Să discutăm în continuare despre problemele noțiunilor și închipuirilor din „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”, care este al treilea aspect din „renunțare” în cadrul practicii privind urmărirea adevărului. Tocmai am vorbit despre unele dintre noțiunile și închipuirile oamenilor în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Privind acum lucrurile, nu cumva oamenii au alte noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu? Vor afecta aceste noțiuni și închipuiri modul în care tratează ei lucrarea lui Dumnezeu, în care experimentează lucrarea Sa și în care înțeleg și cunosc lucrarea Sa? Printre diferitele tipuri de oameni care apar în biserică, un tip este reprezentat de oamenii răi și antihriștii. Indiferent ce rău au săvârșit, conducând la tratarea lor, și indiferent ce chestiuni au determinat biserica să-i îndepărteze sau să-i excludă, mereu există unii oameni care au anumite noțiuni despre înlăturarea neîncrezătorilor, oamenilor răi și antihriștilor de către casa lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și închipuiri sunt cauzate de faptul că nu înțeleg deloc lucrarea sau suveranitatea lui Dumnezeu. În noțiunile și închipuirile oamenilor, biserica este locul unde Dumnezeu lucrează pe pământ, așadar este locul cel mai direct pentru ca oamenii să vadă suveranitatea Sa și se poate spune și că este locul cel mai direct și evident unde se manifestă suveranitatea Sa. Totuși, în acest loc, oamenii văd adesea apariția unor persoane, evenimente și lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile lor. În noțiunile lor, oamenii cred că, deoarece biserica este un loc asociat cu lucrarea lui Dumnezeu, ar trebui să fie un loc calm și liniștit, plin de prietenie și pace, iubire și toleranță, bucurie și confort. Consideră că indivizi precum oamenii răi și antihriștii nu ar trebui să apară niciodată în biserică și că nu ar trebui să existe cazuri de fapte rele săvârșite de oamenii răi. În plus, consideră că sigur nu ar trebui să existe sub suveranitatea lui Dumnezeu cazuri de încălcare a adevărurilor-principii în cadrul bisericii, cu atât mai puțin ar trebui să existe oameni nelegiuiți sau lucruri nelegiuite de orice fel ori lucruri care nu sunt în concordanță cu voința umană, sentimentele umane și umanitatea. Consideră că totul ar trebui să fie foarte pașnic, liniștit, plăcut, pozitiv, optimist și înălțător în biserică și nu ar trebui să existe deloc certuri sau să se întâmple vreo oroare sau lucruri urâte care nu sunt în concordanță cu nevoile umanității. Toate acestea sunt noțiuni ale oamenilor. Faptele sunt însă în contradicție cu noțiunile și închipuirile lor. Indiferent de perioada sau etapa lucrării, există mereu în biserică incidente în care unii oameni răi și unii antihriști tulbură și perturbă lucrarea bisericii, ducând la sabotarea anumitor aspecte ale lucrării casei lui Dumnezeu, făcând ca ordinea lucrării bisericii să fie dată peste cap și tulburată și alte asemenea lucruri. Când se întâmplă aceste lucruri, oamenii cred că este de neconceput, având inimile cuprinse de neputință, neînțelegere și confuzie și întrebându-se: „Există cu adevărat Dumnezeu? Cum anume deține El suveranitatea asupra omenirii și cum guvernează biserica Lui, casa Lui? Se ocupă cu adevărat de acest lucru sau nu? Unde este Dumnezeu? Când se întâmplă aceste lucruri nelegiuite și când apar oamenii răi și provoacă tulburare, de ce nu ia nimeni atitudine pentru a-i opri și nici Dumnezeu nu face acest lucru? Ce se întâmplă aici, mai exact? Oare nu biserica este casa lui Dumnezeu? Nu sunt cei care Îl urmează aleșii Săi? De ce nu veghează Dumnezeu asupra casei Sale și nu o protejează? De ce nu-Și protejează aleșii, astfel încât să poată trăi pașnic într-un cocon, într-un refugiu?” Aceste îndoieli și această neînțelegere pe care le au oamenii sunt cauzate de diversele lor noțiuni, nu-i așa? (Da.) Așadar, la ce se referă în principal aceste noțiuni? Nu se referă la lucrarea lui Dumnezeu și la suveranitatea Sa? Întrucât în biserică se întâmplă lucruri precum faptul că oamenii răi fac rău și provoacă perturbări și tulburări și întrucât oamenii nu înțeleg aceste lucruri, le este greu să-și dea seama de originile acestor chestiuni și de rezultatul lor final. Întrucât nu-și pot da seama de aceste lucruri, oamenii capătă tot felul de idei și noțiuni despre Dumnezeu. Unii cred: „Casa lui Dumnezeu ar trebui să dea dovadă de dragoste față de oamenii răi și antihriștii. Dacă nu dă dovadă de dragoste, oare nu va fi la fel ca societatea? În societate, există mereu un grup de oameni care chinuie un alt grup de oameni, doar de dragul de a lupta pentru putere și influență. Îndepărtând și excluzând oamenii răi, nu cumva casa lui Dumnezeu îi chinuie la fel pe