Data trecută, am avut părtășie despre un alt subiect legat de renunțarea la noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat: să nu-L punem pe Dumnezeu întrupat pe același plan cu omenirea coruptă, corect? (Da.) Pe acest subiect, am enumerat câteva manifestări specifice ale lui Dumnezeu întrupat în modul în care Se poartă și acționează din perspectiva umanității Sale, precum și câteva manifestări ale firii-esență pe care El o are – a nu înșela, a nu Se certa, a nu Se lupta, a nu unelti, a nu-i denigra pe alții, a nu riposta, a nu ademeni și așa mai departe. Dintre acestea, data trecută am avut puțin părtășie despre a nu înșela, a nu Se certa și a nu Se lupta. Despre ce manifestare ar trebui să avem părtășie de data aceasta? (Despre a nu unelti.) A nu unelti, la fel ca a nu înșela, a nu Se certa și a nu Se lupta, este, de asemenea, un principiu după care Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită, se poartă și acționează. Desigur, acest principiu implică și umanitatea-esență și firea pe care le are. A nu unelti este, de asemenea, o manifestare specifică a firii-esențe sau un aspect al conduitei personale a lui Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită. Este ușor de înțeles expresia „a nu unelti”? O înțelegeți cu toții? (Da.) Înțelegerea elementară a faptului de a nu unelti este a nu complota și a nu recurge la tactici sau la scheme viclene. Adică, atunci când intru în contact cu voi și interacționez cu voi, fie la lucru, fie în viața de zi cu zi, sunt mereu sincer și autentic. Nu recurg la tactici, nu Mă implic în uneltiri viclene și nu complotez. În schimb, vorbesc sincer, spunând orice am în inima Mea și spunându-vă lucrurile așa cum sunt. Nu uneltesc împotriva voastră și nu vă înșel. Nu voi folosi cuvinte bombastice pentru a vă câștiga încrederea și apoi pentru a vă face să fiți dispuși să vă consumați, să suferiți și să plătiți un preț. M-ați văzut făcând astfel de lucruri? (Nu.) Când vă întreb, veți spune cu siguranță că nu, dar puteți da un exemplu care să ilustreze acest lucru? Dacă fiecare dintre voi poate da un exemplu, atunci acest fapt va fi dovedit în mod irefutabil și veți avea cu adevărat o oarecare înțelegere a acestui punct – a nu unelti. De exemplu, cineva spune că în lume a învățat câteva abilități și înțelege o anumită profesie. Se întâmplă ca tocmai casa lui Dumnezeu să aibă o lucrare sau o sarcină care implică această profesie pe care a învățat-o. Vorbesc cu el, spunând: „Ai o oarecare înțelegere a acestei profesii, iar casa lui Dumnezeu tocmai se întâmplă să aibă o lucrare în acest domeniu. Poți, pe baza cunoștințelor tale profesionale și în conformitate cu regulile sau principiile din domeniul vostru, să faci bine această lucrare? Dacă ești dispus, atunci această lucrare este a ta.” Există în aceasta cuvinte de uneltire sau exploatare? Există vreun cuvânt care să ascundă un complot? (Nu.) Sunteți siguri că nu există? (Da.) Din moment ce te-ai recomandat singur și te-ai prezentat ca înțelegând această profesie și Eu am aflat despre situația ta, ți-am încredințat această lucrare. Dacă ești dispus să o faci și spui: „Accept acest lucru de la Dumnezeu; preiau această lucrare, această datorie”, adică te oferi voluntar să o faci, atunci ar trebui să o faci bine. Dacă nu ești dispus, poți să-Mi spui în față că nu vrei să faci această datorie. Te-aș forța Eu? (Nu.) Conform principiilor Mele de a-i trata pe oameni, nu te-aș forța. În niciun caz nu te voi sili, obligându-te să faci lucrurile conform voinței Mele personale. Nu te voi obliga să faci lucruri chiar dacă nu vrei și nu Mă voi purta ca și cum, pentru că am această identitate, cuvintele Mele trebuie să aibă greutate sau trebuie să fie ca ale unui