Prima practică pentru urmărirea adevărului: renunțarea

Renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu

I. Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu: Renunțarea la noțiunile și închipuirile cuiva despre lucrarea lui Dumnezeu

Avem părtășie de ceva vreme despre subiectul urmăririi adevărului. Conținutul acestui subiect este destul de vast, dar indiferent cât de vast este, nu poate fi separat de unele probleme pe care oamenii le întâlnesc în viața lor de zi cu zi, în legătură cu modul în care privesc oamenii și lucrurile și în care se poartă și acționează, nu-i așa? (Așa este.) Acestea sunt probleme reale din viețile oamenilor. Nu sunt separate de viața de zi cu zi a oamenilor, nici de umanitatea lor normală. Aceste probleme includ atitudinile și opiniile oamenilor față de diverse lucruri, precum și tot felul de chestiuni importante pe care oamenii le întâlnesc în existența și în călătoria lor în viață. Conținutul ultimei noastre părtășii s-a referit la un aspect al practicii din cadrul „renunțării” din „Cum să urmărești adevărul” – renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu. Ce implică această practică? Implică relația dintre oameni și Dumnezeu, nu-i așa? (Așa e.) Conținutul ultimelor câteva părtășii s-a referit la modul în care cineva ar trebui să privească tot felul de oameni și tot felul de lucruri conform principiilor și standardelor cerute de Dumnezeu și cum să se ocupe de tot felul de oameni și de tot felul de lucruri. Conținutul ultimei noastre părtășii a fost despre relația dintre oameni și Dumnezeu și i-a informat pe oameni cum ar trebui să renunțe la diversele noțiuni și închipuiri care nu sunt în acord cu intențiile lui Dumnezeu, cu cerințele Sale și cu adevărurile-principii. Acestea sunt probleme reale care există între oameni și Dumnezeu pe parcursul credinței în Dumnezeu și în procesul existenței. Am împărțit acest subiect vast al „renunțării la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu” în patru aspecte: primul este reprezentat de noțiuni și închipuiri, al doilea sunt cerințele irezonabile, al treilea este reprezentat de precauție și suspiciune, iar al patrulea este constituit din scrutare și iscodire. Ne-am început părtășia cu noțiunile și închipuirile. Primul punct din cadrul noțiunilor și închipuirilor se referă la lucrarea lui Dumnezeu – adică la noțiunile și închipuirile pe care le au oamenii despre lucrarea Lui. Am avut părtășie întrucâtva despre acest subiect. Părtășia noastră în această privință s-a referit la modul în care oamenii privesc lucrarea lui Dumnezeu și la abaterile, noțiunile și închipuirile pe care le au în cunoștințele și ideile lor despre lucrarea lui Dumnezeu; aceste noțiuni și închipuiri sunt ceva la care oamenii ar trebui să renunțe. Dacă renunță la aceste noțiuni și închipuiri și caută adevărul, oamenii vor putea să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și să aibă o înțelegere pură a cuvintelor Sale. Când lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor și închipuirilor oamenilor, aceștia ar trebui să reflecteze asupra propriei persoane și să încerce să se cunoască pe ei înșiși și ar trebui, de asemenea, să renunțe la noțiunile și închipuirile lor, în loc să se bazeze pe acestea pentru a evalua cum ar trebui să fie lucrarea lui Dumnezeu sau care este efectul pe care Dumnezeu intenționează să-l obțină în oameni prin lucrarea Sa. Noțiunile și închipuirile oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu au un impact direct asupra intrării lor în viață și asupra atitudinii lor față de Dumnezeu, prin urmare, și aceste noțiuni și închipuiri sunt ceva la care oamenii trebuie să renunțe. De exemplu, am spus în părtășie că Dumnezeu nu schimbă calibrul, personalitatea, instinctele inerente și alte aspecte ale oamenilor, că atributele cu care se nasc ei și instinctele trupului lor nu sunt țintele lucrării lui Dumnezeu și că lucrarea Sa vizează firile corupte ale oamenilor și lucrurile dinlăuntrul lor care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și care sunt incompatibile cu El. Dacă oamenii își închipuie că lucrarea lui Dumnezeu are drept scop să le schimbe calibrul, instinctele și chiar