E. Noțiunile și închipuirile oamenilor privind suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu

Oamenii cred că lucrarea lui Dumnezeu include orchestrările și rânduielile Sale. Așadar, care sunt orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu în noțiunile și închipuirile oamenilor? Sunt un fel de manipulare, cu alte cuvinte, Dumnezeu îi acoperă în secret pe oameni într-o plasă mare, manipulând toate comportamentele lor și mediile în care se află și monitorizând tot ce fac. Acestea sunt noțiuni și închipuiri pe care le au oamenii, nu-i așa? (Așa e.) În consecință, ei încep să se ferească de Dumnezeu și sunt înfricoșați de El în inimile lor, iar acest lucru este cauzat de noțiunile și închipuirile lor despre orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Faptul că sunt înfricoșați și se feresc în acest fel nu este o supunere și o frică adevărată de Dumnezeu, ci este mai degrabă o formă de răzvrătire și împotrivire. Oamenii cred că Dumnezeu este omnipotent și omniprezent și că, orice ar face, expresia „Când un om acționează, Cerurile privesc” este adevărată. Ei cred că Dumnezeu îi veghează și are grijă de ei în permanență, cu scopul de a le ține în frâu inimile, mâinile și picioarele, nedându-le libertatea de a alege și forțându-i să practice adevărul, să-și schimbe gândurile și opiniile și să facă lucrurile conform dorințelor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt noțiuni umane. Strict vorbind, ele constituie un fel de blasfemie împotriva Lui. De fapt, Dumnezeu nu a intenționat niciodată să-i forțeze, să-i încătușeze sau să-i manipuleze pe oameni. Dumnezeu nu-i constrânge și nu-i silește niciodată și cu atât mai puțin îi forțează pe oameni. Ceea ce le dă oamenilor este o vastă libertate – le dă posibilitatea de a alege calea pe care ar trebui să meargă. Chiar dacă te afli în casa lui Dumnezeu și chiar dacă ești predestinat și ales de Dumnezeu, ești cu toate acestea liber. Poți alege să respingi diversele cerințe și rânduieli ale Sale sau să le accepți; Dumnezeu îți dă șansa de a alege liber. Dar indiferent ce alegi, cum acționezi sau care este punctul tău de vedere în gestionarea unei chestiuni cu care te confrunți sau ce mijloace și metode utilizezi până la urmă pentru a o rezolva, trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale. Finalul tău ultim nu se bazează pe judecățile și definițiile tale personale, ci Dumnezeu îți ține, în schimb, evidența. După ce a exprimat un număr mare de adevăruri și după ce oamenii au auzit acest număr mare de adevăruri, Dumnezeu va evalua cu strictețe faptele bune și cele rele ale fiecărei persoane și va determina finalul ultim al fiecăreia pe baza spuselor Sale, a cerințelor Sale și a principiilor pe care le-a formulat pentru oameni. În această chestiune, scrutarea lui Dumnezeu și orchestrările și rânduielile Sale nu înseamnă că îi manipulează sau îi încătușează pe oameni – ești liber. Nu este nevoie să te ferești de Dumnezeu, nici să simți frică sau neliniște. Ești o persoană liberă de la început și până la sfârșit. Dumnezeu îți oferă un mediu liber, voința de a face alegeri libere și spațiul de a alege liber, permițându-ți să alegi pe cont propriu și orice final la care vei ajunge este determinat în întregime de calea pe care o alegi. Este corect, nu-i așa? (Da.) Dacă, în cele din urmă, ești mântuit și ești o persoană care se supune lui Dumnezeu și este compatibilă cu El, o persoană care este acceptată de Dumnezeu, asta este ceea ce primești datorită alegerilor tale corecte; dacă, în cele din urmă, nu ești mântuit, nu ești în stare să fii compatibil cu Dumnezeu, nu ești câștigat de Dumnezeu și nu ești o persoană acceptată de El, și asta se datorează propriilor alegeri. Prin urmare, în lucrarea Sa, Dumnezeu le oferă oamenilor mult spațiu pentru a alege și, de asemenea, le oferă libertate deplină. Aceasta deoarece Dumnezeu folosește adevărul pentru a evalua toate persoanele, evenimentele și lucrurile, inclusiv finalurile și destinațiile oamenilor. Finalurile și destinațiile oamenilor sunt, de asemenea, determinate folosind adevărul – acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu, care nu se va schimba în veci. Dumnezeu nu te va accepta, nu-ți va arăta har și nu-ți va permite să fii mântuit deoarece ești înfricoșat de El, te ferești de El și mergi timid și servil până la capătul drumului; nici nu-ți va permite să fii mântuit în cele din urmă datorită oricărei contribuții