oameni? Nu e atât de sigur să rămâi în casa lui Dumnezeu! Dacă te confrunți într-adevăr cu situații turbulente, s-ar putea să fii nedreptățit și îndepărtat și nimeni nu te va dezvinovăți! Unde anume este Dumnezeu? De ce nu apare și nu spune sau nu face ceva? Lasă-ne să-ți vedem existența, lasă-ne să-ți vedem atotputernicia, lasă-ne să-ți vedem suveranitatea cu ochii noștri! Așa ne vom simți liniștiți, nu?” În biserică, de fiecare dată când oamenii experimentează unele evenimente pe care le consideră de neînțeles, unii dintre ei încep să aibă sentimente precum neliniștea și îndoiala, unii chiar dorind să evite aceste evenimente, iar alții căzând în negativitate; unii, în special, după ce sunt induși în eroare și păcăliți de antihriști, renunță la ei înșiși, iar unii, după ce sunt induși în eroare și exploatați de antihriști și după ce devin complicii lor, sunt chiar izolați pentru a reflecta asupra lor înșiși sau sunt îndepărtați de biserică. Oamenii găsesc toate aceste lucruri de neînțeles și, totodată, ajung și să se îndoiască de existența lui Dumnezeu. Aceasta deoarece sursa principală a credinței multora în Dumnezeu este convingerea lor că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor, asupra tuturor. Cu alte cuvinte, mulți oameni cred că Dumnezeu poate deține suveranitatea asupra tuturor, asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții omenirii și, astfel, cred în existența lui Dumnezeu și în identitatea și esența lui Dumnezeu. Dar aceste lucruri care se întâmplă în jurul lor îi fac să se îndoiască și să șovăie în credința lor în suveranitatea lui Dumnezeu, apoi încep să se îndoiască de faptul că El deține suveranitatea asupra tuturor, iar credința lor în Dumnezeu începe ulterior să se clatine la rândul ei și astfel apare toată această serie de probleme. Oamenii au tot felul de noțiuni și închipuiri despre suveranitatea lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și închipuiri categoric nu sunt în acord cu adevărul sau cu faptele, fiind în schimb interpretări false sau înțelegeri greșite ale oamenilor. Așadar, vom avea în continuare părtășie despre modul în care Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor persoanelor, evenimentelor și lucrurilor din jurul tău, pe care le poți vedea și simți, care sunt principiile pentru suveranitatea Lui asupra tuturor acestora și care este scopul pe care intenționează să-l atingă.

Principiile și scopul suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor

Termenul „suveranitatea lui Dumnezeu” acoperă o gamă foarte largă de conținut. Lăsând deoparte mediul general, când vine vorba de biserică, faptul că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor este real. Suveranitatea lui Dumnezeu nu este o vorbă goală, nici nu este un simplu fenomen, ci există în schimb exemple reale ale acesteia și rezultate reale. Așadar, care sunt principiile suveranității lui Dumnezeu în biserică? Să ne gândim mai întâi la următoarele: rânduiește Dumnezeu care oameni sunt acceptați în biserică și are suveranitate asupra acestui lucru? (Da, are.) Nu este o vorbă deșartă. La ce oameni ajung Evanghelia lui Dumnezeu și cuvintele Sale, care oameni sunt capabili să accepte lucrarea Sa și care oameni pot intra în biserică – toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Deocamdată, să nu vorbim despre umanitatea acestora și despre întrebarea dacă sunt oameni răi; faptul că pot intra în biserică înseamnă că Dumnezeu a poruncit acest lucru. Este porunca lui Dumnezeu un aspect al suveranității Sale? (Da.) În primul rând, există un lucru de care putem fi siguri, și anume că intrarea fiecărei persoane în biserică este poruncită de Dumnezeu. Termenul „porunca lui Dumnezeu” sună puțin abstract, prin urmare să spunem doar că „Dumnezeu are ultimul cuvânt, Dumnezeu păzește ușa”. El este poarta către Împărăție și, de asemenea, poarta către biserică. Dumnezeu păzește ușa când vine vorba de tipul de oameni care pot deveni oficial membri ai bisericii, ai casei Sale. Indiferent dacă sunt neîncrezători sau oameni răi care și-au croit calea în biserică ori oameni buni interesați să creadă în Dumnezeu sau care pot să accepte adevărul și să-L urmeze pe Dumnezeu, dacă se alătură bisericii și devin membri ai ei, acesta nu este un lucru care să poată fi decis de vreo persoană, ci se datorează suveranității, rânduielilor și poruncii lui Dumnezeu. Indiferent dacă au anumite motive sau scopuri ascunse de a crede în Dumnezeu și indiferent cum este umanitatea lor sau nivelul de educație și mediul lor social, Dumnezeu este Cel care decide că pot să se alăture bisericii și să vină înaintea Sa – Dumnezeu este Cel care păzește ușa. Pot oamenii să păzească ușa în mod adecvat? (Nu, nu pot.) Oamenii nu pot decide această