împărat, definitive și imuabile. Eu îi tratez pe oameni cu toleranță; îți dau libertatea de a alege singur. Eu rânduiesc întotdeauna lucrarea pe baza nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu. Dacă există oameni cu experiență în domeniu sau care sunt cunoscători în domeniu, care sunt dispuși să facă lucrarea și o pot face mai bine, acest lucru este, cu siguranță, minunat. Dacă nimeni nu o înțelege, atunci, cu abilitățile pe care le avem, facem cât putem, în măsura în care putem. Acesta este principiul Meu. Dacă ești desemnat să faci o anumită lucrare, dar spui: „Nu vreau să o fac. Nu-mi place să fiu exploatat de oameni sau dirijat de casa lui Dumnezeu; îmi fac propriile alegeri”, atunci, în regulă, casa lui Dumnezeu nu te va folosi. A-ți face datoria este ceva ce faci de bunăvoie și cu plăcere. Numai atunci când oamenii sunt dispuși să-și facă datoria după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu, biserica poate să le rânduiască o lucrare. Dacă nu ești dispus să-ți faci datoria, casa lui Dumnezeu nu te va obliga și cu atât mai puțin Îmi voi folosi Eu identitatea sau statutul pentru a te obliga să faci o lucrare bisericească. Aleșii lui Dumnezeu își fac datoria și realizează lucrarea întru totul prin înțelegerea adevărului. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, casa lui Dumnezeu nu îi va obliga și nu le va cere să-și facă datoria, și cu atât mai puțin îi voi face Eu pe oameni să acționeze doar conform voinței Mele. Așadar, dacă vreau să faci ceva, o voi spune direct. În niciun caz nu voi recurge la tactici, nu voi face aluzii sau nu voi folosi un limbaj voalat pentru a te face să ghicești ce vreau să spun. Nu voi face asta. Dacă ai statura și simțul poverii pentru a face o lucrare pentru casa lui Dumnezeu, te voi întreba direct: „Ești dispus să-ți asumi această lucrare?” Sau voi spune și mai direct: „Asumă-ți această lucrare.” Vorbesc direct, totul într-un limbaj simplu. Atât timp cât ești om, poți înțelege. Nu e nevoie să-ți bați capul chibzuind și analizând ce înseamnă de fapt cuvintele Mele sau de ce le-am spus. Nu te voi face să-ți frămânți mintea pentru a pricepe înțelesul cuvintelor Mele; îți voi spune direct. Oricare ar fi sensul literal al cuvintelor Mele, acela este. Mai mult, de ce îți cer să faci această lucrare? Pentru că ești o persoană care își face datoria în casa lui Dumnezeu și ești dispus să-ți faci datoria în casa lui Dumnezeu. Atunci, ai obligația de a-ți asuma orice lucrare din casa lui Dumnezeu care îți cere să-ți aduci contribuția. Indiferent ce lucrare sau ce sarcini îți încredințez, ți le încredințez doar pentru că te consider un credincios în Dumnezeu. Ar trebui să le accepți ca fiind responsabilitatea, obligația și datoria ta; este corect să faci așa. Fie că este vorba de a-ți încredința o lucrare sau de a-ți atribui sarcini, totul este pentru a-ți îndeplini datoria de ființă creată și, de asemenea, pentru a căuta și a dobândi adevărul în timp ce îți faci datoria. Aici nu există o relație tranzacțională și nici nu te înduplec sau te înșel. Toate aceste cuvinte rostite și sarcini atribuite sunt pozitive și deschise; nu există secrete. Nu sunt implicate relații ce țin de bani, bunuri materiale sau interese și nici nu există vreo relație în care cineva să exploateze sau să fie exploatat. Nu este nicidecum un caz de a-ți folosi punctele forte, abilitățile sau cunoștințele profesionale în folosul casei lui Dumnezeu; casa lui Dumnezeu în niciun caz nu va face asta. A-ți face datoria izvorăște în întregime din a fi pregătit și dornic; casa lui Dumnezeu nu obligă niciodată pe nimeni. Ceea ce tu, ca ființă creată, ar trebui să faci este să accepți această datorie. A-ți face această datorie este, de