pe care ai adus-o. Cu alte cuvinte, nu vor exista excepții în care cineva ajunge să aibă un final sau o destinație bună pe care nu o merită – finalul pe care ajunge să-l aibă fiecare persoană este determinat de calea pe care o alege aceasta. Îți voi da un exemplu. Să spunem că Dumnezeu îți pregătește un mediu, iar în acest mediu ceea ce se cuvine să faci este să reflectezi asupra propriilor fărădelegi și să le cunoști și să ajungi să-ți cunoști firile corupte, gândurile și opiniile false, deficiențele și neajunsurile sau unele dintre înțelegerile tale greșite și plângerile față de Dumnezeu. În plus, s-ar cuveni să nu mai inventezi scuze sau să oferi argumente viclene pentru a-ți lua apărarea și, în schimb, să fii capabil să te supui, să cauți adevărurile corespunzătoare pentru a-ți schimba situația actuală, să accepți adevărul în sinea ta și apoi să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Procedând astfel, vei obține efectul dorit. Când ți se vor întâmpla din nou lucruri similare, vei practica în mod firesc conform adevărurilor-principii și nu va fi nevoie ca Dumnezeu să pregătească medii speciale care să te ajute. Este ceva ce oamenii pot înfăptui și, dacă îl pot înfăptui, Dumnezeu nu va face o lucrare inutilă. Dar când vine vorba de cei care nu urmăresc adevărul, atitudinea lui Dumnezeu este diferită. Unii oameni nu caută adevărul și nu reflectează asupra propriei persoane când li se întâmplă lucruri, ci continuă în schimb doar să fie negativi și să se văicărească, plângându-se de Dumnezeu și de alți oameni. Nu doar că ajung să aibă noțiuni despre Dumnezeu, dar Îl și judecă. Dacă cineva îi emondează și îi dă în vileag, vor găsi scuze pentru a se justifica și, de asemenea, pot să devină pasivi și delăsători în lucrarea lor sau chiar să submineze lucrurile. Astfel de oameni nu pot fi răscumpărați și sunt cei pe care Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge. Dacă ești întrucâtva interesat de adevăr în timp ce crezi în Dumnezeu, ești dispus să asculți predici și să te străduiești să obții adevărul și ai într-o mică măsură o atitudine pozitivă, atunci Dumnezeu îți va scruta inima și te va mișca puțin atunci când cauți adevărul, apoi va scruta dacă ești capabil să practici adevărul. Dar dacă alegi să fii negativ și delăsător în lucrarea ta, să-ți găsești scuze și să te justifici, să faci scandal peste tot și nu alegi să te cunoști pe tine însuți sau să te căiești, ce va face Dumnezeu și cum te va trata El? Dumnezeu doar va observa în liniște ce schimbări se produc. Nu te va mișca, nici nu te va îndemna să citești cuvintele Sale și să cauți adevărul. Dumnezeu nu Se va implica și nu va interveni – te va lăsa să te dai în spectacol după pofta inimii. Când conștiința ta se va trezi și te vei gândi: „N-ar fi trebuit să fac asta” sau când vei auzi ocazional o mărturie bazată pe experiență care seamănă cu situația ta actuală și vei afla cum a acționat persoana respectivă, apoi vei simți deodată că ai făcut ceva inadecvat, irațional și indecent și va exista o durere subtilă în inima ta, din acel moment înainte nu vei mai fi negativ sau slab și îți va fi jenă să deschizi gura pentru a te justifica, iar ideile sau acțiunile tale care tulbură și subminează lucrurile vor deveni tot mai puține la număr și din ce în ce mai puțin grave. Indiferent cât de mult va evolua în cele din urmă această situație, în orice caz, este în întregime comportamentul tău. Dumnezeu doar urmărește în secret și în tăcere, cu scopul de a găsi dovezi conform cărora să te evalueze în cele din urmă. La fel s-a întâmplat când orașul Ninive era pe cale să fie distrus, iar Dumnezeu doar l-a trimis pe Iona să le transmită ninivitenilor un mesaj. Dumnezeu nu i-a mișcat să-și mărturisească păcatele, să se căiască sau să-și înțeleagă problemele – nu a făcut aceste lucruri. Doar l-a trimis pe Iona să transmită mesajul și, totodată, a observat în secret pentru a vedea ce serie de răspunsuri și acțiuni au întreprins la auzul acestei înștiințări, care sunt planurile tuturor diverșilor oameni, de la cel mai înalt nivel până la cel mai neînsemnat, și care sunt atitudinile lor față de această înștiințare a lui Dumnezeu. Tot ce a făcut a fost să observe în secret. Ce înseamnă să „observe”? Înseamnă că Dumnezeu urmărește, ca un spectator, evoluția lucrurilor și direcția în care se schimbă lucrurile, fără a interveni în niciun fel. În afară de faptul că l-a trimis pe Iona să transmită acele