A intra în grațiile celor care dețin puterea

Mai există un tip de indivizi: cei cărora le place să intre în grațiile celor care dețin puterea. Sunt buni sau răi oamenii care încearcă să intre în grațiile celor care dețin puterea? (Sunt răi.) În ce privințe sunt răi? Indivizii de acest fel sunt profund snobi. Când văd pe cineva cu statut, depun în permanență toate eforturile pentru a-i intra în grații; iau inițiativa de a-i vorbi și de a i se destăinui, îl servesc cu mâncare, îi spală hainele și îi fac curățenie. Sunt dispuși să facă orice. Dacă nu ai statut, se prefac că nu te văd, iar dacă iei inițiativa de a te apropia de acei indivizi, când te văd, imediat se uită chiorâș la tine. Sunt buni astfel de oameni? În ce aspect se încadrează acest tip de problemă? (Oamenii de acest fel au un caracter josnic și o umanitate slabă.) Umanitatea lor este rea, iar caracterul lor este josnic. În ce măsură este rea umanitatea lor? (Nu au deloc integritate sau demnitate.) Sunt buni oamenii care încearcă în mod activ să intre în grațiile celor care dețin puterea? (Nu.) Atunci ce fel de oameni sunt? Cum este caracterul oamenilor cărora le place să intre în grațiile celor care dețin puterea? Au două fețe diferite atunci când interacționează cu aceeași persoană. Nu se tem că alții le vor vedea adevărata față și chiar lasă de bunăvoie să se vadă aceste laturi ale lor. Au acești oameni vreo fărâmă de integritate sau de rușine? (Nu.) Pot acești oameni care nu au nicio fărâmă de integritate sau de rușine să fie clasificați drept oameni răi? (Da.) De ce pot fi clasificați drept oameni răi? Au două fețe diferite în modul în care îi tratează pe alții. Să analizăm de unde provin aceste două fețe diferite. Acești oameni adoră în mod deosebit statutul și îi iubesc pe cei care au poziție socială și putere. Când văd oameni cu statut, sunt numai zâmbete, complet ascultători; îi lingușesc, se dau bine pe lângă ei fără pic de scrupule și îi flatează fără rușine. Indiferent dacă scopul lor este să intre în grațiile acelor oameni sau dacă motivul lor ascuns este faptul că doresc să fie apreciați și promovați, atitudinea lor față de alții este problematică și încalcă adevărurile-principii. Atunci, de ce au acest tip de atitudine față de oamenii cu statut? (De dragul propriilor interese.) Aceasta dovedește că iubesc în mod deosebit statutul. Sunt lipsiți de abilități proprii sau nu au calificările, condițiile sau oportunitățile de a obține statut. Cu toate acestea, intrând în grațiile celor cu statut și apropiindu-se de ei, își pot satisface dorința de a avea statut. Prin urmare, pot căuta să intre în grațiile altora și îi pot flata fără scrupule sau rușine. Caracterul lor este destul de josnic. Nu le pasă ce fel de persoană este cea cu statut și nici nu discern dacă umanitatea ei este bună sau rea ori dacă această persoană este rea. Atât timp cât aceasta are statut sau bani, chiar dacă este o persoană rea, tot vor căuta să-i intre în grații. Nu sunt complet lipsiți de principii? (Ba da.) Pentru ei, orice spun cei cu statut este corect și bun și oricare ar fi modul lor de a vorbi, este acceptabil. Câtă vreme o persoană are statut, sunt buni cu ea. Sunt complet lipsiți de principii și sunt anormal de buni cu acea persoană. Chiar nu au nicio fărâmă de integritate sau de rușine. Nu le pasă cum îi privesc sau îi evaluează alții. Pentru ei nu contează părerea altora despre ei. Se gândesc în sinea lor: „Pur și simplu îmi plac oamenii cu statut. Vreau doar să fiu bun cu ei. Ce-i rău în a avea statut? Voi, cei care nu aveți statut, nu sunteți demni de bunătatea mea!” Astfel de oameni nu au principii sau demnitate. Nu le pasă cum sunt văzuți de alții, nici cum îi evaluează Dumnezeu. Sunt oameni cu un caracter josnic. Când