În ceea ce privește subiectul „renunțării” din „Cum să urmărești adevărul”, am avut părtășie până la conținutul despre noțiuni și închipuiri în cadrul subiectului privind „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”. La ultimele adunări, am avut părtășie despre „renunțarea la noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat”. Astăzi vom continua să avem părtășie despre acest lucru. În ceea ce privește noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat, am avut părtășie despre unele subiecte referitoare la umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat, așa este? Așadar, despre ce am avut părtășie ultima dată? Am avut părtășie despre unele manifestări specifice care implică trăirea și dezvăluirile umanității normale a lui Dumnezeu întrupat, precum și despre unele principii privind conduita personală și realizarea lucrurilor în cadrul umanității normale a lui Dumnezeu întrupat, apoi am avut părtășie despre lucrurile pe care Dumnezeu întrupat nu le face când vine vorba de umanitatea Sa. Părtășia despre aceste aspecte îi ajută pe oameni să înțeleagă mai bine firea-esență a trupului întrupat al lui Dumnezeu și principiile Sale privind conduita personală și realizarea lucrurilor, precum și unele dintre manifestările și dezvăluirile Sale specifice. Când avem părtășie despre aceste manifestări ale lui Dumnezeu întrupat – fie sub forma faptelor, a exemplelor sau a principiilor specifice privind realizarea lucrurilor – acestea implică tot felul de chestiuni minore din viață. Nu par să implice niciuna dintre marile isprăvi de pionierat sau acțiuni nobile, demne de admirație, care există în noțiunile și închipuirile oamenilor; toate manifestările lui Dumnezeu întrupat sunt foarte des întâlnite și foarte obișnuite. Tocmai pentru că Dumnezeu întrupat trăiește în rândul acestei omeniri obișnuite și corupte, aceste manifestări normale și practice ale Sale sunt, într-o privință, manifestările inevitabile ale umanității trupului întrupat al lui Dumnezeu și, într-o altă privință, o nevoie normală a lui Dumnezeu întrupat care trăiește printre oameni. Desigur, aceste manifestări normale și practice le oferă oamenilor și unele informații sau căi privind cunoașterea lui Dumnezeu. Acestea le permit oamenilor să cunoască normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu prin intermediul trăirii practice și al principiilor practice de conduită personală printre oameni ale lui Dumnezeu întrupat și, de asemenea, să-L cunoască pe Dumnezeu din ceruri, îngăduindu-le să-L înțeleagă mai exact pe Dumnezeu din ceruri și să-I înțeleagă cu precizie esența de persoană normală, obișnuită, pe pământ.

Unii oameni spun: „Toate aceste lucruri și exemple despre care vorbești, care implică umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat, sunt foarte obișnuite; toate sunt lucruri foarte nesemnificative și banale din viața de zi cu zi. Poți vorbi despre unele fapte care par misterioase și de nepătruns sau care par deosebit de grandioase?” La aceasta răspund că, până acum, nu a existat de fapt niciunul. Dumnezeu întrupat trăiește în realitatea umanității normale și într-un anumit mediu de viață și, pe lângă faptul că face lucrarea lui Dumnezeu Însuși, Își petrece restul timpului în sfera vieții umanității Sale normale, interacționând cu frații și surorile sau ocupându-Se de unele probleme banale în biserică. Așadar, pe lângă exemplele despre care am avut părtășie, referitoare la principiile și crezurile pe baza cărora Se poartă și face lucrurile, El nu săvârșește niciuna dintre marile isprăvi de pionierat sau fapte extraordinare pe care vi le imaginați. Acest lucru ar putea fi neașteptat pentru oameni și s-ar putea să nu se conformeze noțiunilor și închipuirilor oamenilor, dar așa stau lucrurile de fapt. Părtășia noastră despre Dumnezeu întrupat s-a referit în principal la unele manifestări, la trăirea și la principiile specifice privind conduita personală și realizarea lucrurilor ale lui Dumnezeu întrupat în umanitatea Sa normală. Acest lucru este diferit de modul în care sunt relatate în lume faptele personalităților importante și ale celor faimoși. Când vorbesc despre o personalitate importantă, faimoasă sau excepțională, oamenii din lume vorbesc mereu despre cât de unică, extraordinară și măreață este, precum și despre carisma ei, concentrându-se în principal pe cât de elevată și de grandioasă este. Însă lucrurile despre care vorbim în legătură cu Dumnezeu întrupat sunt exact opusul a ceea ce spune lumea despre acele personalități excepționale și acei oameni importanți. Vorbim în principal despre faptul că Dumnezeu întrupat este normal, practic, obișnuit