Unii oameni îi văd pe copiii altora fiind deosebit de obraznici și spun: „Ce copil obraznic! Îți dai seama dintr-o privire că nu e bun de nimic. Cu siguranță va neglija să facă muncă adecvată atunci când va crește mare. Cum ar putea să realizeze ceva în viață?” Dar dacă alții îi spun unei astfel de persoane că propriul copil este obraznic, va răspunde: „Și ce dacă este obraznic? Obrăznicia copilului meu este o manifestare a viitorului său promițător. Când va crește mare, va putea să se ridice deasupra celorlalți; poate chiar va deveni un funcționar de rang înalt!” Când copiii altora sunt obraznici, această persoană spune că nu vor realiza nimic când vor crește mari, dar când propriul copil este obraznic, spune că va putea să se ridice deasupra celorlalți când va crește mare. Care dintre afirmațiile sale este corectă? (Niciuna dintre ele.) Atunci, de ce spune asta? Dă dovadă de corectitudine când vorbește? (Nu.) Faptul că poate spune asemenea lucruri arată că nu are realizarea conștiinței. Copiii altora nici măcar nu sunt încă mari, deci cum își poate da seama că nu vor realiza nimic în viață? Dacă oamenii ajung sau nu să realizeze ceva în viață la vârsta adultă depinde de porunca lui Dumnezeu și de calea pe care merg; cum ar putea să depindă de o singură propoziție din partea acestei persoane? Faptul că poate spune astfel de lucruri arată că nu are realizarea conștiinței. Este aceeași problemă a obrăzniciei, dar când vorbește despre propriul copil, îi dă o notă pozitivă, în vreme ce, vorbind despre copiii altora, îi dă o notă negativă. Sunt corecte cuvintele sale? (Nu.) Atunci ce fel de persoană este corectă? (O persoană care are conștiință.) Care sunt calitățile unei persoane cu conștiință? O persoană cu conștiință are două calități: integritate și bunătate. A fi integru înseamnă, cel puțin, că o persoană trebuie să aibă o inimă corectă în spusele și în acțiunile sale. Cuvintele pe care le rostește trebuie să fie cinstite, obiective și să corespundă faptelor; nu trebuie să fie părtinitoare, să ajute la ascunderea neajunsurilor sau să se bazeze pe sentimente. Când copiii altora sunt obraznici, persoana spune că nu vor fi buni de nimic când vor crește mari, dar când propriul copil este obraznic, spune că va avea un viitor promițător când va crește. Aceeași manifestare a obrăzniciei primește două descrieri diferite din partea ei. Ai spune că această persoană este un individ integru? (Nu.) Nu este un individ integru; vorbește doar pe baza sentimentelor. O persoană care vorbește doar pe baza sentimentelor are, atunci, conștiință și rațiune? (Nu.) Acest aspect este suficient în sine pentru a dovedi că nu are nici conștiință, nici rațiune. Spune doar lucruri frumoase despre propriul copil, cu binecuvântări și urări de bine, dar îi blestemă pe copiii altora atunci când vorbește despre ei. Aceasta este o lipsă de bunătate și de integritate. Întrucât nu are conștiință, este capabilă să spună astfel de cuvinte răuvoitoare. O astfel de persoană nu vorbește cinstit și nu exprimă decât raționamente distorsionate. Într-o privință, aceasta arată că nu este integră; în altă privință, arată că nu este bună. Oamenii care nu sunt buni vor descrie situațiile altora drept rele, indiferent cum sunt în realitate. Vorbesc având intenții ascunse, sperând cu disperare că lucrurile nu vor merge bine pentru alții. Există rea-voință și o senzație de blestemare a celorlalți în ceea ce spun. Vorbesc mereu în acest fel și nu au niciodată conștiința încărcată din cauza asta. Vorbesc așa despre treburile altora și îi tratează pe alții tot în același mod. De exemplu, soțul unei femei are o aventură. Temându-se de ce vor spune alții despre asta, aceasta