se comportă în acest mod, conștiința lor nu simte nimic, iar rațiunea lor nu are niciun standard de judecată. Nu au standarde minime și sunt lipsiți de coloană vertebrală în modul în care se comportă. Când întâlnesc pe cineva cu statut, se fac imediat mici, se ploconesc și devin ca niște sclavi, asumându-și poziția de lacheu supus. Oricine are statut devine stăpânul lor. Au astfel de oameni integritate sau demnitate? (Nu.) Ba chiar sunt capabili să recurgă la cele mai respingătoare lingușiri față de cei cu statut și îndrăznesc să facă asta indiferent câți oameni sunt de față. Nu le pasă de opiniile altora sau de modul în care îi văd alții și își propun doar să-și satisfacă propriile dorințe. Așa se comportă față de persoanele cu statut. Dar ce se întâmplă atunci când o persoană își pierde statutul? Atunci au altă față. Cum o tratează atunci pe acea persoană? (Încep imediat să o ignore.) Se întunecă imediat la față, iar atitudinea lor devine complet diferită: „Ți-ai pierdut statutul și încă vrei să fiu bun cu tine? Ia-ți gândul!” Dacă o persoană care și-a pierdut statutul le cere să-i toarne un pahar cu apă, ei o ignoră. Dacă le cere o mână de ajutor, o ignoră. Dacă vrea să aibă o discuție sinceră cu ei, spun: „Ești vrednic? Ai calificările necesare să vorbești cu mine? Cine te crezi?” Cât de feroce este firea lor! Este o crimă să nu ai statut? Se schimbă cineva după ce este înlăturat dintr-o funcție oficială? Nu mai este aceeași persoană? De ce este acum nevrednică să vorbească cu astfel de oameni? De ce nu pot oamenii de acest fel să-i dea o mână de ajutor? Chiar dacă ar fi vorba de un animal aflat în dificultate, care are nevoie de ajutorul oamenilor, din imboldul conștiinței, aceștia tot ar trebui să-l ajute, să aibă grijă de el cu blândețe și să se ocupe de el – atunci, pentru o ființă umană nu ar trebui oare să facă mult mai mult? Însă le lipsește chiar și această fărâmă de bunătate umană. Pe lângă aceste manifestări, unii oameni merg chiar mai departe. Ei se gândesc în sinea lor: „Am fost bun cu tine înainte pentru că aveai statut. Acum că ți-ai pierdut statutul, încă te aștepți să te respect și să-ți permit să salvezi aparențele, să evit să te pun într-o poziție stânjenitoare în timpul conversațiilor și să-ți ascult ordinele ca înainte? Slabe șanse! Ar trebui să fii recunoscător că nu te calc în picioare!” Ce fel de creaturi sunt? Când cineva este în dificultate, nu doar că îl ignoră, dar îl și calcă pe grumaz, căutând oportunități de a-l intimida și a-l oprima. Ce fel de oameni sunt aceștia? (Sunt oameni răi.) Adevărata lor față de oameni răi iese la iveală în acest mod, nu-i așa? Față de oamenii cu statut, se comportă ca niște lachei supuși, fiind meticulos de cuviincioși, salutându-i cu zâmbete. Se pricep de minune să fie de acord cu alții într-un mod servil. Dacă un funcționar spune că se pot cultiva cartofi pe Lună, vor adăuga: „Cartofii cultivați pe Lună sunt cu adevărat delicioși!” Dar când acel funcționar își pierde statutul, atitudinea lor se schimbă complet. Indiferent ce spune acum fostul funcționar, chiar dacă este corect, nu vor asculta. Chiar dacă acest fost funcționar are o înțelegere autentică, o ignoră și refuză să o accepte, considerându-l pur și simplu dezagreabil. În inimile lor, gândesc astfel: „Nu ai niciun statut, așa că nimic din ceea ce spui nu are însemnătate. Chiar dacă este corect ceea ce spui, care este rostul? Chiar dacă ai adevărul-realitate, tot nu-mi place de tine. Îmi place pur și simplu să-i calc în picioare pe cei fără statut – dacă nu o fac, este o ocazie ratată!” Ce fel de creaturi sunt acestea? Dacă nu ai statut, te consideră dezagreabil. Indiferent cât de bun ești cu ei, este inutil. Indiferent cum îi pui pe picior de egalitate cu