personalitatea, obiceiurile, stilul de viață și așa mai departe, atunci fiecare aspect în parte al practicii lor din viața de zi cu zi va fi influențat și afectat de noțiunile și închipuirile proprii și, inevitabil, vor exista multe părți denaturate sau lucruri extreme. Aceste părți denaturate și lucruri extreme nu sunt în conformitate cu adevărurile-principii și îi vor face pe oameni să se abată de la conștiința și rațiunea umanității normale și să se îndepărteze de traiectoria umanității normale. Să spunem, de exemplu, că în noțiunile și închipuirile tale, crezi că Dumnezeu vrea să schimbe calibrul, abilitățile și chiar instinctele oamenilor; dacă ești de părere că acestea sunt lucrurile pe care vrea să le schimbe, ce fel de lucruri vei urmări? Vei urmări lucruri denaturate, de care te vei agăța strâns – vei dori să urmărești un calibru superior și te vei axa pe învățarea diverselor tipuri de abilități și pe deprinderea diverselor tipuri de cunoștințe, astfel încât să ajungi să ai un calibru superior, abilități superioare, o perspectivă superioară, cultivare de sine și chiar unele capacități superioare celor ale oamenilor obișnuiți – în acest fel, vei acorda atenție abilităților și talentelor exterioare. Ce consecințe au, atunci, astfel de lucruri urmărite asupra oamenilor? Nu doar că aceștia nu vor reuși să pornească pe calea urmăririi adevărului, dar vor merge în schimb pe calea fariseilor. Vor concura unii cu alții pentru a vedea cine are un calibru superior, cine are daruri superioare, cine are cunoștințe superioare, cine are capacități mai mari, cine are mai multe puncte forte, cine are un prestigiu mai mare în rândul oamenilor și este admirat și stimat de alții. În acest fel, nu doar că nu vor putea să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, dar se vor îndrepta în schimb pe o cale care îi îndepărtează de adevăr.

F. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor; aceasta urmărește să le schimbe firile corupte

1. Lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă condițiile înnăscute ale oamenilor

Lucrarea lui Dumnezeu este de a transforma firile corupte ale oamenilor și diversele lor gânduri și opinii false care încalcă adevărul, în cadrul umanității lor normale, astfel încât conștiința și rațiunea lor să poată fi restaurate și optimizate. Cu alte cuvinte, cu cât înțelegi mai mult adevărul, cu atât conștiința și rațiunea ta vor deveni mai normale și vor continua, de asemenea, să se dezvolte într-o direcție benefică; acest lucru nu este deloc supranatural. Ce vreau să spun prin cuvântul „normale”? Dacă oamenii au conștiință și simțul dreptății, vor deveni buni – ca să folosim cuvintele omului, vor fi înțelegători, integri, rezonabili, și nu încăpățânați și predispuși la denaturări. Acesta este efectul pe care Dumnezeu intenționează să-l obțină în ceea ce privește umanitatea oamenilor. Pe măsură ce aceștia înțeleg tot mai mult adevărul, un efect secundar este că umanitatea lor devine tot mai normală. Totuși, dacă oamenii urmăresc în conformitate cu propriile noțiuni și închipuiri, aceste noțiuni și închipuiri vor exercita o mare influență negativă și o îndrumare negativă asupra lucrurilor pe care le urmăresc, conducându-i pe tot felul de căi denaturate și urmate cu încăpățânare, extreme și false. De exemplu, în noțiunile și închipuirile lor, oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu intenționează să le înalțe umanitatea și să le dea posibilitatea de a-și transcende instinctele umane, calibrul uman și chiar vârsta și genul uman. Când au astfel de noțiuni, oamenii vor urmări această direcție, vor depune eforturi și vor bâjbâi în această direcție. Asupra căror lucruri se vor concentra, atunci? Într-o privință, se vor concentra asupra cunoștințelor, abilităților, competențelor, darurilor și talentelor; în altă privință, se vor concentra asupra supranaturalului. Știți care sunt manifestările supranaturalului? (Înseamnă că, în anumite aspecte, oamenii vor trece direct prin schimbări calitative, fără să plătească un preț?) Este ca atunci când o persoană nu citește de obicei cuvintele lui Dumnezeu, dar i se întâmplă ceva și cuvintele Sale îi apar brusc în minte sau când cineva nu a fost