Exemplul 3: A părea taciturn

Unii oameni nu sunt vorbăreți din fire; încă din copilărie, nu le place să vorbească mult. Când interacționează cu alții, vorbesc în termeni simpli, fără prea multe cuvinte, iar când li se întâmplă o mulțime de lucruri, nu au multe gânduri, nici nu au un limbaj bogat pentru a le exprima. Chiar dacă se exprimă, o fac foarte simplu. Ce fel de problemă este aceasta? (Este o problemă privind personalitatea lor.) Aceasta este o problemă cu personalitatea lor, care face parte din condițiile lor înnăscute. Personalitatea lor este taciturnă din fire. Folosesc un limbaj simplu, nu au gânduri foarte complexe și sunt reticenți în a vorbi când interacționează cu alții. Atunci când alții au părtășie despre adevăr în timpul adunărilor, doar îi ascultă vorbind și este deja destul de bine dacă pot da un răspuns simplu după ce termină alții de vorbit. Dacă îi întrebi: „Cum înțelegi acest lucru?”, vor spune: „Înțeleg în mod asemănător cu tine”. Dacă le ceri să fie exacți, vor spune: „Sunt de aceeași părere ca tine”, după care nu mai au nimic de spus. Pur și simplu așa este personalitatea lor; dacă le ceri să spună mai multe, nu au nimic de zis. Aceasta face parte din condițiile lor înnăscute. Există un alt tip de persoane care, deși par să nu aibă multe de spus și sunt adesea taciturne în aparență, le place să bârfească în privat, spunând lucruri precum: „Din ce zonă pastorală este fratele sau sora cutare? Am auzit că a început să creadă în Dumnezeu acum opt ani – a fost vreodată conducător? Câți ani are? Este adevărat că a divorțat și are un copil?” Ce fel de manifestare este aceasta? În aparență, nu vorbesc mult și nu le place să vorbească în public. Limbajul lor nu este foarte bogat și le lipsesc cuvintele pentru a comunica în mod normal cu alții. Totuși, în alte privințe, au multe de spus și le place mereu să întrebe despre alții, spunând lucruri precum: „Acea persoană a avut o operație pentru pleoape duble? Pielea ei este atât de albă – merge des la saloane de înfrumusețare?” sau „Văd că persoana cutare folosește mereu computere de ultimă generație și toate hainele ei sunt de firmă și destul de scumpe. Familia ei este înstărită? Ce fel de afaceri face familia ei? Tatăl ei este funcționar?” Ce probleme implică aceste manifestări? (Implică probleme cu umanitatea lor.) Le place să se intereseze de bârfe, să adune informații despre chestiuni personale banale și să discute despre treburile altora – acestea sunt manifestări legate de umanitate. Sunt bune aceste manifestări? (Nu.) În ce moduri nu sunt bune? Ce probleme ale umanității implică? Nu au făcut rău nimănui, nu au chinuit pe nimeni, nici nu au prejudiciat interesele altora, așadar de ce considerăm că aceste manifestări sunt rele? (Vor mereu să afle despre treburile altora, băgându-și permanent nasul în treburile altora, fără știrea lor. Există o problemă cu rațiunea umanității lor.) Are legătură cu rațiunea umanității lor. Dacă ar întreba sincer și direct lucruri precum: „Frate cutare, câți ani ai?”, ar fi aceasta o manifestare normală a umanității? (Da.) Acest mod de a întreba nu este oare deschis și transparent? Nu este adecvat? (Ba da.) Atunci, de ce unii oameni nu pun întrebări sau nu spun lucruri în mod direct celor implicați? De ce recurg la manevre dubioase pe la spatele altora? Dacă se poate întreba sau se poate discuta personal despre un subiect, ar trebui să fie abordat pe față. De ce să șoptești secrete pe la spatele altora? Nu implică asta o anumită atitudine și metodă