și nu este extraordinar. Vorbim doar despre exemple concrete – ba chiar exemple minore din viața de zi cu zi – discutând despre care sunt opiniile și principiile implicate în conduita Sa personală și în realizarea lucrurilor. Toate aceste gânduri și opinii, principii și metode de conduită personală și de realizare a lucrurilor se bazează pe conștiința și rațiunea umanității normale. Vorbim în principal despre modul în care Se poartă El și în care face lucrurile. Cu toate acestea, foarte puțini oameni din lume vorbesc despre modul de a se purta. Chiar dacă unii oameni au vorbit despre acest subiect, nu au fost în stare să ofere multe exemple specifice, cu atât mai puțin să exprime vreun principiu privind conduita personală. Ei nu vorbesc despre ce principii pozitive, metode pozitive sau gânduri și opinii corecte au oamenii faimoși și personalitățile importante în modul în care se poartă și fac lucrurile. Vorbesc doar despre realizările, talentul, erudiția, darurile și spiritul lor și despre ce fel de poziție dominantă ocupă în rândul omenirii datorită realizărilor, talentului, erudiției, darurilor și spiritului lor. Lucrurile despre care vorbesc sunt exact opusul umanității normale deținute și purtate de Dumnezeu întrupat despre care avem părtășie astăzi. Ceea ce trupul întrupat al lui Dumnezeu vă permite să cunoașteți și să înțelegeți sunt principiile și crezurile privind conduita personală și realizarea lucrurilor care sunt trăite și deținute în cadrul umanității Sale normale și practice. Aceste principii și crezuri privind conduita personală și realizarea lucrurilor corespund perfect cerințelor lui Dumnezeu pentru omenirea pe care intenționează să o mântuiască. Trupul întrupat al lui Dumnezeu are o astfel de umanitate și are diversele gânduri și opinii – alături de principiile și crezurile Sale privind conduita personală și realizarea lucrurilor – în cadrul acestei umanități normale și practice. Doar datorită acestui fapt poate El să-L reprezinte pe Dumnezeu în realizarea lucrării lui Dumnezeu Însuși și poate să finalizeze lucrarea și lucrarea de slujire pe care Dumnezeu întrupat se cuvine să le realizeze bine în această epocă, în cadrul unei astfel de umanități, așa încât să poată face pe deplin cunoscute omenirii firea care Dumnezeu intenționează să fie reprezentativă și firea pe care Dumnezeu intenționează să o exprime în această epocă și – bineînțeles – să fie întru totul competent pentru lucrarea de exprimare a adevărului pe care Dumnezeu intenționează să o facă în această etapă a lucrării. Dacă umanitatea-esență trăită, dezvăluită și deținută de trupul întrupat al lui Dumnezeu nu ar fi această normalitate și acest caracter practic și obișnuit despre care am avut părtășie sau dacă El nu ar avea aceste principii și crezuri privind conduita personală despre care am avut părtășie, ci ar avea în schimb umanitatea-esență a oamenilor faimoși și a personalităților importante despre care vorbesc sau pe care le venerează non-credincioșii, care ar fi rezultatul? (El nu ar fi capabil să ne conducă să mergem pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău.) Rezultatul ar fi o situație complet diferită. Să presupunem că trupul întrupat al lui Dumnezeu ar avea umanitatea-esență a unei personalități importante sau a unei persoane faimoase non-credincioase – o persoană impunătoare, extraordinară, unică, misterioasă și de nepătruns. Acest tip de persoană nu are limite în modul în care se poartă și face lucrurile, minte în permanență, nu se poartă și nu face lucrurile într-un mod care respectă regulile sau disciplinat, nu-și cunoaște locul și nu acționează într-un mod conștiincios, iar ceea ce urmărește, gândurile și opiniile sale sunt aceleași ca ale non-credincioșilor – urmărind doar lucruri elevate și mărețe și concentrându-se asupra darurilor, cunoașterii și abilităților supranaturale. Pe ce fel de cale v-ar conduce acest tip de persoană? (Nu ar fi capabilă să ne conducă pe calea mântuirii. Dimpotrivă, cei care ar urma-o doar ar deveni tot mai corupți și mai ticăloși.) O astfel de persoană nu are principii pozitive privind conduita personală; metodele și principiile sale privind conduita personală nu sunt pozitive, ci satanice. Astfel, principiile și crezurile privind conduita personală ale acestei persoane care este a Satanei sunt extrem de reprezentative pentru umanitatea-esență a sa. Ce lucruri urmărește și pe ce cale merge o persoană cu acest tip de umanitate-esență? Exact aceleași ca ale Satanei. Toate lucrurile pe care le urmărește și calea pe care merge provin de la Satana și sunt compatibile cu Satana. Atunci, cei care o urmează nu s-ar lua oare după