tine și îi tratezi conform principiilor, atitudinea lor față de tine nu se va schimba. Au umanitate astfel de oameni? (Nu.) Care este manifestarea lipsei lor de umanitate? Nu este ferocitatea? (Ba da.) Firea oamenilor cărora le place să intre în grațiile celor aflați la putere este extrem de feroce și găsesc că asemenea oameni sunt pur și simplu dezgustători. În ochii unor astfel de oameni, atunci când ai statut, toate neajunsurile și defectele tale sunt considerate calități și puncte forte. Dar când nu ai statut, toate punctele forte și calitățile tale sunt considerate neajunsuri și defecte. Nimic din ceea ce spui nu are însemnătate și tot ce are legătură cu tine este dezagreabil în opinia lor. Vor mereu să te intimideze, să te calce în picioare și să te oprime. Au o fire feroce, nu-i așa? (Așa e.) Îi intimidează pe cei fără statut așa cum vor. Simt că este un păcat să nu-i intimideze pe oamenii blajini. Chiar dacă nu-i provoci, îți vor găsi în mod activ defecte, te vor intimida și te vor călca în picioare, privindu-te de sus cu un dispreț imens. Este ca și cum lipsa de statut ar fi un păcat, făcându-te nevrednic să trăiești sau să te afli în prezența lor; ca și cum ți-ai fi creat singur necazuri și meriți nenorocirea dacă nu ai statut. Ce fel de creaturi sunt? Ar trebui să li se permită unor astfel de oameni să rămână în biserică? (Nu.) Pot fi aleși drept conducători indivizii cărora le place în mod special să intre în grațiile celor care dețin puterea? (Nu.) De ce nu? Acesta este modul în care se comportă față de cei cu statut – dacă ei înșiși ar câștiga statut, oare n-ar deveni autoritari, impunându-și supremația? Ar fi dezastruos! Nu ar ține seama de rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, de decretele administrative ale bisericii și de sugestiile fraților și surorilor și chiar i-ar oprima pe cei fără statut, indiferent ce ar spune sau ar face. Biserica ar fi distrusă de ei. Oamenii de acest fel sunt extrem de dornici de putere și, odată ce obțin ce își doresc, consecințele sunt de neimaginat. Indivizii care încearcă să intre în grațiile celor care dețin puterea sunt deosebit de feroce și au un caracter extrem de josnic. Care sunt caracteristicile principale ale firii lor corupte? (Ferocitatea.) Ticăloșie, ferocitate și aversiune față de adevăr. Ceea ce este deosebit de ticălos este modul în care folosesc două fețe complet diferite pentru a interacționa cu aceeași persoană, schimbându-se extrem de repede. Nu este o ticăloșie? (Ba da.) Chiar dacă oamenii fără statut nu-i provoacă, vor lua inițiativa de a-i ataca, intimida și călca în picioare. Nu este aceasta ferocitate? (Ba da.) Indiferent dacă cealaltă persoană are sau nu statut, ei nu pot să acționeze conform principiilor sau să o trateze în mod echitabil. Când le spui: „În casa lui Dumnezeu, adevărul deține puterea, iar oamenii sunt tratați în mod echitabil”, acceptă ei acest lucru? (Nu.) Pur și simplu le intră pe o ureche și le iese pe cealaltă, iar ei se gândesc: „Ce echitate? Oamenii se află pur și simplu fie sus, fie jos, sunt fie nobili, fie de condiție umilă. Cei cu statut sunt nobili; cei fără statut sunt niște gunoaie fără valoare!” Acestea sunt logica și principiul lor pentru a-i privi și trata pe oameni. Ei nu acceptă adevărurile-principii și își rostesc în continuare raționamentul denaturat. Nu sunt oare scârbiți de adevăr? (Ba da.) Abordează statutul și puterea folosind logica și principiile proprii pentru interacțiuni lumești, precum și propriile perspective asupra interacțiunilor lumești și își folosesc propriile principii și metode pentru interacțiunile lumești când gestionează aceste chestiuni, în loc de cerințele și principiile casei lui Dumnezeu pentru tratarea oamenilor. Nu înseamnă că