niciodată capabil să cânte sau să danseze, dar după ce este inspirat, poate dintr-odată să cânte și să danseze și chiar să danseze destul de bine, ori când cineva nu a învățat niciodată o limbă străină, dar poate dintr-odată să vorbească o limbă străină. Sunt aceste lucruri supranaturale? (Da.) De exemplu, să presupunem că trebuie să pleci din cauza unei probleme urgente, dar nu știi să conduci și, în disperare, te rogi și imediat te simți plin de energie și, dintr-odată, știi să conduci, chiar la fel de constant ca un șofer experimentat. Cineva te întreabă: „Cum de conduci atât de bine?” Tu spui: „Nici eu nu știu. Totul este făcut de Dumnezeu; am fost mișcat de Duhul Sfânt. Uite, aceste mâini ale mele nu mai sunt mâinile mele; sunt ținute de Duhul Sfânt!” De fapt, Duhul Sfânt nu face asta; în schimb, un alt fel de spirit a intrat în tine și te manipulează, astfel încât ai devenit altă persoană și nu te poți controla. Nu înseamnă că transcenzi capacitățile intrinseci ale unui om? Este supranatural, nu-i așa? (Așa e.) Ce înseamnă „supranatural”? Este un fenomen bun? (Nu, înseamnă că persoana devine anormală.) Dacă poți să cunoști brusc o limbă, să ai o competență sau să înțelegi anumite cunoștințe, fără să studiezi ceva timp sau să fii îndrumat de un expert, acest lucru este supranatural. Dacă viața-fire a unei persoane s-a schimbat, fără ca aceasta să fie nevoită să urmărească adevărul, să caute, să aștepte sau să experimenteze lucruri, nu este ceva înfricoșător? (Ba da.) Dacă există încă multe noțiuni și închipuiri în mintea și în subconștientul tău, ar trebui să renunți la ele și să nu le urmărești, deoarece acestea nu reprezintă cunoașterea adevărată a lucrării lui Dumnezeu și nu se aliniază la metodele și principiile lucrării Sale. Lucrarea lui Dumnezeu nu-ți va transcende în niciun caz umanitatea normală, iar efectul obținut de lucrarea Sa înlăuntrul tău categoric nu este cel de a-ți transforma umanitatea normală într-o umanitate înălțată, supranaturală. Mai mult, Dumnezeu nu te-ar transforma dintr-o persoană normală într-o persoană neobișnuită. Să spunem că, în procesul de experimentare a lucrării lui Dumnezeu, conștiința ta devine tot mai sensibilă și-ți dezvolți mai mult simțul rușinii. Devii bun, capabil să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să protejezi lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu. În plus, cuvintele și acțiunile tale nu se împotrivesc conștiinței și rațiunii tale, devii treptat capabil să acționezi în concordanță cu adevărurile-principii și poți identifica tot felul de oameni, evenimente și lucruri pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Aceasta dovedește că mergi pe o cale corectă în credința ta în Dumnezeu. Dar să presupunem că încă te axezi pe ascultarea unei voci atunci când te rogi și aștepți o inspirație, o străfulgerare de lumină sau o revelație supranaturală atunci când Îl cauți și Îl implori pe Dumnezeu. Mai mult, conștiința și rațiunea ta nu au fost restaurate sau corectate în niciun fel și nu ai ajuns să ai simțul dreptății sau să te supui lui Dumnezeu. Aceasta dovedește că există probleme cu lucrurile pe care le urmărești și calea pe care mergi și s-ar putea spune, de asemenea, că nu ai pornit deloc pe calea urmăririi adevărului. De asemenea, cauți adesea în mod subconștient să devii o persoană supranaturală și simți deseori că ar trebui să transcenzi trupul – să nu-ți fie foame dacă nu mănânci și să nu te simți obosit sau somnoros dacă nu dormi sau nu te odihnești mai multe zile – și chiar cauți să înțelegi și să stăpânești brusc lucruri pe care nu le înțelegi sau pe care nu le-ai învățat în procesul de îndeplinire a datoriei tale, atunci când ai nevoie urgentă de ele. Toate aceste închipuiri despre lucruri supranaturale provin din noțiunile și închipuirile umane. Întrucât nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu, oamenii sunt în mod firesc plini de închipuiri despre aceasta. De fapt, lucrarea lui Dumnezeu este cel mai real și mai practic lucru. Dumnezeu nu acționează niciodată conform noțiunilor și închipuirilor oamenilor; nu îndeplinește niciodată acest tip de lucrare asupra lor. El face doar puțină lucrare supranaturală în