chestiune, nu depinde de voința lor. De exemplu, când vezi că cineva este perspicace și are statut în societate, te gândești: „Ar fi grozav dacă această persoană ar veni în casa lui Dumnezeu pentru a fi conducător de biserică. Biserica noastră duce lipsă de astfel de oameni.” Dar Dumnezeu nu-i vrea; nu-i mișcă. Atunci când alți oameni predică Evanghelia și au părtășie cu ei despre cuvintele lui Dumnezeu, aceștia nu înțeleg ce au auzit. Când ascultă orice altceva, sunt capabili să înțeleagă; doar când aud cuvintele lui Dumnezeu nu sunt capabili, parcă ar fi niște idioți – pot astfel de oameni să intre totuși în biserică? Deși sunt interesați să câștige binecuvântări, nu sunt în stare să-și liniștească inimile și nu pot sta nemișcați când ascultă cuvintele lui Dumnezeu și părtășia despre adevăr, iar după ce ascultă două sau trei predici, nu mai vin. Asemenea oameni nu au credință reală, prin urmare vor avea vreun efect bunele tale intenții față de ei? Vei reuși să-i aduci în biserică? Nu. Dumnezeu are ultimul cuvânt în această privință. El spune că nu vrea astfel de oameni și, indiferent dacă este vorba să presteze un serviciu sau să joace un anumit rol, nu-i dorește. Prin urmare, chiar dacă îi tragi după tine, având intenții bune, va fi inutil și, până la urmă, tot vor trebui să plece. Nu au cum să devină membri ai bisericii; indiferent cine îi trage după el, va fi inutil. Este o chestiune care nu poate fi decisă de oameni; este poruncită de Dumnezeu și Dumnezeu păzește ușa. Unii oameni nu au statut social, nu sunt figuri importante, au un calibru mediu și nu au o înfățișare remarcabilă, dar sunt destul de simpli și sinceri și sunt interesați de chestiunile privind credința în Dumnezeu. Indiferent ce dificultăți au, sunt nedespărțiți de Dumnezeu, iar entuziasmul lor este extrem de mare – această energie entuziastă este ceva ce frații și surorile se bucură să vadă, iar Dumnezeu este încântat și El să o vadă – și, de fapt, sunt atât de entuziasmați pentru că sunt mișcați de Duhul lui Dumnezeu. După ce intră în biserică și văd că toți cei din biserică sunt oameni buni, care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie despre adevăr în fiecare zi, sunt extrem de încurajați de acest lucru și simt că aceasta este calea cea dreaptă în viață, așa că încep să predice Evanghelia și să-și îndeplinească îndatoririle și Îl urmează pe Dumnezeu. Cine decide că pot să creadă în Dumnezeu? (Dumnezeu decide.) Dumnezeu este Cel care decide. Ei pot să creadă în Dumnezeu doar fiindcă El le permite să intre în biserică. Dacă Dumnezeu nu ar lucra și nu i-ar mișca, ei nu ar putea crede în El, iar dacă ar fi târâți cu forța în biserică, ar fi nevoiți să plece mai devreme sau mai târziu. Oamenii nu au nicio înzestrare în caracteristicile lor înnăscute de a accepta adevărul; faptul că pot iubi și accepta adevărul dovedește că Dumnezeu lucrează asupra lor. Dacă Dumnezeu lucrează asupra lor, pot deveni membri ai bisericii – aceasta este o condiție prealabilă pentru toate tipurile de oameni care intră în biserică, și anume ca Dumnezeu să-i dorească. Indiferent ce rol joacă aceștia în biserică, în orice caz, Dumnezeu păzește ușa casei Sale. Dacă nu le permite să intre, atunci stau de cealaltă parte a ușii; dacă le permite să intre, atunci stau de partea aceasta a ușii. Prin urmare, să devii membru al bisericii nu este o chestiune atât de simplă. Când vine vorba de principiile specifice care servesc drept bază pentru acceptarea oamenilor de către Dumnezeu, El are desigur principii proprii. Nu vom avea părtășie despre ce fel de persoană vrea Dumnezeu și ce fel de persoană nu vrea – este foarte complicat. De ce spun că este complicat? Dumnezeu are un plan în legătură cu cine intră în biserică, ce rol joacă într-o perioadă anume și ce datorie îndeplinește sau de ce lucrare importantă se ocupă într-o perioadă anume și în ce perioadă se conformează nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu și nevoilor acesteia de personal. Dumnezeu reglementează și controlează la nivel macroscopic și global, în loc să acționeze pur și simplu în momentul prezent – este o chestiune foarte complicată și nu poate fi explicată clar în câteva cuvinte, așa că nu vom intra în detalii. Pe scurt, nicio persoană nu decide dacă cineva poate intra pe poarta casei lui Dumnezeu; Dumnezeu deține suveranitatea asupra acestui lucru și îl rânduiește. După ce intră în casa lui Dumnezeu, tot felul de oameni îndeplinesc tot felul de îndatoriri, joacă tot felul de roluri și merg pe tot felul de căi. Toate aceste diverse tipuri de oameni au tot felul de manifestări diferite, fie ele bune sau rele, pozitive sau negative, pline de inițiativă sau pasive – toate acestea se află sub suveranitatea și guvernarea lui Dumnezeu.