nu acceptă adevărul, că se opun fățiș adevărului? În inimile lor, se gândesc: „Dacă ai statut, tu ești șeful în inima mea.” Dumnezeu și adevărul nu au loc în inimile lor. Ce fel de fire este aceasta? Sunt atât de tiranici și atât de încăpățânați în mod nesăbuit – nu înseamnă că nu acceptă adevărul? Nu înseamnă că sunt scârbiți de adevăr? (Ba da.) Exact așa este firea de acest fel. În ceea ce privește doar umanitatea lor, astfel de oameni au un caracter josnic, sunt de-a dreptul dezgustători și nu merită să ai de-a face cu ei. Dar în ceea ce privește firea lor, nu se pune doar problema dacă merită sau nu să ai de-a face cu ei. Acești oameni au firi feroce, ticăloase și nu sunt ținte ale mântuirii. Vor fi cu toții pedepsiți și vor muri; faptele lor echivalează cu o infracțiune care atrage pedeapsa capitală. Acești oameni încearcă orbește să intre în grațiile celor care au putere și au conduita servilă a unor cățeluși, ceea ce este dezgustător. În rolul de conducători de biserică, asemenea oameni sunt un pericol. Dacă alegeți astfel de oameni drept conducători de biserică, veți avea parte de calamități. Unii conducători de district, fiind nesăbuiți și incapabili să le vadă adevărata față, chiar desemnează indivizi de acest tip drept candidați la funcția de conducător de biserică, fapt ce duce la înșelarea fraților și surorilor din biserică. Este ușor să fie selectați drept candidați oameni de acest fel, care se pricep să-i lingușească pe alții și să se dea bine pe lângă cei cu putere și care, la prima vedere, par să fie foarte zeloși și să asculte de fiecare cuvânt al conducătorilor. Aceasta deoarece unor conducători și lucrători le plac cei care îi lingușesc și sunt slugarnici și nu pot să-și dea seama de consecințele pe care indivizii ipocriți de acest fel le vor aduce bisericii odată ce devin conducători. Deseori, odată ce astfel de oameni sunt selectați și dobândesc statut, latura lor răuvoitoare iese imediat la iveală, iar ei încep să tulbure biserica. Conducătorii care i-au selectat regretă atunci când văd că oamenii pe care i-au ales sunt răi, dar nu pot remedia consecințele pe care acțiunile lor le-au adus bisericii. Aceasta este întru totul consecința faptului că lucrătorii și conducătorii au firi corupte și acționează fără principii. Cei care venerează statutul și puterea nu sunt oameni care iubesc adevărul. Ei se dau bine pe lângă oricine are statut și afișează un zâmbet lingușitor ori de câte ori văd conducători și lucrători. Unii conducători nu pot rezista acestei tentații; se bucură nespus când văd oameni cu un zâmbet lingușitor și vor să-i promoveze pentru a-și etala propriile abilități. De fapt, când se gudură pe lângă ei și le aruncă un zâmbet lingușitor, acei oameni au motive sinistre, dar conducătorii îi consideră cu adevărat buni. Odată ce devin conducători, acei oameni nu se supun nimănui și îi ignoră tocmai pe conducătorii care i-au promovat. Doar atunci își dau seama conducătorii că acei oameni nu sunt buni și că au promovat persoane greșite. Ce ar trebui făcut într-o astfel de situație? Nu ar trebui remediată situația? (Ba da.) Cum ar trebui remediată? (Acești oameni ar trebui dați imediat în vileag și apoi demiși.) Acești oameni nu pot face o lucrare reală; sunt doar oameni confuzi care nu știu decât să intre în grațiile celor care au putere și să se gudure pe lângă ei. Conducătorii ar trebui să-i demită imediat și să regrete că la momentul respectiv au fost orbi de ambii ochi și în inima lor, fiind incapabili să discearnă oamenii, alegând persoane greșite. Încă este timp acum să remediezi imediat situația. Ești capabil acum să vezi adevărata față a oamenilor care încearcă să intre în grațiile celor care dețin puterea? (Da.) Astfel de oameni nu sunt buni.