le spune oamenilor: „Soțul meu are o aventură pentru că este pur și simplu prea remarcabil. Este chipeș și capabil. În această societate rea din zilele noastre, acele femei sunt foarte nerușinate – pur și simplu se aruncă în brațele lui. Se întâmplă doar pentru că este prea remarcabil. Asta dovedește și că nu l-am judecat greșit; am gusturi atât de bune!” Dar dacă soțul altcuiva are o aventură, aceasta spune: „Se vede că nu este o persoană de treabă. Nu are nici bani, nici nu arată bine, dar tot aleargă după amante. Orice femeie care stă cu el este oarbă!” Ba chiar o sfătuiește pe acea persoană să-și abandoneze rapid soțul și să-și găsească pe altcineva. Acea persoană întreabă: „Și soțul tău are o aventură, așadar tu de ce nu-ți găsești pe altcineva?” Ea spune: „Soțul meu este diferit de al tău. Soțul tău este un ticălos. Al meu este pur și simplu prea remarcabil, iar femeile se aruncă de gâtul lui. Soțul meu nu s-a putut abține, în timp ce al tău și-a căutat în mod activ o amantă.” Vezi, ceea ce spune despre toate se schimbă atunci când este vorba despre ea. Tot ce are legătură cu ea este scuzabil, fiind un caz special; descrie totul într-o lumină pozitivă. Dar când are legătură cu alții, este diferit; descrie totul drept rău. Atunci, dacă părinții unei asemenea persoane nu cred în Dumnezeu, ce va spune? „Deși părinții mei nu cred în Dumnezeu, sunt oameni buni în lume. Nu se ceartă, nu-i înjură pe alții și ajută pe oricine întâmpină dificultăți. Sunt cunoscuți peste tot ca oameni eminamente buni și amabili. Dacă ar crede în Dumnezeu, cu siguranță ar fi mai buni decât noi!” Totuși, când părinții unor frați și surori nu cred în Dumnezeu, aceasta spune: „Părinții tăi sunt niște diavoli!” Când părinții unor frați și surori cred în Dumnezeu, ea spune: „Chiar dacă cred în Dumnezeu, sunt credincioși doar cu numele și nu sunt deloc buni. Întrucât cred în Dumnezeu, de ce nu te susțin când îți faci datoria?” Oricând este vorba despre ea, ceea ce spune se schimbă. Nu vorbește niciodată pe baza faptelor obiective, iar cuvintele ei nu sunt niciodată cinstite. Are un standard pentru treburile proprii și altul pentru treburile celorlalți. Nu are în adâncul inimii un standard cinstit pentru a evalua tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Orice o implică pe ea este bun și pozitiv și are diverse motive justificabile; orice îi implică pe alții ar trebui condamnat, blestemat și respins și este al diavolilor și al Satanei. Cât despre familia, rudele și prietenii săi, toți sunt oameni buni; dacă au credință în Dumnezeu, atunci sunt cu toții credincioși adevărați și sunt cu toții frați și surori. Dar când vine vorba de frații și surorile din biserică, îi judecă în mod arbitrar, spunând că unul este un neîncrezător, că altul nu este devotat îndeplinirii datoriei sale și că ar trebui să fie cu toții îndepărtați. Dacă un frate sau o soră face o mică greșeală sau are o problemă minoră, profită imediat de aceasta, o face publică și apoi îi ține morală și îl înjosește cu o privire aspră în ochi. Dar când propriile rude fac ceva greșit, încearcă doar să dreagă busuiocul și face tot ce-i stă în putință pentru a le apăra cu sofisme. Are o astfel de persoană vreo fărâmă de corectitudine? (Nu.) Nu are deloc corectitudine. Când are de-a face cu frați, surori și alți oameni, ea „respectă principiile” cu o privire aspră în ochi, simțind că deține adevărul-realitate. Se laudă adesea în fața altora, spunând: „Uitați-vă cât de mult respect principiile! Ce poziție fermă am! Pot să practic adevărul atât de bine!” Dar când vine vorba de treburile propriei familii – soțul sau soția, copiii, rudele și chiar câinele – atitudinea i se schimbă. De