circumstanțe foarte speciale și asupra unui număr foarte mic de oameni, dar această lucrare este doar temporară și ceva necesar în situații speciale – nu este o metodă de lucru care se manifestă adesea în oameni, în cadrul mântuirii de către Dumnezeu. În lucrarea Sa de gestionare, Dumnezeu intenționează să-i mântuiască pe oameni, să le dea posibilitatea de a se elibera de firile lor corupte și de a dobândi mântuirea, iar metoda de bază prin care lucrează El este de a le furniza oamenilor adevărul, astfel încât aceștia să poată practica în conformitate cu adevărurile-principii după ce înțeleg adevărul. Prin urmare, indiferent ce noțiuni și închipuiri ai în mintea și în subconștientul tău, indiferent cât de logice sunt noțiunile și închipuirile tale sau cât de mult îți satisfac nevoile spirituale – indiferent de motive, acestea vor fi întotdeauna noțiuni și închipuiri și ar trebui să renunți la ele și să nu te agăți de ele. Indiferent în ce măsură este realizată lucrarea lui Dumnezeu și indiferent cât de mult durează, oamenii vor fi întotdeauna oameni și nu vor deveni niciodată îngeri. Chiar dacă te faci alb din cap până în picioare, având părul alb, fața vopsită în alb, o bluză albă și pantaloni albi, și îți pui și două aripi, nu poți să devii înger – oamenii vor fi întotdeauna oameni. Mai mult, cuvântul „oameni” se referă aici la cei care au conștiința și rațiunea umanității normale, nu la oameni extraordinari și, cu atât mai puțin, la oameni neobișnuiți. Acești oameni nu sunt deloc supranaturali, ci sunt în mod clar diferiți de non-credincioșii care nu cred în Dumnezeu, prin faptul că nu fac rău, pot pune adevărul în practică odată ce-l pricep și înțeleg cum să privească oamenii și lucrurile, cum să se poarte și să acționeze pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și conform cerințelor Sale și adevărurilor-principii, în loc să trăiască potrivit firilor lor corupte și diverselor gânduri și opinii pe care Satana le insuflă oamenilor. Indiferent cât timp au urmărit oamenii conform propriilor noțiuni și închipuiri pe parcursul credinței în Dumnezeu și indiferent cât de mult simt că au câștigat, acest lucru nu contează în ochii lui Dumnezeu, iar El nu-Și amintește nimic din toate acestea. La ce Mă refer când spun asta? Mai exact, dacă, pe baza noțiunilor și închipuirilor tale, îți înfrânezi toate diversele nevoi normale ale trupului sau încerci din greu să-ți schimbi instinctele, calibrul, abilitățile, personalitatea, stilul și obiceiurile de viață, indiferent cât de mult încerci să înfrânezi și să schimbi aceste lucruri, chiar dacă reușești să obții unele rezultate, nu înseamnă că deja ai câștigat ceva pe calea practicării adevărului și, cu atât mai mult, nu înseamnă că ești deja cineva care urmărește adevărul – Dumnezeu nu-Și amintește aceste lucruri. Ai înțeles? (Da.)

Deși noțiunile și închipuirile oamenilor sunt invizibile și, la prima vedere, nu par să-i oblige să spună sau să facă ceva ori să meargă pe o anumită cale, acestea controlează cu strictețe gândurile și sinele interior al oamenilor, în adâncul inimii și în subconștientul lor. De ce se întâmplă asta? Deoarece lucrurile pe care le iubesc și le urmăresc oamenii se potrivesc prea bine cu noțiunile și închipuirile lor, iar aceste lucruri satisfac și nevoile trupului uman și tot soiul de dorințe și curiozități omenești. De exemplu, în noțiunile și închipuirile lor, oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu este menită să-i transforme în ființe extraordinare, diferite de oamenii obișnuiți și că, atunci când vor fi mișcați de Duhul Sfânt, vor putea să vorbească mai multe limbi. Acest lucru transcende în mod evident capacitățile intrinseci ale oamenilor și sfera umanității normale, dar le satisface într-o măsură foarte mare vanitatea, curiozitatea și competitivitatea. Cu alte cuvinte, înainte de a dobândi adevărul, oamenilor le plac unele lucruri supranaturale, iar acestea îi fac să se simtă importanți, superiori oamenilor obișnuiți și diferiți de aceștia – exact ceea ce iubește și după ce tânjește omenirea coruptă. Toți speră să iasă în evidență în rândul rasei omenești, să fie diferiți de toți ceilalți, să fie unici și fără seamăn, să fie