câteva afirmații, Dumnezeu nu a făcut o lucrare suplimentară, nici nu a făcut lucrarea de a-i îndemna pe oameni și, cu atât mai mult, nu au existat cuvinte suplimentare de transmis, ci doar acele câteva afirmații rostite de Iona. Desigur, principiile lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor de astăzi rămân neschimbate – El încă lucrează în acest mod și aceasta e atitudinea Lui față de omenire de la început și până la sfârșit. Fie că vrea să schimbe pe cineva sau să realizeze ceva asupra unei persoane, atitudinea, principiile și metodele lui Dumnezeu în lucrarea Sa nu se schimbă. De ce? Dumnezeu a creat oameni vii, ființe umane create cu liber arbitru, nu mașinării sau marionete. Când Dumnezeu exprimă adevărul sau dorește să realizeze ceva, deseori pregătește mai întâi un mediu care să le permită să caute să-I înțeleagă intențiile și, uneori, le va spune direct oamenilor care sunt intențiile și cerințele Sale; restul depinde de oameni să ia decizii pe baza liberului lor arbitru și de diversele lor condiții. Aceasta a fost atitudinea lui Dumnezeu față de niniviteni, iar atitudinea Lui față de oamenii pe care vrea să-i mântuiască acum rămâne neschimbată. Principiile lucrării lui Dumnezeu nu s-au schimbat; El lucrează mereu în acest fel, iar principiile lucrării Sale asupra ființelor umane pe care le-a creat sunt mereu astfel. După ce i-a înștiințat pe locuitorii din Ninive, Iona a căutat un loc unde să se răcorească și i-a privit de pe margine pe locuitorii orașului pentru a vedea ce fel de unde de șoc și ce activitate vor fi stârnite printre niniviteni odată ce mesajul lui Dumnezeu a fost transmis în întregul oraș și toată lumea a aflat vestea că Dumnezeu urma să distrugă Ninive – nu a făcut decât să observe. Desigur, această observare a durat ceva timp și, pe durata acesteia, Dumnezeu a urmărit schimbările din toate aceste lucruri. Dacă lucrurile ar evolua într-o direcție bună, atunci, desigur că Dumnezeu ar fi încântat; dacă lucrurile ar evolua într-o direcție rea, S-ar putea întrista, dar asta ar depinde de situație. S-ar întrista pentru că ființele umane au fost create de Dumnezeu și El Se întristează când ființele umane se confruntă cu distrugerea sau când o viață este pe cale să se piardă. Însă, când se confruntă cu oameni corupți care sunt atât de amorțiți, neghiobi și răzvrătiți, Dumnezeu nu Se întristează. El va face ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu planul Său inițial, cu modurile în care lucrează și cu modurile și principiile în care Se ocupă de ființele create. Nu există sentimente sau emoții umane aici, doar principiile și criteriile Creatorului pentru înfăptuirea lucrurilor. Așadar, în această privință, oamenii ar trebui să renunțe la noțiunile proprii și să priceapă cu exactitate atitudinea și metodele lui Dumnezeu de a trata oamenii, în loc să folosească obtuzitatea ființelor umane create pentru a face speculații și presupuneri despre gândurile și ideile Sale. Dumnezeu lucrează asupra ta, pregătind medii pentru tine și rânduind persoane, evenimente și lucruri care să te instruiască și să-ți dea posibilitatea să practici și vrea să lucreze adevărul în tine – pe ce se bazează intenția inițială a lui Dumnezeu de a face lucrurile astfel? Se bazează pe principiul respectării și prețuirii vieții. Acesta nu este un sentiment pe care îl are Creatorul față de ființele umane create – Dumnezeu nu are sentimente. Principiul acestei intenții inițiale depășește sentimentele de rudenie trupească ale oamenilor și, desigur, nici nu este vreun fel de afecțiune – el ia naștere datorită principiului de a prețui și respecta viața. Unii oameni spun: „Este aceasta oare deschiderea minții lui Dumnezeu? Este acesta înaltul nivel al ființei Sale?” Credeți că așa este? (Nu.) Puteți folosi termenii „nivel al ființei” și „deschidere a minții” pentru a-i descrie pe oameni, dar nu-i aplicați în cazul lui Dumnezeu. Aceasta nu este nici deschidere a minții, nici un nivel al ființei. Într-o privință, se poate spune că este frumusețea Creatorului și, în altă privință, se poate spune și că este o revelație a identității și esenței lui Dumnezeu. El prețuiește și respectă viața oricărei ființe create, dar, pe baza acestei prețuiri și acestui respect, nu face compromisuri în privința principiilor Sale, iar aceste principii nu aparțin sentimentelor sau trupului. Cui aparțin ele? Sunt principii ale adevărului, care Îi aparțin doar lui Dumnezeu. Gândește-te