exemplu, în cazul în care câinele ei latră oricând vede un străin și mușcă la întâmplare când vin în vizită cunoscuți, persoana spune: „Uite, câinele acesta este cu adevărat un paznic bun și credincios. Este pe deplin loial față de mine, stăpânul lui; nu se schimbă niciodată!” Dar în cazul în care câinele altcuiva mușcă la întâmplare când vede o cunoștință, spune: „Acest câine este orb. Nici măcar nu se uită să vadă cine este aici. Nu are principii când păzește casa. De ce mușcă orbește?” Nu este corectă nici măcar față de câini. Ce fel de persoană este aceasta? (Nu este o ființă umană.) Crede că tot ceea ce face este corect, rezonabil și se aliniază la lucrurile pozitive; ba chiar crede că respectă adevărurile-principii. Dar când vine vorba de orice lucru incorect pe care îl face sau de orice raționament distorsionat pe care îl exprimă, nu îl consideră niciodată greșit, nici nu îl corectează vreodată. Dacă îi aduci reproșuri sau o dai în vileag, nu acceptă. Care este rezultatul final? Se agață cu încăpățânare de propriile afirmații și de așa-zisele sale principii și chiar acționează de parcă ar fi întruchiparea dreptății și evaluează toate chestiunile. De fapt, perspectiva și poziția din care evaluează corectitudinea lucrurilor sunt complet antagonice și contrare adevărurilor-principii, însă acea persoană nu-și dă niciodată seama de acest lucru. Debitează multe erezii și argumente false, se agață cu încăpățânare de aceste cuvinte și chiar se opune adevărului și încearcă să se certe cu cei care pot discerne între bine și rău, încearcă să se certe cu cei care înțeleg adevărul. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt oameni irezonabili. Chiar dacă lucrurile pe care le fac și asupra cărora insistă nu sunt considerate greșite în ochii oamenilor, judecând după numeroasele lor manifestări și dezvăluiri, aceștia sunt categoric lipsiți de integritate, de bunătate și de rațiune, aceste calități ale umanității. Doar privind felul în care tratează diversele persoane, evenimente și lucruri din viața de zi cu zi, modul în care evaluează până și un copil sau un câine este distorsionat – indiferent cât de rău este propriul câine, tot este cel mai bun din lume; și, indiferent cât de bun este câinele altcuiva, nu-i lasă inima să spună nici măcar un lucru bun despre el. Categoric nu vor evalua o persoană sau o chestiune în mod cinstit, cu atât mai puțin vor trata o persoană sau o chestiune în mod cinstit. În umanitatea lor, există doar sentimente și părtinire. Își protejează doar propriile interese și orice persoane, evenimente și lucruri legate de ei. În afară de aceasta, simt că nu există nimic care să merite făcut în viață. În orice grup de oameni și în orice situație, trăsătura naturii lor pe care o manifestă este cea de a distorsiona toate persoanele, evenimentele și lucrurile obiective și de a le prezenta într-o lumină falsă. Le evaluează și le tratează total în conformitate cu propriile gânduri și opinii sau în funcție de potențialele beneficii pentru ei.

Oamenii de acest fel, care nu au calitățile umanității, sunt lipsiți de integritatea, bunătatea și rațiunea umanității. Judecând după aceste manifestări, nu este oare dificil să ai de-a face cu astfel de oameni? (Ba da.) Este dificil să ai de-a face și să te înțelegi cu ei. Nu-i poți determina niciodată să accepte gânduri și opinii corecte, deoarece nu au capacitatea de a accepta lucruri pozitive. Asta înseamnă că nu au condițiile pentru a accepta gânduri și opinii corecte. Prin urmare, multe opinii corecte și lucruri pozitive sunt interpretate greșit și distorsionate de ei și, după ce sunt distorsionate, devin diversele gânduri, opinii și afirmații specifice oamenilor