apreciați și admirați de alții. De exemplu, există un fenomen în rândul omenirii corupte, și anume, dacă este produs un singur obiect de un fel, oamenii bogați și renumiți vor concura cu înverșunare pentru a-l cumpăra. În ce măsură vor face asta? În măsura în care acest produs ajunge să fie vândut la un preț de câteva ori sau chiar de peste zece ori mai mare decât prețul inițial. Persoana care reușește să-l cumpere se gândește: „Privește, am pus mâna pe acest lucru, care este singurul din lume. Sunt cu adevărat puternic, nu-i așa? Sunt mai bun decât ceilalți, nu-i așa? Nimeni nu este la fel de capabil ca mine!” În mintea lor, sunt mulțumiți de ei înșiși și simt că sunt speciali, extraordinari și foarte capabili. Ce fel de fire este aceasta? (Aroganță.) Acest lucru este cauzat de o fire arogantă. Unii oameni nu se simt în largul lor când poartă aceeași haină ca o altă persoană. Dacă poartă o haină pe care alții nu și-o permit și pe care nu au mai văzut-o niciodată, iar toți cei care o văd sunt invidioși, cum se simt? (Încântați de ei înșiși.) Se simt deosebit de încântați de ei înșiși și cred că sunt unici și mai presus decât ceilalți. Ce fel de fire cauzează acest lucru? (Aroganța.) Și acest lucru este cauzat de o fire arogantă. Vezi, aproape toți oamenii au această mentalitate: dacă au stăpânit o competență tehnică sau profesională, cred că sunt mai buni decât alții și că nimeni nu este la fel de bun ca ei. Dacă și altcineva stăpânește aceeași competență tehnică sau profesională, vor fi invidioși pe acea persoană și își vor dori cu disperare să nu poată fi egalați de nimeni. De ce au o astfel de mentalitate? (Vor să devină unici.) Dacă sunt singurii care stăpânesc această competență profesională, sunt superiori persoanelor obișnuite din grupul lor. Având cunoștințe despre această competență tehnică sau profesională, se tem că alții o vor învăța de la ei. Dacă alții le cer ajutorul, oare îi vor învăța? (Nu, nu o vor face.) Te vor învăța doar câteva lucruri simple; nu vor învăța pe nimeni cele mai importante lucruri și te vor lăsa să le descoperi singur. Ce gândesc, de fapt? „Dacă te învăț acest lucru, cum pot să ies atunci în evidență? Dacă toată lumea l-ar putea face, nu aș deveni atunci doar o persoană obișnuită? Dacă niciunul dintre voi nu știe cum să facă asta, atunci eu sunt persoana cu cel mai înalt statut de aici și trebuie să căutați cu toții să-mi intrați în grații – în felul acesta mă simt important, nu-i așa? Nu sunt persoana cu cel mai înalt statut și cea mai capabilă dintre voi? Sunt cel mai tare dintre voi, nu-i așa?” Având unele cunoștințe în legătură cu o competență profesională sau tehnică, se tem nespus că alții o vor învăța de la ei și nu vor ca alții să fie la fel ca ei. Se vor supăra dacă cineva are aceeași competență profesională sau tehnică ori aceeași specialitate ca ei, așa că se gândesc mereu la modalități de a învăța ceva pentru a-i depăși pe ceilalți. Vor să fie superiori altora și își doresc mereu să-i eclipseze pe ceilalți pentru a se simți importanți. Este aceasta o urmărire corectă? (Nu.) Tocmai pentru că au astfel de dorințe și urmăresc astfel de lucruri, oamenii corupți capătă în mod firesc tot felul de noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu și caută să fie mai presus decât alții, să aibă statut și prestigiu, să se simtă importanți, să devină unici și chiar să devină supraoameni sau oameni extraordinari în ochii altora. Prin urmare, oamenii ar trebui să renunțe la aceste noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu. Mai exact, cum ar trebui să fie pus în practică acest lucru? Nu urmări daruri sau talente superioare și nu urmări să-ți schimbi calibrul sau instinctele, ci, mai degrabă, conform condițiilor tale inerente – precum calibrul, abilitățile și instinctele – fă-ți datoria conform cerințelor lui Dumnezeu și fă fiecare lucru conform celor cerute de Dumnezeu. Dumnezeu nu-ți cere ceea ce-ți depășește abilitățile sau calibrul – nici tu nu ar trebui să-ți îngreunezi situația. E în ordine dacă faci pur și simplu tot posibilul pe baza lucrurilor pe care le înțelegi și pe care le poți realiza și dacă practici în funcție de ceea ce îți permit propriile condiții. De