la următoarele: dacă oamenii au copii, îi iubesc excesiv și au sentimente foarte profunde pentru ei. Ba chiar își doresc să-și poată legăna copiii în brațe și să stea cu ei toată ziua. Dumnezeu nu are asemenea sentimente sau afecțiune față de oameni. Din cauza legăturilor lor de sânge, oamenii ajung să aibă acele tipuri de sentimente față de copiii lor, iar acele tipuri de sentimente îi vor face să-și piardă rațiunea și principiile. Ele nu sunt dezvăluiri naturale sau normale ale umanității normale, nici nu sunt o manifestare a iubirii. Sunt pur și simplu sentimente și impulsivitate – sunt sentimente care provin din legăturile de sânge. Sentimentele nu sunt adevăruri și nu sunt ceea ce ar trebui să aibă umanitatea normală; sunt lucruri negative. Dumnezeu nu iubește excesiv și nu răsfață omenirea. Care este atitudinea Lui față de omenire? Dumnezeu te-a ales și este responsabil pentru tine, lucrează asupra ta și plătește un preț pentru tine și rostește cuvinte pentru a te aproviziona cu adevărul și cu viața, pe baza principiului de a prețui viața oamenilor creați și de a respecta viața. Dar Dumnezeu nu lucrează așa cum își închipuie oamenii, adică agățându-Se strâns de tine sau, pentru a folosi un termen mai colocvial, șantajându-te. Nu este așa. Dumnezeu nu-i șantajează pe oameni; nu-i obligă niciodată să facă nimic. Pentru a obține binecuvântări, în credința lor în Dumnezeu, oamenii vor mereu să-L șantajeze pe Dumnezeu și să-L forțeze să le dea binecuvântări și, de asemenea, vor să se agațe de Dumnezeu și să-L șantajeze, astfel încât să-i lase să intre în Împărăția Cerurilor. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Dumnezeu nu te șantajează. Nu este bine să folosim acest termen colocvial de „șantaj”, dar este oarecum clar și ușor de înțeles de către oameni. Dumnezeu nu Se agață strâns de tine – ești liber. Dacă prețuiești toată această lucrare pe care o săvârșește Dumnezeu asupra ta deoarece te respectă, te prețuiește și îți prețuiește viața, nu ar trebui să alegi să te ferești de Dumnezeu, să ai înțelegeri greșite despre El, să te simți potrivnic față de El sau să-L respingi atunci când orchestrează și rânduiește orice mediu pentru tine. În schimb, ar trebui să faci ceea ce se cuvine să facă o ființă creată și să manifești atitudinea pe care o ființă creată se cuvine să o aibă față de Creator – supunere și acceptare. Nu-i așa? (Ba da.) Am avut acum părtășie în mod clar despre acest subiect.

Modul în care oamenii abordează lucrarea lui Dumnezeu a expus deja una dintre noțiunile și închipuirile lor. Care este această noțiune și închipuire? Oamenii interpretează orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu ca pe o manipulare și o controlare la care sunt supuși. Așa lucrează Dumnezeu? (Nu.) În adâncul inimii lor, oamenii sunt înspăimântați în mod nedeslușit de Dumnezeu. La simpla Lui menționare, simt că este de temut și nu este încântător. Ei consideră că, dacă nu ascultă cuvintele Sale și nu se supun orchestrărilor și rânduielilor Sale, Dumnezeu Se va mânia pe ei până când Îi vor asculta cuvintele și se vor supune orchestrărilor și rânduielilor Sale și nu va renunța până când nu-i va face să fie compleți. Nu este aceasta o noțiune pe care o au oamenii? Ce-și închipuie ei că este Dumnezeu? Nu-și închipuie că este un dictator? Ei cred că trebuie să-I accepte conducerea și politicile, să fie respectuoși față de El, să facă tot ce le spune, crezând că nu pot vorbi despre El pe ascuns, că trebuie să accepte mediile pe care le pregătește pentru ei și că, dacă nu acceptă, vor fi pedepsiți și vor suferi pedeapsa. Chiar procedează Dumnezeu așa? (Nu.) Dumnezeu te respectă și Își asumă responsabilitatea pentru tine. El prețuiește viața ființelor umane create. Oamenii ar trebui să-și dea seama ce este bine pentru ei și să aprecieze bunătatea Lui. Dacă apreciezi bunătatea lui Dumnezeu, atunci ar trebui să accepți mediile pe care le pregătește El și să le accepți din partea Lui. Chiar dacă nu accepți adevărurile din acestea, nu înțelegi adevărurile-principii din acestea și nu înțelegi ce ar trebui să practici sau să schimbi, cel puțin nu ar trebui să te ferești de Dumnezeu sau să-L înțelegi greșit – asta ar trebui să reușești să faci. Chiar dacă nu câștigi nimic din aceste medii, nu interpreta greșit dorințele lui Dumnezeu. El nu caută să câștige nimic de la tine. Ești doar o minusculă ființă creată, ce ar putea căuta Dumnezeu să câștige