de a te comporta și de a aborda lucrurile? Sunt bune această atitudine și această metodă? (Nu.) De ce nu sunt considerate bune această atitudine și această metodă? Oare acești oameni, cărora le place să întrebe în secret despre lucruri, se simt bine când își bagă nasul în intimitatea altora și îi scrutează fără știrea lor? (Da.) De ce le place să-i scruteze pe oameni fără știrea lor? Dacă au întrebări, de ce nu le adresează direct? Există o dificultate în a pune întrebări față în față? Simt că nu este ușor sau posibil să întrebe direct, așa că se interesează pe la spatele altora. Nu este acesta motivul pentru care acționează așa? (Ba da.) De fapt, unele lucruri pot fi întrebate direct, de exemplu, adresând cuiva întrebări precum: „De câți ani crezi în Dumnezeu? Ai făcut o facultate? Care este nivelul tău de educație? Câți ani ai?” Toate acestea pot fi întrebate față în față. Dacă unii oameni nu sunt dispuși să-ți spună, atunci nu întreba, nici nu te interesa pe la spatele lor. În cazul în care consideri că ar fi dispuși să împărtășească anumite lucruri cu tine sau dacă vă cunoașteți și persoanele respective au suficientă încredere în tine pentru a vorbi, atunci le poți întreba direct. De ce insiști ​​să mergi peste tot ca să te interesezi pe la spatele lor? Chiar este necesar? Nu pare destul de josnic? Acești oameni nu îndrăznesc să întrebe direct deoarece se tem că persoana cealaltă nu le va spune. Dar își doresc cu tărie să știe și să afle aceste lucruri. Dacă nu le află, se vor simți neliniștiți, însă odată ce primesc informațiile, se simt liniștiți în sinea lor, de parcă ar fi obținut o comoară prețioasă. Ce fel de oameni sunt? Le face plăcere să se intereseze și să afle despre treburile private sau informațiile personale ale altora – asemenea oameni sunt predispuși să bârfească și să-i judece pe alții, nu-i așa? (Așa e.) Dacă ești de părere că persoana cealaltă ar fi dispusă să-ți răspundă la întrebări, poți să o întrebi și să afli direct aceste lucruri. În cazul în care cealaltă persoană simte că unele dintre întrebările tale sunt exagerate și depășesc ceea ce ar trebui să întrebi, refuzând să-ți răspundă, este în regulă. Dacă nu vrea să-ți răspundă sau nu dorește să știi anumite lucruri, atunci nici nu te interesa pe la spatele ei. Dacă insiști să afli informațiile sau treburile private ale altcuiva, în primul rând, va începe să te privească cu suspiciune: „De ce vrei să știi aceste lucruri? De ce încerci să afli despre mine pe la spatele meu? Cauți să mă controlezi, să mă chinuiești sau să mă vinzi?” Acesta este un aspect. În al doilea rând, ce nevoie ai să afli despre alții? Ce drept ai să cunoști lucruri despre ei? Vrei să aduni informații despre toată lumea? Trebuie să afli despre toate lucrurile – ești specializat în colectarea informațiilor? Aceasta este slujba ta? Casa lui Dumnezeu nu a dat nimănui o asemenea însărcinare. Dacă încerci în permanență să te interesezi despre treburile private ale altora, întrebând despre lucruri pe care ceilalți nu vor să le știi, vei deveni foarte enervant în ochii lor. Cum este umanitatea cuiva pe care alții îl găsesc enervant? Acest individ este cel puțin nerușinat. Cum numesc non-credincioșii un astfel de individ? Un ticălos plin de îndrăzneală. Umanitatea lui este josnică, îi lipsește demnitatea și vrea să se intereseze despre toate lucrurile, comportându-se în mod inadecvat. Nu este așa? (Ba da.) Umanitatea indivizilor de acest tip este bună sau rea? (Umanitatea lor este rea.) Cel puțin, umanitatea