asemenea, calea pentru a experimenta lucrarea lui Dumnezeu și a dobândi mântuirea. Dacă, făcându-ți datoria, înveți să te supui lui Dumnezeu și dobândești adevărul, atunci vei fi primit acceptarea, amintirea și recunoașterea din partea lui Dumnezeu. Aceasta este recolta pe care ar trebui să o culegi din ceea ce ai dăruit. Prin urmare, ar trebui să accepți această lucrare ca pe datoria ta, fără nicio îndoială sau suspiciune. Orice vreau să faci, îți voi spune cu sinceritate. Îmi place să vorbesc direct. Nu este nevoie să te conving ca pe un copil de trei ani, cu ocolișuri și divagații și spunându-ți vorbe frumoase. Nu voi face asta. Dacă știi să cânți sau să dansezi și ai aceste condiții înnăscute, atunci, când ți se rânduiește să faci această datorie, ar trebui să o accepți. Dacă spui: „Pe baza condițiilor mele înnăscute, nu sunt chiar calificat pentru această datorie. Este în regulă dacă nu fac această datorie?” Este în regulă. Este libertatea ta; nu te voi obliga.

Indiferent ce vă spun sau ce vă cer să faceți, nu există nicio uneltire implicată. Când vorbesc cu conducătorii și lucrătorii, îi întreb: „Cum este viața bisericească în ultima vreme? Nou-veniții au început să trăiască viața bisericească – ce probleme mai au? Au fost rezolvate? Care sunt gândurile lor după ce au vizionat filme sau mărturii bazate pe experiență din casa lui Dumnezeu?” Unii conducători și lucrători nu pot răspunde. Ei cugetă în inimile lor: „Oare încerci să mă păcălești ca să-mi dezvălui adevărata situație? Oare verifici dacă am făcut vreo lucrare concretă? Trebuie să răspund cu grijă și să nu fiu neatent! Pot vorbi despre lucrarea care a fost făcută bine, dar dacă vreo lucrare nu a fost făcută sau nu a fost făcută bine, în niciun caz nu trebuie să o menționez. De îndată ce o voi menționa, problema va ieși la iveală!” Așadar, atunci când raportează lucrarea, ei sunt mereu reticenți să spună un cuvânt în plus și se tem foarte tare să nu expună problemele. Astfel de oameni au o gândire complexă. Când îi întreb ceva, cuvintele le stau de fapt pe vârful limbii, dar nu le rostesc direct. Trebuie să cugete și să le analizeze în mintea lor: „De ce întrebi asta? Cum pot răspunde în mod corespunzător, astfel încât, pe de o parte, să nu știi situația reală și, pe de altă parte, să fii mulțumit?” De fapt, nu selectez în minte niciunul dintre cuvintele pe care le spun. Care este starea Mea când pun întrebări? Când văd pe cineva și știu de ce lucrare este responsabil, Mă gândesc imediat la ce sarcini specifice poate face, la ce probleme este predispus să întâmpine în lucrarea sa și cu ce dificultăți s-ar putea confrunta. Gândindu-Mă la acestea, îl întreb direct: „Cum este viața bisericească în ultima vreme în bisericile de care ești responsabil? Sunt potriviți toți conducătorii și diaconii bisericii? Știu frații și surorile cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu? Cei mai mulți dintre ei au devoțiune spirituală? Învață imnuri și dansuri în timpul liber? Cum progresează lucrarea de evanghelizare?” Fiecare întrebare pe care o pun este directă și sinceră, fără testare sau motive ascunse. Mă gândesc doar la lucrare și la intrarea în viață a oamenilor. Indiferent cum răspunzi, nu vei fi testat și nici nu voi folosi ceva împotriva ta; nu se pune problema să te dai de gol sau să fie folosit ceva împotriva ta. Pur și simplu încerc să aflu despre lucrare, nu Mă interesez în mod deliberat de situația nimănui și nici nu vizez pe cineva pentru a-l trata sau a-l demite. Biserica nu se angajează în lupte de clasă sau dispute între facțiuni – ea face lucrare concretă. Uneori, când văd frați și surori sau conducători și lucrători, vreau doar să stau de vorbă lejer și să spun câteva cuvinte din