de la tine? Viața ta și toate lucrurile de care te bucuri astăzi ți-au fost dăruite de Dumnezeu, la fel și puțina doctrină pe care o înțelegi. Liberul tău arbitru, calibrul, înzestrările, precum și abilitățile și aptitudinile tale, fie ele importante sau nesemnificative, toate ți-au fost dăruite de Dumnezeu. Ce poate căuta Dumnezeu să câștige de la tine? Dacă dobândește glorie după ce lucrează adevărul în tine, făcându-te să te supui Lui și să te temi de El, iar tu crezi că asta caută Dumnezeu să câștige de la tine, nu cumva Îl judeci după propriile standarde abjecte? Este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu, nu-i așa? (Da.) Ce glorie poate câștiga Dumnezeu de la oameni? În cele din urmă, oamenii sunt cei care obțin beneficii tangibile. Înainte de a se încheia lucrarea Sa, Dumnezeu a câștigat deja glorie, deoarece Dumnezeu Însuși este glorios – adevărul și autoritatea Lui sunt dovada înfrângerii Satanei, fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Dumnezeu Însuși este glorios, așadar mai are El nevoie să câștige o brumă de glorie de la o ființă creată minusculă ca tine? Dumnezeu nu caută să câștige nimic de la oameni. În cazul în care caută să câștige ceva, este de a le da oamenilor posibilitatea de a-I îndeplini în cele din urmă cerințele conform planului Său de gestionare și, odată ce oamenii vor obține mântuirea și vor fi capabili să fie compatibili cu El, Dumnezeu Se va odihni atunci – datorită mântuirii rasei umane, Dumnezeu va reuși în schimb să Se odihnească – asta caută El să câștige. Așadar, nu sunt oamenii cei care obțin beneficii tangibile în cele din urmă? Vor dobândi adevărul, nu se vor mai simți pierduți în viață – vor avea o direcție și o cale – vor fi compatibili cu Dumnezeu și nu se vor mai răzvrăti împotriva Lui, nu vor mai fi luați prizonieri de nicio forță rea, vor fi adevărate ființe create și nu vor mai înfrunta moartea – ce mare cinste este aceasta! Cei care obțin cele mai mari beneficii tangibile sunt ființele umane, cei care acceptă lucrarea și mântuirea lui Dumnezeu. Am avut părtășie în mod clar despre acest aspect? Care sunt noțiunea și închipuirea oamenilor în această privință? (Ei interpretează orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu ca pe o manipulare și o controlare a oamenilor.) Dacă nu am avea părtășie despre asta, oamenii ar avea mereu în mintea lor unele gânduri și opinii pe care nu le-ar putea exprima sau care nu s-au transformat într-o teorie sistematică. Deși aceste lucruri nu-i constrâng când își îndeplinesc îndatoririle și nu le afectează viața de zi cu zi într-un mod evident, le afectează grav urmărirea adevărului, atitudinea față de Dumnezeu și relația cu Dumnezeu. Prin urmare, acestea sunt lucruri la care oamenii trebuie să renunțe. Odată ce este rezolvată această problemă, vei fi renunțat la o barieră dintre tine și Dumnezeu și un tip de obstacol care îți stă în calea urmăririi adevărului va fi fost îndepărtat, astfel încât îți va fi mai ușor să urmărești adevărul. Când vor fi rezolvate dificultățile reale, barierele și obstacolele dintre tine și Dumnezeu vor fi reduse, așa încât vei fi în stare să-ți faci datoria și să practici adevărul cu mult mai multă ușurință. Este ca și cum ați merge pe un câmp de luptă – credeți că este mai bine să purtați o sarcină ușoară sau să purtați o povară grea când mergeți la luptă? Cum este mai comod? (Să mergem la luptă purtând o sarcină ușoară.) Ca să mergeți la luptă purtând o sarcină ușoară, este suficient să purtați o armă pe spate – este simplu și ușor în acest mod. Dacă, pe deasupra, cărați oale și bagaje sau produse cosmetice și echipamente de fitness, povara va fi prea grea; va fi dificil să cărați atât de multe lucruri la luptă și va fi incomod în timpul luptei. Aceste noțiuni și închipuiri sunt ca diferitele tipuri de poveri pe care le poartă oamenii cu ei, fiind necazuri și greutăți pentru ei oriunde ar merge. Pe scurt, aceste lucruri te vor afecta din când în când și te vor împiedica să urmărești și să practici adevărul. Când nu există chestiuni critice, va părea că nu ai probleme majore. Dar odată ce apar probleme critice legate de principiu, aceste lucruri vor constitui o barieră care te va separa de Dumnezeu. Când aceste lucruri vor ieși la iveală, vei simți că există o problemă în relația ta cu Dumnezeu, că există un conflict între tine și El; inima ta de credință în Dumnezeu nu va mai fi atât de pură și vei avea multe