Suveranitatea lui Dumnezeu înseamnă că totul se produce și se întâmplă urmându-și cursul firesc sub guvernarea Lui; niciun eveniment nu se produce întâmplător, iar evoluțiile și schimbările pe care le suferă orice eveniment nu sunt inițiate sau determinate de nicio persoană – Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor acestora. Desigur, rezultatul final și caracterizarea oricărui eveniment se bazează și pe esența acelui tip de eveniment și pe esența tipurilor de oameni implicați în el, iar baza pentru caracterizarea evenimentului este reprezentată în întregime de cuvintele lui Dumnezeu și de principiile cerute de El. Niciun tip de eveniment nu se produce întâmplător, iar rezultatul final al oricărui tip de eveniment nu este decis de oameni. De fapt, începutul oricărui tip de eveniment care se produce este rânduit și declanșat de Dumnezeu. Când declanșează un tip de eveniment, Dumnezeu rânduiește ca un tip de persoană să acționeze în cadrul lui, iar acel tip de persoană ar putea juca rolul unui prestator de servicii sau al unui contrast, ar putea juca un rol negativ sau unul pozitiv. Dar indiferent ce rol joacă, începutul tuturor acestor lucruri este rânduit de Dumnezeu. Există două explicații pentru rânduielile lui Dumnezeu în această privință. O explicație este că Dumnezeu face personal unele rânduieli pozitive, oferă călăuzire și supraveghere pozitive și pune niște persoane pozitive să inițieze un eveniment – aceasta e o explicație a „rânduielilor lui Dumnezeu”. O altă explicație este că Dumnezeu expediază și trimite un tip de spirit să facă anumite lucruri. Aceste lucruri sunt negative și ticăloase în ochii oamenilor și, prin urmare, aceste personaje negative și ticăloase sunt cu siguranță persoane negative, adică tipurile de oameni pe care Dumnezeu le predestinează de la început să intre în casa Lui drept contraste și exemple negative. Dumnezeu îi pune să joace aceste roluri fiindcă, ținând cont de natura-esență pe care o au, acestea sunt singurele roluri pe care le pot juca, îi lasă să le joace după pofta inimii și să facă după pofta inimii ceea ce se cuvine să facă drept contraste. Pe parcursul întregului proces, fie că este vorba de manifestările persoanelor pozitive sau de cele ale persoanelor negative, principiul lui Dumnezeu în abordarea și gestionarea tuturor acestor chestiuni este acela de a le lăsa să-și urmeze cursul firesc. În modul în care privesc și tratează aceste chestiuni, persoanele pozitive au unele puncte de vedere pozitive și unele puncte de vedere care sunt în acord cu umanitatea și cu standardul conștiinței. Chiar dacă unele dintre ele dezvăluie niște firi corupte – având unele manifestări de a căuta să facă pe plac altora sau dezvăluind alte firi corupte – cel puțin respectă conștiința și rațiunea umanității, adică respectă linia de bază fundamentală în conduita lor. Și, când vine vorba de persoanele negative, Dumnezeu nu intervine și nu îndrumă nimic din ceea ce fac, ci le lasă să-și urmeze cursul firesc; și ele își joacă rolul după pofta inimii, își dau în vileag caracterul oribil și fac anumite lucruri după pofta inimii. Acești oameni reușesc să joace rolul de persoane negative pe care Dumnezeu le dă în vileag, și anume de oameni răi și antihriști, dându-le altora posibilitatea să vadă limpede, în viața reală, ce fel de oameni sunt diavoli, ce fel de oameni sunt răi și ce fel de oameni sunt antihriști și cum anume sunt fețele hidoase ale antihriștilor, oamenilor răi, satanelor și diavolilor pe care