Uneori, când intru în contact cu oamenii, îi întreb de câți ani cred în Dumnezeu. Cineva spune că doar de trei ani și se simte stânjenit. În inima sa, crede că are credință în Dumnezeu de puțin timp și că are o statură mică, așa că se simte mereu inferior, cu o treaptă mai jos atunci când se compară cu cei care cred de zece, douăzeci sau treizeci de ani. Se gândește: „Oare mă întrebi asta ca să-mi amintești că am credință de puțin timp în Dumnezeu, am o statură mică și casa lui Dumnezeu a făcut o excepție promovându-mă, și ca să mă faci să mă simt profund recunoscător casei lui Dumnezeu?” De ce îl stânjenește atât de mult o astfel de întrebare? Pentru că Îmi complică prea mult întrebarea, crezând că există un complot în cuvintele Mele și că încerc să uneltesc împotriva lui. Găsește mai multe straturi de subînțeles într-o întrebare atât de simplă. După ce spune că are credință de trei ani, simte că se află într-o situație dificilă. Nu este nemulțumit în inima lui de întrebarea Mea? De fapt, pun această întrebare fără nicio intenție anume și nu Mă aștept să te pună într-o situație dificilă. Așadar, de ce simți că ești într-o situație dificilă? Pentru că mintea ta este prea complicată. Este ceva în neregulă cu întrebarea Mea? (Nu.) O adresez pur și simplu. Dacă te-aș întreba câți parteneri romantici ai avut, ar putea fi neadecvat, deoarece ar fi un amestec în viața ta privată. Dar întrebarea Mea este legată de credința ta în Dumnezeu – te întreb de câți ani crezi în Dumnezeu. Nu este ceva adecvat? (Ba da.) Atunci de ce nu îndrăznești să răspunzi? Aceasta nu este deloc problema Mea; este a ta. Mintea ta este prea complicată. Care este problema cu această minte complicată a ta? Nu este cumva că ai o fire ticăloasă și înșelătoare? (Ba da.) De ce te întreb de câți ani crezi în Dumnezeu? Te întreb acest lucru ca să aflu despre statura ta, ce adevăruri înțelegi, dacă ai pus o temelie, ce dificultăți ai, dacă poți îndeplini o datorie și dacă ai experimentat vreo încercare. Pe baza acestor lucruri, determin despre ce să am părtășie cu tine, ce îndrumări să ofer și atât. Un gând atât de simplu al Meu este interpretat greșit de tine ca și cum aș avea motive ascunse, făcându-te să te simți scârbit de Mine. Spune-Mi, oare nu sunt răsplătit doar cu probleme pentru bunele Mele intenții? (Ba da.) Când te întreb de câți ani crezi în Dumnezeu, am vreo intenție să te desconsider? (Nu.) Există vreo rea-voință? Există vreo intenție de a te face să te simți stânjenit și de a te pune într-o lumină nefavorabilă? (Nu.) Indiferent dacă ai credință în Dumnezeu de câteva luni sau de unul sau doi ani, intenția Mea este doar să te ajut. Întrucât ești destul de serios în ceea ce urmărești, destul de entuziast, întrucât suferi atât de mult, plătești un asemenea preț și te lepezi de atât de multe, vreau să discut cu tine, astfel încât să poți câștiga ceva ce nu ai câștiga în mod normal. Întrebarea de câți ani crezi vine, pe de o parte, din grija față de tine, iar pe de altă parte, din prețuirea Mea pentru tine. Există vreo rea-voință aici? (Nu.) Este o întrebare atât de adecvată, dar cum a răstălmăcit-o acea persoană? „Vrei să știe toată lumea că nu cred în Dumnezeu de mult timp, că statura mea este mică și nu înțeleg niciun adevăr, că sunt mai rău decât alții, că sunt inferior și vrei să mă faci de râs.” Dacă gândești așa, mai putem să interacționăm? (Nu.) Prin urmare, ca să putem interacționa și trăi în armonie, primul lucru este să aveți încredere în Mine, să nu vă îndoiți de Mine sau să speculați în privința Mea. Dacă nu există nicio interacțiune între noi, unde este