A avea o memorie excepțională

În continuare, haideți să vorbim despre manifestările legate de condițiile înnăscute. O memorie excepțională – din ce aspect face parte această manifestare? (Din condițiile înnăscute.) A avea o memorie deosebit de bună, a ține minte lucrurile cu precizie, a memora articole, pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, imnuri sau o rânduială de lucru într-un mod deosebit de clar și precis – în ce aspect ar trebui să se încadreze acest lucru? (Un calibru bun – o condiție înnăscută.) Aceasta este o condiție înnăscută. Cât despre aspectul specific al condițiilor înnăscute din care face parte, cred că nu ar trebui să fie atribuit calibrului. Dacă este vorba doar de a avea o memorie bună, a fi în stare să rețină lucruri, să rețină multe, cu exactitate și în mod temeinic, acest lucru se încadrează cel mult în categoria punctelor forte, talentelor și abilităților înnăscute. Cât despre întrebarea dacă cineva are un calibru bun sau nu, acest lucru depinde de capacitatea sa de înțelegere. Dacă cineva are o memorie excepțional de bună, fiind capabil să memoreze o secțiune din versuri, o parte din cunoștințe și doctrine sau o aptitudine profesională foarte bine, deosebit de rapid și de temeinic, dar ceea ce memorează sunt doar niște lucruri prescriptive și inflexibile, care nu implică adevărurile-principii și care nu pot fi aplicate sau implementate în viața sau în lucrarea reală – dacă are pur și simplu o memorie bună – atunci este vorba doar de un punct forte și o abilitate din cadrul condițiilor sale înnăscute și nu se ridică la nivelul calibrului. După cum am discutat anterior, ce este calibrul? (Eficiența și eficacitatea în realizarea lucrurilor.) Dacă ai o memorie bună și, de asemenea, un calibru bun, ce fel de manifestări și caracteristici ar trebui să ai? În ceea ce privește lucrurile pe care le auzi, pe baza faptului că ești în stare să ți le amintești cu exactitate, poți și să înțelegi punctele cheie, să găsești principiile, o cale de practică și un plan de implementare și apoi ești capabil să le aplici efectiv în viața și în lucrarea reală, făcând lucrurile cu eficiență și eficacitate. Înseamnă că adevărurile-principii și cuvintele lui Dumnezeu pe care le-ai memorat nu rămân la nivel teoretic, ci sunt implementate în îndeplinirea datoriei tale și devin adevărul-realitate pe care îl deții, producând în lucrare rezultate pe care oamenii le pot vedea și îmbunătățind eficiența lucrării. Aceasta înseamnă că nu ai doar o memorie bună, ci și un calibru bun. O memorie bună nu echivalează cu un calibru bun. În schimb, a avea capacitatea de înțelegere, a fi capabil să cauți adevărul și să găsești principiile de practicare a adevărului atunci când ți se întâmplă lucruri, a implementa lucrarea fără abateri și a face acest lucru cu precizie, rapiditate și eficiență – doar asta înseamnă că ai un calibru bun. Calibrul bun nu se referă la înțelegerea unor doctrine și apoi a fi în stare să debitezi multe dintre ele. În schimb, înseamnă să înțelegi și să pricepi unele adevăruri-principii, apoi să fii capabil să le aplici în mod flexibil în lucrarea și în datoria ta, făcându-le parte din viața ta reală și transformându-le din teorie în realitate, ceea ce permite ca adevărurile-principii să aibă efect asupra oamenilor și să obțină rezultate asupra lor, aducându-le beneficii și avantaje. Asta înseamnă să ai calibru. Dacă te blochezi la nivelul înțelegerii cuvintelor și doctrinelor și nu poți să implementezi lucrarea sau să găsești principiile ori mijloacele – adică, dacă acest aspect al adevărurilor-principii rămâne mereu doar o teorie pentru tine și nu ai nicio modalitate, nicio metodă și nicio cale de a-l transforma în realitate – înseamnă că nu ai calibru sau ai un calibru slab. Indiferent cât de bună este memoria ta, chiar dacă o depășește pe cea a oamenilor obișnuiți până în punctul de a fi aproape o capacitate extraordinară, nu înseamnă că ai un calibru bun. La ce se referă calibrul bun? Cum este evaluat calibrul? (În funcție de capacitatea unei persoane