ea, urmărind aceleași lucruri și mergând pe aceeași cale? (Ba da.) Acei oameni s-ar lua după ea, i-ar imita principiile privind conduita personală și, asemenea ei, ar urmări cunoașterea, statutul, supranaturalul și lucrurile elevate și mărețe, tot ceea ce este extraordinar și tot ceea ce pare misterios și de nepătruns oamenilor. Nimeni nu ar putea atinge mântuirea urmând o astfel de persoană; în schimb, ei ar deveni tot mai degenerați. Un astfel de grup nu s-ar putea numi biserică, mai ales pentru că toți s-ar fi despărțit de lucrarea lui Dumnezeu și nimeni n-ar avea lucrarea Duhului Sfânt. Conducătorul pe care l-ar urma nu ar fi stabilit de Dumnezeu, cu atât mai puțin ar fi trimis de Dumnezeu. Chiar dacă și-ar spune toți că sunt o biserică, nu ar fi de niciun folos; Dumnezeu i-ar ignora. Indiferent cât de mult și-ar spune toți că sunt o biserică, Dumnezeu nu i-ar recunoaște și Duhul Sfânt nu ar lucra asupra lor. Acel conducător i-ar învăța pe oameni să facă orice este pe placul său; le-ar oferi oamenilor orice are el înlăuntrul său și asta ar câștiga oamenii de la el. El nu deține adevărul și n-ar putea să le ofere oamenilor lucruri pozitive sau să-i îndrume în direcția corectă, prin urmare oamenilor le-ar fi imposibil să dobândească adevărul de la el. În cel mai bun caz, oamenii ar putea să dobândească de la el doar câteva cunoștințe și să deprindă unele aptitudini profesionale din lumea non-credincioasă sau unele abilități într-un anumit domeniu. Pe scurt, un astfel de individ, care nu are normalitate și caracter practic sau esență divină ca viață a sa, nu ar putea fi numit Dumnezeu întrupat; nu ar putea să-i aducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu, nici să-i conducă pe calea mântuirii. Privind aceste fapte, există cineva în rândul omenirii în afară de trupul întrupat al lui Dumnezeu care să-L poată reprezenta pe Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa? (Nu.) Există cineva care să-L poată reprezenta pe Dumnezeu pentru a mântui omenirea de firile sale corupte? (Nu.) Viața și umanitatea-esență pe care le are orice membru al omenirii obișnuite sunt practic identice – o astfel de viață și o astfel de umanitate-esență au fost corupte în totalitate de Satana; pentru oameni, firile corupte sunt viața lor. Prin urmare, fie că privim din perspectiva umanității oamenilor sau din cea a vieții-esență a oamenilor, nici măcar o singură persoană din întreaga omenire nu este competentă pentru această lucrare a lui Dumnezeu întrupat, nici nu poate vreo ființă umană coruptă să-L reprezinte pe Dumnezeu pentru a mântui de corupție omenirea coruptă. Firește, aceste fapte le spun oamenilor și următoarele: nicio ființă umană coruptă nu-i poate spune omenirii care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative și nicio ființă umană coruptă nu le poate spune oamenilor care este adevărul sau care sunt, de fapt, intențiile lui Dumnezeu. Ceea ce oamenii corupți le oferă altor oameni sunt doar cunoștințe, precum și diversele aptitudini, abilități sau daruri urmărite de omenirea coruptă, și diverse tactici de conduită personală și de realizare a lucrurilor, filosofii pentru interacțiuni lumești și diverse gânduri și opinii care vin de la Satana. Ființele umane de toate rasele au o trăsătură comună. Care este această trăsătură comună? Toate consideră că lucrurile relativ pozitive sau relativ bine-intenționate, conservatoare și tradiționale din rândul omenirii sunt lucruri pozitive și încearcă să înlocuiască adevărul și intențiile lui Dumnezeu cu acestea. Oamenii cred că, agățându-se de aceste lucruri, au dobândit adevărata cale și pot atinge mântuirea. De fapt, aceste lucruri nu au absolut nicio legătură cu cerințele lui Dumnezeu pentru omenire. Vezi, în rândul omenirii, indiferent cât de perspicace sunt oamenii, indiferent cât de mărețe sunt darurile lor, cât de talentați și de învățați sunt sau cât de bună și de binevoitoare ar părea la exterior umanitatea lor, niciun om nu poate înțelege adevărul și niciun om nu poate discerne care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative. Înainte ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea și înainte ca El să-Și exprime cuvintele, aproape toată lumea considera cultura tradițională drept un lucru pozitiv, iar unii oameni chiar venerau cultura tradițională ca pe adevăr. Așadar, indiferent cum privești lucrurile, dacă Dumnezeu nu ar deveni trup și nu ar exprima aceste adevăruri și nu ar face această lucrare în umanitate normală, ci, în schimb, orice membru al omenirii ar face această lucrare, acela doar i-ar conduce pe oameni pe o cale care se abate de la cuvintele și intențiile lui Dumnezeu.