de acest fel. Chiar dacă cred în Dumnezeu, indiferent cât de multe dintre cuvintele Sale au citit sau câte predici și părtășii au ascultat, se agață mereu în inimile lor de propriile gânduri și opinii false, nerenunțând niciodată la ele. Chiar dacă Dumnezeu le oferă adevărul, le este imposibil să accepte gânduri și opinii corecte de la Dumnezeu și să trateze sau să evalueze o persoană sau o chestiune cu descrieri corecte și într-un mod corect. Pe baza trăsăturilor umanității lor, vor trata tot felul de oameni, evenimente și lucruri doar folosindu-și gândurile și opiniile false care le sunt specifice și vor persista în a face asta. Așadar, poți vedea la astfel de oameni că, pe lângă firile lor arogante și înșelătoare, au o altă fire extrem de pronunțată, și anume faptul că sunt deosebit de intransigenți. Manifestarea specifică acestui fapt este că sunt deosebit de îndărătnici, nesăbuiți, încăpățânați și chiar înguști la minte. Când interacționezi cu astfel de indivizi și discutați despre unele subiecte sau vă confruntați cu anumite probleme împreună în timpul interacțiunilor voastre, vezi că atitudinile și firile lor în abordarea problemelor sunt deosebit de intransigente, îndărătnice, nesăbuite și încăpățânate. O chestiune corectă sau un gând și o opinie corecte, care sunt în mod evident foarte ușor de acceptat pentru o persoană normală, devin foarte greu de acceptat când vine vorba de ei, existând multe obstacole implicate. Nu știi dacă să râzi sau să plângi și simți că oamenii de acest fel sunt deosebit de supărători: „De ce o chestiune atât de simplă devine o problemă dificilă pentru ei? Chiar sunt oameni?” A-i determina să accepte o chestiune corectă sau o opinie corectă este la fel de solicitant ca a determina un lup să renunțe la carne și să mănânce în schimb diverse legume. Este ca și cum le-ai cere să-și schimbe atributul – atât de dificil este. S-ar putea să petreci mult timp explicând o chestiune măruntă și să depui mult efort pentru a-i convinge cu greu să o accepte, dar, când apare o altă chestiune, firea lor intransigentă se manifestă din nou și se manifestă într-un mod deosebit de evident – prin faptul că dau dovadă de o înțelegere denaturată și de încăpățânare, dar și fiind nesăbuiți, îndărătnici și înguști la minte. Pe măsură ce intri mai mult în contact cu astfel de oameni și îi cunoști mai bine, vei descoperi că esențele oamenilor diferă. Când vine vorba de esența unor asemenea oameni, ai putea fi nevoit să depui eforturi enorme pentru a te face înțeles de ei și a le explica limpede niște chestiuni nesemnificative, obținând în cele din urmă unele rezultate cu mari dificultăți. Cu toate acestea, când vine vorba de puncte de vedere și de atitudini sau de chestiuni majore, nu poți comunica niciodată cu ei. În acel moment, vei ști că există atribute ale oamenilor, iar atributul fiecăruia este diferit. Dacă doi oameni nu pot comunica ușor sau nu pot coopera armonios și nu pot ajunge rapid la armonie și la un consens asupra punctelor lor de vedere când discută despre orice chestiune, atunci au atribute diferite. Întrucât oamenii din tipul celor care nu știu ce este corect și ce este incorect nu au capacitatea, în umanitatea lor, de a discerne ce este corect și ce este incorect, nu-și vor da seama niciodată de ce sunt corecte gândurile și opiniile evident corecte, cuvintele corecte și chestiunile corecte sau în ce constă corectitudinea lor. Vor spune: „De ce este corect ce spui tu? De ce nu este corect ce spun eu? Cum anume este corect ce spui tu?” Uneori, pentru a dovedi că spusele tale sunt corecte, trebuie să prezinți fapte și să aduci argumente, să oferi multe exemple și să faci numeroase analogii, depunând