îi dă în vileag Dumnezeu. Dacă aceste persoane negative n-ar fi folosite ca exemple vii în viața reală, atunci, în mintea ta, diavolii și satanele ar fi mereu intangibili și ar fi întotdeauna doar o presupunere sau o imagine. Dar acum aceste exemple vii sunt așezate chiar în fața ochilor tăi, iar acești diavoli cu chip de om trăiesc aievea chiar sub ochii tăi, iar vorbirea și conduita lor, fiecare cuvânt și acțiune, expresiile faciale și chiar tonul vocii lor, toate acestea apar aievea în viața ta, chiar în fața ta și sunt întipărite în mintea ta. Acesta nu este un lucru rău pentru tine. Astfel de lucruri se întâmplă în repetate rânduri în biserică. Prima dată când se întâmplă, te simți neliniștit și crezi că ai nevoie să te rogi lui Dumnezeu. A doua oară când se întâmplă, te gândești: „Trebuie să învăț să folosesc adevărul pentru a mă proteja, iar data viitoare când întâlnesc o persoană de acest tip, trebuie să o evit” și începi să analizezi cum să te protejezi și să stai departe de oamenii răi. A treia oară când apare acest tip de persoană, cugeți: „De ce vorbesc acești oameni exact ca marele balaur roșu, ca Satana? Oare nu sunt înșelătoare lucrurile pe care le spun? Nu sunt ei oameni răi? Aparent, cuvintele lui Dumnezeu au spus că oamenii care au aceste manifestări sunt antihriști. Trebuie să-i discern și să-i dau în vileag, nu pot fi indus în eroare de ei și trebuie să stau departe de ei.” Experimentând asemenea lucruri de mai multe ori, obții o înțelegere mai clară și mai temeinică privind discernerea antihriștilor, oamenilor răi, satanelor și diavolilor și privind perturbările și tulburările. Înțelegerea ta nu se mai oprește la cuvinte și doctrine și, cu atât mai puțin, la imagini. În schimb, ești tot mai capabil să identifici aceste lucruri în viața reală și, în același timp, poți să-i privești pe acești oameni folosind adevărul și să rezolvi aceste lucruri care s-au întâmplat folosind adevărul. Desigur, când se întâmplă aceste lucruri, îți și corectezi în permanență opiniile și punctele de vedere, gândindu-te ce punct de vedere ar trebui să adopți mai exact față de acești oameni, din ce perspectivă ar trebui să-i privești și ce tip de relație ar trebui să menții cu ei. Când te vei confrunta cu aceste lucruri, vei cugeta în mod inconștient la aceste probleme, vei căuta permanent adevărul pentru a găsi răspunsurile și a trage concluzii și, în cele din urmă, vei câștiga ceva. Pe durata acestui proces, Dumnezeu nu face altceva decât să le ofere oamenilor adevărul și să le dea posibilitatea să-l înțeleagă, fie că este vorba de părtășia despre adevăr sau de a le da posibilitatea să înțeleagă adevărul în lucrurile care li se întâmplă – în concluzie, Dumnezeu nu înăbușă această situație din fașă. Dacă acest lucru trebuie să se întâmple și este benefic pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și pentru lucrarea bisericii, El va îngădui ca lucrul acesta să li se întâmple oamenilor și nu-l va opri, ci îl va lăsa să evolueze urmându-și cursul firesc. Scopul lui Dumnezeu în a lucra astfel este, într-o privință, de a-i elimina pe oameni și, în altă privință, de a-i desăvârși. Bineînțeles, când elimină oameni, îi vizează cu siguranță pe cei care joacă rolul de contrast și nu sunt nici măcar vrednici să presteze un serviciu, în timp ce, când desăvârșește oameni, îi vizează pe aleșii Săi – pe aceia dintre ei care sunt dispuși să urmărească adevărul. Aceasta are o dublă semnificație. Prima este că, prin rolul pe care îl joacă, oamenii răi