Să ne uităm la un exemplu simplu. Dacă oamenilor li se cere să aleagă costume pentru un program de dans, cum vor alege? Teoretic, toată lumea știe că, atunci când credincioșii în Dumnezeu produc un program de dans, în special pentru un videoclip care va fi publicat online, hainele pe care le poartă și alura lor îi reprezintă pe oamenii lui Dumnezeu. Așadar, costumele alese ar trebui să fie demne și adecvate, nu ținute extravagante. Când vine vorba de a fi demn și adecvat, sunt implicate multe aspecte. Bazându-ne pe noțiunile oamenilor, ce fel de haine sunt considerate demne și adecvate? Hainele pe care le poartă cel mai des diversele grupuri etnice, haine relativ tradiționale și conservatoare, care au un aspect adecvat pentru toată lumea. Acestea nu sunt extravagante sau prea la modă. Asta este ceea ce oamenii consideră haine demne și adecvate, pe baza noțiunilor lor. Care sunt opiniile celor mai mulți frați și surori din biserică în ceea ce privește alegerea costumelor pentru programe? Vezi, când se filmează un film, opiniile persoanei care se ocupă de costume reprezintă, de fapt, opiniile celor mai mulți oameni. Toate stilurile vestimentare pe care le alege sunt cele purtate în mod obișnuit de majoritatea oamenilor în anii ’80 și ’90. Culorile sunt în cea mai mare parte albastru, kaki sau gri, având drept variații doar cât de închise sau deschise sunt. Per ansamblu, sunt doar acele două sau trei culori simple. De ce nu alege niște culori aprinse? Potrivit noțiunilor oamenilor, credincioșii în Dumnezeu sunt cu toții oameni buni, demni și integri, așa că ar trebui să aleagă aceste câteva culori, cele mai des întâlnite și mai obișnuite, pentru hainele lor. Vezi, o chestiune atât de simplă precum alegerea stilului și a culorii costumelor dezvăluie complet noțiunile, precum și gândurile și opiniile false din inimile oamenilor despre credința în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, oamenii nutresc o noțiune foarte gravă în sinea lor; mulți oameni cred că, pentru a crede în Dumnezeu, trebuie să adere la obiceiurile depășite și să restaureze tradiția. Conform noțiunilor lor, doar lucrurile tradiționale, vechi, înapoiate și învechite sunt lucruri pozitive și doar acestea sunt pe placul lui Dumnezeu. Asta cred cei mai mulți oameni? (Da.) Asta se află în mintea oamenilor. Toți oamenii definesc acele lucruri tradiționale, înapoiate, vechi și depășite drept lucruri pozitive. Prin urmare, în producția de programe, oamenii nu pot nici măcar să aleagă cu precizie culorile și stilurile costumelor, ceea ce este una dintre cele mai simple și elementare chestiuni. Toți analizează această chestiune folosindu-și noțiunile și sunt deosebit de conservatori, precum și deosebit de nesăbuiți și de încăpățânați. Spune-Mi, oare câte noțiuni au oamenii despre Dumnezeu? Lucrurile pozitive definite de oameni și lucrurile despre care aceștia consideră că sunt pe placul lui Dumnezeu, toate acestea constituie cultura tradițională, așa cum este concepută în noțiunile oamenilor, sau lucruri din cadrul omenirii care sunt acceptate și recunoscute de oamenii din lume; acestea nu au absolut nimic de-a face cu adevărul. Așadar, spuneți-Mi, Eu sunt tradiționalist sau modernist? (Dumnezeu nu este nici tradiționalist, nici modernist.) Unii oameni spun: „Prin părtășia Ta, știm că nu-Ți place cultura tradițională, pentru că trăiești în prezent. Cel puțin, nu ești tradițional și nu aderi la obiceiurile depășite.” Spuneți că nu sunt tradițional, așadar sunt modernist? (Nu.) Cum puteți să deduceți că nu sunt modernist? (Oamenilor din lumea de astăzi tind să le placă tendințele, dar Dumnezeu ne învață să fim demni și integri, ceea ce este contrar tendințelor.) Nu doar oamenilor din zilele noastre le plac tendințele; și celor din vremuri străvechi le plăceau. Tuturor non-credincioșilor le plac tendințele. Nu înseamnă că cineva este modernist pentru că îi plac tendințele. Așadar, cum ar trebui să se răspundă la această întrebare? Cugetați puțin la ea. M-ai văzut vreodată purtând haine străvechi? Port îmbrăcăminte tradițională? Port haine moderne. Aceasta implică umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat. Indiferent în ce epocă trăiește Dumnezeu întrupat și indiferent la ce nivel de dezvoltare au ajuns oamenii din acea epocă în privința gestionării necesităților de bază, umanitatea Sa normală adoptă în mod natural aceeași metodă ca ei în acest scop; El nu va merge înapoi. Nu este aceasta o manifestare a umanității normale? (Ba da.) Umanitatea Sa normală are raționalitate, așadar, când vine vorba de necesitățile de bază, El știe în mod natural ce este adecvat să aleagă. Acesta este un aspect. Pe de altă parte, fie că este tradiție sau modernitate, nu este o formă, ci reprezintă mai degrabă o tendință de gândire și un punct de vedere. Așadar, tradiția este pozitivă sau modernitatea este pozitivă? În opinia Mea, niciuna nu este pozitivă. Niciuna nu are nimic de-a face cu adevărul; ambele sunt produse de omenirea coruptă sub influența Satanei. Fie că este vorba de gânduri și opinii tradiționale, fie de gânduri și opinii moderne, orice nu vine de la Dumnezeu este un lucru negativ, nu unul pozitiv. Fie că este vorba de necesitățile de bază tradiționale, fie de necesitățile de bază moderne, scopul lor este mereu să satisfacă nevoile umanității normale. Indiferent în ce epocă Se naște Dumnezeu întrupat, El trăiește în cadrul umanității normale și practice, iar principiile Sale privind conduita personală și realizarea lucrurilor nu se schimbă. În tot ceea ce face și în felul în care tratează totul, El acționează conform principiilor cuvintelor lui Dumnezeu și conform principiilor care izvorăsc din viața-fire a Sa lăuntrică; El nu păstrează și nu urmează tradiția, nici nu urmează modernitatea și nu este în pas cu tendințele. Prin urmare, cerințele lui Dumnezeu întrupat pentru cei care Îl urmează nici nu se bazează pe tradiție, nici nu sunt influențate de modernitate. Diversele gânduri și opinii sau adevăruri pe care le posedă și despre care are părtășie provin toate de la Dumnezeu, din esența divină a lui Dumnezeu și din viața lui Dumnezeu; nu au nimic de-a face nici cu cultura tradițională, nici cu cunoașterea modernă.