lor nu este bună. Aceasta este o manifestare din categoria lipsei de umanitate bună – se comportă inadecvat și recurg mereu la manevre dubioase. La prima vedere, par politicoși, respectuoși și amabili față de tine, părând a fi manierați și corecți în comportamentul lor. Cu toate acestea, recurg la manevre dubioase pe la spatele tău, interesându-se despre vârsta ta, mediul tău familial și alte aspecte despre tine, fără să discute deschis sau să te întrebe direct. Când interacționează și discută cu alții, nu sunt sinceri sau direcți; în schimb, recurg mereu la manevre dubioase pe la spatele oamenilor, săvârșind lucruri care nu pot fi scoase la lumină. Chibzuiesc întruna la treburile private ale altora și la ce anume gândesc alții, fiind mereu preocupați de astfel de chestiuni. Umanitatea indivizilor de acest tip nu este bună și, în orice grup, asemenea oameni sunt antipatizați de toată lumea. Problema nu este că oamenii nu vor să știi lucruri personale sau că îți ascund ceva; este că umanitatea și metoda ta de a te comporta și de a aborda lucrurile îi fac pe alții să te antipatizeze. Motivul pentru care oamenii te antipatizează este că metoda ta de a te comporta și de a aborda lucrurile este întrucâtva mizerabilă; tacticile pe care le folosești sunt josnice și sordide, în loc să fie adecvate și transparente. Unii oameni par să nu aibă probleme când interacționează cu alții față în față, dar, pe la spatele lor, fac mereu lucruri pe furiș. Când alții se îndepărtează, le deschid repede computerele pentru a vedea cu cine au discutat, despre ce au vorbit, ce au scris în jurnalele lor și ce gânduri au. Uneori, când cineva are o parolă pe computerul său, încearcă să-l convingă să o dezvăluie, spunând: „Ți-ai schimbat parola de la computer? Tocmai am înlocuit-o pe a mea cu 1234567, poate ar trebui să ți-o schimbi și tu.” În ce scop spun aceste lucruri? „Îți spun parola mea – ar trebui să mi-o spui și tu pe a ta, ca să am ocazia să-ți umblu pe computer.” Unii oameni chiar îndrăznesc să scotocească prin gențile și bunurile altora când aceștia nu sunt în preajmă. De exemplu, dacă văd pe cineva folosind o pereche de căști nouă și vor să afle care este calitatea sunetului, ar putea îndrăzni să ia căștile și să asculte când persoana respectivă nu este în preajmă. Dacă îi ceri deschis să-ți împrumute căștile, iar persoana respectivă este de acord, atunci poți să le încerci în mod legitim. Dacă nu este de acord, nu ar trebui să le încerci. Nu este acesta modul adecvat de a proceda? Indiferent dacă alții sunt sau nu de acord, ar trebui să abordezi lucrurile deschis în fața lor, nu pe la spatele lor. Indivizii de acest tip pur și simplu nu pot face asta – apelează mereu la manevre dubioase. În ce măsură? De îndată ce te îndepărtezi, îți umblă imediat prin lucruri, citind ce ai scris în notițele tale de devoțiune spirituală și copiindu-le rapid, temându-se să nu rateze ceva. La prima vedere, par să tânjească după adevăr, dar acțiunile lor din culise sunt sordide. Când te văd cumpărând un computer nou, sunt invidioși. La exterior, spun că noul computer este minunat și rapid, dar se gândesc în sinea lor: „Rapid? Sper să se strice într-o bună zi!” Într-o zi, menționezi că noul computer nu funcționează bine și este lent și, în secret, sunt în culmea fericirii: „Așa îți trebuie că folosești unul nou! Eu nici măcar n-am apucat să folosesc unul, așa că e mai bine dacă nu poți nici tu!” Mintea lor este plină de gânduri josnice, sordide, care nu pot fi scoase la lumină. Unii oameni