inimă și să vorbesc despre unele lucruri obișnuite. Uneori întreb și ce probleme mai există în lucrarea bisericii. Toate spusele Mele sunt pe înțelesul tuturor, sunt cuvinte sincere. De exemplu, vă întreb: „Cum a fost viața bisericească în ultima vreme? Pot frații și surorile să beneficieze de fiecare adunare? Poate trăirea vieții bisericești să ajute la rezolvarea problemelor concrete?” Unii oameni răspund: „Viața bisericească nu este bună în ultima vreme. Chiar dacă ne adunăm, nu avem mari foloase, iar problemele fundamentale nu pot fi rezolvate.” Atunci Eu întreb: „Unde este problema?” Majoritatea oamenilor nu pot răspunde. Spuneți-Mi, există vreo capcană în întrebarea Mea? Există vreun complot în spatele ei? Nicidecum. Întreb doar pentru a afla despre lucrare și a înțelege situația, astfel încât să pot avea părtășie despre adevăr cu voi și să rezolv problemele. Indiferent cum răspundeți, nu veți fi puși la încercare. Unii oameni relativ simpli pot vorbi sincer. Ei spun: „Frații și surorile tocmai au acceptat lucrarea lui Dumnezeu și încă nu au multă experiență. Nu au ce să spună în timpul adunărilor. Dacă citesc prea multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, nu le pot înțelege și, de asemenea, li se face somn și nu le pot asimila. Nu știm cum să rezolvăm asta.” Eu spun: „Asta e ușor de rezolvat. Toată lumea poate cânta mai întâi un imn, apoi poate dansa puțin, apoi poate citi câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu. Cei care au înțelegere pot vorbi despre înțelegerea lor, iar cei care au experiență pot vorbi despre experiența lor. Cei care nu au înțelegere sau experiență pot, de asemenea, să-și prezinte dificultățile concrete și să îi lase pe frații și pe surorile cu experiență să-i ajute să le rezolve. Oare nu vor fi adunările rodnice în acest fel? Cei cu statură mică pot fi și ei edificați.” Vezi, oare asta nu rezolvă problema? Când stau de vorbă cu oamenii, punând uneori câteva întrebări, unii oameni cu minți complicate cugetă: „Întrebarea Ta este destul de directă. Nu știu ce vrei să spui întrebând asta. Trebuie să fiu atent la răspunsul meu!” Eu spun, greșești. Indiferent cu cine stau de vorbă sau ce întrebări pun, scopul final este întotdeauna să descopăr și să rezolv probleme, să te asist și să te îndrum și să te ajut să rezolvi problemele. În primul rând, nu este acela de a te expune și a te face de râs. În al doilea rând, nu este acela de a testa dacă spui adevărul sau dacă ești o persoană candidă. În al treilea rând, nu este acela de a te păcăli să-ți dezvălui adevărata situație. În al patrulea rând, este și mai puțin acela de a testa dacă ești competent să faci lucrarea sau dacă poți face lucrare concretă. De fapt, indiferent cum stau de vorbă cu tine, o fac doar pentru a te ajuta și a te îndruma să-ți faci bine datoria, să faci bine lucrarea și să rezolvi problemele. Unii oameni se gândesc prea mult la întrebările Mele simple, temându-se foarte tare că există vreun sens ascuns. Unii chiar suspectează că uneltesc împotriva lor. Eu vreau în mod clar să te ajut să rezolvi problemele, dar tu crezi în mod eronat că uneltesc împotriva ta. Oare nu Mă nedreptățești? (Ba da.) Deci, care este problema aici? Inima omului este înșelătoare! Deși oamenii pot spune cu voce tare: „Tu ești Dumnezeu, trebuie să-Ți spun adevărul și să fiu sincer cu Tine. Te urmez, cred în Tine!”, înlăuntrul lor, ei nu gândesc așa. Oricât de obișnuite și simple ar fi întrebările Mele, ele sunt adesea interpretate într-un mod exagerat de sensibil de către oameni. Prin presupunerile lor și apoi prin scrutare, ei trec prin multe ocolișuri și par să găsească răspunsul final, dar, în realitate, acesta este departe de intenția originală a cuvintelor