dificultăți. Dar când vei renunța la aceste lucruri, te vei simți minunat, inima ta va fi relaxată și eliberată, nemaifiind constrânsă sau încătușată. Deși aceste lucruri vor apărea din când în când în subconștientul sau în gândurile tale, practic le vei fi rezolvat deja, iar când vei face din nou lucruri, te vei simți mult mai în largul tău făcându-le și le vei face mult mai simplu. Deși aceste noțiuni și închipuiri pot încă să aibă un efect subtil în adâncul minții tale, cel puțin vei fi deslușit clar în voința ta subiectivă că nu sunt lucruri pozitive, așa că vei renunța în mod subiectiv la ele și nu vei fi afectat de ele. Astfel, practic vei renunța la această barieră dintre tine și Dumnezeu și o vei înlătura.

Deseori avem părtășie în acest fel despre subiectul urmăririi adevărului. Simțiți importanța urmăririi adevărului? Când ați văzut că oamenii din jurul vostru, pe care îi cunoașteți, sunt tratați de biserică, iar unii sunt chiar îndepărtați sau excluși, ați avut vreun gând despre asta? Ați acumulat vreo experiență sau ați învățat vreo lecție din asta? Care sunt principalele probleme ale celor care au fost mutați în grupele B și ale celor care au fost îndepărtați? (Văzând că unii oameni din jurul meu, pe care îi cunosc, sunt transferați în grupurile B sau sunt îndepărtați, inima și mintea mi-au fost tulburate. Deși aceștia cred în Dumnezeu de mulți ani, chiar nu urmăresc adevărul și, dacă nici eu nu urmăresc și nu caut adevărul ori de câte ori mi se întâmplă lucruri, voi fi eliminată în cele din urmă la fel ca ei.) Știți care au fost principiile casei lui Dumnezeu pentru tratarea acestor oameni? Oare casa lui Dumnezeu i-a îndepărtat doar pentru că au o umanitate rea și nu urmăresc adevărul și pentru că îi consideră neplăcuți? (Nu.) Atunci, este adevărat că toți cei care nu au fost tratați sunt lipsiți de probleme în ceea ce privește umanitatea lor, că iubesc și urmăresc cu toții adevărul, se pot supune adevărului, Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El? Așa stau lucrurile? (Nu.) Au fost acei oameni îndepărtați sau mutați în grupurile B de casa lui Dumnezeu doar pentru că nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el? Au fost tratați pentru că au o umanitate rea și refuză cu desăvârșire să accepte adevărul sau din cauza aspectului lor precar ori a unei fărădelegi temporare? Este acesta principiul potrivit căruia îi tratează casa lui Dumnezeu pe oameni? (Nu.) Oare casa lui Dumnezeu îi tratează, îi descalifică de la îndeplinirea unei datorii și îi izgonește fiindcă nu urmăresc adevărul? (Nu.) Așadar, de ce i-a tratat și i-a izgonit pe acești oameni? (Pentru că nu au acționat conform adevărurilor-principii și au perturbat și tulburat lucrarea bisericii, cauzând pierderi grave lucrării casei lui Dumnezeu.) Acesta a fost motivul principal? (Da.) Ce alte motive au existat? A fost izgonit vreodată cineva pentru că mințea în permanență? (Nu.) A fost izgonit vreodată cineva pentru că nu iubește adevărul și este scârbit de el? A fost izgonit vreodată cineva pentru că nu-și face datoria cu loialitate? (Nu.) Crezi că este păcat că au fost izgoniți acești oameni? A fost vreunul dintre ei nedreptățit? (Nu.) Absolut niciunul dintre ei nu a fost nedreptățit. Potrivit faptelor rele pe care le-au comis, acești oameni merită să moară de optsprezece ori atunci când vor merge pe tărâmul spiritual și trebuie să fie pedepsiți cu toții – murind și apoi întorcându-se la viață, fiind pedepsiți din nou, apoi murind și întorcându-se din nou la viață, fiind pedepsiți din nou și murind din nou – merită să moară de optsprezece ori în total. Au săvârșit multe fapte rele și păcatele lor sunt odioase! De ce au fost tratați și excluși acești oameni atunci? Deoarece nu era o opțiune să nu fie tratați – nu-și îndeplineau îndatoririle, provocau perturbări și tulburări și sabotau lucrurile! Ba chiar unii cred că acești oameni au fost tratați fiindcă le place să mintă și au o umanitate rea sau fiindcă se luptă pentru statut și putere și nu-și îndeplinesc îndatoririle cu loialitate; alți oameni dezorientați spun că este din cauză că nu iubesc și nu urmăresc adevărul. Așadar, voi iubiți adevărul? Oare toți cei care nu au fost izgoniți iubesc și urmăresc adevărul? (Nu.) Nimic din toate acestea nu este adevărat. În realitate, acești oameni au fost tratați și excluși pentru că, în timp ce-și îndeplineau îndatoririle, au jucat rolul de a provoca perturbări și tulburări și