văd că o persoană are o haină frumoasă și vor să o probeze și ei. Dar, în loc să ceară direct, trebuie pur și simplu să aștepte o ocazie de a o proba în secret, când persoana respectivă nu este în preajmă. Se privesc în oglindă, gândind că arată grozav, dar de îndată ce aud pașii persoanei întorcându-se, se dezbracă rapid de haină și o pun înapoi la locul ei. Deși manevrele dubioase ale persoanelor de acest tip și modul lor de a aborda lucrurile pot să nu implice o fire coruptă sau să nu fie la fel de grave ca o fire coruptă, atitudinea lor față de conduita proprie și față de abordarea lucrurilor, precum și modul în care tratează oamenii sunt destul de respingătoare și detestabile, iar acest lucru afectează viața normală a altora la un anumit nivel. Prin urmare, se poate spune că indivizii de acest tip au probleme grave cu umanitatea lor. Cât de grave? Sunt inadecvați în modul în care se comportă, recurg la multe manevre dubioase în culise, iar modul lor de a aborda problemele este mizerabil și sordid. Sunt întotdeauna secretoși; nu fac niciodată lucrurile în mod deschis și săvârșesc mereu lucruri pe la spatele oamenilor. Fac lucruri pe furiș, când ceilalți nu sunt în preajmă sau nu sunt atenți ori când nimeni nu poate vedea sau descoperi ce fac. Umanitatea indivizilor de acest tip nu este bună. Ei trăiesc mereu în colțuri întunecate, învăluiți într-o atmosferă de obscuritate, incapabili să înfrunte lumina sau pe alți oameni. Umanitatea lor este josnică și sordidă. Sunt oare instinctive aceste manifestări ale umanității lor josnice? (Nu.) Se simt jenați să facă lucruri în fața altora; preferă să le facă pe la spatele lor, iar atunci când acționează pe la spatele altora, nu dau dovadă de niciun fel de reținere. Are acest lucru vreo legătură cu personalitatea lor? (Nu.) Dacă spui că aceste manevre dubioase sau ceea ce dezvăluie și trăiesc în umanitatea lor se referă la un anumit aspect al firilor corupte, n-ar fi exact. Cu toate acestea, manevrele lor dubioase sunt constante. La exterior, pare că nu au comis greșeli majore, iar când biserica le atribuie o datorie, în majoritatea timpului se implică din toată inima și sunt ascultători; chiar par destul de cuviincioși la exterior. Dar situația este cu totul alta în culise – asemenea șoarecilor, de îndată ce nimeni nu se uită, încep să recurgă la manevre dubioase și să pună ceva la cale. Nu sunt acești oameni întocmai ca niște șoareci? Gândiți-vă la următoarele: dacă aceasta este umanitatea lor și modul în care interacționează cu alții și abordează lucrurile, dacă așa este caracterul moral al umanității lor și au acest tip de umanitate-esență, cum Îl tratează pe Dumnezeu și adevărul? Îl tratează pe Dumnezeu și adevărul la fel cum îi tratează pe oameni? (Da.) Și ei recurg la manevre dubioase în culise, nu-i așa? Încearcă orice modalitate posibilă de a evita supravegherea conducătorilor și a lucrătorilor, acționând într-un fel în fața lor și în altul pe la spatele lor. Nu acceptă scrutarea lui Dumnezeu, nici nu acceptă adevărul în adâncul inimii lor. Indiferent ce spun cuvintele lui Dumnezeu, le abordează în felul lor, recurgând la unele manevre dubioase și făcând unele lucruri de ochii lumii, astfel încât, la exterior, nimeni să nu vadă probleme sau nereguli. La exterior, par să nu facă nimic greșit și par să practice adevărul, dar, în culise, și-au pus deja în practică manevrele dubioase, iar faptele rele au fost deja comise în secret, fără să știe cineva. Ei nu cred în scrutarea lui Dumnezeu și nu o