Uitându-vă la costumele alese pentru programele de dans produse de casa lui Dumnezeu, ați reușit să discerneți vreun principiu? De ce au fost alese acele stiluri și acele culori? Dacă puteți înțelege principiile de aici, atunci chiar înțelegeți puțin din adevăr și aveți înțelegere spirituală; dacă nu poți înțelege principiile nici măcar dintr-o chestiune atât de simplă, atunci ești o persoană confuză, cu un calibru prea slab, și nu ai înțeles adevărul, în ciuda faptului că asculți predici de atâția ani. Mai întâi, când producem programe de dans, hainele pe care le poartă artiștii sunt tradiționale sau moderne? (Sunt moderne.) Sunt toate haine moderne – ba chiar ținute obișnuite, de zi cu zi. Unii oameni nu înțeleg, spunând: „Programele noastre de dans sunt programe artistice, așadar de ce poartă artiștii doar ținute obișnuite, de zi cu zi, în loc să poarte costume de scenă? Ținutele cu mărgele și paiete aplicate sunt cu adevărat superbe. Uitați-vă la ținutele purtate pe scenă de acele trupe de dans de nivel național – sunt superbe, rafinate și regale și par orbitoare în lumină. Dacă artiștii noștri ar purta și ei astfel de ținute când producem programe, nu i-ar face asta să arate mai bine și nu L-ar slăvi mai mult pe Dumnezeu? Nu ar manifesta asta mai bine puterea casei lui Dumnezeu și nu le-ar permite mai bine non-credincioșilor sau oamenilor religioși să vadă puterea casei lui Dumnezeu?” Este corect acest punct de vedere? (Nu.) Spuneți-Mi mai întâi următorul lucru: de ce poartă artiștii ținute obișnuite, de zi cu zi, în loc de costume superbe când producem programe de dans? (Dacă frații și surorile poartă cu toții costume cu adevărat superbe atunci când dansează, publicul se va concentra asupra hainelor și asupra înfățișării artiștilor. Dar dacă poartă haine obișnuite și arată ca niște oameni demni și integri, publicul nu va fi atras de aceste lucruri exterioare și își va concentra atenția asupra cuvintelor lui Dumnezeu.) Ai dreptate într-o privință – nu poartă costume superbe pentru a evita ca oamenii să se concentreze asupra formei și a aspectului exterior. Există și un alt aspect, care este cel mai important: fie că este vorba de dansuri sau de cântece, care este scopul atunci când producem programe? (De a aduce mărturie pentru Dumnezeu.) Acesta este singurul scop. Fie că e vorba de dansuri sau de cântece, scopul este doar de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Nu este de a scoate în evidență vreun individ, nici de a fi pe placul cuiva; este doar de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Așadar, este suficient ca artiștii să poarte haine simple, bine croite, demne, adecvate și de bun gust, care să atingă scopul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Prin natura lor, programele pe care le producem nu sunt programe de divertisment. Ce sunt programele de divertisment? Programele de divertisment sunt lucruri pe care le vizionează oamenii pentru a se recrea în timpul lor liber; sunt menite doar să fie pe placul oamenilor. Când se odihnesc, oamenii vizionează un program pentru a se distra, a se relaxa, a se simți fericiți, a uita de griji și a se elibera de stres. După aceea, se întorc la munca pe care trebuie să o facă, fără să se gândească la acel program sau să simtă ceva față de el. Acestea sunt programele de divertisment. Dar cum rămâne cu programele pe care le realizăm noi? În ceea ce privește forma, sunt divertisment, dar în esență, nu sunt menite să fie pe placul publicului, nici să facă paradă de abilități artistice. Scopul programelor pe care le producem noi este de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. De exemplu, când producem programe cu imnuri, scopul imnurilor cuvintelor lui Dumnezeu este de a aduce mărturie și de a propovădui adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, îngăduindu-le oamenilor să vină înaintea Lui; scopul imnurilor bazate pe experiență este de a aduce mărturie pentru efectele obținute de lucrarea lui Dumnezeu și pentru rezultatele pe care lucrarea Sa le-a produs în oameni. Pe scurt, indiferent ce fel de programe producem, acestea nu sunt pur și simplu de divertisment. Scopul lor nu este de a atrage privirile oamenilor sau de a-i ajuta să-și piardă timpul și să se distreze, cu atât mai puțin de a face paradă de abilități artistice. Există un singur scop al programelor pe care le producem, și anume cel de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu și de a aduce mărturie pentru lucrarea Lui, anunțând mai mulți oameni că Dumnezeu