Mele. Este în mod clar o întrebare foarte simplă, dar ei se gândesc prea mult la ea. Nu sunt astfel de oameni exagerat de sensibili? Indiferent ce întreb, inimile lor se frământă după ce aud: „De ce întrebi asta? Cum pot răspunde într-un mod care să Te mulțumească și să nu-mi dezvăluie niciun neajuns? Ce ar trebui să spun mai întâi și ce mai apoi?” În trei până la cinci secunde, cuvintele sunt exprimate, fără nicio întârziere. Mintea lor este mai rapidă decât un computer. De ce atât de rapidă? De fapt, acest proces este deja o a doua natură pentru ei; este șiretlicul și stilul lor obișnuit în a trata oamenii și a gestiona problemele. Ei uneltesc împotriva tuturor. Așadar, oricât de simple ar fi întrebările Mele, ei le analizează în exces, crezând că am vreun motiv sau scop. Ei cugetă în inimile lor: „Dacă răspund sincer, oare nu-mi voi expune adevărata situație? Asta echivalează cu a mă vinde singur. Nu pot să Te las să afli adevărata mea situație. Deci, cum ar trebui să răspund în mod corespunzător? Cum pot să Te fac fericit și să Te mulțumesc, să ai o impresie bună despre mine și să continui să mă folosești?” Uitați-vă cât de înșelători sunt acești oameni! Gândirea acestor oameni este prea complexă. Indiferent cum vorbesc cu ei, se vor îndoi și vor scruta. Pot astfel de oameni să practice adevărul? Pot fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu? Categoric nu. Acest lucru se datorează faptului că gândirea unor astfel de oameni este prea complexă și deloc simplă; oricine este în contact cu ei pentru o perioadă lungă de timp poate vedea asta. Oamenii se pricep deosebit de bine la uneltire, dar uneltesc Eu vreodată împotriva voastră când vorbesc și comunic cu voi? (Nu.) Fie că încerc să aflu despre starea ta personală sau despre situația lucrării tale, întotdeauna fac asta pentru a te ajuta, pentru a rezolva problemele din lucrare. Chiar dacă faci greșeli și ești emondat sau demis, nu voi unelti împotriva ta și nu te voi chinui. Odată ce problema este rezolvată, s-a terminat. Casa lui Dumnezeu nu va unelti împotriva ta și nu te va chinui și cu atât mai puțin Mă voi folosi de greșelile tale, voi refuza să renunț sau voi găsi modalități de a te discredita și de a-i face pe toți să te izoleze și să te respingă, făcându-te să te simți fără speranță, astfel încât să-ți dai demisia singur. În niciun caz nu voi face acest lucru. Dacă nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător, cel mult voi spune: „Calibrul tău este prea slab și îți lipsește înțelegerea spirituală. Nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător. Chiar dacă ai fi ales conducător sau lucrător, nu ai putea face lucrare concretă.” Casa lui Dumnezeu în niciun caz nu te va chinui și nu va unelti împotriva ta din această cauză.

Există principii pentru tipul de oameni pe care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi folosește și pentru tipul de oameni pe care nu îi folosește, precum și pentru ce oameni cultivă și pentru ce oameni nu cultivă; totul se bazează pe nevoile lucrării casei lui Dumnezeu. Indiferent cine este promovat și folosit, scopul este acela de a-l cultiva, astfel încât să-și poată face bine datoria și să știe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și astfel încât să fie capabil să-și asume lucrarea și să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. Indiferent ce problemă se rezolvă, scopul este de a-i permite să înțeleagă mai mult din adevăr și să învețe cum să tragă învățăminte și să dobândească discernământ de la diverșii oameni, evenimente și lucruri pe care le întâlnește. În acest fel, acestuia îi este mai ușor să pătrundă în adevărul-realitate, în toate aspectele. Nu este vorba de a te exploata pentru a presta un