exemplu, în cazul în care calibrul și talentele tale îți permit doar să fii potrivit pentru rolul de lider de echipă, atunci fă o treabă bună ca lider de echipă, sortând sarcinile și competențele profesionale din sfera acestui rol, abordându-le una câte una și implementându-le conform metodelor și principiilor pe care Dumnezeu te-a învățat să le urmezi – astfel, vei ajunge să-L mulțumești pe Dumnezeu. Să presupunem că te iei după noțiunile și închipuirile tale și te gândești: „Întrucât sunt capabil să fiu lider de echipă, dacă mă străduiesc mai mult să mă descurc mai bine, dacă îndur puține greutăți și plătesc un mic preț, iar Duhul Sfânt face o lucrare măreață asupra mea, nu voi fi capabil atunci să devin conducător de biserică sau conducătorul unui grup decizional? S-ar putea ca oamenii să nu mă creadă în stare, dar Îl voi implora pe Dumnezeu – lui Dumnezeu nu-I este greu să realizeze nimic! Nu vreau să fiu lider de echipă. Mă voi ruga lui Dumnezeu, cerându-I să mă lase să-mi asum o lucrare mai importantă, să-mi permită să devin conducător sau lucrător.” Este corect acest tip de urmărire? (Nu, este greșit.) De ce spui că este greșit? (Astfel de oameni vor mereu să facă lucruri care le depășesc calibrul și abilitățile și nu sunt capabili să se limiteze la a-și face propria lucrare pe baza calibrului și talentelor lor, rămânând în locul care li se potrivește.) Nu este potrivit să-ți dorești mereu să fii un supraom; nu este ceea ce ar trebui să urmărească o persoană normală.

Unii oameni spun adesea: „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu”; această zicală este un fapt și toată lumea poate înțelege asta. Dar unii au o înțelegere denaturată, crezând că orice este imposibil pentru oameni poate fi înfăptuit pentru ei de către Dumnezeu dacă doar se roagă Lui și că, bazându-se pe Dumnezeu în acest fel, oamenii își pot transcende instinctele proprii și pot deveni supraoameni. Chiar este așa? (Nu este.) Zicala „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu” se referă în mod evident la puterea și la esența lui Dumnezeu, la atotputernicia Lui și, de asemenea, la suveranitatea Lui asupra tuturor lucrurilor – nu există nimic ce nu poate fi înfăptuit de Dumnezeu. Cu toate acestea, nu înseamnă că oamenii trebuie să transcendă umanitatea normală și să devină supranaturali; indiferent cât de atotputernic este Dumnezeu, lucrarea pe care o face asupra oamenilor se bazează pe umanitatea lor normală și este săvârșită în limitele umanității normale. Dumnezeu orchestrează și manevrează toate lucrurile, manevrează persoane, evenimente și lucruri, astfel încât acestea să-I presteze un serviciu în îndeplinirea lucrurilor de tot felul, săvârșind faptele pe care urmează să le săvârșească. În perioada în care Dumnezeu săvârșește tot felul de lucruri, oamenii sunt încă în umanitatea normală – nu s-a schimbat nimic la ei și sunt încă oameni. Indiferent cât de atotputernic este Dumnezeu și indiferent ce metode folosește El pentru a-Și exercita suveranitatea asupra unui lucru sau pentru a înfăptui ceva, ființele create sunt întotdeauna ființe create; ei încă trăiesc într-o umanitate normală și nu sunt nicidecum supranaturali. Ați spune cu toții că aceasta este realitatea? (Da.) Ce înseamnă sintagma „nu sunt supranaturali”? Înseamnă că, atunci când Dumnezeu orchestrează oameni, evenimente și lucruri, oamenii nu pot decât să trăiască, să supraviețuiască, să facă fiecare lucru și să trăiască în momentul prezent sub orchestrarea lui Dumnezeu. Dar când trăiești în momentul prezent, este conștiința ta încețoșată? (Nu.) Încă ai mintea limpede. Așadar, s-a îmbunătățit sau s-a schimbat instantaneu calibrul tău? (Nu.) Rămâne așa cum a fost inițial. Atunci, s-au schimbat instantaneu instinctele tale? Nu, nici ele nu s-au schimbat. Sub suveranitatea, orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu, indiferent câte lucruri experimentezi, nu există absolut nicio schimbare în personalitatea, obiceiurile, tiparele de viață și în calibrul, abilitățile și diversele funcții ale umanității tale normale. Doar că, atunci când experimentează lucrarea lui Dumnezeu, oamenii experimentează tot felul de lucruri și de persoane în mediile lor