de a înțelege principiile lucrării și de a le implementa în mod adecvat pentru a obține rezultate.) În funcție de eficiență și eficacitate, nu-i așa? (Așa e.) Unii oameni își pot aminti rapid și precis rânduielile de lucru și le pot înțelege și teoretic. Cu toate acestea, când vine vorba să le implementeze, dacă cineva îi întreabă: „Cum ar trebui făcută această lucrare? Ai idei, planuri sau etape?”, ei răspund: „Nu, nu știu să o fac.” Aceasta nu înseamnă că ai calibru. În cel mai bun caz, este doar un punct forte într-un domeniu. Îmi amintesc că am discutat despre această chestiune când am avut părtășie prima dată despre acest subiect. Poate ați uitat, iar de data aceasta ați clasificat din nou memoria excepțională în categoria calibrului. A înțelege mereu greșit punctele forte și talentele unei persoane și a clasifica mereu un anumit punct forte sau talent drept calibru bun este o eroare gravă. Dacă această problemă este rezolvată și dacă înțelegeți ce sunt punctele forte, talentele sau abilitățile și ce este adevăratul calibru, va fi benefic pentru discernerea oamenilor și pentru creșterea voastră în viață. Cel puțin, vă poate ajuta să vă înfrânați puțin firea arogantă, așa încât să nu mai credeți în mod greșit că aveți un calibru excelent doar pentru că puteți cânta sau dansa bine. Așadar, acum mai puteți evalua această chestiune în acest fel? (Nu.) Atunci, ce trebuie să aibă de fapt oamenii care știu să cânte pentru a avea un calibru bun? (Trebuie să aibă capacitate de înțelegere, să știe ce mod de a cânta este în conformitate cu principiile și, de asemenea, să aibă perspicacitate.) Perspicacitatea este foarte importantă. Vezi, toți acești oameni cunosc puțină teorie muzicală, dar efectul cântatului lor variază. Unii pot să exploreze și să caute o cale de a cânta. Ascultă diverse cântece, diferite melodii și stiluri de a cânta de la diverși oameni și ascultă ce tehnici de cântat sunt emoționante și plăcute. Ei descoperă un anumit sentiment în urma acestui proces și apoi continuă să exploreze și să se instruiască pe baza acelui sentiment. După un timp, simt că tehnica vocală li s-a îmbunătățit și alții sunt dispuși să-i asculte. Treptat, compară cu teoriile și confirmă că această cale de practică este corectă. Sunt capabili să descopere calea de practică pentru a-și schimba modul în care cântă și a-și corecta metodele de cântat greșite de dinainte. Apoi, pot implementa și aplica în continuare elementele bune, corecte și pozitive pe care le-au descoperit în felul lor de a cânta. Pot percepe ce mod de a cânta este corect și ce mod este incorect, ce mod dă naștere unei senzații bune și ce mod dă naștere unei senzații rele. Asta înseamnă a avea un calibru bun. Dacă au doar cunoștințe teoretice, dar nu pot integra teoria atunci când cântă efectiv, iar înțelegerea lor este denaturată, atunci calibrul lor nu este bun. Uitați-vă la unii oameni care cântă – când alții le semnalează faptul că au o voce falsă, pot accepta acest lucru și, după un an sau doi de instruire, îl pot corecta. Deși nu sunt încă foarte pricepuți în acest domeniu, ei cântă deja cu o intonație și o voce autentice. Pe de altă parte, unii oameni cântă cu o voce falsă, ceea ce este clar pentru oricine îi aude, dar tot cred că își folosesc vocea adevărată, intonația și vocea lor autentice, fiind incapabili să discearnă diferența. Aceasta arată o absență a calibrului și o absență a perspicacității, o incapacitate de a percepe lucrurile. Aceasta este deosebirea dintre calibru și un punct forte. Dacă ești talentat la cântat, acesta este punctul tău forte; este o condiție înnăscută. Totuși, dacă poți cânta bine și poți percepe esența, principiile și aspectele esențiale ale acestui domeniu, ale acestei profesii, este o chestiune care ține de calibru. Dacă poți percepe esența, aspectele esențiale și principiile, poți deveni cântăreț, maestru vocalist. Dacă îți place să cânți, înveți rapid și stăpânești cu precizie melodia, ritmul și tonalitatea, acest lucru nu poate fi considerat decât un punct forte înnăscut și un