problema? La oameni; cu alte cuvinte, oamenii au tot felul de dificultăți. Și din ce provin aceste diverse dificultăți? Provin din diversele gânduri și opinii eronate ale oamenilor. Așadar, ce gânduri și opinii eronate are individul menționat anterior? Crede că este un credincios nou în biserică deoarece crede în Dumnezeu de trei ani, iar faptul că are credință doar de puțin timp este ceva rușinos și îl face inferior, și că înțelege prea puțin din adevăr și încă nu poate împărtăși mărturii bazate pe experiențe. Astfel, se consideră un „cetățean de mâna a doua”, disprețuit de alții, și i se pare jenant și umilitor să vorbească despre asta. Pe de altă parte, alții cred în Dumnezeu de zece sau douăzeci de ani, în timp ce el crede doar de trei ani și, prin urmare, își face griji că alții îi vor spune: „Ce ai făcut în toți acei ani? De ce nu ai acceptat mai devreme? Ai un trecut rușinos?” În ochii oamenilor din lume, se acordă o mare importanță calificărilor, experiențelor și trecutului, iar aceștia le folosesc pentru a clasifica oamenii în diferite ranguri. Așadar, care este punctul de vedere al acestui individ? Și el acordă o mare importanță trecutului și experiențelor oamenilor, așa că, în inima lui, trei, cinci, zece, douăzeci sau treizeci de ani de credință în Dumnezeu creează ranguri diferite. Această clasificare îl face să simtă că acei trei ani de credință ai săi sunt un lucru oarecum rușinos în biserică, de parcă ar fi un „cetățean de mâna a doua”. Pentru el, acesta este un semn al rușinii, al umilinței. Consideră că numărul de ani în care cineva a crezut în Dumnezeu este foarte important și, întâmplător, el crede doar de trei ani. Dacă s-ar adăuga un zero după trei, ceea ce ar însemna treizeci de ani de credință, atunci ar simți că este ceva glorios. Ar spune: „Am fost printre primii care au acceptat lucrarea lui Dumnezeu. L-am urmat pe Dumnezeu când abia a început să Se arate și să lucreze. În toți acești ani, am predicat Evanghelia și am adus mărturie pentru Dumnezeu pretutindeni, luptând alături de El pentru a-I construi Împărăția! Sunt un veteran în casa lui Dumnezeu, o figură fondatoare!” Ar simți că acest lucru este deosebit de glorios. Unii oameni, după ce tocmai au acceptat lucrarea lui Dumnezeu, văd că El a exprimat atât de multe adevăruri și că există atât de multe mărturii bazate pe experiențe în casa lui Dumnezeu, și simt că au început să creadă în Dumnezeu prea târziu. Dacă spun că au credință de aproximativ unu până la trei ani, le este greu să vorbească și cugetă în inimile lor: „De ce n-am crezut în toți acei ani? Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, de ce n-am cercetat? Cine m-a împiedicat să cred în Dumnezeu? Cine mi-a cauzat o suferință atât de amară? Au fost acei pastori religioși; acei oameni sunt cu adevărat diavoli și satane care devorează sufletele oamenilor. Dacă nu pot intra în Împărăția Cerurilor, va trebui să-mi reglez conturile cu ei!” Apoi se gândesc din nou: „Of, este doar soarta mea amară; nu am acea binecuvântare.” Dar apoi se gândesc: „Nu, nu este așa. Dumnezeu este atotputernic; de ce nu m-a adus înapoi pe mine, această oiță pierdută, în casa Lui mai devreme?” Așa că dau vina pe Dumnezeu. De fapt, indiferent ce cred, în primul rând, punctul lor de vedere privind credința de trei ani față de cea de treizeci de ani este greșit. Se folosesc de numărul anilor de credință pentru a-i clasifica pe oameni, crezând că o perioadă scurtă de credință îl face pe cineva inferior. După ce și-au format acest punct de vedere, când îi întreb de câți ani cred, le este rușine să vorbească. Sunt foarte jenați, foarte