respective, rezultatul final fiind că dobândesc perspective și învață unele lecții în timpul procesului de experimentare a lucrării lui Dumnezeu. Dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, atunci pot să culeagă niște roade în ceea ce privește adevărul și cunoașterea lui Dumnezeu. În procesul de experimentare a lucrării Sale, gândirea oamenilor este normală, conștiința lor nu este încețoșată, iar calibrul, abilitățile și instinctele lor rămân aceleași ca la început, fără nicio schimbare. Prin urmare, zicala „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu” se referă la atotputernicia Lui și la orchestrarea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu. Nu se referă la a-i face pe oameni supranaturali sau a schimba esența ființelor create. Dumnezeu nu schimbă esența oamenilor; aceștia sunt tot oameni și, indiferent dacă ești bărbat sau femeie, nu există absolut nicio schimbare în această privință. El orchestrează totul și este omnipotent; aceasta este ce are Dumnezeu și ce este și ceea ce deține El. Zicala „Nimic nu este dificil pentru Dumnezeu” nu înseamnă că oamenii au devenit supranaturali, nici că oamenii sunt omnipotenți. Chiar dacă unii indivizi pot realiza uneori anumite lucruri care le depășesc calibrul sau instinctele trupești, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu este Cel care le-a dat acest dar; nu s-au născut cu această capacitate. Aceasta deoarece ființele create nu au capacitatea de a schimba tot ce a fost poruncit de Dumnezeu. Voi da un exemplu simplu referitor la chestiunea instinctului uman. Când oamenii aud un sunet înfricoșător, de pildă, se vor speria și se vor ghemui instinctiv. Indiferent de vârstă, ai fost așa încă din copilărie și vei fi așa până când îți vei găsi moartea – acesta este instinctul. Ce înseamnă „instinct”? Este o funcție inerentă a corpului fizic și nu se va schimba absolut niciodată. O persoană normală poate menține viața și supraviețuirea umanității normale doar având instincte inerente, prin urmare, instinctele umane nu sunt ceva ce Dumnezeu intenționează să schimbe. Ai înțeles asta? (Da.) La ce se referă sintagma „Dumnezeu este omnipotent”? (Se referă la autoritatea lui Dumnezeu și la atotputernicia Lui.) Are aceasta vreo legătură cu oamenii? (Nu are nicio legătură cu oamenii și nu înseamnă că aceștia pot face lucruri supranaturale.) Nu înseamnă că, sub controlul lui Dumnezeu, oamenii sunt omnipotenți; chiar și atunci când sunt sub controlul lui Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge la omnipotență. De ce? (Pentru că oamenii nu sunt Dumnezeu; sunt doar ființe create, în timp ce Dumnezeu este unic.) Așa este, așa stau lucrurile. Oamenii vor fi întotdeauna oameni. Nu se vor transforma în altă specie și, bineînțeles, cu atât mai mult, nu se vor transforma în Dumnezeu; atributele lor nu se vor schimba. Atributele oamenilor nu se vor schimba, așadar, se vor schimba oare instinctele lor? (Nu.) Instinctele oamenilor nu se vor schimba, nici obiceiurile și tiparele lor de viață sau personalitățile inerente date de Dumnezeu. Să luăm drept exemplu tiparele de viață. Oamenii, ca majoritatea creaturilor, sunt activi după răsăritul soarelui și se odihnesc după apus. Când se trezesc dimineața, cu mintea odihnită și corpul într-o stare de confort fizic, încep să muncească; noaptea, când corpul lor începe să obosească, iar ei cască și au mintea epuizată, încep să intre într-o stare de odihnă – acesta este un tipar de viață foarte normal. Aceasta este o trăsătură comună a oamenilor și, de asemenea, un instinct uman și, bineînțeles, este și un tipar de viață stabilit de Dumnezeu pentru omenire. Acest tipar este determinat în funcție de rotirea soarelui, a lunii și a stelelor, precum și de răsăritul și de apusul soarelui. Dacă încalci acest tipar de viață, pe termen scurt s-ar putea să nu apară probleme majore – când te simți ocazional obosit și vrei să dormi, poți să dai dovadă de autocontrol și să bei ceai sau cafea, iar oboseala fizică va fi oarecum redusă – dar, pe termen lung, corpul tău va întâmpina probleme. De ce va întâmpina probleme? Pentru că ai încălcat tiparul de viață stabilit de Dumnezeu pentru oameni. Când corpul tău