ar avea facultăți receptive. În ceea ce privește apariția oricăror lucruri noi, sunt amorțiți, înceți la minte și lipsiți de percepție. Chiar dacă locuiesc într-un oraș plin de viață, este ca și cum ar trăi într-un sat de munte izolat. Sunt complet în necunoștință de cauză în legătură cu orice eveniment major sau minor care are loc în viața omenească. Prin urmare, în sfera vieții lor, nu există lucruri noi care să le poată influența mâncarea, hainele, locuința și transportul. Sunt exact ca niște animale. Lucrurile din domeniul gândirii lor sunt limitate la mica serie de lucruri din sfera vieții lor, cele pe care le cunosc de pe vremea când învățau să privească diverse lucruri din lume. Dincolo de asta, nimic din lumea exterioară nu are absolut nicio influență asupra lor și nu prezintă niciun interes pentru ei. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt deficienți mintal? (Da.) Desigur, chestiunile despre care vorbim aici sunt aspecte foarte neînsemnate, banale, ale vieții de zi cu zi; nu ne referim la probleme naționale sau la știri internaționale majore. Chiar și apariția unui nou lucru foarte mic este ceva de care nu sunt conștienți și față de care nu arată nicio fărâmă de acceptare. Această „acceptare” se referă la modul în care apariția unui lucru nou le schimbă gândurile și opiniile, aduce unele îmbunătățiri în viața lor – inclusiv în stilul de viață, cunoștințele de bază despre viață și așa mai departe – și duce la o oarecare îmbunătățire și progrese în capacitatea lor de a gestiona problemele din viață. Oamenii care nu au capacitatea de a accepta lucrurile își mențin mereu rutina, modul inițial de trai. De exemplu, se spunea adesea în trecut că tofu gătit cu spanac este bun, oferind atât fier, cât și calciu, iar cineva a crescut consumându-l în acest fel. Mai târziu, potrivit spuselor unora, cercetătorii în domeniul alimentar au descoperit că spanacul conține acid oxalic, iar consumul lui împreună cu tofu pe o perioadă lungă de timp poate duce cu ușurință la formarea de pietre în organism. La auzul acestor lucruri, persoana se gândește: „Ce este acidul oxalic? Cine a văzut vreodată acid oxalic în spanac? Mănânc spanac de atâția ani și nu s-a întâmplat nimic. Voi continua să mănânc!” Nu acceptă acest lucru. Este o persoană care nu acceptă câtuși de puțin lucruri noi sau puncte de vedere noi. În schimb, oamenii care au capacitatea de a accepta lucrurile, odată ce se asigură că spanacul conține acid oxalic, se vor gândi cum să elimine acidul oxalic și, aflând mai multe despre asta, descoperă că opărirea spanacului în apă clocotită elimină acidul oxalic. Cei care au capacitatea de a accepta lucrurile, la auzul unor informații noi, vor discerne, prin cercetări, veridicitatea informațiilor și dacă sunt benefice pentru oameni, apoi vor decide dacă le acceptă sau le resping. Vor pune întrebări, vor afla detaliile implicate și apoi vor aplica aceste informații în viața reală, evitând dezavantajele sau prejudiciile cauzate oamenilor de respectivul lucru nou. Pe de altă parte, acei oameni dezorientați, cărora le lipsește complet capacitatea de a accepta lucrurile, indiferent ce informații noi aud, nici nu se sinchisesc, nici nu le cercetează, ci le resping direct, agățându-se doar de lucrurile vechi, depășite. În cele din urmă, totul se reduce la problema calibrului acestora. Când vine vorba de lucruri noi, nu știu cum să le abordeze sau ce principii ar trebui să priceapă, nici nu se gândesc la consecințele pe care le-ar putea avea respingerea lucrurilor noi asupra vieții sau lucrării lor. Pe scurt, au mereu o atitudine suspicioasă față de lucrurile și informațiile noi, neîndrăznind să le accepte. Astfel de oameni au un calibru slab.