serviciu, cu atât mai puțin de a te exploata pentru a ocupa un post vacant din lipsă de persoane potrivite, doar pentru a te da afară atunci când apare cineva potrivit. Nu așa stau lucrurile. De fapt, acest lucru îți oferă o oportunitate de a te instrui. Dacă urmărești adevărul, vei rămâne ferm; dacă nu urmărești adevărul, nu vei putea să rămâi ferm. Nu este nicidecum cazul ca, pentru că ești considerat neplăcut de casa lui Dumnezeu, aceasta să caute pârghii împotriva ta și o ocazie pentru a te elimina. Când casa lui Dumnezeu spune că te va cultiva și te va promova, te va cultiva cu adevărat. Ceea ce contează este cum năzuiești spre adevăr. Dacă nu accepți adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, atunci casa lui Dumnezeu va renunța la tine și nu te va mai cultiva. Unii oameni, după o perioadă de cultivare, sunt demiși pentru că au un calibru slab și nu pot face lucrare concretă. Alții, în perioada lor de cultivare, nu acceptă adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, acționează cu încăpățânare și perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt demiși. Iar alții nu urmăresc deloc adevărul, merg pe calea antihriștilor, lucrează mereu pentru faimă, câștig și statut și sunt demiși și eliminați. Toate aceste situații sunt gestionate în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor. Casa lui Dumnezeu va continua să îi cultive pe cei care pot accepta adevărul și năzuiesc spre el, chiar și în cazul în care comit fărădelegi, făcând unele greșeli. Dacă nu este cineva care poate accepta adevărul și nu acceptă adevărul atunci când ajunge să fie emondat, atunci ar trebui să fie demis și eliminat imediat. Unii oameni spun: „Nu e ca și cum te-ai debarasa de cineva după ce nu-ți mai este de folos? Nu înseamnă asta a-i exploata pe oameni?” Spuneți-Mi, a fost cineva vreodată demis, eliminat sau nu a mai fost cultivat de casa lui Dumnezeu pentru că nu mai avea nicio valoare de exploatat? S-a întâmplat vreodată așa ceva? (Nu.) Atunci, în ce circumstanțe casa lui Dumnezeu demite sau elimină oameni? (Casa lui Dumnezeu demite sau elimină pe cineva doar atunci când acesta nu își poate asuma lucrarea sau când provoacă perturbări și tulburări și face rău.) Nimeni nu este demis fără motiv. Unii au un calibru slab și nu pot face o lucrare reală. Unii au un anumit calibru, dar nu fac o lucrare reală și nu apără interesele casei lui Dumnezeu; nu fac lucrarea de care sunt capabili, nu sunt dispuși să se ostenească făcând lucrarea bisericii și să se preocupe de ea, nu sunt dispuși să sufere și să plătească un preț și nu sunt dispuși să ofenseze oameni. Astfel de oameni nu pot face o lucrare concretă, așa că trebuie eliminați; nu este potrivit ca ei să mai ocupe acea poziție. Nu numai că împiedică lucrarea bisericii, dar afectează și dobândirea pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Într-o astfel de situație, ei trebuie să aibă conștiință de sine și să demisioneze rapid, lăsându-i pe cei care pot face o lucrare concretă să preia această lucrare. Unii oameni nu fac o lucrare concretă, dar se bucură de beneficiile statutului și chiar provoacă tulburări și perturbări. Sunt mereu îngrijorați că Cel de mai sus le va descoperi problemele și îi va demite, așa că, atunci când vine momentul să raporteze despre lucrarea lor, se prefac că pun unele întrebări pentru a căuta adevărul și par deosebit de proactivi, dorind să-i facă Celui de mai sus o impresie bună și să demonstreze că sunt oameni care caută adevărul și pot face o lucrare concretă. Cel de mai sus promovează și folosește oamenii nu pe baza faptului că pot vorbi bine, că se pricep la a pune întrebări sau că sunt ageri la minte, ci mai degrabă selectează și cultivă oamenii pe baza faptului că aceștia iubesc adevărul, urmăresc adevărul și își pot face cu devotament datoria. Există și unii oameni care nu numai că nu fac o lucrare concretă și nu apără interesele casei lui Dumnezeu, ci provoacă și perturbări și tulburări și trădează interesele casei lui Dumnezeu. Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu stipulează clar ce nu este permis să se facă și ce ar trebui să se facă, dar ei nu implementează nici măcar un punct și chiar comit cu nechibzuință fapte rele. Au existat mulți astfel de oameni și toți au fost demiși. Indiferent de situație, atunci când îi promovează pe acești oameni, casa lui Dumnezeu face acest lucru doar pentru a-i cultiva și a-i călăuzi în adevărul-realitate, sperând că pot să facă bine lucrarea bisericii și să facă bine îndatoririle pe care se cuvine să le facă. Chiar dacă nu știi cum să faci o anumită lucrare, pentru că ești nesăbuit și lipsit de perspicacitate sau pentru că ai un calibru slab, atât timp cât năzuiești spre adevărurile-principii, cât ai acest simț al responsabilității, cât ești dispus să faci bine această lucrare și poți apăra lucrarea bisericii, casa lui Dumnezeu va continua să te cultive, chiar dacă ai făcut unele lucruri nesăbuite în trecut. Unii oameni, deși au un calibru puțin cam slab, pot totuși să facă o lucrare simplă. Deși părtășia lor despre adevăr pentru a rezolva probleme nu poate da rezultate bune, ei pot apăra lucrarea bisericii. Indiferent despre ce aspect al adevărului se are părtășie la fiecare adunare, ei sunt capabili să-l accepte, să fie ascultători și supuși. Dacă vreo lucrare nu este făcută bine, ei pot învăța lecții din ea. Deși calibrul lor este puțin cam slab, inimile lor pot năzui spre adevăr. După ce lucrează o perioadă, fac progrese, iar rezultatele lor devin din ce în ce mai bune. În ochii Mei, astfel de oameni au speranța de a dobândi mântuirea. Majoritatea oamenilor cred că cei cu un calibru bun au șanse să dobândească mântuirea. În opinia Mea, nu este neapărat așa. Cheia este ca oamenii să urmărească adevărul, astfel încât să poată obține lucrarea Duhului Sfânt, să se elibereze de firile lor corupte și să dobândească mântuirea. Unii oameni au un calibru mediu, iar rezultatele datoriei lor sunt, de asemenea, medii, dar după ani de udare și aprovizionare din partea casei lui Dumnezeu, încep să pună suflet în adevăr și realmente ajung să înțeleagă unele adevăruri. Ei dobândesc, de asemenea, unele experiențe practice, pot desluși unele lucruri și pot rezolva unele probleme, făcând tot mai multe progrese în lucrarea bisericii. Acest lucru este destul de bun; astfel de oameni merită cultivați. Deși este posibil să nu fii pe deplin competent pentru această lucrare, măcar Cel de mai sus are o anumită recunoaștere pentru tine în realizarea acestei lucrări. Spuneți-Mi, a rândui ca oamenii să facă o datorie înseamnă a-i exploata? (Nu.) Indiferent cât de multă lucrare ești capabil să faci sau care este calibrul tău, a te promova și a te folosi nu înseamnă a te exploata. Mai degrabă, intenția este de a folosi această oportunitate pentru a te lăsa să te instruiești în a face o lucrare și pentru a te desăvârși prin urmărirea adevărului și prin muncă grea și purtarea unor poveri grele. Pe de o parte, acest lucru te desăvârșește pe tine personal; pe de altă parte, înfăptuiește și lucrarea casei lui Dumnezeu. Tu ai pregătit fapte bune, dar ai și făcut progrese cu privire la dobândirea intrării tale personale în viață. Cât de bun este acest lucru! Acestea sunt două rezultate bune dintr-o singură mișcare. Unii dintre cei care au fost dezvăluiți și eliminați au spus odată: „Încercați să mă exploatați pentru a presta un serviciu casei lui Dumnezeu? Nicio șansă! Nu sunt atât