sunt dezvăluiți, eliminați și îndepărtați din biserică. A doua este că, în timp ce acești oameni răi își joacă treptat rolul și servesc drept contrast, aleșii lui Dumnezeu au posibilitatea de a învăța să discearnă și să înțeleagă adevărul din cuvintele Sale; astfel, Dumnezeu lucrează adevărul în oameni într-un mod practic – cu alte cuvinte, El permite ca toate diversele manifestări ale esenței ticăloase a oamenilor răi, antihriștilor, satanelor și diavolilor de tot felul pe care îi expune să se afișeze în viața reală a oamenilor, ceea ce le permite să înțeleagă clar și să cunoască diversele tipuri de persoane, evenimente și lucruri ticăloase, hidoase și negative. Să spunem, de exemplu, că Dumnezeu îți zice: „Nu poți pune mâna pe cărbunii aprinși; te vei arde la degete și te va durea.” Nu știi cum arată cărbunii aprinși, nu știi care este senzația când îi atingi și, după ce Dumnezeu îți spune asta, ceea ce înțelegi este o doctrină. Unii oameni își închipuie atunci că un cărbune aprins este o minge sau o fâșie lungă. Și care este culoarea cărbunilor aprinși? Cum se simt la atingere? Cum ar fi durerea cauzată de atingerea lor? Nu știi. Impresia ta despre cărbunii aprinși este doar o imagine a ceea ce poate mintea ta să-și închipuie și nu va avea niciodată vreo legătură cu realitatea. Prin urmare, într-o zi, când Dumnezeu scoate o tavă cu cărbuni aprinși și o așază în fața ta, nu-i recunoști și simți doar că par destul de fierbinți. Întinzi mâna cu mare grijă spre ei, pentru a vedea dacă te încălzești la degete când îi atingi. Dumnezeu spune: „Poți încerca, dar nu-i atinge prea mult, altfel îți vor arde pielea.” Unii oameni sunt nesăbuiți – își întind toate degetele și apucă un cărbune, arzându-se și umplându-se de bășici pe mână. Alții sunt inteligenți și precauți – întind doar un deget, ating ușor un cărbune și îl retrag în mai puțin de o secundă, spunând: „Au, e prea fierbinte! Chiar arde!” Indiferent dacă folosești cinci degete sau unul singur pentru a-l atinge, în orice caz, ceea ce atingi este un lucru real, nu o imagine sau cuvinte, și nu vei uita niciodată tot restul vieții tale senzația și experiența de a atinge cărbuni aprinși și ce înseamnă cărbunii aprinși pentru tine. Când vei vedea din nou cărbuni aprinși, vei spune altora: „Îi puteți folosi ca să vă încălziți, să uscați haine și să coaceți chifle, dar nu trebuie să-i atingeți niciodată cu mâna goală. Vă veți arde și veți avea bășici dacă îi atingeți.” Oamenii pot spune: „Și ce dacă mă ard și am bășici?”, la care vei răspunde: „Cel puțin, nu vei putea să ții lucruri în mână și, în plus, îți va fi greu să mănânci și chiar mai greu să faci muncă fizică.” Vei vorbi din experiență, nu-i așa? După această experiență profundă, senzația de arsură provocată de cărbunii încinși îți va fi profund întipărită în memorie, așa încât nu vei mai atinge vreodată cu ușurință cărbuni aprinși. Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și rânduiește ca oamenilor să li se întâmple tot felul de lucruri, pentru ca aceștia să poată învăța lecții și să beneficieze de ele și pentru ca adevărurile și cuvintele pe care le oferă oamenilor să poată fi lucrate cu adevărat în ei și, astfel, cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu să nu mai fie doctrine, sloganuri sau reglementări în inimile oamenilor, ci să devină viața lor, să devină principiile și criteriile de care depind pentru a supraviețui și să facă parte din viața lor – în acest fel, lucrarea lui Dumnezeu își va fi obținut efectul.