acceptă și, prin urmare, nu acceptă adevărul. Ce implică asta? Implică firi corupte. Când Îl tratează pe Dumnezeu, adevărul și datoria lor cu acest tip de umanitate și cu acest mod de a interacționa cu alții și de a aborda lucrurile, manifestările specifice ale umanității lor pe care le dezvăluie implică firi corupte. Ce includ aceste firi corupte? Includ cel puțin înșelătoria. Dacă acțiunile lor sunt și mai secrete și înșelătoare, ce implică acest lucru? (Ajunge până la ticăloșie.) Implică înșelătoria și ticăloșia din firile lor corupte. În plus, în adâncul inimii lor, au mereu îndoieli în legătură cu adevărul și scrutarea lui Dumnezeu. Acest lucru este adânc înrădăcinat în ei. Aceștia gândesc: „Nimeni nu știe ce fac în culise. Nu L-am văzut pe Dumnezeu nicăieri, așa că sigur nu știe nici El – doar eu știu.” Nu implică și asta o fire coruptă? La care aspect al firilor corupte se referă? (Oare la intransigență?) Au într-adevăr o fire intransigentă în ei. Așadar, esența acestor gânduri este aversiunea față de adevăr? (Da.) Atitudinea lor față de adevăr este una de împotrivire și opoziție. Pe lângă faptul că sunt intransigenți, sunt deosebit de scârbiți față de adevăr, așa încât aceasta este o problemă gravă. Odată ce implică o fire coruptă, este mai grav decât o simplă umanitate slabă. Implică răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, opoziție față de El și esența împotrivirii față de adevăr. Implică atitudinea unei persoane față de Dumnezeu și de adevăr. Odată ce implică o fire coruptă, implică adevărurile-principii și nevoia de a rezolva firile corupte cu ajutorul adevărului.

Exemplul 4: A-i păsa de aspectul exterior

Unii oameni sunt înalți și au o siluetă grațioasă din naștere și, în plus, au trăsături bine proporționate, îngrijite și rafinate, pe care alții le găsesc plăcute. Indiferent cu ce se îmbracă, oamenii îi admiră, spunând: „Sunt cu adevărat ca o reclamă ambulantă dintr-o revistă – atât de chipeși, atât de frumoși, atât de uimitori!” Se încadrează acest lucru în condițiile înnăscute, în umanitatea sau în firile lor corupte? (Aceasta este înfățișarea lor naturală.) S-au născut cu un aspect plăcut. Deoarece sunt atrăgători din fire și au o siluetă plăcută, de la o vârstă fragedă, persoanele în vârstă i-au lăudat, colegii de clasă i-au invidiat, iar părinții lor i-au răsfățat în mod special. În fiecare zi, părinții i-au îmbrăcat elegant și, înainte să împlinească trei sau cinci ani, i-au îmbrăcat într-o zi în haine de fetițe, iar în ziua următoare, în haine de băieței. Pe scurt, au fost iubiți ca o mică jucărie îndrăgită. Pe măsură ce cresc, țin îndeosebi să arate bine. Crescuți într-un mediu de viață modern, privilegiat, capătă obiceiul de a se îmbrăca elegant. Mai ales după ce obțin acces la diverse detalii din lumea modei, începe să le placă să asorteze culorile, croielile și stilurile; se îmbracă îndeosebi cu bun gust, degajând un aer rafinat. Chiar și un simplu tricou și o pereche de blugi arată altfel pe ei, iar când sunt combinate cu o pereche de pantofi într-o culoare armonioasă, stilul lor devine și mai impresionant – sunt absolut uimitori și incredibil de arătoși. Simpla lor vedere este un răsfăț pentru ochi. Ori de câte ori apar în locuri publice sau pe străzi, întorc negreșit multe capete. Întrucât s-au născut cu un aspect fizic plăcut și au această condiție înnăscută, știind să se îmbrace bine, degajând un aer deosebit de rafinat indiferent cum se îmbracă, atât persoanelor de același sex, cât și celor de sex opus