de prost!” Sunt chiar capabili să rostească astfel de cuvinte – cred ei cu adevărat în Dumnezeu? Înțeleg astfel de oameni adevărul? Cum să fie exploatare a rândui ca oamenii să facă o mică datorie? Dacă ești realmente cineva care înțelege adevărul, ar trebui să înțelegi intențiile Creatorului și ar trebui să îndeplinești datoria unei ființe create. Aceasta înseamnă a-ți îndeplini responsabilitatea și obligația ca om. Dacă nu ai nici măcar atâta conștiință și rațiune, ești vrednic să te numești o ființă creată? Dacă ai cu adevărat conștiință și rațiune, ar trebui să-ți tratezi datoria în mod corect. Dacă ai calibrul pentru aceasta, ar trebui să năzuiești spre adevăr. Dacă ești dispus să-ți îndeplinești îndatoririle din proprie inițiativă, casa lui Dumnezeu îți va rândui să faci o anumită lucrare, să-ți asumi o povară. Nu înseamnă că aceasta uneltește împotriva ta sau te exploatează, ci că te promovează, te cultivă, te lasă să te instruiești și te călăuzește în adevărul-realitate. Este atât de simplu. Unii oameni spun: „Sunt bătrân acum, elanul meu este insuficient și puterea mea fizică scade. Nu mai vreau să-mi asum această povară. Pot să renunț?” Eu spun că este în regulă, dar înainte de a renunța, trebuie să te gândești bine. Dacă nu o faci cu adevărat din motive fizice, ci pentru că gândurile tale personale s-au schimbat, ai unele îndoieli, ți-e teamă că vei suferi, ți-e teamă că vei obosi, ți-e teamă că, urcând mai sus, căderea va fi apoi mai grea, având mereu gândul și punctul de vedere că pe culme ești singur – atunci trebuie să fii precaut. Nu refuza această însărcinare, această datorie specială; trebuie să o iei în considerare cu atenție. Astfel de ocazii sunt puține și rare – sunt rare, nu-i așa? Poate ai insista, spunând: „Nu trebuie să mă convingi. M-am gândit la asta mult timp și m-am hotărât deja. Nu mă poți convinge; pur și simplu nu mai vreau să îndur această oboseală. Toți ceilalți au parte de tihnă, de ce să fiu eu singurul care este atât de obosit? Îmi este hărăzit să sufăr? Nu sunt dispus să îndur o asemenea greutate! Nu sunt dispus să mă las în voia sorții! Biserica nu ar trebui să uneltească împotriva mea; nu sunt sclavul bisericii și nici nu m-am vândut bisericii!” Nu ar trebui să continui cu aceste cuvinte neplăcute; spunând mai multe vei ajunge să comiți prea multe păcate și trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele pe care le-ai rostit și pentru alegerile pe care le-ai făcut. În primul rând, tu crezi în Dumnezeu pentru a obține binecuvântări; nu te-ai vândut casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, dacă ai vrea să te vinzi casei lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu tot ar trebui să ia în considerare cu atenție dacă ai această valoare, dacă ar fi util să te cumpere. Dacă tu crezi așadar că uneltește casa lui Dumnezeu împotriva ta și vrea să te exploateze pentru a presta un serviciu, gândești greșit, deoarece standardele după care casa lui Dumnezeu examinează oamenii sunt dacă aceștia cred cu sinceritate în Dumnezeu, dacă iubesc adevărul și dacă pot să asculte de cuvintele lui Dumnezeu și să se supună Lui. Casa lui Dumnezeu selectează și cultivă oamenii pe baza acestor standarde. Dacă ai o părere atât de rea despre casa lui Dumnezeu, atunci nu ai conștiință, nici rațiune și ești complet lipsit de valoare. Pe lângă faptul că nu te va folosi pentru a-ți face datoria, casa lui Dumnezeu va trebui, de asemenea, să te elimine rapid, ca pe un neîncrezător ce ești. Dacă nu crezi cu sinceritate în Dumnezeu, ar trebui să părăsești rapid casa Lui; nu te învârti fără rost în casa lui Dumnezeu. Tu nu aparții casei lui Dumnezeu; casa lui Dumnezeu nu are nevoie de astfel de oameni. Pleacă repede.