Când vine vorba de chestiunea suveranității lui Dumnezeu, ceea ce ar trebui să vadă oamenii este că Dumnezeu rânduiește începutul unui eveniment, apoi îndrumă și conduce cursul evoluției sale; cât despre care este rezultatul evenimentului în cele din urmă, ce câștigă din el cei care urmăresc adevărul și cât de mult câștigă, unde sfârșesc acest eveniment și persoanele și lucrurile implicate în el și cum sunt rânduite în final, și acestea sunt, desigur, determinate de Dumnezeu – acesta este un principiu al suveranității Sale asupra tuturor lucrurilor. Dumnezeu doar predetermină începutul, parcursul și rezultatul fiecărui eveniment și permite ca întregul eveniment să evolueze liber în direcția stabilită de El, scopul fiind acela de a face așa încât totul să fie conform tiparelor naturale sau de a lăsa totul să-și exercite funcția fără a suferi vreo denaturare sau vreo prelucrare, astfel încât să obțină efectul pe care Dumnezeu intenționează să-l obțină. Nu este așa? (Ba da.) De exemplu, când rânduiește ca un eveniment să înceapă și să aibă loc, Dumnezeu începe apoi să observe atitudinile oamenilor care intră în contact cu acest eveniment și opiniile lor față de acesta – dacă îl privesc cu atenție sau nu sunt interesați să țină seama de el și dacă se implică în el din toată inima sau îl resping, i se împotrivesc și îl evită – Dumnezeu observă manifestările diverselor tipuri de oameni. Așadar, intervine El în manifestările diverselor tipuri de oameni? Nu intervine. Dumnezeu îți dă dreptul de a alege liber. Poți să acorzi o mare importanță acestui eveniment și să-l iei foarte în serios sau să adopți o atitudine de ignorare și de indiferență față de el și, bineînțeles, poți să adopți o atitudine de abținere, de evitare și de neparticipare la el – Dumnezeu doar observă în tăcere. Dar El inițiază apariția și producerea întregului eveniment. Acesta este pasul inițial al suveranității Sale asupra unui eveniment. Când acest eveniment începe să evolueze, ce oameni participă la el, ce oameni se implică în el și în ce direcție evoluează evenimentul odată ce s-au implicat în el, desigur că Dumnezeu este Cel care îi manevrează și îi rânduiește pe toți acești oameni, astfel încât evenimentul să evolueze în direcția și cu efectul dorite de Dumnezeu. În același mod, când acest eveniment iese la iveală și întreaga chestiune ajunge la punctul culminant, Dumnezeu încă urmărește atitudinile, manifestările, opiniile și părerile diverselor tipuri de oameni. El urmărește dacă pui cu adevărat acest eveniment la suflet, dacă ești extrem de serios, riguros și sincer în ceea ce privește acest eveniment sau dacă ești indiferent față de el, îl ignori și ești incredibil de amorțit față de el ori dacă adopți o atitudine de evitare și repulsie față de el. El urmărește să vadă dacă ești cineva care iubește adevărul și care este sincer când vine vorba de cuvintele lui Dumnezeu, de cerințele Sale și de adevăr. Pe parcursul desfășurării întregului eveniment, atitudinea ta devine tot mai evidentă și Dumnezeu îți va vedea cu tot mai multă claritate atitudinea față de adevăr, atitudinea față de mediile pe care le pregătește și, de asemenea, îți va vedea clar atitudinea față de urmărirea adevărului. Când întregul eveniment evoluează până la sfârșit și ajunge la rezultatul său inevitabil, Dumnezeu încă urmărește ce ai câștigat din întregul eveniment, ce gândești în mintea ta și ce calculezi. Se uită dacă te axezi doar pe a câștiga experiență și a trage învățăminte din acest eveniment pentru a te proteja – fiind cineva care caută să facă pe plac altora – sau dacă faci lucrurile conform adevărurilor-principii și nu mai ești dezorientat, așa cum erai înainte. Dumnezeu Se va uita, de asemenea, care este atitudinea ta față de acest eveniment, dacă păstrezi tăcerea și nu exprimi nicio părere, păstrând distanța față de orice nu te afectează personal sau dacă, întâmpinând acest eveniment, nu doar că nu ai o înțelegere pură, ci, în schimb, înțelegerile greșite și plângerile tale în legătură cu Dumnezeu au devenit și ele mai grave și ai căpătat și mai multe noțiuni și închipuiri despre El, chiar până în punctul în care vrei să eviți evenimentul. Diverse tipuri de oameni au diferite gânduri și opinii atunci când au loc tot felul de evenimente, iar Dumnezeu le observă și le înregistrează pe toate. În orice an, în orice zi și la orice oră, în orice minut sau secundă, ceea ce gândești, ceea ce spui, ce calculezi, ce plănuiești, ce aspect al adevărurilor ajungi să înțelegi, care este atitudinea ta atunci când cineva are părtășie despre un anumit aspect al adevărului și dacă i te împotrivești, ești scârbit de el și nu vrei să-l asculți sau dacă plănuiești să te eschivezi – Dumnezeu scrutează toate aceste lucruri. Există și unii oameni care nu au niciodată vreo atitudine față de persoanele, evenimentele și lucrurile care apar în biserică, în casa lui Dumnezeu, sau în jurul lor, care sunt amorțiți și înceți la minte ca niște