stânjeniți, foarte rușinați să spună „de trei ani”, de parcă valoarea și rangul lor ar fi expuse instantaneu. Consideră că acest lucru este foarte important; acest punct de vedere este cel care le influențează atitudinea față de întrebarea Mea. Nu este așa? (Ba da.) Să spunem că punctul lor de vedere ar fi: „Este adevărat că am credință în Dumnezeu de trei ani și, cu doar trei ani de credință, statura mea este într-adevăr mică. Când vine vorba de multe adevăruri, nici măcar nu pot explica doctrinele în mod clar. Întrucât Dumnezeu mă întreabă de câți ani cred, voi spune pur și simplu adevărul. Nu am de ce să-mi fie rușine. Înaintea lui Dumnezeu, totul este deschis, totul este scos la lumină. Voi răspunde la orice mă întreabă Dumnezeu.” Dacă ar gândi așa, ar fi simplu. Nu ar implica deloc identitatea, statutul, valoarea sau rangul. Nu ar fi restricționați, influențați, controlați sau manipulați de niciun gând sau punct de vedere eronat și, în final, ar fi capabili să spună cu ușurință și sinceritate: „Cred în Dumnezeu de trei ani.” Apoi aș continua cu întrebarea: „Crezi în Dumnezeu de trei ani; îți sunt clare adevărurile referitoare la viziuni?” Dacă ar fi o persoană cu o minte complicată, s-ar gândi: „Dacă spun că nu-mi sunt clare, n-ar însemna asta că nu m-am ocupat de lucrarea cuvenită în credința mea? Faptul că am credință de trei ani și încă nu-mi sunt clare adevărurile referitoare la viziuni nu înseamnă că nu am mâncat și nu am băut cu sârguință cuvintele lui Dumnezeu? Dar dacă spun că-mi sunt clare, atunci Dumnezeu nu va avea părtășie despre acest subiect și voi rata această ocazie. Dacă spun că nu-mi sunt clare, oare ar putea să aibă puțin mai multă părtășie cu mine, să adauge câte ceva în plus? Dacă spun că-mi sunt clare, nu va mai adăuga nimic pentru mine, dar poate că va avea o părere bună despre mine?” Vezi tu, iar gândește într-un mod distorsionat, nu-i așa? Nu este mintea unei astfel de persoane prea complicată? (Ba da.) Astfel de oameni sunt într-adevăr problematici. Indiferent cu cine vorbesc, ei calculează mereu cum să răspundă fără să-și piardă reputația sau fără să-și prejudicieze interesele. În plus, observă mereu atitudinile celorlalți față de ei, calculează mereu cum să-i facă pe alții să aibă o părere bună despre ei și cum să-și înalțe propriul statut. Calculează mereu aceste lucruri, prin urmare nu le este ușor să se destăinuie în părtășie și să spună ce au în sufletul lor. Când îi întreb: „În credința voastră în Dumnezeu, vă sunt clare adevărurile despre viziuni?”, există și un alt înțeles al acestei întrebări? (Nu.) De ce pun această întrebare direct? De obicei, cei care cred de aproximativ unu până la trei ani încă au nevoie de părtășie privind adevărurile referitoare la viziuni; este ceva obișnuit. Dacă le sunt clare adevărurile despre viziuni, atunci nu este nevoie să avem părtășie despre ele și putem discuta despre alte subiecte. Dacă spun: „Încă nu-mi sunt foarte clare adevărurile referitoare la viziuni, în special adevărul despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, care este prea profund și încă nu-l înțeleg. Ai putea să ai părtășie despre acesta?”, atunci vom fi găsit un subiect comun și voi avea părtășie despre el. Dacă toată lumea îl aude încă o dată, vor câștiga puțin mai mult, nu-i așa? (Așa e.) Unii oameni nu înțeleg, dar se prefac că înțeleg. De ce te prefaci? Continui să te prefaci, ceea ce sugerează că înțelegi totul și că ar fi de prisos să spun mai multe. În acest caz, Eu nu voi spune nimic, iar tu nu vei câștiga nimic. Așadar, indiferent de situație, dacă poți vorbi cu sinceritate, fără