Oamenii cu un calibru slab nu pot rezolva în mod independent problemele pe care le întâmpină în viață, indiferent câte apar. Astfel de indivizi nu au capacitatea de a trăi independent. Indiferent de situație, modul de a face lucrurile pe care l-au moștenit de la strămoșii lor la momentul respectiv este modul în care continuă să le facă; nu schimbă nimic și se agață strâns de el până la sfârșit. Dacă îi critici, spunând că este greșit să facă lucrurile așa, nu vor asculta și chiar vor deveni extrem de încăpățânați, certându-se cu tine: „Așa s-a transmis de la strămoșii noștri. Generația bunicului meu și generația părinților mei au procedat în felul acesta și așa s-a transmis!” Sunt neapărat corecte lucrurile transmise? Ei nu iau în considerare această întrebare, ceea ce le dovedește calibrul slab. Dacă ar avea calibrul unei persoane normale, s-ar gândi la această întrebare. Când ar auzi informații despre lucruri noi, ar manifesta un anumit grad de acceptare. Dacă nu prezintă aceste manifestări, înseamnă că nu au nicio fărâmă de acceptare. Asemenea oameni nu au capacitatea de a trăi independent. Indiferent la ce vârstă ajung, ei spun mereu: „Așa era pe vremea tatălui meu. Așa era pe vremea bunicului și a străbunicului meu. Prin urmare, tot așa trebuie să fie în generația mea.” Acești oameni sunt în mod clar fosile. Sunt ca niște bușteni putrezi – lipsiți de orizont! Nu au deloc capacitatea de a accepta lucruri noi, ceea ce arată că au un calibru foarte slab. Indiferent cum le explici progresele lucrurilor noi, nu le vor accepta. Astfel de oameni nu au capacitatea de a trăi independent. La prima vedere, pot părea că se descurcă singuri cu mâncarea, hainele, locuința și transportul, dar modalitățile și metodele pe care le folosesc lasă mult de dorit. Nu-și adaptează stilul de viață la vremuri sau la dezvoltarea din diverse domenii ale simțului practic și ale cunoștințelor pe care le-a dobândit omenirea. Astfel de oameni sunt cei cu un calibru slab. Deși nu mor de foame, nu îngheață și nu au suferit boli grave, judecând din perspectiva lor asupra supraviețuirii și a stilului lor de viață, astfel de oameni trăiesc pur și simplu într-un mod dezorientat și pot fi clasificați, de asemenea, drept deficienți mintal, idioți sau neghiobi. Unii se simt stingheriți când sunt numiți deficienți mintal sau idioți, dar chiar dacă se simt stingheriți, este adevărat. Calibrul lor chiar este atât de slab. Chiar aș vrea să spun ceva care să te facă să te simți în largul tău, dar pur și simplu nu ai calibrul necesar pentru asta. Îți lipsesc abilitățile în toate aspectele și nu ai gânduri sau opinii corecte și precise care să se alinieze la gândirea umanității normale față de nicio chestiune. Nu înseamnă asta că nu ai calibru? Este deja destul de amabil că nu ești numit o persoană inutilă. Oamenii de acest fel, care nu au calibru, sunt doar la un pas distanță de a avea dizabilități mintale. Cei cu dizabilități mintale nu au nici măcar capacitatea de a avea grijă de ei înșiși, bazându-se în întregime pe ajutorul altora. La masă, încă trebuie să fie hrăniți înghițitură cu înghițitură de părinții lor și nici măcar nu știu dacă s-au săturat sau nu. Cei cu un calibru slab sunt deficienți mintal; sunt idioți și se află doar la un pas de a avea dizabilități mintale. Atât de slab este calibrul lor. Spune-Mi, nu sunt asemenea oameni vrednici de milă? Nu sunt de-a dreptul exasperanți? Cei cu un calibru slab nu au deloc capacitatea de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere; au cu atât mai puțin capacitatea de a accepta lucrurile – nu au abilități în niciun aspect. Indiferent cum le explici lucrurile sau cum le dai exemple, tot nu pot să cuprindă cu mintea sau să înțeleagă ce s-a spus. Nu este aceasta o deficiență mintală? Indiferent cum explici, nu pot înțelege. Chiar dacă vorbești foarte clar și explici în amănunt, tot nu pricep și chiar consideră că spusele tale sunt foarte bizare. Nu au gândirea umanității normale și chiar inventează o serie de sofisme pentru a te combate. Nu ai cum să raționezi cu astfel de oameni; spune-le doar cinci cuvinte: „Ești dincolo de orice rațiune!” Atât de slab este calibrul lor. Ai cum să nu te simți anxios și exasperat din cauza lor? Indiferent ce le spui unor asemenea oameni, este inutil. Oricum ai încerca să-i luminezi, nu înțeleg. Chiar și pentru o chestiune minoră, durează o zi întreagă să-i luminezi, iar dacă vorbești într-un mod puțin mai profund, nu vor înțelege; trebuie să folosești cei mai superficiali termeni și să spui multe ca