atât de mult efort și cugetând profund înainte de a putea să le explici limpede o chestiune. După ce vei face în cele din urmă asta, tot va trebui să cugeți profund și să depui mult efort pentru a le explica în mod clar următoarea chestiune cu care se vor confrunta. Dacă procedezi mereu așa, vei descoperi în timp că acest lucru nu poate schimba în cele din urmă atributul unei persoane și că ai făcut un efort inutil. Chiar dacă depui mult efort și îți pui mari speranțe în ea, rezultatele pe care le vei obține vor fi minuscule, deoarece nimeni nu poate schimba atributul unei persoane. Dacă cineva nu știe nici măcar ce este corect și ce este incorect, atunci există o singură modalitate prin care i se poate schimba atributul, și anume ca persoana să revină la forma inițială pentru a se reîncarna din nou. Dacă are noroc, se va reîncarna ca om; dacă are ghinion și se reîncarnează din nou ca altceva decât un om, atunci tot nu există speranțe de a ajuta o astfel de persoană să înțeleagă ce este corect și ce este incorect. Pur și simplu așa stau lucrurile.

Oamenii de acest tip, care nu au calitățile umanității, prezintă o altă caracteristică în interacțiunile lor cu alții: pot identifica diverse tipuri de defecte la toți ceilalți, dar când ei înșiși au aceleași defecte, nu recunosc niciodată că sunt defecte. Pur și simplu nu pot să vadă niciun punct forte sau niciun merit la alții; doar le identifică defectele și le expun neajunsurile, folosind acest lucru drept scuză pentru a spune că alții nu pot coopera armonios cu ei și că incapacitatea de a coopera armonios este doar din vina celorlalți, în timp ce ei înșiși nu sunt deloc vinovați, iar ceilalți sunt cei care trebuie să se cunoască pe ei înșiși. Care este problema aici? În modul în care se poartă și în care se ocupă de lucruri, astfel de oameni nu-i pot trata niciodată pe alții rațional, nici nu-și pot trata propriile probleme într-un mod rațional, corect și cinstit. Ați spune că atitudinea lor în gestionarea chestiunilor și în tratarea oamenilor este corectă sau incorectă? (Incorectă.) Dar oare ei știu asta? (Nu știu.) Îi evaluează și îi privesc mereu pe alții de pe o poziție morală superioară. Modul lor de a-i privi pe alții și perspectiva din care o fac implică folosirea propriilor așa-zise lucruri „corecte și incorecte” pentru a-i discerne pe alții. Ei consideră că tot ce fac alții este greșit și inferior lor. Dacă apare o dispută și nu pot coopera armonios, cred că este problema tuturor celorlalți și că este cauzată de alții, că alții au firi corupte și sunt cei care ar trebui să facă schimbări și să se transforme. Consideră că alții sunt plini de defecte și probleme, fără niciun merit, văzându-se totodată pe ei înșiși drept plini de merite și lipsiți de orice defect. Ai spune că astfel de oameni au rațiune? (Nu.) Oare ochii celor fără rațiune slujesc vreunui scop? (Nu.) Pur și simplu nu pot să vadă punctele forte și meritele niciunui tip de oameni. Dimpotrivă, se agață de neajunsurile altora – care, în realitate, s-ar putea să nu fie neapărat neajunsuri – și le exagerează. Dacă nu apar probleme, totul este în regulă, dar odată ce apare o problemă, se agață de neajunsurile celuilalt și nu se lasă, spunând: „Ce te face mai bun decât mine? Dacă ești mai bun decât mine, de ce a apărut totuși această problemă?” Sfidarea lor profundă erupe, iar adevăratele lor puncte de vedere lăuntrice sunt scoase toate la iveală. Nu privesc niciodată oamenii, evenimentele și lucrurile într-un mod rațional. În ochii lor, orice manifestare a altor oameni este o problemă, un defect. Potrivit gândurilor și opiniilor lor, nimic nu se ridică la înălțimea standardelor; totul este