întâmpină probleme și mergi la medic, acesta va spune: „Trebuie să te culci devreme seara, să mergi la culcare înainte de ora 22:00 și să te trezești la ora 4 sau 5 dimineața; în câteva luni, te vei simți din nou bine.” După ce urmezi sfatul medicului timp de trei luni, toate simptomele tale de disconfort fizic practic vor dispărea, așa că îți vei spune în sinea ta: „Se pare că problemele trupului meu nu au fost o boală gravă, ci au fost cauzate de faptul că n-am urmat acest tipar normal în viața mea.” Vezi, n-ai spune că tiparele de viață ale oamenilor nu pot fi încălcate? (Ba da.) Acest tipar de viață al oamenilor este același ca al altor creaturi; toate sunt active după răsăritul soarelui și se odihnesc după apus. Desigur, există unele creaturi, cum ar fi bufnițele, care se odihnesc ziua și ies și devin active noaptea; tiparul lor de viață este diferit de cel al oamenilor și al altor creaturi, dar ar fi imposibil să încalci acest tipar al lor dacă ai vrea. În plus, unele creaturi hibernează iarna. Au ființele umane acest tipar? (Nu.) Nu, oamenii nu au nevoie să hiberneze. Viața oamenilor are un tipar – se odihnesc una sau două zile pe săptămână, lucrează după răsăritul soarelui și se odihnesc după apus și mențin constant acest tipar normal de muncă și odihnă, iar viața lor poate fi astfel protejată și supraviețuirea lor poate fi menținută. Ființele umane au propriile tipare de viață, iar acestea au fost stabilite de Dumnezeu. Toate au semnificație și toate au scopul de a menține viața normală și supraviețuirea omenirii. Prin urmare, lucrarea lui Dumnezeu nu va încălca în niciun caz tiparele de viață și de supraviețuire umană, așa cum își imaginează oamenii, și ar trebui să renunți și la această noțiune și închipuire. Ar fi o prostie ca oamenii să încalce în mod forțat aceste tipare stabilite de Dumnezeu pentru ei sau ca oamenii să dorească întruna să le schimbe, deoarece sunt guvernați de anumite idei despre lucruri supranaturale. Dacă ai impresia că schimbarea lor îți va înălța viața și îți va îmbunătăți umanitatea, atunci încearcă să le schimbi și vezi cât timp poți trăi, vezi cum se schimbă lucrurile în zilele care urmează, dacă umanitatea ta normală este înălțată și dacă devii un supraom sau un înger. Dacă ești de părere că lucrarea lui Dumnezeu ar trebui să aibă un element supranatural și că ar trebui să-ți schimbe tiparele de viață și, de asemenea, dacă vrei să le schimbi cu forța pentru a deveni transcendent, atunci n-ai decât să încerci. Este posibil ca, după ce încerci câțiva ani, chiar să-ți schimbi tiparele de viață și de supraviețuire. Există o singură situație în care s-ar putea întâmpla acest lucru, și anume ca trupul tău fizic să nu mai existe, moment în care vei fi cu adevărat supranatural și te vei transforma într-un nor de fum, transformându-te într-o „ființă cerească” și devenind nemuritor. Dacă vrei să-ți păstrezi trupul fizic normal și sănătos și să poți accepta lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele Sale în timp ce te afli într-o stare normală, nu ar trebui să cauți să devii un așa-zis supraom sau să urmărești o așa-zisă umanitate elevată pe baza noțiunilor și închipuirilor tale; în schimb, ar trebui să trăiești în umanitatea normală, să menții tiparul de viață și de supraviețuire al umanității tale normale și, de asemenea, să menții instinctele umanității tale normale. Nu avea cerințe irezonabile de la Dumnezeu; toate aceste cerințe irezonabile provin din închipuirile și noțiunile tale. Instinctele, tiparele tale de viață și așa mai departe nu sunt ceea ce Dumnezeu intenționează să schimbe, nefiind nici lucruri pe care intenționează să le schimbe prin lucrarea Sa. O persoană mântuită nu este în niciun caz plină de noțiuni și închipuiri și, cu atât mai puțin, un supraom sau o persoană neobișnuită. În schimb, este o persoană cu umanitate normală, conștiință și rațiune, o persoană capabilă să țină seama de cuvintele lui Dumnezeu și să privească oamenii și lucrurile, să se poarte și să acționeze conform adevărurilor-principii; este o persoană care se poate supune lui Dumnezeu în toate privințele, care nu este deloc supranaturală și a cărei umanitate este îndeosebi normală și practică.