a devenit trup și desfășoară o nouă etapă a lucrării, anunțând mai mulți oameni că lucrarea lui Dumnezeu a câștigat deja un grup de oameni și că Dumnezeu lucrează și vorbește acum. Acesta este singurul scop al programelor pe care le producem. Întrucât acesta este scopul programelor pe care le producem, dacă oamenii poartă haine superbe, sunt machiați puternic și au tot soiul de costume, nu intră acest lucru în conflict cu scopul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu? (Ba da.) Acesta este un conflict. Prin urmare, nu ne concentrăm pe ceea ce poartă artiștii. Care este singurul lucru asupra căruia ne concentrăm? Ne concentrăm doar asupra întrebării dacă ceea ce prezintă programele – alura fraților și surorilor, mișcările de dans și forma programelor – poate atrage atenția oamenilor și dacă îi poate determina pe oameni să aprecieze programele și să devină interesați de ele, făcându-le astfel o impresie favorabilă și ajutându-i să devină dispuși să investigheze lucrarea lui Dumnezeu, să accepte cuvintele Sale, să cânte imnuri și să se închine lui Dumnezeu împreună cu frații și surorile – acesta este scopul pe care vrem să îl atingem. Pentru a atinge acest scop, în ceea ce privește ținutele și aspectul artiștilor, aceștia trebuie doar să aibă o înfățișare demnă și integră, curată și îngrijită și să aibă o alură deosebit de bună; restul lucrurilor – costume superbe, machiaj puternic și tot felul de ținute – toate acestea au efecte negative. Ce efecte negative? Dacă toate surorile care dansează sunt îmbrăcate ca niște fecioare cerești, iar toți frații sunt îmbrăcați ca niște bărbați chipeși sau moștenitori bogați, când vor vedea asta, oamenii se vor gândi: „Vă dați mari. Nu cumva aveți intenții rele? Nu cumva seduceți oamenii?” Nu este bine dacă oamenii au aceste gânduri. Frații și surorile se îmbracă într-un mod demn și integru, adecvat și cu bun gust. Deși s-ar putea să nu pară eleganți per ansamblu, au o înfățișare deosebit de curată, îngrijită, demnă și de bun gust. Când oamenii se uită la ei, văd că aceștia au o alură bună, că sunt credincioși în Dumnezeu și că programul pe care îl produc este unul care aduce mărturie pentru Dumnezeu, nu ceva necinstit sau rău. Vezi, toate programele non-credincioase sunt despre a face ochi dulci, a trimite sărutări sau a face paradă de siluetele artiștilor. În timp ce dansează, pe lângă faptul că fac paradă de măiestria lor, artiștii își etalează și farmecele, fără să ofere câtuși de puțin o îndrumare pozitivă. În schimb, programele pe care le producem noi transmit îndrumări întru totul pozitive. Chiar dacă spectatorii vor să aibă gânduri nepotrivite, nu găsesc nicio ocazie sau portiță de a face asta. Dacă vor să se uite la siluetele și la trăsăturile faciale ale artiștilor, nu pot să le vadă clar; dacă vor să vadă cine își etalează farmecele, nu pot să vadă nici asta. Văd doar o expresie – un zâmbet – prezentând o atitudine întru totul demnă și integră. Cel mai important, programele noastre nu au ca scop să ne dăm mari sau să facem cuiva pe plac, ci să aducem mărturie pentru Dumnezeu; acesta este un principiu de bază. În plus, în ceea ce privește stilurile vestimentare pe care le-am ales pentru echipa de dans – tricouri, hanorace și pantaloni de trening – poate că oamenii se simt destul de confortabil dansând în ele, dar s-ar putea să nu fie chiar pe placul unor tineri, în funcție de gusturile lor. Ei consideră că aceste stiluri sunt prea obișnuite, că sunt doar haine lejere de zi cu zi, lucruri pe care le porți prin casă, dar exact așa sunt hainele demne și adecvate. În zilele noastre, tricourile, hanoracele și pantalonii de trening sunt cele mai des întâlnite stiluri de haine lejere. De ce alegem aceste stiluri? Am observat că probabil au trecut acum cel puțin câteva decenii de când a apărut acest stil de îmbrăcăminte lejeră. Alegem în prezent acest stil pentru programele noastre din considerentul că nu se va demoda sau învechi nici peste alte câteva decenii. Mai mult, acest stil este adecvat pentru oameni de toate vârstele și din toate clasele sociale; fie că sunt oameni obișnuiți sau din clasa superioară, toți poartă astfel de haine acasă, în viața de zi cu zi. În plus, aceste haine sunt largi și confortabile pentru dans. Astfel, în cele din urmă, am decis asupra acestui stil vestimentar pentru costumele de scenă. Indiferent dacă le plac sau nu celor care le poartă pe scenă, acest stil este potrivit pentru scenă; adică, nici spectatorii, nici cei care le poartă nu pot găsi vreun