le face o plăcere deosebită să interacționeze și să se asocieze cu ei. Oamenii sunt dornici să le stea aproape, vorbind și discutând cu ei, și să interacționeze îndeaproape cu ei, astfel încât frumusețea lor să le aducă bucurie. Este aceasta vina lor? (Nu.) Datorită condiției lor înnăscute favorabile, oamenii sunt mereu toleranți față de orice probleme, neajunsuri sau defecte ar putea să aibă. Astfel, oriunde merg, sunt deosebit de bine primiți și populari. Chiar dacă spun ceva neplăcut, altora tot li se pare agreabil să audă. Când au izbucniri de temperament sau probleme de atitudine, oamenii nu se supără și nu se simt ofensați – chiar simt că este ca o recompensă pentru ei. Pe măsură ce aceste experiențe se acumulează, condiția lor înnăscută le conferă un sentiment de superioritate. Încep să gândească: „Faptul că arăt bine, am un aer rafinat și mă îmbrac bine îmi permite să fiu popular oriunde merg – este fantastic! Această societate, această omenire, chiar apreciază acest lucru. Se pare că această condiție înnăscută pe care mi-au dat-o părinții este capitalul meu. Îmi este mai ușor să-mi găsesc o slujbă și, în timpul examenelor, dacă vreau să copiez lucrarea cuiva, nu trebuie decât să-i arunc o privire și mi-o va oferi.” Mulți oameni de sex opus le fac curte și, printre cei de același sex, sunt și mulți care îi tratează bine și le laudă în permanență frumusețea și aspectul plăcut. În timp, asta îi face să se bucure tot mai mult de acest avantaj. Acest avantaj le aduce multe facilități, multe beneficii și mult tratament preferențial, permițându-le să se bucure de multe lucruri. Așadar, în acest tip de mediu, își dezvoltă anumite cerințe de la propria persoană. Nu ies din casă fără să se machieze și, dacă le apare chiar și un singur coș, nu îndrăznesc să se lase văzuți. Sunt precauți în privința dietei lor, evitând mâncărurile condimentate și sosul de soia, spunându-și cu îngrijorare: „Când va dispărea acest coș? Nu pot să-l scot – mă tem să nu lase o cicatrice. Dar dacă nu-l scot, oare îl vor vedea membrii sexului opus care m-au admirat cândva și vor crede că nu mai sunt atrăgător, nu mai sunt persoana visurilor lor? Ar începe să fie indiferenți față de mine? Ce ar trebui să fac? Cred că va trebui să aștept până când dispare coșul înainte să ies. Nu pot în niciun caz să-i las pe oameni să mă vadă așa; ar distruge imaginea perfectă pe care o au despre mine în mintea lor.” Unii trebuie să asorteze perfect culorile, croielile și stilurile ținutelor lor. Înainte de a ieși din casă, trebuie să se uite în oglindă din toate unghiurile, iar unii chiar își fac selfie-uri pentru a se asigura că arată perfect în lumina soarelui sau în lumină artificială, asigurându-se că aspecte precum pielea, tenul, coafura, hainele și ținuta lor sunt plăcute ochiului și câștigă afecțiunea celorlalți și doar atunci se simt pregătiți să iasă. Chiar și după ce încep să-și facă datoria, tot își mențin acest stil de viață. Dacă, din cauza unor circumstanțe speciale, nu au făcut duș într-o zi și cineva de sex opus se apropie, îl evită rapid. Simt că, dacă nu au făcut duș, nu se cuvine să fie văzuți. Întrucât au atât de multe cerințe în ceea ce privește aspectul și ținuta lor, aceasta le afectează viața de zi cu zi. Dacă merg undeva unde nu pot să facă duș, sunt nefericiți, suferă foarte mult și nu pot să mănânce sau să doarmă bine. Se gândesc: „Ce mă fac dacă nu pot să mă spăl? N-am stat niciodată mai mult de trei zile fără să fac duș. Dacă încep să miros urât, oare mă vor disprețui