de a sabota lucrurile, au făcut lucruri pe care Satana, diavolii și marele balaur roșu vor să le facă, dar nu pot, încălcând grav decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și mâniindu-L extrem de tare pe Dumnezeu. Au fost izgoniți doar pentru că a nu-i izgoni nu era o opțiune. Acest lucru nu arată o lipsă de iubire și o duritate a casei lui Dumnezeu față de oameni, nici nu înseamnă că Dumnezeu nu le dă șanse oamenilor. În schimb, acei oameni au mers prea departe în acțiunile lor, provocând perturbări și tulburări, iar pierderile pe care le-au adus lucrării bisericii au fost prea mari. Nu-și îndeplineau îndatoririle și nici măcar nu munceau; provocau perturbări și tulburări și făceau rău. Niciunuia dintre aleșii lui Dumnezeu nu-i place să aibă astfel de oameni în biserică. Dacă spui ceva batjocoritor sau zici o minciună în biserică, este doar comportamentul tău personal, pur și simplu nu iubești și nu urmărești adevărul și, atât timp cât acest lucru nu provoacă o perturbare sau o tulburare, nimeni nu te va trata; dacă ești uneori întrucâtva superficial în îndeplinirea datoriei tale, dar de cele mai multe ori ești eficient, atât timp cât nu provoci o perturbare sau o tulburare, casa lui Dumnezeu îți va da șansa de a rămâne și de a face o datorie, tratându-te conform principiilor. Acești oameni au provocat însă perturbări și tulburări. Au comis cu nechibzuință fărădelegi și au încălcat principiile în toate privințele, provocând multă agitație; toate aspectele lucrării bisericii au fost sabotate, iar roadele îndatoririlor îndeplinite de mulți dintre frați și surori au fost complet risipite. Consecințele perturbărilor și tulburărilor lor sunt foarte grave, iar mulți alții vor avea nevoie de nenumărate ore pentru a le remedia, așa încât acești oameni au trebuit să fie izgoniți! Numai în acest mod a fost posibil să-i protejăm pe frați și pe surori, așa încât să-și poată îndeplini în mod normal îndatoririle și să obțină rezultate bune. Numai prin îndepărtarea acestor oameni răi și antihriști a fost posibil să se creeze un mediu adecvat de lucru și de viață pentru frați și surori. Dacă acești oameni răi și antihriști ar rămâne în biserică, n-ar fi decât o calamitate și ar exista o atmosferă respingătoare și tulbure, precum și haos oriunde ar merge. Nimic din ceea ce au făcut nu a îndeplinit măcar standardul de a munci. Tot ce au făcut a fost să tulbure, să saboteze și să demoleze. Tot ce au făcut a avut ca scop perturbarea și tulburarea lucrării și vieții bisericești. Nu sunt oare slujitori ai Satanei? Pot astfel de oameni să rămână în biserică? Nu sunt oameni corupți de rând, ci slujitori ai Satanei! Ce au făcut acești oameni? Au risipit ofrandele lui Dumnezeu și le-au dăruit în mod necondiționat non-credincioșilor – le-au dat bani cu foarte multă generozitate non-credincioșilor, forțându-i să-i primească până și atunci când nu i-au cerut. Când le-au cerut non-credincioșilor să facă puțină lucrare și non-credincioșii au spus că ar fi de ajuns o sută de dolari, ei au insistat să plătească trei sute, iar când non-credincioșii au cerut trei sute de dolari, ei au insistat să plătească cinci sute, chiar dându-le non-credincioșilor bonusuri suplimentare după ce le-au plătit salariile. Indiferent câte ofrande urmau să fie cheltuite, nu L-au întrebat pe Cel de mai sus despre asta, ci au luat decizia singuri. Indiferent ce lucrare au făcut, nu au îndeplinit-o conform rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu sau conform principiilor date de casa Lui și, bineînțeles, cu siguranță nu au îndeplinit-o conform adevărurilor-principii. Doar și-au urmat propriile dorințe și au făcut asta după bunul plac, fără să apere câtuși de puțin interesele casei lui Dumnezeu. Au preferat să-i apere pe non-credincioși și nu interesele casei lui Dumnezeu și au risipit ofrandele Sale peste tot. Erau bani pe care i-au câștigat ei? Nu s-au abținut deloc atunci când a fost vorba să ofere bonusuri și cadouri non-credincioșilor, nu au permis nimănui să-i contrazică și au ocărât pe oricine nu era de acord cu ei. Ești de părere că astfel de oameni cred în Dumnezeu și Îl urmează? Sunt drojdia societății, nu-i așa? Ar trebui să fie îndepărtați asemenea oameni? (Da.) Ce alte rele au mai comis aceștia? Când predicau Evanghelia, au raportat cifre false pentru a înșela casa lui Dumnezeu și au chinuit și oprimat fără milă pe oricine nu raporta cifre false. I-au obligat pe alții să