marionete. Doar se agață de propriile opinii, gândindu-se: „Atât timp cât nu fac rău și nu provoc perturbări sau tulburări, nu-i judec pe alții și nu fac niciun comentariu sau nu am nicio atitudine sau părere atunci când întâlnesc persoane, evenimente sau lucruri și doar mă comport ca un robot, îmi fac bine datoria și muncesc bine, respectând regulile, este suficient.” Și acesta este un fel de gândire și de opinie. Desigur, Dumnezeu va observa și va înregistra și acest tip de gândire și opinie. Scopul din spatele suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și evenimentelor și asupra fiecărui lucru în parte care se întâmplă în preajma oamenilor este acela de a pregăti medii pentru oameni și de a le oferi exemple vii, astfel încât, înfruntând tot felul de lucruri, diversele tipuri de oameni să-și arate adevărata față, să-și arate cele mai sincere gânduri și păreri și cea mai sinceră atitudine față de Dumnezeu și față de adevăr. Aceste atitudini pe care le au oamenii se manifestă în întregime printr-o stare de libertate și eliberare. Dumnezeu nu intervine, nu interferează și nu manipulează niciodată, doar le permite diverselor tipuri de oameni să-și exprime gândurile, opiniile și atitudinile după pofta inimii și potrivit cursului lor firesc și, în cele din urmă, dezvăluie și tratează diversele tipuri de oameni în funcție de manifestările lor. Cine este inclus în sintagma „diversele tipuri de oameni”? Ce rânduieli face Dumnezeu pentru diversele tipuri de oameni? El le dă posibilitatea celor care iubesc adevărul să-l dobândească; le dă posibilitatea celor care nu sunt interesați de adevăr, dar sunt dispuși să muncească, să se dedice acestui lucru; cât despre cei care simt repulsie față de adevăr și sunt scârbiți de el, le dezvăluie atitudinea de a fi scârbiți de adevăr, dar dacă se pot liniști pentru a presta un serviciu sau sunt potriviți pentru asta, Dumnezeu îi va selecta pe cei mai buni și le va da dreptul să presteze un serviciu; în schimb, dacă nu sunt potriviți pentru a presta un serviciu sau sunt scârbiți de adevăr până într-acolo încât pot provoca perturbări și tulburări, Dumnezeu îi va îndepărta la momentul și cu ocazia potrivită. Toată această lucrare pe care o face Dumnezeu este în contradicție cu noțiunile oamenilor, nu-i așa? (Da.) Pot ei să vadă toleranța și frumusețea lui Dumnezeu în toate acestea? (Din aceste lucruri, putem vedea că, prin această lucrare practică, Dumnezeu îi conduce pe oameni să experimenteze, iar în spatele acestei lucrări se află dragostea Lui față de om.) În această lucrare se află intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu, înțelepciunea lucrării Sale și atitudinea Sa responsabilă față de ființele umane pe care intenționează să le mântuiască. Există un alt aspect, și anume că ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este nu sunt lucruri pe care le au ființele umane. Dumnezeu este extrem de riguros și serios în tot ce face, nefiind niciodată neglijent. În special când vine vorba de chestiunea dobândirii adevărului de către oameni, este extrem de riguros și serios; trebuie să acționeze astfel pentru a-Și asuma responsabilitatea față de viețile și finalurile oamenilor. Desigur, pentru Dumnezeu, exact așa sunt esența Lui, ceea ce are El și ceea ce este. Indiferent ce atitudine ai față de viața ta și față de finalul și destinația ta, fie că este o atitudine serioasă și riguroasă sau o atitudine superficială, în orice caz, întrucât Dumnezeu te-a ales și întrucât îți oferă adevărul și vrea să te mântuiască, va înțelege pe deplin fiecare cuvânt și fiecare acțiune a ta, precum și atitudinile tale în toate privințele și, în cele din urmă, îți va determina finalul pe baza tuturor atitudinilor tale. Și, pe baza tuturor atitudinilor tale, Se va uita dacă vei fi în cele din urmă cineva care dobândește adevărul, care va fi capabil să se supună lui Dumnezeu și să fie compatibil cu El. Este posibil ca tu să nu fi fost niciodată serios în legătură cu chestiunea mântuirii oamenilor de către Dumnezeu, să nu te fi gândit niciodată la ea cu atenție și să nu știi cum îi mântuiește Dumnezeu pe oameni. Însă, în calitate de Creator care deține suveranitatea asupra ființelor umane create, El nu este dezorientat și confuz așa cum sunt oamenii; El săvârșește lucrarea de mântuire a omenirii într-o manieră serioasă. El te-a creat și te-a ales. Le-a promis oamenilor că-i va mântui pe deplin, prin urmare va îndeplini această lucrare și va fi responsabil până la sfârșit. Așadar, există manifestări reale și conținut real al lucrării în săvârșirea de către Dumnezeu a lucrării Sale, precum și o asumare a responsabilității până la sfârșit. Așa lucrează Dumnezeu și aceasta este atitudinea Sa sinceră și serioasă. Dumnezeu nu va fi superficial cu tine și nu te va expedia cu un slogan oarecare, iar lucrarea Sa reflectă îndeosebi mai bine prețul real pe care îl plătește pentru a-i mântui pe oameni și atitudinea Sa responsabilă față de oameni.