suspiciuni, fără să-Mi interpretezi prea mult cuvintele, conversațiile și comunicarea noastră pot atinge nivelul unei interacțiuni pline de viață. Putem comunica, discuta și interacționa în cadrul umanității normale, discutând despre subiecte pe care le iubim cu toții. Nu este bine? (Ba da.) În acest fel, veți câștiga ceva. Unii oameni sunt foarte calculați. Când îi întreb dacă le sunt clare adevărurile referitoare la viziuni, ei cugetă în inimile lor: „Ce intenție ai când întrebi asta? Încerci să vezi dacă sunt sigur în legătură cu adevărata cale, dacă am pus o temelie, încerci să vezi cum este calibrul meu, să-mi testezi calibrul? Atunci trebuie să spun că-mi sunt clare.” Așa că spun: „În acești trei ani, am mâncat și am băut în permanență cuvintele lui Dumnezeu, am urmărit multe filme ale casei Sale, ascult adesea predici și părtășii și îmi împărtășesc adesea în timpul adunărilor propria înțelegere bazată pe experiență. Toate aceste adevăruri referitoare la viziuni îmi sunt clare.” Care este scopul lor când spun asta? Vor să-Mi lase o impresie bună, să Mă facă să simt că au un calibru foarte bun și să am o părere bună despre ei. Crezi că aș avea o părere bună despre ei doar pentru că rostesc aceste câteva cuvinte? (Nu.) Aș avea o părere bună despre cineva atât de ușor? Categoric nu; au judecat greșit această chestiune. Dacă spui că-ți sunt clare toate adevărurile referitoare la viziuni, atunci dă-Mi voie să te testez. Te voi testa în legătură cu adevărurile referitoare la viziuni pe care le citești adesea. De ce face Dumnezeu lucrarea de mustrare și judecată? Care este principalul efect pe care sunt menite să îl obțină mustrarea și judecata? În acești trei ani de credință ai tăi, ai avut vreo experiență a lucrării de mustrare și judecată? Ai experimentat mustrarea și judecata măcar o dată? Când ai experimentat mustrarea și judecata, ai priceput adevărurile-principii? Știi care au fost intențiile lui Dumnezeu? Poți împărtăși o experiență anume? Majoritatea oamenilor doar vor debita câteva doctrine, neputând împărtăși nicio înțelegere practică bazată pe experiență. Oamenilor le lipsesc prea multe lucruri, prin urmare, atunci când purtăm o conversație, există multe subiecte de discutat. Însă indiferent ce tip de subiect se discută, ai părtășie despre ceea ce știi. Dacă nu știi ceva, spune pur și simplu că nu știi. Nu gândi într-un mod denaturat. Răspunde pur și simplu la orice întrebare ți se pune. Spune ce gândești în sinea ta în acel moment. Oricare ar fi situația adevărată, doar vorbește despre ea cu sinceritate. Nu bate câmpii, nu înflori, nu spune lucruri care creează o impresie falsă doar pentru a te prezenta într-o lumină favorabilă și a te ambala frumos, nu minți și nu înșela. Toate acestea sunt lucruri pe care nu ar trebui să le faci. Așadar, indiferent ce întrebare îți pun sau despre ce tip de subiect am părtășie cu tine, spune cât știi. Dacă descopăr că nu înțelegi un anumit aspect al adevărului sau că înțelegerea ta este doctrinară ori denaturată și ai gânduri și opinii eronate, te voi corecta, îndruma și ajuta cu promptitudine, așa încât să poți înțelege acest aspect al adevărului, să ai o înțelegere curată și o cale precisă de practică. În acest fel, părtășia noastră va fi eficientă. Așadar, principiul părtășiei despre un subiect se bazează pe vorbirea sinceră, pe părtășia și discuțiile împreună sau pe schimburile de idei despre adevăr și lucrurile pozitive, astfel încât oamenii să poată înțelege mai limpede subiectul pozitiv despre care avem părtășie, să îl înțeleagă mai exact și să aibă o cale mai clară de practică. Nu ar trebui să se clădească pe temelia suspiciunilor, uneltirilor și înșelăciunii.