să poată pricepe. Chiar și după ce înțeleg o chestiune, când apare ceva similar, tot nu pricep. Nu este aceasta o deficiență mintală? Totuși, indivizii de acest fel, cu deficiențe mintale, nu cred că sunt stupizi. Aceștia spun: „Nu presupune că sunt stupid. Dacă îmi oferi zece yuani sau zece dolari americani, fii atent ce aleg – sigur voi alege dolarii americani, fiindcă știu că sunt mai valoroși.” Alții spun: „Tot stupid ești.” De ce spun alții că astfel de oameni sunt stupizi? Pentru că un om obișnuit nu ar folosi acest tip de exemplu pentru a dovedi că nu este stupid, nici nu ar folosi o asemenea metodă inferioară pentru a demonstra asta. Tocmai pentru că au un calibru extrem de slab, nu au standarde pentru evaluarea persoanelor, evenimentelor sau lucrurilor și nu știu cum să le evalueze, astfel de oameni nu se consideră niciodată stupizi. Cei cu adevărat perspicace, după ce se străduiesc și se zbat constant într-un grup de oameni timp de trei până la cinci ani, își vor da seama că există în orice grup persoane mai bune decât ei, persoane care îi depășesc. Ei simt mereu că nu au un calibru destul de bun, că abilitățile și inteligența lor nu sunt destul de bune. Sunt mereu capabili să-și descopere propriile lipsuri, să recunoască unde nu se ridică la nivelul altora și să-și identifice propriile probleme; pot vedea mereu punctele forte ale altora. Oamenii de acest fel sunt perspicace și au calibru. De cealaltă parte, cei fără calibru, când trăiesc într-un grup de oameni, simt mereu că alții le sunt inferiori. Ei văd că unii oameni nu pot nici măcar să scrie anumite cuvinte sau să tasteze și îi disprețuiesc, considerând că au un calibru slab. Se folosesc de aceste lucruri nesemnificative, mărunte, pe care ei le pot face pentru a afirma că propriul calibru este bun. Există și oameni care, văzând că alții sunt mai puțin meticuloși în legătură cu igiena proprie sau că nu știu să se îmbrace bine, spun că au un calibru slab. Ei sunt puțin mai curați, pot da impresia de rafinament sau au unele cunoștințe și puncte forte, așa că își consideră propriul calibru ca fiind bun. Sunt astfel de oameni perspicace sau nesăbuiți? Sunt nesăbuiți. Observă cum vorbesc oamenii perspicace: „De ce am dat greș din nou? Îmi dau seama că sunt nesăbuit!” Cei care spun adesea că sunt nesăbuiți și că au lipsuri sunt cu adevărat perspicace. Cei care nu recunosc niciodată că sunt nesăbuiți și spun mereu: „Crezi că sunt nesăbuit? Încearcă să-mi ceri bani și vezi dacă îți dau!” sunt cu adevărat nesăbuiți. Nesăbuința, în termeni colocviali, este numită „a nu avea toate țiglele pe casă”. Nu este o nerozie faptul că pot spune astfel de lucruri nesăbuite? Nu înseamnă că „nu au toate țiglele pe casă”? (Ba da.) Când văd pe cineva care are unele neajunsuri sau defecte ori care are lacune în ceea ce face, râd pe la spatele lui, spunând: „Cum poate să fie atât de nesăbuit?” Când văd pe cineva care este plin de calcule pentru a profita și de uneltiri viclene, îl consideră perspicace și cu un calibru bun. Oamenii cu adevărat perspicace evaluează calitatea calibrului unei persoane și dacă aceasta este perspicace sau nesăbuită pe baza diverselor sale abilități. Oamenii nesăbuiți se uită însă doar la cine calculează, cine profită și evită întotdeauna pierderile și cine se pricepe să se slujească singur prin vicleșuguri, crezând că toți cei de acest fel sunt perspicace și au un calibru bun. În realitate, oamenii de acest fel sunt cu toții nesăbuiți. Evaluează calitatea calibrului unei persoane în funcție de cât de calculată este – asemenea oameni sunt ei înșiși nesăbuiți. Tocmai am menționat una dintre cele mai nesăbuite manifestări, și anume faptul că spun: „Dacă îmi oferi zece dolari americani sau zece yuani, privește ce aleg. Nu aș alege în niciun caz yuanii – să nu crezi că nu știu că dolarii americani sunt mai valoroși! Dacă îmi oferi carne sau tofu, privește ce mănânc. Crezi că sunt îndeajuns de nesăbuit încât să mănânc tofu și nu carnea? Știu că este mai gustoasă carnea!” Astfel de oameni sunt, de fapt, nesăbuiți. Dacă într-adevăr nu vrei ca alții să-ți vadă nesăbuința, nu ar trebui în niciun caz să folosești astfel de exemple. Ai înțeles? (Da.) Oare oamenii nesăbuiți fac deseori această greșeală? (Da.) Ba chiar gândesc: „Uite cât de bine mă pricep să dau exemple! Vezi cât de perspicace sunt? Ți se pare că sunt nesăbuit? Tu ești cel nesăbuit!” Cel mai nesăbuit tip de individ dă încontinuu dovadă de nesăbuință. Aici se încheie părtășia despre această capacitate: capacitatea de a accepta lucrurile.