cusur la astfel de haine. Cei care le poartă ar putea spune: „Aceste haine pe care le-ai ales pentru noi sunt prea de prost gust; categoric nu aș purta vreodată astfel de haine în viața mea de zi cu zi.” Răspunsul Meu la aceasta este că nu Mă amestec în ceea ce porți în viața ta de zi cu zi. Ce porți și ce-ți place reprezintă cine ești; reprezintă umanitatea și esența ta. Dacă nu-ți plac hainele simple, de bun gust, demne și adecvate, ci îți plac în schimb hainele extravagante, atunci ești destul de neconvențional. Dacă îți place să porți haine cu pieptul și spatele gol, să-ți lași părul desfăcut și să porți ochelari de soare mari, purtându-te mereu ca o celebritate, atunci spun că nu ești un membru al casei lui Dumnezeu. Nu-ți place să fii demn și integru; cel puțin, ești incompatibil cu Mine. A fi demn și integru, cu bun gust și adecvat – acesta este principiul pentru alegerea stilurilor vestimentare. Atunci, cum ar trebui alese culorile hainelor? Unii oameni spun: „Albul reprezintă sfințenia, verdele reprezintă viața, roșul reprezintă sărbătoarea, iar galbenul reprezintă prietenia, așa că ar trebui să alegem doar aceste culori.” Eu spun că sunt doar niște prostii; culorile nu reprezintă nimic. Atunci, care este principiul pentru culorile pe care să le purtăm? Este foarte simplu; există un singur principiu: trebuie să se vadă curat pe cameră. În special, unele culori sunt foarte saturate și destul de strălucitoare și s-ar putea ca oamenii să le poarte rar în viața de zi cu zi, dar am ales aceste culori pentru efectul de scenă și pentru efectul vizual pe care îl oferă. Într-o privință, aceste culori sunt relativ puternic saturate și strălucitoare, astfel încât efectul de scenă pe care îl creează este bun. În altă privință, majoritatea acestor culori nu sunt foarte ciudate; nu există culori terne sau care să fie respingătoare pentru oameni, așa că videoclipurile produse în acest fel au un efect bun.

Tocmai am avut părtășie despre principiile privind alegerea costumelor pentru programele de dans. Ce aspecte ale acestora ați văzut limpede? Spuneți-Mi, sunt adecvate aceste principii pe care le-am luat în considerare? (Da.) Se bazează în principal pe principiile de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, de a nu-L face pe Dumnezeu de ocară și de a obține cele mai bune rezultate, nu-i așa? (Așa e.) Există aici aspecte denaturate sau extreme? (Nu.) Există vreun element al aderării la obiceiurile depășite? (Nu.) Nu există nicidecum denaturare sau aderare la obiceiurile depășite. Așadar, aceste principii ale noastre privind alegerea costumelor urmează tradiția sau modernitatea? (Nu urmează nici tradiția, nici modernitatea; atât timp cât programele pe care le producem pot obține rezultatul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, este cel mai bine.) Ați înțeles în cele din urmă; scopul acestor programe este de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și nimic altceva. A aduce mărturie pentru Dumnezeu presupune să luăm în considerare că nu trebuie să-L facem pe Dumnezeu de ocară sau să punem casa Lui într-o lumină nefavorabilă. Desigur, trebuie să luăm în considerare și faptul că materialul și stilul costumelor ar trebui să fie confortabile de purtat. Altfel spus, ca orice persoană demnă și integră care te vede purtând aceste haine să le considere acceptabile, să creadă că arăți ca un credincios în Dumnezeu și că ești capabil să-i reprezinți pe oamenii lui Dumnezeu, în loc să arăți ca un non-credincios, ca o vedetă de cinema sau un cântăreț – și, dintr-o singură privire, să-și poată da seama că ești o persoană demnă și integră. Judecând pe baza acestora, credeți că punctele Mele de vedere privind tratarea lucrurilor și principiile pe care le urmez în umanitatea Mea normală sunt aceleași cu ale voastre? (Nu.) Cu siguranță nu sunt. Așadar, spuneți-Mi, sunt aceste principii pe care le urmez nobile și grandioase? Sunt extraordinare? Nu sunt deloc nobile și grandioase. Sunt deosebit de normale. Toate principiile pe care le adopt și rezultatele pe care vreau să le obțin în realizarea lucrurilor sunt extrem de practice și nu Mă dau niciodată mare. Dacă ar fi să ne luăm după felul în care priviți cu toții lucrurile, în alegerea costumelor pentru programe, fie am fi tradiționali și am adera la obiceiurile depășite, fie am urma tendințele lumești. Unii oameni spun: „Machiajul de tip «smokey eyes», genele false, inelele din nas și cerceii mari sunt populari în lume. Și noi ar trebui să-i îmbrăcăm pe frați și surori astfel încât să fie chipeși și frumoși. Nu doar că hainele lor ar trebui să fie superbe, dar și machiajul lor ar trebui să fie seducător. Nu ar trebui să fie întrecuți de cântăreții și de starurile de cinema din lume și ar trebui să aibă o înfățișare chiar mai sofisticată și mai somptuoasă. Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să fie mai nobili decât ei, deci aceasta este direcția pe care ar trebui să o adoptăm în vestimentația artiștilor.” Așadar, cum de acești artiști ajung să iasă pe scenă fără niciun articol superb? Pentru că sunt Eu aici și verific totul. Fie că sunt moderniști sau tradiționaliști, toți au fost dați deoparte – nu au nicio ocazie de a-și etala „aptitudinile”. Au fost ținuți în frâu de Mine. Dacă v-ați ocupa voi de verificare, le-ați da acestor oameni ocazia de a-și etala „aptitudinile”? (Nu.) De ce nu? (Dacă li s-ar da ocazia, ar devia de la direcția corectă. Nu ar urma principiile cerute de casa lui Dumnezeu.) Dacă li s-ar da ocazia, i-ar îmbrăca pe artiști ca pe niște demoni. Ar produce programe de divertisment precum cele populare în societate, transformând programele menite să aducă mărturie pentru Dumnezeu în programe de divertisment care sunt pe placul publicului și făcându-i pe oamenii care apar în ele să pară demoni și fantome. Ar mai putea fi vizionate programele atunci? Natura programelor s-ar schimba; nu ar aduce mărturie pentru Dumnezeu, ci L-ar face de ocară și ar merita să fie blestemate și interzise. Aceasta nu ar fi realizarea unei datorii, ci săvârșirea răului. Înțelegeți? (Da.) Nu ați înțeles nici măcar o chestiune atât de măruntă. Acum că M-am exprimat mai clar și mai simplu, unii oameni își dau brusc seama: „Deci așa stau lucrurile. Acum știu de ce alege casa lui Dumnezeu astfel de costume pentru programele sale de dans.” Indiferent despre ce epocă este vorba, care este principiul pe care ar trebui să-l urmeze oamenii? De a lua cuvântul lui Dumnezeu drept principiu în toate lucrurile. Când faceți orice element al lucrării sau vă ocupați de orice chestiune, primul vostru obiectiv ar trebui să fie de a-i edifica pe oameni, iar al doilea ar trebui să fie de a aduce mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu. Acestea sunt cele două principii. Așadar, în toate privințele, acestea sunt cele două principii pe care oamenii ar trebui să le respecte. Atunci, normalitatea și caracterul practic din cadrul umanității normale a lui Dumnezeu întrupat constau și ele doar în urmarea acestor principii. Principiile nu se schimbă; Dumnezeu întrupat nu urmează nici tradiția, nici modernitatea. Principiul pe care îl respect în umanitatea Mea normală este de a Mă purta și de a face lucrurile în sfera conștiinței și a rațiunii. Așadar, ce principii urmez când fac lucrarea casei lui Dumnezeu? Să aduc beneficii oamenilor în tot ce fac – săvârșind lucruri care le aduc beneficii și îi edifică. În plus, să fac lucrarea de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, urmând principiile de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și propovăduind cuvintele Sale. Ați spune că așa stau lucrurile? (Da.) Având părtășie în felul acesta, Mă înțelegeți acum mai bine? (Da.) Dacă nu vorbesc despre aceste lucruri în detaliu, nu vă vor fi clare. Nu puteți pătrunde nici măcar o chestiune atât de simplă. De fapt, nu este deloc profundă; totul este foarte practic și obișnuit. Cât de obișnuit este? Se conformează în mare măsură raționalității umanității normale. Cu alte cuvinte, dacă ai raționalitatea umanității normale, poți înțelege, dar dacă nu o ai, îți va fi foarte greu să înțelegi – ca să poți înțelege ce se întâmplă, va trebui să explic clar și detaliat, exprimându-Mă clar și pe înțelesul tău. Este o chestiune atât de simplă, care nici măcar nu se ridică la nivelul adevărurilor-principii și, totuși, nu o puteți explica în mod clar. Ce se întâmplă aici? Este această chestiune profundă și de nepătruns? (Nu.) Atunci, de ce nu o puteți explica în mod clar? În linii mari, pentru că nu înțelegeți adevărul. La un nivel mai detaliat, pentru că umanitatea și raționalitatea voastră normale au anumite lipsuri și defecte. Când vine vorba de a fi demn și integru, aderați la tradiție și la obiceiurile depășite. Când vine vorba de umanitatea normală, credeți că a avea umanitate normală înseamnă a fi candid, asemenea unui neghiob. Nu arată asta că aveți un calibru cu adevărat slab și că nu aveți nicio capacitate de înțelegere? (Ba da.) Exact asta este problema. În regulă, am vorbit destul despre asta.