oamenii? Oare imaginea mea va mai fi perfectă? Oare voi mai fi persoana visurilor altora? Ce ar trebui să fac?” Dacă se află într-un loc cu condiții de viață precare și mese care nu sunt suficient de hrănitoare sau echilibrate, încep să-și facă griji: „Îmi va afecta pielea? Oare pielea mea va deveni aspră sau va îmbătrâni? Voi avea riduri? Nu pot să rămân în locul acesta – trebuie să plec de aici!” Sentimentul de superioritate cauzat de condiția lor înnăscută le face viața deosebit de complicată, făcându-i să trăiască într-un mod deosebit de epuizant și reținut. Sunt extrem de preocupați de opiniile altora despre ei, mai ales de modul în care alții le evaluează vestimentația, ținuta și aspectul, preocupându-se foarte mult de felul cum îi percep alții – atât de mult, încât unde se ajunge? Până într-acolo încât le afectează viața, lucrarea și îndeplinirea normală a datoriei. Sentimentul de superioritate dat de înfățișarea lor i-a făcut foarte superficiali, foarte preocupați de felul în care arată și de modul în care îi percep alții. Ce fel de problemă este aceasta? Sunt toate aceste manifestări o atitudine corectă pentru abordarea chestiunilor din viața de zi cu zi? (Nu.) Sunt acestea opinii denaturate pe care le-au căpătat de-a lungul vieții lor cotidiene? (Da.) Așadar, la ce se referă aceste manifestări? (Se referă la umanitatea lor.) Care aspect al umanității lor este implicat? Care este problema cu modul în care se comportă? Este vorba de superficialitate? (Da.) Superficialitatea este o problemă din umanitatea lor. Ce altceva? Vanitatea, preocuparea pentru modul în care îi percep alții, dorința de a fi persoane de-a dreptul perfecte în ochii altora și fragilitatea și incapacitatea deosebită de a îndura greutăți. În plus, există și egoism. Pentru a-și menține imaginea, îi pun pe toți să-i servească și să-i slujească, în timp ce ei refuză să îndure chiar și cele mai mici dificultăți. Sentimentul de superioritate cauzat de înfățișarea lor naturală îi face să vrea ca toată lumea să se învârtă în jurul lor. Punctul central al vieții lor de zi cu zi și scopul pe care se străduiesc să-l atingă sunt de a-și menține aspectul exterior. De exemplu, cu o anumită ocazie, în timp ce sunt fotografiați, cineva observă că au o bucată de salată între dinți atunci când zâmbesc. De atunci înainte, nu mai mănâncă legume cu frunze verzi. Chiar dacă este singura opțiune disponibilă și nu au altceva de ales, își clătesc imediat gura după ce mănâncă și trebuie neapărat să se uite în oglindă pentru a vedea dacă au ceva între dinți înainte de a îndrăzni să iasă și să vadă alte persoane. Este aceasta o problemă din umanitatea lor? (Da.) Aceste probleme comune din viața cotidiană se încadrează în sfera umanității și nu au ajuns la nivelul unei firi corupte. Problemele cu care se confruntă sunt legate doar de aspecte ale vieții omenești – ei încearcă să-și mențină frumusețea și nivelul ridicat de atenție din partea altora concentrându-se asupra aspectului lor fizic și a cerințelor interioare. Orice fac – fie că mănâncă, se îmbracă sau îndură greutăți și plătesc un preț – când abordează aceste chestiuni, toate punctele de vedere și atitudinea lor sunt orientate spre menținerea imaginii lor exterioare, astfel încât să fie mereu plăcuți la vedere, asigurându-se că alții au o impresie bună despre ei și că atrag un nivel ridicat de atenție. Ține aceasta de umanitatea lor? (Da.) Toate aceste manifestări țin de umanitatea lor – arată că umanitatea lor este exagerat de superficială.