Credeți că este bine să avem părtășie despre subiecte precum normalitatea și caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat? (Este bine.) Și în ce mod este bine? (Credem că ne poate rezolva noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat.) Unii oameni spun: „Ne-ai dezvăluit adevărata Ta identitate și acum știm ce fel de persoană ești. Ești prea naiv dacă spui adevărul pe față! Ai aceste manifestări de normalitate și caracter practic, dar cum poți să spui adevărul pe față? Trebuie să-i faci pe oameni să simtă că ești misterios, de nepătruns, superior și insondabil. Chiar dacă nu uneltești împotriva oamenilor, trebuie să spui că poți. Trebuie să pretinzi că stăpânești arta de a manipula oamenii și arta de a-i folosi, că știi «Cele 36 de stratageme» și că poți exploata tot felul de oameni pentru a-Ți presta un serviciu. Doar vorbind în acest fel Te vor idolatriza oamenii; nu poți spune adevărul pe față. Tocmai pentru că spui adevărul atât de direct, oare de ce simt că nu ești deloc misterios sau de nepătruns? Că nu ești asemenea lui Dumnezeu? Uită-Te la acele mari personalități din lume – cei implicați în operațiuni militare sau în politică și la monarhii din epocile trecute. Care dintre acele mari personalități, acei oameni excepționali, a spus vreodată adevărul pe față? A zis vreodată unul dintre ei că este normal, practic și obișnuit, că este doar o persoană de rând? Ei doresc cu disperare ca oamenii să creadă că sunt diferiți de ceilalți, că au fost trimiși din ceruri și că, deși au devenit acum persoane obișnuite, sunt încă misterioși și de nepătruns, și că sunt inaccesibili oamenilor obișnuiți – doar atunci este ușor să-i conducă pe oameni!” Toți acei monarhi stăpâneau arta conducerii imperiale, iar miniștrii lor și oamenii de rând nu puteau să-și dea seama ce fel de oameni sunt. Cum spunea acea zicală? „Voința împăratului este greu de pătruns și porunca lui nu poate fi încălcată.” Toți funcționarii din lumea non-credincioasă au acest tip de mentalitate; chiar și un mic șef de departament, un șef de secție sau un manager are această mentalitate. Nu vor ca oamenii să-și dea seama care este adevărata lor măsură, ce defecte are umanitatea lor, ce greșeli au comis sau ce defecte există în acțiunile lor. Odată ce le sunt descoperite slăbiciunile, fac tot posibilul să le mascheze și să le ascundă, iar dacă faptele lor rele sunt expuse și scoase la iveală, atunci își găsesc un țap ispășitor. Scopul lor când procedează astfel este de a ascunde adevărul despre situație, astfel încât oamenii să continue să-i admire și să-i idolatrizeze. Indiferent ce fac, astfel de indivizi acționează premeditat și planificat pentru a-și atinge propriile scopuri, astfel încât toată lumea să simtă că nu sunt persoane obișnuite, că pot controla situația, că ei sunt cei care trag sforile. Categoric nu le-ar permite niciodată oamenilor să afle că sunt persoane normale, practice și obișnuite. De fapt, sunt doar oameni corupți obișnuiți, cu mult mai multe uneltiri viclene decât o persoană obișnuită și se pricep la conspirații și intrigi. Cum ar putea să le permită vreodată oamenilor să afle cât de sinistră și răuvoitoare este umanitatea lor? Nu le-ar păta acest lucru imaginea? Toți oamenii corupți au acest tip de mentalitate și sunt la fel de ipocriți ca fariseii, având inimi sinistre și răuvoitoare. Deși recunosc în inimile lor că Dumnezeu poate deveni trup, cum pot crede că Dumnezeu întrupat ar fi o persoană obișnuită, normală? Ei cred în inimile lor că, dacă Dumnezeu