greșit, toate sunt lucruri negative și totul poate fi folosit în judecata lor. Este dificil să ai de-a face cu astfel de oameni. Nu au conștiința și rațiunea umanității normale, așa că, în adâncul inimilor lor, așa-zisele lor lucruri „corecte și incorecte” înseamnă pur și simplu că orice cred ei că este corect este corect și orice cred că nu este corect este incorect. Aceștia evaluează corectitudinea persoanelor, evenimentelor și lucrurilor pe baza propriei evaluări, pe baza propriilor preferințe, precum și pe baza propriilor interese. Nu vor privi oamenii și lucrurile în mod imparțial. Orice nu le este pe plac, orice este incompatibil cu ei sau nu le aduce beneficii și orice disprețuiesc este generalizat ca fiind greșit și rău, fără nicio discuție. Pe lângă faptul că este dificil să ai de-a face cu astfel de oameni, mai sunt și înfricoșători. Dacă există astfel de oameni în preajma ta, odată ce toate gândurile și opiniile lor sunt exprimate, caracterul lor este scos pe deplin la iveală. Poți vedea ce se află mai exact în adâncul sufletului lor, ce anume iubesc, care anume sunt nevoile lor și ce urmăresc mai exact. Văzând aceste lucruri din sinea lor, poți fi dezgustat de ei pentru tot restul vieții. Desigur, când vor fi dezvăluite toate aceste probleme pe care le au, vei avea răspunsul privind manifestările lor, precum înțelegerea denaturată, îndărătnicia, nesăbuința, încăpățânarea și tendința de a denatura, pe care le dezvăluie din cauza firii lor intransigente. Care este acest răspuns? Este că astfel de oameni nu au o umanitate normală – cu alte cuvinte, nu au conștiința și rațiunea unui om; sunt ființe neomenești. Dacă ar avea o fărâmă de conștiință și rațiune, nu s-ar agăța de raționamente distorsionate și n-ar vorbi despre ele ca și cum ar fi corecte. După ce au ascultat atâtea predici în credința lor în Dumnezeu, ar fi trebuit să înțeleagă măcar puțin adevăr, iar punctele lor de vedere asupra lucrurilor ar fi trebuit să se schimbe întrucâtva. Așadar, de ce privesc încă lucrurile folosind punctele de vedere ale non-credincioșilor și tratează punctele de vedere eronate și raționamentele distorsionate ca și cum ar fi corecte și ar fi adevărul, chiar condamnând adevărul, lucrurile pozitive și cele corecte ca pe niște lucruri negative? Vei găsi răspunsul atunci când gândurile și opiniile lor eronate vor fi scoase la iveală. Nu este de mirare că pot spune atât de multe lucruri în viață care inversează albul și negrul și răstălmăcesc faptele – este din cauza refuzului lor absolut de a accepta adevărul. De vreme ce au atributul de a fi scârbiți de adevăr, este logic să dezvăluie acele lucruri. Aceasta nu este din cauza modului în care i-au învățat părinții, nici a influenței mediului, cu atât mai puțin din cauza educației din societate; aceasta este trăsătura umanității lor. Sunt scârbiți de adevăr; au acest atribut. Ceea ce iubește cineva, ce fel de umanitate dezvăluie, ce dezvăluie în mod natural în viața de zi cu zi și care este starea sa obișnuită în viață – toate acestea depind de atributele sale. Nimeni nu poate schimba atributele unei persoane. Întocmai precum un șarpe: deoarece are atributul de a fi strâmb, nu se va târî niciodată în linie dreaptă. Întocmai precum un crab: merge în lateral și, chiar dacă îl pui într-un spațiu îngust, va merge tot în lateral. Acestea sunt atributele lor, iar atributele nu pot fi schimbate. Dacă o persoană nu poate discerne între bine și rău sau nu poate ști ce este corect și ce este incorect, această caracteristică poate fi considerată un atribut pe care îl are. Întrucât are acest atribut, dezvăluie în mod firesc multe lucruri legate de acesta în viața de zi cu zi – este foarte normal.