talent în această aptitudine profesională anume. Totuși, din cauza calibrului tău foarte mediocru și limitat, vei rămâne mereu la nivelul de a fi doar bun. Nu vei putea să atingi nivelul de a stăpâni aspectele esențiale, nici să devii un cântăreț adevărat și un maestru vocalist. Aceasta este limitarea impusă de calibrul tău. Cei cu un calibru bun au potențial și capacitate de dezvoltare, în timp ce aceia cu un calibru mediu sau slab nu au potențial sau capacitate de dezvoltare. Așadar, indiferent în ce domeniu sunt punctele tale forte, dacă ai un calibru slab, vei fi în mod inevitabil limitat de calibrul tău. Indiferent cât de talentat ești într-un anumit domeniu, indiferent cât de mult îți place sau cât de mare este interesul tău, nu vei avea niciun potențial de dezvoltare din cauza calibrului tău slab, deoarece nu-ți poți depăși calibrul. Înțelegi? (Da.) Acum că am spus asta, vă veți pierde încrederea în privința cântatului? Pur și simplu vorbesc despre subiectul aflat în discuție, folosind unul dintre punctele voastre forte ca exemplu, pentru a avea părtășie despre distincția dintre calibru și punctele forte. Totuși, casa lui Dumnezeu nu vă cere să deveniți adevărați maeștri vocaliști, să cântați cu un anumit grad ridicat de precizie, să vă formați un anumit stil de a cânta sau să obțineți un mare succes în cântat. Nu sunt lucruri obligatorii. Doar folosiți-vă bine calibrul și punctele forte existente – este în regulă. Atât timp cât sunt exprimate sentimente adevărate și sinceritate, este suficient. Nu vă simțiți descurajați și nu renunțați doar pentru că am spus că unii dintre voi aveți un calibru slab sau foarte mediocru, cu o capacitate limitată de dezvoltare. Nu este nevoie. Vă veți simți descurajați? (Nu.) Trebuie să priviți corect această chestiune. Dacă nu aș folosi situațiile voastre ca exemple, s-ar putea să nu înțelegeți, să nu aveți o înțelegere temeinică și, orice aș spune, nu ați lua în serios. Pentru a vă ajuta să înțelegeți pe deplin, a trebuit să ofer câteva exemple, pentru ca toată lumea să înțeleagă mai bine. În acest fel, veți înțelege mai precis și distincția dintre calibru și punctele forte. Vă deranjează acest mod de a avea părtășie? (Nu, nu ne deranjează.) Este bine că nu te deranjează. Privește corect acest lucru. Practică așa cum ar trebui. Va fi mereu mai bine să pui suflet și să practici către un scop și o direcție bună decât să nu faci progrese sau să rămâi blocat în vechile tale metode. Deși calibrul tău este limitat sau slab, trebuie totuși să depui un efort pentru a practica și să te străduiești să obții maximul posibil în limita calibrului tău limitat. Trebuie să ne dedicăm în întregime inima și eforturile, îndeplinind această datorie și realizând această lucrare cu o atitudine de responsabilitate și loialitate. Acesta este principiul de practică pe care ar trebui să-l urmezi. Nu trebuie să devii negativ sau să renunți doar pentru că punctul tău forte nu are potențial de dezvoltare și nu vei putea să fii în centrul atenției în viitor. Acest lucru nu este acceptabil și, în mod clar, nu este adevărul-principiu pe care ar trebui să-l urmezi în tratarea acestei chestiuni. Înțelegi? (Da.)

În fiecare dintre aceste trei domenii – condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte – există multe detalii specifice care trebuie înțelese. Este necesar să avem părtășie despre aceste chestiuni? (Da.) În privința multor aspecte, oamenii au doar o înțelegere superficială și nu le pot explica în mod clar. Este posibil să aibă unele puncte forte și apoi să creadă că au un caracter nobil, crezându-se onorabili și lipsiți de firi corupte, cu o umanitate bună și un calibru înalt. Toate acestea provin din incapacitatea oamenilor de a discerne clar aceste diverse chestiuni. Cu cât aceste tipuri de chestiuni implică mai multe detalii, cu atât există mai multe teme despre care să avem părtășie; nu pot fi acoperite într-o singură sesiune sau în două, ci necesită mai multe părtășii. În regulă, vom încheia aici părtășia de astăzi. La revedere!

14 octombrie 2023