S-ar întrupa cu adevărat, oamenii ar trebui măcar să poată vedea în trupul Său aura Sa divină și diverse semne ale identității și esenței lui Dumnezeu. De asemenea, cred cu tărie următoarele: „Privindu-i pe toți oamenii, Dumnezeu întrupat trebuie să aibă perspectiva și atitudinea celui care privește de sus gloatele, dar eu nu văd aceste lucruri la Tine. De asemenea, spui mereu că respecți regulile în felul în care Te porți și faci lucrurile în conformitate cu poziția Ta adecvată. Nu expune acest lucru întru totul faptul că ești într-adevăr o persoană obișnuită? Nu ar fi complet distrusă imaginea nobilă, misterioasă și de nepătruns a lui Dumnezeu întrupat din inimile oamenilor?” Credeți că această distrugere este bună? (Da, este. Ne distruge noțiunile și închipuirile.) Spun aceste cuvinte tocmai pentru a vă distruge visurile, noțiunile și închipuirile, astfel încât să nu mai trăiți într-un vis, ci în realitate. Acest lucru se aliniază pe deplin la adevărurile-principii pe care vă cer să le respectați: să vă purtați într-un mod care respectă regulile, să faceți lucrurile în conformitate cu poziția voastră adecvată și să fiți persoane obișnuite, care își asumă poziția de ființe create, pentru că Eu Însumi procedez așa. Când interacționez cu voi și în viața Mea personală, nu vorbesc niciodată într-un mod lăudăros și nu folosesc vorbe goale, nici nu Mă dau în spectacol și nu Mă laud. Este ceva ce puteți vedea și simți cu toții. De asemenea, nu uneltesc niciodată împotriva nimănui, când fac lucruri nu sunt alunecos și nu lenevesc niciodată și respect regulile în felul în care Mă port. Trebuie respectat acest standard minim al conștiinței. Unii oameni recurg la uneltiri atunci când vorbesc și acționează, spunându-le celorlalți lucruri plăcute și apoi încercând prin toate mijloacele să-i facă să cadă în capcanele lor, să-i slujească și să le presteze un serviciu. Eu nu fac astfel de lucruri. Dacă vreau să Mă ajute cineva cu ceva, îi voi cere direct. Unii oameni spun: „Ai această identitate și acest statut, deci nu este suficient să rostești un cuvânt pentru a determina pe cineva să facă ceva?” Chiar dacă este doar o chestiune de a spune un cuvânt, tot trebuie să procedez respectând regulile și nu pot să-i oblig pe oameni, cu atât mai puțin să-i forțez să facă lucruri pe care nu vor să le facă. Dacă ești dispus, atunci fă-o; dacă nu ești dispus, poți refuza. Cu toate acestea, dacă îți cer să faci ceva, voi spune mereu adevărul pe față. Categoric nu voi bate câmpii și nu voi vorbi pe ocolite ca să te păcălesc sau să te ademenesc să muști momeala, iar apoi să te determin să Mă slujești de bunăvoie și să-Mi prestezi un serviciu; apoi, după ce uneltesc împotriva ta, să te determin chiar să spui că ai făcut-o de bunăvoie și să simți că nu-ți datorez nimic. Categoric nu aș face niciodată asta. Niciuna dintre aceste practici – fie că sunt ceea ce oamenii numesc arta de a-i folosi pe alții, regulile jocului, tactici pentru a te juca cu oamenii sau strategii imperiale de a-i manipula pe alții – nu există în cazul Meu. Nu Mă joc cu oamenii – alții s-ar putea să o facă, dar Eu nu voi face acest lucru, nici nu-i voi imita și nu voi învăța de la ei. Nu am citit niciodată lucruri precum „Arta războiului” sau „Cele 36 de stratageme” și categoric nu voi recurge la tertipuri și nu voi spune că negrul este alb atunci când vorbesc. Când vorbesc și acționez, unu este unu și doi este doi. Singura excepție este atunci când, din cauza unor circumstanțe speciale, s-ar putea să formulez lucrurile într-un mod înțelept, dar aceasta este doar din considerație pentru slăbiciunile