raporteze cifre false, nedându-le altă opțiune decât să procedeze astfel. Ce fel de oameni sunt aceștia? Chiar sunt oameni? Dacă spui că doar au o umanitate rea, nu iubesc adevărul și nu urmăresc adevărul, are vreun temei această afirmație? Nu este absurdă? (Ba da.) Nu doar că nu iubesc și nu urmăresc adevărul, dar nu au nici măcar umanitate normală, cu atât mai puțin să iubească și să urmărească adevărul – sunt niște diavoli! Vezi limpede acest lucru acum, nu-i așa? (Da.) Care este natura acestor oameni? (Natura diavolilor.) Au natura diavolilor. După ce au fost îndepărtați, aceștia au fost sfidători și chiar s-au simțit nedreptățiți, spunând: „Sunt nevinovat, n-am făcut asta!” Faptele erau chiar în fața ochilor lor, dar au refuzat să le recunoască și chiar s-au agățat cu încăpățânare de scuzele lor și au rămas sfidători până la capăt; nu dovedește asta că a fost corect să-i îndepărtăm? Care vor fi consecințele dacă oamenii de acest fel nu sunt îndepărtați? Se vor căi aceștia? Chiar dacă le dai șansa de a continua să facă o datorie și doar îi emondezi, pot să se căiască și să se schimbe în bine? (Nu, nu pot.) Este absolut imposibil să se căiască. Ce natură-esență este aceasta? Ce fel de oameni nu se pot căi și nu se căiesc nici atunci când sunt puși în fața faptelor? (Diavolii.) Diavolii, oamenii cu esența Satanei, spiritele rele și spiritele necurate nu se vor căi; indiferent cum ai părtășie despre adevăr, nu se vor căi. Nici măcar nu-și recunosc faptele rele, așadar pot să accepte adevărul și să ajungă să se cunoască pe ei înșiși? Categoric nu vor face asta! Dacă și-ar putea recunoaște faptele rele, ar avea o șansă de a accepta adevărul, dar nici măcar nu admit faptele și nu recunosc sau nu acceptă natura faptelor lor – unor astfel de oameni le este imposibil să se căiască. Sunt la fel ca sodomiții – oare sodomiții ar accepta dacă le-ai spune: „Dumnezeu va distruge acest oraș dacă nu vă căiți”? Care ar fi atitudinea lor la auzul acestor cuvinte? S-ar purta de parcă nu le-ar fi auzit și ar continua să procedeze conform propriilor preferințe, făcând orice ar vrea, fără să se căiască deloc. Prin urmare, finalul lor ultim a constat în distrugerea lor. Cât despre acești oameni care au provocat perturbări și tulburări în biserică, Dumnezeu le-a dat șanse, dar ei nu le-au prețuit, nu s-au căit și au insistat să I se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit. Acești oameni nu au deloc conștiință sau rațiune – merită ei milă? (Nu, nu merită.) Există cineva care le-a luat apărarea acestor oameni nevrednici de milă? Există cineva care îi admiră, simțind că au suferit și au plătit un preț timp de mulți ani, că au muncit extrem de mult și extrem de sârguincios și că unii dintre ei au un calibru destul de bun, având o mare capacitate de lucru și abilități de conducere și că este păcat că au fost izgoniți? Este păcat? (Nu, nu este.) Nu este păcat, ceea ce înseamnă că a fost corect să-i izgonim. Doar observați și vedeți dacă acești oameni pot accepta adevărul și pe ce cale merg. Dacă într-adevăr provoacă perturbări sau tulburări în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, sunt drojdia societății! Este cât se poate de firesc ca ființele create să-și îndeplinească îndatoririle și, indiferent despre ce datorie este vorba, trebuie să-și îndeplinească responsabilitatea. Chiar dacă îndeplinirea îndatoririlor lor nu este la înălțimea standardelor, cel puțin nu ar trebui să provoace perturbări și tulburări! Provocarea perturbărilor și tulburărilor este ceva ce face Satana; nu ar trebui să fie ceva ce fac oamenii corupți. Aceștia au fost corupți de Satana și nu pot să nu se împotrivească lui Dumnezeu; în schimb, oamenii cu umanitate normală, conștiință și rațiune nu ar provoca în mod intenționat perturbări și tulburări în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Aceasta deoarece sunt înfrânați de conștiința și rațiunea lor și, astfel, nu vor perturba, tulbura sau sabota lucrarea casei lui Dumnezeu în timp ce-și fac datoria. Chiar dacă nu-și pot face datoria conform standardului, este acceptabil să o facă la un standard mediu, iar acest lucru îndeplinește cel puțin standardul conștiinței și rațiunii. Însă acești oameni nu pot îndeplini nici măcar acest standard, așa că, în cele din urmă, nu pot decât să ajungă în acest punct – să fie îndepărtați sau excluși din casa lui Dumnezeu din cauza numeroaselor lor fapte rele. Aceștia sunt drojdia societății!