și dificultățile oamenilor și pentru statura lor mică. Este pentru a-i proteja și prețui și nu există rea-voință în asta, prin urmare nici aceasta nu este o uneltire. Poate că unii oameni sunt foarte dezamăgiți, gândindu-se: „Așadar, se pare că inima și mintea Ta nu cuprind diversele uneltiri ale oamenilor faimoși și măreți ai lumii. Se pare deci că ești atât de simplu!” Nu este bine să fii atât de simplu? Faptul că nu uneltesc nu înseamnă că nu pot desluși oamenii; nu înseamnă că nu pot desluși substanța și esența lucrurilor; nu înseamnă că nu știu cum să Mă ocup de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Fără să uneltesc, pot totuși să aplic principiile pentru a Mă ocupa de tot felul de oameni, evenimente și lucruri în mod adecvat și precis, în funcție de mediu și de context, determinându-i să-și joace în mod natural rolurile și să trăiască în conformitate cu regulile și legile lor, sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, în loc să folosesc tactici, să recurg la înșelăciune sau să Mă joc cu oamenii pentru a-i amăgi. Principiile conform cărora fac lucrurile, principiile conform cărora Mă ocup de diverse probleme și principiile conform cărora tratez tot felul de oameni, evenimente și lucruri au fost discutate toate în părtășiile și predicile Mele de-a lungul anilor. Când vorbesc despre aceste lucruri, nu scandez sloganuri; acestea provin din gândurile Mele și din umanitatea-esență pe care o am și, de asemenea, Îmi pun în practică gândurile și punctele de vedere pentru a Mă ocupa de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Așadar, când Îmi pun în practică gândurile și punctele de vedere pentru a Mă ocupa de tot felul de persoane, evenimente și lucruri sau când Mă ocup de acestea conform acestor principii, ați spune că rezultatul final este urmarea căii lui Dumnezeu sau răzvrătirea împotriva acesteia? (Urmarea căii lui Dumnezeu.) Prin urmare, oricât de normal, practic și obișnuit – și deloc misterios – aș părea oamenilor Eu, Dumnezeu întrupat, acest lucru nu va afecta absolut deloc înțelegerea voastră privind adevărul, nici nu vă voi duce pe căi greșite. Dimpotrivă, tocmai pentru că Eu Însumi am principii în modul în care Mă port și acționez, dacă puteți să urmăriți adevărul, să vă purtați și să acționați într-un mod ascultător și respectând regulile, conform principiilor despre care vorbesc, și să practicați în conformitate cu direcția și obiectivele pe care vi le indic, atunci, mai devreme sau mai târziu, veți dobândi mântuirea, veți obține supunerea față de Dumnezeu și veți deveni persoane care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Aceasta este o certitudine. A putea dobândi mântuirea – nu este acesta scopul pe care îl urmăresc cei care cred sincer în Dumnezeu? Atunci, ce altceva căutați? Cât despre faptul că sunt sau nu misterios și de nepătruns, nobil sau diferit de ceilalți ori că am sau nu unele abilități speciale pe care nu vi le puteți imagina sau pe care nu le aveți, acest lucru nu este important. În plus, nu este important nici dacă voi credeți că sunt normal, practic și nedemn de idolatrizarea sau de admirația voastră. Ce este important? Faptul că, în mod garantat, cuvintele rostite de Mine, această persoană insignifiantă, această persoană obișnuită și normală, vă vor aduce înaintea lui Dumnezeu, permițându-vă să dobândiți mântuirea. Mai există un lucru sigur: dacă practicați și experimentați conform acestor cuvinte pe care le-am rostit, într-o zi, toate gândurile, opiniile și viețile-firi pe care le aveți se vor transforma în mod garantat și veți deveni ființe umane noi. Poți deveni un membru al noii omeniri – sunt sigur de asta. Voi sunteți siguri de asta? (Da.)

Aveți acum o nouă înțelegere a manifestărilor normalității și caracterului practic al lui Dumnezeu întrupat? (Da.) Dacă vedeți că modul în care Mă port și acționez, precum și gândurile și punctele Mele de vedere sunt toate în sfera normalității și a caracterului practic, și dacă principiile Mele de acțiune, gândurile și punctele Mele de vedere vă pot influența în orice moment și le veți accepta de bunăvoie, atunci voi spune ceva sigur: întrucât iubiți adevărul în acest fel, sunteți capabili să căutați adevărul în manifestările normale și practice ale lui Dumnezeu întrupat și, de asemenea, puteți să acceptați principiile potrivit cărora Se poartă Dumnezeu întrupat, precum și gândurile și opiniile Sale în diverse privințe, atunci ceea ce urmăriți și cursul conduitei voastre personale vor evolua în mod natural într-o direcție pozitivă. Cu alte cuvinte, pe măsură ce continuați să credeți, veți avea tot mai mult o umanitate normală, veți trăi tot mai mult o asemănare umană și vă veți apropia tot mai mult de cerințele lui Dumnezeu, dobândind în cele din urmă mântuirea. Faptul că obțineți astfel de câștiguri este direct legat de udarea și de aprovizionarea lui Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită, normală. Dacă puteți să acceptați și, de asemenea, să iubiți aceste esențe și manifestări ale normalității și caracterului practic al lui Dumnezeu întrupat, precum și modul în care Se poartă El și crezurile Sale în acest sens, atunci manifestările și umanitatea voastră vor deveni din ce în ce mai bune. Ce înseamnă că vor deveni din ce în ce mai bune? A spune că vei deveni tot mai asemănător cu o persoană bună ar putea fi puțin lipsit de sens. Acest „a deveni din ce în ce mai bun” înseamnă că raționalitatea și conștiința ta se vor dezvolta într-o direcție pozitivă. Cu toate acestea, dacă disprețuiești sau ești dezgustat de normalitatea, caracterul practic și caracterul obișnuit al lui Dumnezeu întrupat sau chiar le discriminezi, nu le accepți, ești potrivnic față de ele și le batjocorești, atunci îți va fi foarte greu să accepți toate adevărurile pe care le exprimă El și îți va fi greu să înțelegi semnificația și influența practică a umanității normale pe care o are El. Dimpotrivă, vei fi chiar scârbit și vei urî toate adevărurile exprimate de Dumnezeu în umanitatea Sa normală. În acest fel, îți va fi foarte greu să trăiești asemănarea unei persoane normale și să devii cineva plăcut lui Dumnezeu, deoarece lucrurile pe care le venerezi nu sunt lucruri pozitive, ci negative. Tu venerezi celebritățile și vedetele din societate, precum și tendințele sociale și tânjești după acestea. În acest caz, calea pe care mergi este una greșită, iar în ceea ce privește direcția dezvoltării tale și a ceea ce urmărești, un lucru este sigur: nu te vei dezvolta într-o direcție pozitivă, ci într-una dăunătoare. De exemplu, Eu spun că nu uneltesc împotriva oamenilor, iar unii spun: „Dacă nu uneltești împotriva oamenilor, cum poți face o lucrare atât de măreață? Când interacționezi și ai de-a face cu oamenii, trebuie să uneltești. Dacă nu știi cum să uneltești, nu poți să Te joci cu oamenii și nu vei fi la înălțimea sarcinii.” Eu zic că ești terminat dacă poți spune astfel de lucruri. Gândurile și punctele tale de vedere nu sunt doar denaturate, ci, chiar mai mult, sunt ticăloase. Îți este imposibil să pornești pe calea cea dreaptă, deoarece umanitatea ta este lipsită de elementul iubirii pentru adevăr și lucrurile pozitive. Îți este imposibil să pornești pe calea mântuirii.